Actualitate
Valer Marian: Spovedania și jocurile lui Rizea (I)
Am citit și răscitit „Spovedania lui Rizea”, lansată pe internet cu aproximativ o lună în urmă, de către fostul deputat PSD Cristian Rizea, condamnat definitiv pentru fapte de corupție și fugit în Republica Moldova, unde a obținut cetățenia statului românesc de dincolo de Prut. Fostul parlamentar, destul de anost și anonim ca politician, altfel un individ alunecos și sulfuros, face în cartea sa o serie de dezvăluiri punctuale și interesante despre corupția din clasa politică, din administrația publică, din lumea afacerilor și din serviciile secrete. Am aștepat, expres, să treacă o perioadă pentru a vedea impactul acestor dezvăluiri, dar am constatat că acesta a fost minor. Politicienii și partidele vizate, cu precădere PSD și PNL, nu au avut nicio replică. Afaceriștii pomeniți nu au zis nici pas, nici cei din grupul de la Monaco nici cei din grupul de la Caelia-Mamaia. SRI și SIE s-au făcut că plouă, iar instituțiile anticorupție sau anticrima organizată n-au avut nicio reacție. Presa scrisă și audiovizuală a trecut peste subiect, cu câteva excepții notabile, probabil, datorită conexiunilor unor patroni de ziare și de televiziuni cu politicienii și afaceriștii vizați.
Conexiuni cu lideri politici, mari îmbogățiți și șefi de servicii secrete
Coroborând dezvăluirile lui Rizea cu alte informațîi apărute în spațiul public și cu informațîi pe care le-am obținut personal din diverse surse, cred că cea mai mare parte a acestora, cel puțin 75 %, sunt plauzibile. Cristian Rizea a avut timp de aproape două decenii legături strânse cu lumea politică și cu serviciile secrete. A fost membru și a avut funcțîi de conducere în ApR, în PSD istoric și în PSD rezultat în urmă fuziunii partidului istoric susmentionat cu PDSR. A deținut o funcție importantă în Ministerul Tineretului și Sportului în timpul guvernării Adrian Năstase și a deținut două mandate de deputat PSD în perioada 2008-2016. A fost un apropiat al mai multor lideri politici, începând cu fostul președinte al ApR, Teodor Meleșcanu, cu fostul președinte al PSD istoric, Alexandru Athanasiu, și cu foștii președinți ai PSD, Mircea Geoană și Victor Ponta, care au fost și candidați prezidențiali. Rizea a fost amic și cu mulți milionari din afaceri cu statul din așa-zisul grup de la Monaco, noii paturici ai României, îndeosebi cu omnipotentii Dragoș Dobrescu și Cristian Burci, primul fiind și nasul de botez al fiului sau.
Pe de altă parte, Rizea a fost în relații apropiate, chiar de prietenie, cu mai mulți șefi din SRI, începând cu generalul Ionel Marin, fost prim-adjunct al directorului Radu Timofte, apoi adjunct al directorului George Maior (general despre care afirmă că i-a predat lui personal bilețelele scrise de succesorul sau Florian Coldea despre trei judecători de la Curtea Constituțională, pentru a le transmite liderului PSD Mircea Geoană) și continuând cu generalul Elena Istode, zisă Anaconda, carea condus Direcția de Securitate Economică și a fost șefa ofițerilor acoperiți din SRI (cu care a apărut în presă în 2017 în fotografii realizate într-o vacanță petrecută împreună pe Coasta de Azur) și cu fostul director al SRI, George Maior (cu care se întâlnea la sediul acestui serviciu sau în alte locațîi discrete). Cred că Rizea a fost ofițer acoperit al SRI și că a fost racolat de generalul Ionel Marin, cel care i-a racolat și pe colegii săi de partid Mihai Tudose și Gabriel Vlase, pe care transfugul îi denunță în cartea să că ofițeri acoperiți, precizând că știe acest lucru de la fosta să prietenă Anaconda. Cel mai probabil racolarea sa a avut loc după ce a absolvit, în 2004, Colegiul Superior de Securitate Națională (actualul Colegiu Național de Informațîi) de pe lângă Academia Națională de Informațîi.
