De ceva vreme mă uit cum se rostogolesc niște evenimente ciudate în jurul Primăriei Municipiului București, dezvaluie jurnalistul Flaviu Butnaru.

Primul lucru pe care vreau să îl remarc este deplina instalare a planului de management instaurat de Comunitatea Politică Amstetten, prin larga contribuție a Primarului Haupl și a viceprimarului Vienei, doamna Rennate Brauner și coparticipația lui Sorin Mircea Oprescu.
Totul sub egida doctorului „Voi face o Capitală ca Viena”, proiect început în timpul lui Oprescu și continuat cu putere în timpul lui Firea.
Singurul care și-a dat seama de acest plan a fost autorul acestor rânduri.
Am avut o întâlnire cu Nicușor Dan între mandatul 1 și mandatul 2 al lui Oprescu și i-am spus încă de atunci că binele sau răul îi vine de la relația cu poliția locală și, din păcate pentru el, nu m-a crezut.
Ei, uite cum se confirmă acest lucru.

Poliția Locală a Municipiului Bucuresti a fost, sau mai bine zis, a reprezentat imaginea fidelă a corupției care a paralizat primăria.
Bine, structura de poliție, în general, este măcinată de cancerul corupției instituționalizate la nivel de stat. Aici nu mai este vorba numai de poliția locală și poliția națională. Pentru că între acestea a fost vorba de o dulce coabitare.
Poliția Locală, deși trebuia să fie un model de organism reformat al poliției, a eșuat în mod lamentabil.
Povestea acestui eșec este tare lungă. Ea pornește din epoca în care foștii securiști, mascați după revoluție în jandarmi și apoi în polițiști, au migrat spre pensionare la Gardienii Publici deveniți subsecvent Poliție Comunitară și apoi Poliție Locală.
Ei, la București și cu reverberații în întreaga țară, rolul de conducător de oști i-a revenit unui anume Bolboacă și unei găști întregi de securiști reformați. Lângă ei s-au lipit cadre compromise, cu abateri disciplinare mari, venite de peste tot și de pe aiurea din armată, poliție, TS (trupe de securitate). În general, cei care nu mai aveau loc, din cauze disciplinare, în structurile reformate ale ordinii publice și siguranței naționale, erau absorbiți în Corpul Gardienilor Publici.
Bolboacă devenise un al doilea Parcalabescu (fost șef al Gărzilor Patriotice) în variantă mai proastă.
Lângă Bolboacă s-au adunat indivizi gen Pordea (magicianul de la Cadre care peste noapte te făcea din JAC, ofițer superior la rang de maior), gen Trică (pui de securist care nu mai avea loc în structura SRI), iar lista pe care o pot face este tare lungă. Pecinginea a început de la București în anul 1994 și s-a întins repede în toată țara pe întreaga structură a Gardienilor Publici. Un rol extrem în crearea acestei putreziciuni de organism l-a avut Ministerul de Interne și conducerile acestui minister în ani de zile.
Sigur, nu putem generaliza. Au fost și ofițeri care își meritau gradele și funcția, dar prea puțini.
La această instituție pârâtă în pază și ordine publică (Corpul Gardienilor Publici) au aderat organele administrației publice locale, unele obligate să accepte înființarea pazei contractuale, altele care vroiau să aibă la mână un organism de bătăuși autorizați. Pentru că trebuie știut că întreaga promoție a anului 1990 a așa zisei Academii de Poliție a fost redistribuită în țară la Prefecturi. Adică un soi de securiști mai altfel.
La puțin timp după această redistribuire, în organismul Ministerului de Interne au fost primiți, prin recomandare, oameni ceva mai tineri, gen Ion Țincu.
Și nu degeaba spun acest nume – Ion Țincu.
Individul s-a strecurat frumos în democrație, dar viciile l-au distrus. Din poziția de șef la Corpul de Control al ministrului de interne cu atribuții de coordonare și control asupra prefecților, acesta a avut o ascensiune în jos, cam în picaj, de a ajuns director general al Poliției Locale a Municipiului București.