Corupția din PSD, cu Geoană țintă principala
În ce privește corupția din PSD, principala țintă a lui Cristian Rizea este fostul președinte și candidat prezidențial al partidului, Mircea Geoană, actualmente secretar general-adjunct al NATO. Majoritatea acuzelor aduse lui Geoană sunt legate de campania prezidențială a acestuia din 2009 și au apărut mai demult în spațiul public. Astfel, Rizea reiterează sponsorizările oferite candidatului Geoană de către fosta să consilieră Ana Birchall (5 000 de euro, pentru a fi numită într-o funcție guvernamentală), fostul primar social-democrat al Constanței, Radu Mazăre (400 000 de euro, pentru numirea fostului viceprimar Nicolae Nemirschi în funcția de ministru al Mediului) și omul de afaceri Ioan Niculae (un milion de euro, pentru obținerea unor favoruri pentru firmele sale și pentru amicii săi politici). La acestea adaugă sumele pe care pretinde că i le-ar fi oferit el însuși lui Geoană, respectiv un împrumut de 200 000 euro și o contribuție de 100 000 euro pentru a fi confirmat pe liste la alegerile parlamentare din 2008, când i-a fost asigurat un colegiu și un mandat de deputat în județul Brăila, precum și un sejur asigurat familiei Geoană la Monte Carlo în vara anului 2008. Fostul deputat PSD reincalzeste și povestea cu ceasurile primite cadou de la fostul primar al Sectorului 5 din Bucureșți, Marian Vanghelie, aspect cu care s-a autodenuntat cu ani în urmă însuși Mircea Geoană, în urmă inculparii și arestării fostului edil într-un dosar instrumentat de DNA. . La pachet cu Geoană este acuzat și unul din oamenii săi cei mai de încredere, fostul secretar de stat și apoi ministru al Sănătățîi, Ionuț Bazac, care a profitat din plin de relația să apropiată cu fostul lider al PSD.
Dintre foștii președinți ai PSD, Rizea îi mai aduce acuzațîi de corupție lui Liviu Dragnea, susțînând că acesta ar fi primit un milion de euro de la actualul primar al Sectorului 5, Daniel Florea, pentru acceptarea candidaturii sale la primăria acestui sector, precum și că ulterior Florea i-ar fi oferit un autoturism BMW pentru iubita să Irina Tănase. Fostul parlamentar i-a luat urmă lui Dragnea întrucât are motive să fie supărat pe acesta după ce în 2016 a vrut să candideze el însuși la această primărie, având promisiuni de susținere în acest sens, dar fostul lider PSD l-a preferat până la urmă pe Florea. Transfugul Rizea formulează acuzațîi de corupție și la adresa unor fruntași din garda veche a PSD, că fostul ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu (atribuirea contractului de retehnologizare a hidrocentralei de la Porțile de Fier 2 unei firme a milionarului Bogdan Buzaianu), fostul ministru al Turismului, Dan Matei Agathon ( favorizarea afaceriștilor Mohammad Murad și Cristian Borcea în achiziționarea unor hoteluri pe litoralul Marii Negre), fostul secretar general al Guvernului Năstase și premier interimar Eugen Bejinariu (implicare în afacerea cu licențe Microsoft) și fostul ministru de interne și vicepremier Gabriel Oprea (tartorele afacerilor imobiliare din județul Ilfov ). Oarecum surprinzătoare sunt acuzele aduse fostului premier Nicolae Văcăroiu, ulterior președinte al Senatului și al Curțîi de Conturi ( favorizarea cu contracte cu statul a afaceristului Cristian Burci, care, printre altele, i-a rezolvat o operație pe inima în Monaco, unde beizadeaua să Mihai trăiește pe picior mare de mulți ani, dețînând un apartament evaluat la 7 milioane de euro, grație vânzării de către guvernul tatanelui sau unei firme spaniole a unui zăcământ petrolier din Libia la un preț de nimic), în contextul în care „nea Nicu” era considerat de mulți nu numai un campion al finanțelor ci și al onestitățîi.
De asemenea, lansează acuze la adresa unor fruntași pesedișți din nouă garda, că primarul Sectorului 5, Robert Negoiță (obținerea frauduloasă a bacalaureatului la vârstă de 31 de ani și deturnarea a 10 milioane din bugetul local), primarul general al Capitalei, Gabriela Firea (acordarea unei despăgubiri de 50 milioane de euro pentru câteva fâșîi din Parcul Verdi), fostul ministru al Finanțelor, Eugen Orlando Teodorovici (primirea unei șpăgi de de la afaceriștii Dragoș Bălteanu și Najib el Lakis), fostul premier Mihai Tudose(afaceri cu cămătari și favorizarea milionarului condamnat Ilie Carabulea, în perioada în care era președintele Comisiei economice din Camera Deputaților), fostul premier și președinte al PSD, Viorica Dancila (combinațîi cu dubiosii milionari Cristian Burci și Dragoș Dobrescu) și actualul președinte al Camerei Deputaților și lider interimar al PSD, Marcel Ciolacu (obținerea unei diplome universitare false și sponsorizarea să regulată de către un afacerist dubios din Buzău.). Mai puțîn știute sunt acuzele pe care Rizea i le aduce unui alt Nicu, insipidul, inodorul și incolorul Bănicioiu, fost ministru al Sănătățîi, cu care a fost în relațîi de amiciție și care este actualmente mâna dreapta a lui Victor Ponta în Pro România, unde pozează în ultima vreme într-un propovăduitor al anticorupției ( participarea frecvența la petrecerile luxoase ale milionarilor din grupul de la Monaco, unde era invitatul special al afaceristului Cristian Burci, pe care l-ar fi favorizat cu contracte în domeniul medical și care i-a angajat soția la firma să de publicitate, dobândirea unei vile pe stradă Gârlei din București pe care nu a înscris-o în declarațiile sale de avere).
Jocuri pentru Ponta și pentru Moscova
Așadar, după Rizea, cel mai mare corupt din PSD este fostul lider Mircea Geoană, cel care i-a asigurat primul mandat de deputat. Transfugul ascuns dincolo de Prut nu spune niciun cuvânt despre scandalurile de corupție în care au fost implicați foștii lideri și premieri Adrian Năstase și Victor Ponta, iar lui Liviu Dragnea îi reproșează că ar fi fost corupt doar de cel care a candidat în locul sau pentru funcția de primar al Sectorului 5. Nu vreau să-l apar și să-l spăl de păcate pe Mircea Geoană, dar este absolut deplasat să fie considerat coruptul simbol al PSD când se știe că a fost cel mai puțîn corupt dintre liderii PSD care i-au succedat lui Ion Iliescu. Menajarea lui Ponta este cusută cu ață albă în condițiile în care sunt de notorietate inculparea să pentru capusarea, în calitate de deputat PSD de Gorj, a complexurilor energetice de la Turceni și Rovinari împreună cu amicul sau Dan Șova și inculparea să pentru favorizarea, în perioada în care a fost șeful Guvernului, a firmelor amicului sau Sebastian Ghiță, un transfug și mai celebru, care a fugit la Belgrad pentru a nu fi arestat în dosarele instrumentate de DNA. Menajarea lui Ponta este explicabilă în condițiile în care Rizea a ajuns în relațîi foarte apropiate de amiciție cu Ponta după ce l-a trădat pe Geoană la congresul PSD din februarie 2010. Ponta l-a răsplătit ulterior cu funcțiile de secretar executiv al PSD și de președinte al PSD Diaspora și i-a asiguratat al doilea mandat de deputat. După ce a devenit premier, Ponta l-a făcut un fel de supervizor al afacerilor încheiate de Ministerul Energiei cu „băiețîi deștepți” din domeniu, în genul în care a fost generalul SRI în rezervă Dan Grigoriu în timpul regimului Băsescu , sens în care și-a amenajat un birou lângă cel al ministrului Constantin Niță. Rizea a devenit unul din oamenii cei mai apropiați, mai intimi ai lui Ponta, alături de Sebastian Ghiță, Dan Șova, Nicolae Bănicioiu și Robert Negoiță. Probabil că Rizea l-a menajat pe Ponta și în amintirea nopților de neuitat petrecute împreună la Budapesta cu ocazia unui meci de fotbal diputat de echipele naționale ale Ungariei și Românie în 2009.
Atacarea cu predilecție a lui Mircea Geoană are, cu siguranță, legătură cu actuală funcție deținută de acesta la NATO, precum și cu viitoarele alegeri prezidențiale. Dezvăluirile lui Rizea apar la câteva luni de la numirea lui Geoană în importantă funcție de secretar general-adjunct al NATO, cea mai mare funcție internațională deținută vreodată de un român, numire în care primul și cel mai greu cuvânt l-a avut aliatul și partenerul nostru strategic special Statele Unite ale Americii. Este evident că aceste dezvăluiri au drept scop discreditarea relativ proaspătului secretar general-adjunct al NATO în ochii aliaților noștri din NATO. Iar un asemenea interes nu-l poate avea decât marele nostru vecin de la Răsărit, Rusia, care nu-l poate agrea pe Geoană pentru atitudinea să veche și constanța proamericană, vizibilă din perioada în care a fost ambasadorul țării noastre la Washington și ministru de externe al României, când presă franceză l-a numit „al doilea ambasador al Statelor Unite la Bucureșți”. Iar acest fapt ne face să credem că transfugul Rizea este protejat și papusat în Republica Moldova de un serviciu secret rusesc. Mai ales că, potrivit unor surse de la Chișînău, acesta nu locuiește în capitală Republicii Moldova, pe aceeași stradă cu ambasadorul României, cum afirmă în cartea să, de unde ar riscă să fie extras de serviciile românești, ci în Tiraspol, capitală autodeclaratei republici separatiste transnistrene, care se află sub control rusesc.