Ei, el este autorul unei păstrări în funcție a unor rebuturi sau promovarea altor asemenea rebuturi.
Perioada lui Țincu la Poliția Locală este momentul în care Nicușor Dan a început să aibă probleme. Problemele lui Nicușor vin de la un făgărașan de-al lui, unu de se cheamă Bania. Acest Radu Bania (om ahtiat de putere și bani) a ajuns în perioada lui Țincu șef al Serviciului Ordine Publică și pion principal în acțiunea de blocare a lui Nicușor Dan la protestul ce avea loc cu ocazia demolării Pieței Matache.
Acolo, Poliția Locală a avut rol determinant în înlăturarea manifestanților conduși de Nicușor Dan. Și de atunci, împotriva lui Nicușor, s-a creat un val de revoltă la nivelul angajaților unelte – polițiști locali.
Așa se explică acum incidentul Petculeț, incident care îl are ca protagonist în rol principal de candidat la primărie pe Nicușor Dan.
Petculeț nu a acționat de capul lui ca să îi facă necazuri lui Nicușor Dan. Nu, cine gândește așa se află în mare eroare.
Pentru cine nu știe, Petculeț este ușor de controlat și condus. Mai precis, manevrat.
Pentru că Petculeț este protagonistul unei suite de încălcări ale legii. De la afacere cu permise de conducere (în strânsă legătură cu angajați ai Brigăzii de Poliție Rutieră), la înmatriculări auto, la trafic de influență, fapte care i-au adus și condamnare, la alte mici găinării.
Apoi Petculeț locuiește în sectorul 5, casa lui fiind construită fără autorizație. Cei de la Disciplina în Construcții din cadrul Primăriei Sectorului 5 fiind și autorii unei somații de demolare a casei în care Petculeț a băgat cam toți banii câștigați cu atâta trudă pe când se ocupa pentru sine și pentru alții de tot felul de mașinațiuni.
Un rol în menținerea lui Petculeț pe poziția de angajat al Poliției Locale a Municipiului București l-a avut cel care îl putea struni, adică fostul director general adjunct Adrian Vătu (o altă persoană controversată din istoria Primăriei Municipiului București și Poliției Locale).
Revenind la scandalul Petculeț, trebuie spus că după arestare, acesta a fost protejat de Ion Țincu și reangajat la Patrula Călare Mun-Bucuresti. Despre patrula călare am mai vorbit. Este dosarul de la DNA pe care l-a avut Oprescu și Țincu, dar și alte persoane cu funcții de conducere din cadrul Poliției Locale a Municipiului București.
Iar acum, de câteva zile, stupoare, ajung să aflu că Petculeț își reîncepe stilul de lucru.

Dar, oameni buni (mă refer aici și la Ciprian Ciucu), problema Petculeț ascunde în spate un șir întreg de scandaluri și încălcări ale legii.
Treburi pe care a ajuns să le afle târziu și Horia Scarlat, atunci când a ajuns director la Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București.
Și toate astea, credeți-mă, sunt o mică parte din adevărurile cu care m-am confruntat ca inspector în cadrul Poliției Locale a Municipiului București.
În șapte ani de funcție publică numai la Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București am ajuns să cunosc multe din dedesubturile Primăriei Municipiului București și a instituțiilor subordonate.
Poveștile sunt lungi, frumoase și palpitante.

În cadrul acestei povești se circumscrie și scandalul cu mașinile poliției locale, consumul de carburant, accidente provocate, lucruri aflate în analiza poliției și a DNA.
La capitolul ăsta sunt de povestit tare multe despre Cristian Mândroc și Mihai Bărăceanu.
Dar despre astea, are vorbele la el, Vali Buzea care nu știu cum nu spune nimic despre necazurile pe care le-a avut la Poliția Locală…