Prin prisma funcției deținute în NATO, Mircea Geoană poate deveni un candidat redutabil la alegerile prezidențiale din 2024, având agreementul și sprijinul Statelor Unite și al restului lumii occidentale. La următorul scrutin prezidențial își anunță cu obstinație dorința de a candida de vreun an de zile și amicul veșnic necopt și mincinos al lui Cristian Rizea, Victor Ponta, de la care poate speră la o grațiere, cel puțîn în amintirea clipelor frumoase petrecute împreună. Dar, Ponta este și amicul a doi aliați actuali ai președintelui rus Vladimir Puțîn, președintele Serbiei, Alecsandar Vucici, de la care fostul premier a solicitat și a obținut cetățenia sârbă în vremea în care îi tremură fundul că va fi arestat sau condamnat în dosarele instrumentate de DNA, și președintele Turciei, Recep Erdogan, căruia micul Titulescu cu apucături de sultan i-a promis că va acceptă construirea celei mai mari moschei din Europa la Bucureșți după ce l-a ajutat să-și facă o operație la genunchi la Instanbul. Așa că transfugul Rizea are toate motivele să facă jocurile Moscovei în discreditarea prooccidentalului Geoană și sprijinirea basbuzucului Ponta.
Actualitate
Halo_Shield, platformă de apărare antidrone testată în exerciții majore ale Departamentului Apărării al SUA
Sistemele aeriene fără pilot au transformat apărarea spațiului aerian într-o competiție rapidă și asimetrică. Dronele cu prețuri de sub 1.000 de dolari pot amenința infrastructura critică și activele de mare valoare, punând sub presiune sistemele tradiționale de apărare bazate în principal pe radare și pe soluții punctuale.
În acest context, AV a dezvoltat Halo_Shield, o arhitectură modulară și distribuită de contracarare a dronelor — C-UAS — care combină date provenite de la senzori pasivi și activi și le transformă într-o imagine operațională comună în cadrul platformei software AV_Halo.
Sistemul este instalat sub forma unor „Tiles”, module integrate și reziliente care reunesc senzori, centre de comandă și control și mijloace de neutralizare. Arhitectura permite detectarea mai timpurie a amenințărilor și reduce riscurile asociate apărării punctuale bazate pe un singur tip de senzor sau efect.
De la prototip la sistem operațional
Performanțele Halo_Shield au fost evaluate în cadrul a trei exerciții majore: T-REX 25-2, TWIX 2026 și T-REX 2026. Testările au urmărit capacitatea sistemului de a asigura întregul lanț operațional — de la detectare și identificare până la selectarea și utilizarea mijlocului de neutralizare.
T-REX 25-2: testarea apărării bazelor militare
Desfășurat la Camp Atterbury, în Indiana, exercițiul T-REX 25-2 a evaluat modul în care Halo_Shield poate fi utilizat pentru apărarea bazelor împotriva amenințărilor reprezentate de drone.
Sistemul a combinat date provenite de la senzori acustici, optici și de radiofrecvență, inclusiv Walaris AirScout, Squarehead Discovair și AV Titan SV, precum și fluxuri de date furnizate de sisteme partenere. Informațiile au fost fuzionate și transformate în piste de urmărire afișate într-o imagine operațională comună.
În cadrul exercițiului, Halo_Shield a fost instalat pe un vehicul, sub forma unui Terrestrial Tile cu mai multe servere. Sistemul a fost testat împotriva unor zboruri simulate și reale ale unor drone din grupele 1–3, inclusiv în scenarii cu manevre complexe și activități limitate de tip roi.
Potrivit AV, Halo_Shield a reușit să fuzioneze mai multe surse de date, să detecteze pasiv drone de mici dimensiuni și să permită verificarea vizuală rapidă a amenințărilor. Sistemul a devenit operațional în aproximativ 15 minute, iar configurările mai complexe au necesitat încă 15–20 de minute pentru instalarea software-ului.
Pe durata testărilor, platforma a funcționat cu o disponibilitate de aproape 100%, fără blocaje software sau defecțiuni hardware raportate.
Un alt rezultat important a fost integrarea rapidă în arhitecturi și medii de lucru existente, prin utilizarea formatului de mesagerie OMNI. Această interoperabilitate a permis participarea la arhitectura PMASKC și la mediile Ninja Fusion și TRAX.
TWIX 2026: interoperabilitate și mobilitate
Desfășurat la Sumter, în Carolina de Sud, TWIX 2026 a reunit reprezentanți ai Forțelor Aeriene ale SUA, MITRE, Departamentului pentru Securitate Internă, Gărzii Naționale și industriei de apărare, inclusiv AV.
În cadrul exercițiului, Halo_Shield a fost evaluat ca soluție interoperabilă pentru apărare stratificată. Platforma a integrat senzori acustici, radare și senzori de radiofrecvență, oferind totodată o imagine centralizată asupra amenințărilor și asupra stării sistemelor.
Halo_Shield a coordonat instrumente defensive și ofensive, a utilizat capabilitățile ISR ale AV Puma LE și a permis schimbul securizat de date prin UDL și prin specificații furnizate de parteneri.
Preintegrarea sistemului a făcut posibilă desfășurarea, conectarea, configurarea și operarea acestuia încă din prima zi. Nodurile aflate la distanță au putut fi repoziționate și reconfigurate cu perioade reduse de întrerupere, un element important pentru operațiunile expediționare și apărarea rapidă a bazelor.
Exercițiul a evidențiat și direcții de îmbunătățire, printre care simplificarea instalării, reducerea variațiilor de configurare, optimizarea proceselor de fuziune a datelor și îmbunătățirea interfețelor pentru operatori.
T-REX 2026: testarea întregului lanț de neutralizare
Cea mai solicitantă evaluare a avut loc la Grand Forks Air Force Base, în cadrul T-REX 2026. AV a integrat platforma AV_Halo cu sistemele Argus Perimeter Security, Titan RF C-UAS și laserul de mare energie LOCUST.
Arhitectura a inclus, de asemenea, senzori acustici Squarehead, camere EO/IR Axis, sistemul Walaris AirScout și radare active SRC Gryphon.
În mai multe scenarii desfășurate pe parcursul exercițiului, echipele AV au utilizat efecte de radiofrecvență și angajamente cu laserul de mare energie împotriva unor drone din grupele 1 și 2. Testările au urmărit toate etapele lanțului de neutralizare, în condiții de rețea, siguranță și operare cât mai apropiate de cele reale.
Potrivit companiei, timpul dintre lansarea dronei și detectarea acesteia a fost de sub un minut, iar identificarea, transmiterea datelor către mijlocul de neutralizare și autorizarea angajamentului au durat câteva secunde fiecare.
Halo_Shield a neutralizat rapid drone în scenarii considerate simple, a obținut în mod repetat lovituri împotriva unor platforme din grupa 2 și a distrus un roi format din cinci drone într-un interval scurt. Sistemul a reușit, de asemenea, să neutralizeze o dronă aflată în staționare înainte de lansarea oficială a acesteia în cadrul scenariului.
În timpul exercițiului au fost testate și Celestial Tiles și Aerial Tiles. Platformele AV_Halo CORTEX și Puma ISR au sprijinit detectarea activităților dinaintea lansării, prin identificarea unor posibile puncte de lansare, a echipelor de operatori și a zonelor de interes.
Prima tragere cu laserul LOCUST la Grand Forks
Unul dintre momentele centrale ale exercițiului a fost prima tragere cu laserul de mare energie LOCUST la Grand Forks Air Force Base.
Halo_Shield a asigurat funcțiile de comandă și control pentru angajamentul laser, inclusiv transmiterea pistei fuzionate, asocierea țintei cu arma, programarea angajamentului și confirmarea din partea comandantului, în condiții stricte de siguranță.
În trecut, astfel de trageri necesitau sprijin extern. În cadrul T-REX 2026, AV_Halo COMMAND a preluat acest rol și a demonstrat capacitatea de a coordona întregul proces din cadrul arhitecturii Halo_Shield.
O arhitectură modulară pentru apărarea distribuită
Rezultatele obținute în cadrul celor trei exerciții au demonstrat, potrivit AV, maturizarea Halo_Shield de la un prototip promițător la un sistem de luptă testat în medii operaționale complexe.
Platforma a evidențiat:
- integrarea mai multor tipuri de senzori și efecte;
- implementarea rapidă;
- disponibilitate operațională ridicată;
- interoperabilitate cu arhitecturi și sisteme partenere;
- capacitatea de a opera în configurații distribuite;
- coordonarea întregului lanț de detectare, identificare și neutralizare;
- flexibilitate pentru apărarea bazelor și a infrastructurii critice.
Prin conceptul său bazat pe module interconectate, senzori pasivi și sisteme avansate de comandă și control, Halo_Shield urmărește să ofere o soluție scalabilă pentru apărarea spațiului aerian într-un mediu în care dronele ieftine și ușor de dislocat pot genera riscuri semnificative pentru baze, rețele de senzori și personal.
Actualitate
Texasul, ales pentru ultima stație a rețelei americane de supraveghere a spațiului profund
Forțele Spațiale ale Statelor Unite au desemnat zona Lake Kickapoo, din Texas, drept locația preferată pentru construirea celui de-al treilea și ultimului radar al rețelei Deep Space Advanced Radar Capability (DARC), destinată monitorizării obiectelor aflate pe orbita geostaționară.
Proiectul ar urma să consolideze capacitatea Statelor Unite, Australiei și Regatului Unit de a detecta și urmări sateliți într-un mediu spațial tot mai contestat.
Lucrările ar putea începe în 2027
Construcția instalației din Texas este planificată să înceapă în 2027, după atribuirea contractului și obținerea tuturor aprobărilor necesare. Lucrările civile ar urma să fie finalizate în 2029, urmând apoi testarea și evaluarea echipamentelor.
Acceptarea operațională a radarului este programată pentru 2030, însă calendarul depinde de încheierea etapelor administrative și tehnice.
Printre aprobările necesare se numără și certificarea emisă de Administrația Federală a Aviației. Aceasta trebuie să confirme că radarul militar nu va interfera cu sistemele utilizate de controlorii traficului aerian civil.
O rețea globală pentru supravegherea orbitei geostaționare
Generalul Douglas Schiess, șeful operațiunilor spațiale americane, a declarat că alegerea Texasului menține planul de creare a unei rețele globale de senzori pentru spațiul profund.
Potrivit acestuia, noua capacitate va îmbunătăți vizibilitatea asupra unui domeniu strategic disputat și va consolida protejarea sistemelor spațiale de care depind Statele Unite și aliații săi.
DARC se bazează pe tehnologii dezvoltate de Laboratorul de Fizică Aplicată al Universității Johns Hopkins. Sistemul este proiectat pentru monitorizarea permanentă a orbitei geostaționare, indiferent de condițiile meteorologice și inclusiv pe timp de zi — o performanță care îl diferențiază de majoritatea radarelor existente.
Australia și Țara Galilor găzduiesc primele două instalații
Primul radar al rețelei este construit în Australia de compania Northrop Grumman. Contractul inițial, în valoare de 341 de milioane de dolari, a fost atribuit în februarie 2022.
În septembrie 2023, Statele Unite, Australia și Regatul Unit au semnat un memorandum prin care și-au asumat cooperarea în cadrul programului DARC pentru următorii 22 de ani.
A doua instalație va fi amplasată în Pembroke, Țara Galilor. Northrop Grumman a primit în august 2024 un contract de aproximativ 200 de milioane de dolari pentru dezvoltarea acestui radar.
Ulterior, valoarea contractului a fost majorată cu aproape 216 milioane de dolari. Fondurile suplimentare sunt destinate achiziției anticipate a unor componente cu termen lung de producție, precum echipamentele antenelor și fabricarea propriu-zisă a acestora. Valoarea totală a contractului a ajuns astfel la aproximativ 495 de milioane de dolari.
Construcția instalației din Țara Galilor este programată să înceapă anul viitor, potrivit noii strategii spațiale britanice.
Programul, afectat de întârzieri și costuri suplimentare
Implementarea DARC a fost marcată de întârzieri încă din primele etape. Rapoarte succesive ale Biroului pentru Responsabilitate Guvernamentală din Statele Unite au semnalat amânări repetate ale calendarului și creșteri neprevăzute ale costurilor.
Pentru instalația din Australia, atingerea capacității operaționale inițiale a fost amânată de mai multe ori. Inițial, Forțele Spațiale estimau că aceasta va fi atinsă în septembrie 2025. Termenul a fost ulterior mutat pentru februarie 2026, iar cea mai recentă estimare indică luna ianuarie 2027.
În luna mai a anului trecut, Forțele Spațiale au început să utilizeze anticipat anumite capabilități la baza aeriană Eglin. Măsura a urmărit punerea la dispoziție a unor funcții militare esențiale înainte de acceptarea operațională completă.
Implementarea se desfășoară gradual, astfel încât operațiunile inițiale să poată începe în paralel cu activitățile de dezvoltare și integrare derulate de contractor.
Primul test a confirmat funcționarea coordonată a antenelor
În august, Northrop Grumman a anunțat finalizarea unui prim test la instalația din Australia. Rezultatul a demonstrat că antenele radarului pot funcționa împreună ca un sistem integrat și pot urmări simultan mai mulți sateliți.
Testarea a implicat însă doar șapte dintre cele 27 de antene parabolice planificate pentru sistemul complet. Acest fapt indică faptul că instalația australiană se află încă într-o etapă de dezvoltare și extindere operațională.
Problemele de la primul amplasament ar putea afecta calendarul american
În cel mai recent raport de evaluare, autoritățile americane au indicat riscul ca întârzierile și creșterile de costuri înregistrate la primul amplasament să se răsfrângă asupra construcției stației din Statele Unite.
Printre cauzele identificate se numără modificările necesare pentru respectarea unor cerințe impuse de țara gazdă. Aceste ajustări au generat presiuni suplimentare asupra calendarului și bugetului programului.
Forțele Spațiale au respins însă informațiile potrivit cărora dificultățile de la instalația australiană ar fi provocat deja întârzieri în proiectul din Texas.
Toate cele trei radare ar trebui să fie operaționale până în 2032
Potrivit celei mai recente estimări, toate cele trei instalații DARC — din Australia, Țara Galilor și Texas — ar urma să fie complet operaționale până în decembrie 2032.
Finalizarea rețelei va oferi aliaților o capacitate extinsă de monitorizare a orbitei geostaționare, unde sunt amplasați numeroși sateliți utilizați pentru comunicații, navigație, supraveghere și securitate națională. Prin acoperirea celor trei regiuni, sistemul este proiectat să furnizeze o imagine permanentă asupra activităților din spațiul profund și să sprijine protejarea infrastructurii spațiale critice.
Interceptoarele se consumă rapid, iar rezervele sunt tot mai greu de refăcut
Sistemele de apărare aeriană și antirachetă s-au dovedit eficiente în conflictele recente, reușind să respingă valuri de rachete de croazieră și roiuri de drone cu rate ridicate de succes. Performanța are însă un preț: interceptoarele sunt utilizate într-un ritm îngrijorător.
Situația este complicată și de pierderea unor radare THAAD/TPY-2, ceea ce a obligat Statele Unite să ia măsuri urgente pentru protejarea propriilor capabilități militare din Orientul Mijlociu.
Refacerea stocurilor actuale reprezintă deja o provocare, iar pregătirea pentru conflictele viitoare este și mai dificilă. Pentru a răspunde ambelor obiective, sistemele de apărare trebuie să se adapteze rapid tacticilor adversarilor și diversității amenințărilor.
Iranul a combinat rachete, drone și atacuri coordonate
Atacurile iraniene au demonstrat capacitatea de a lansa simultan mai multe tipuri de amenințări din domenii diferite: rachete de diverse categorii și vehicule aeriene fără pilot.
Un număr semnificativ de arme a fost lansat în același timp, cu obiective programate să fie lovite într-un interval scurt. Strategia a pus apărătorii în fața unei dileme complexe: amenințările ieftine trebuiau contracarate cu mijloace defensive accesibile, în timp ce rachetele mai rapide și mai sofisticate necesitau interceptoare avansate.
Pentru viitorul apărării antiaeriene și antirachetă, trei probleme sunt esențiale: costul, eficiența și capacitatea industriei de a produce rapid echipamentele necesare.
Gestionarea acestor factori va necesita un efort coordonat între Pentagon și companiile din industria de apărare.
Costul interceptării poate depăși valoarea țintei
Radarele, lansatoarele și interceptoarele sunt sisteme scumpe și dificil de fabricat. În multe situații, ele sunt folosite pentru distrugerea unor ținte mult mai ieftine, în special în cazul dronelor produse în masă și lansate în roiuri.
Totuși, prețul unei ținte nu este singurul criteriu. Valoarea obiectivului protejat trebuie inclusă în calcul, fie că este vorba despre o bază militară, infrastructură critică sau teritoriul național.
Apărarea unor obiective importante justifică utilizarea unor sisteme costisitoare, însă problema accesibilității nu poate fi ignorată. Statele Unite trebuie să stabilească cât sunt dispuse să cheltuiască pentru apărarea teritoriului și pentru menținerea capacității de a proiecta forță la mii de kilometri distanță.
Costurile interceptoarelor reprezintă doar una dintre componentele acestei ecuații, dar au devenit tot mai greu de susținut pe măsură ce atacurile folosesc un număr tot mai mare de drone ieftine.
Roiurile de drone schimbă regulile jocului
Dronele iraniene Shahed, al căror cost este estimat la câteva zeci de mii de dolari pe unitate, pot fi lansate în formații numeroase și pot parcurge distanțe de sute sau chiar mii de kilometri.
Folosirea unor interceptoare tradiționale împotriva acestor aparate este eficientă din punct de vedere militar, însă dezechilibrul financiar devine problematic. Distrugerea unei drone relativ ieftine cu o rachetă de milioane de dolari poate epuiza rapid stocurile defensive.
Există deja sisteme antidronă mai accesibile, dar pentru ca acestea să fie produse și introduse în număr suficient este nevoie de o schimbare a priorităților și a comenzilor militare.
Soluția nu constă doar în criticarea diferenței de preț dintre țintă și interceptor, ci în achiziționarea accelerată a echipamentelor antidronă care sunt deja disponibile și operaționale.
Apărarea trebuie să facă față mai multor amenințări simultan
Sistemele americane de apărare aeriană și antirachetă au avut o evoluție solidă, inclusiv începând cu primul război din Golf, când bateriile Patriot au fost folosite împotriva rachetelor Scud.
Amenințările actuale sunt însă mai variate și se deplasează cu viteze diferite. Dronele zboară la altitudini reduse și pot efectua manevre dificile, armele hipersonice se deplasează cu viteze foarte mari, iar rachetele balistice urmează traiectorii care pot fi anticipate într-o anumită măsură.
Modelul tradițional — detectarea țintei și distrugerea ei — nu mai este suficient. Sistemele defensive trebuie să urmărească și să neutralizeze simultan obiective multiple, provenite din direcții diferite și utilizând profiluri de zbor distincte.
Atacurile recente au confirmat că scenariul cel mai dificil nu este reprezentat de o singură rachetă, ci de o ofensivă coordonată, desfășurată în mai multe domenii și îndreptată asupra unor obiective diferite.
Finanțarea apărării apropiate rămâne insuficientă
Una dintre problemele majore este percepția potrivit căreia apărarea antiaeriană începe și se termină cu sistemul Patriot.
În realitate, există mai multe categorii de sisteme, de la apărarea aeriană cu rază scurtă până la echipamente specializate pentru combaterea dronelor. Aceste programe au fost relansate în ultimii ani, însă finanțarea lor nu a ținut pasul cu amploarea amenințărilor.
Creșterea numărului de atacuri cu drone și rachete a determinat acum autoritățile americane să trateze problema cu un grad sporit de urgență. Pentagonul și industria trebuie să accelereze dezvoltarea și desfășurarea sistemelor capabile să protejeze simultan mai multe tipuri de ținte.
Industria de apărare nu poate crește producția peste noapte
Capacitatea industrială a Statelor Unite a fost afectată de semnale de achiziție fluctuante, care au determinat reducerea treptată a producției de sisteme și componente pentru apărarea antiaeriană.
Motoarele cu combustibil solid utilizate de interceptoare presupun procese de fabricație complexe. În cazul radarului THAAD/TPY-2, construcția unui singur sistem necesită o perioadă îndelungată și investiții de ordinul miliardelor de dolari.
Aceste dificultăți au contribuit la diminuarea stocurilor și la apariția unei presiuni pentru extinderea rapidă a capacității de producție.
Nevoia de a înlocui munițiile consumate în operațiunile împotriva Iranului, combinată cu noile priorități ale administrației în domeniul apărării, poate transmite industriei semnale mai clare pentru creșterea producției și atragerea de investiții.
Producția la scară largă devine decisivă
Strategiile naționale de apărare, ordinele executive și inițiativele de reformare a achizițiilor militare indică o orientare tot mai clară către apărarea teritoriului și modernizarea bazei industriale.
Pentagonul și companiile de profil par să aibă o viziune comună asupra principalelor nevoi. Totuși, această convergență trebuie transformată în contracte predictibile și comenzi constante, fără de care fabricile nu pot investi în linii de producție suplimentare.
Tehnologiile viitoare trebuie nu doar să fie performante, ci și suficient de simple și accesibile pentru a putea fi produse în număr mare. Conflictele recente au arătat că apărarea aeriană ar putea fi nevoită să oprească roiuri de atacatori concepute special pentru a suprasolicita și satura sistemele existente.
Refacerea stocurilor nu mai poate fi amânată
Problema și direcțiile de acțiune sunt deja cunoscute. Statele Unite trebuie să investească simultan în refacerea rapidă a stocurilor de interceptoare și în dezvoltarea unor sisteme capabile să răspundă amenințărilor viitoare.
Extinderea producției de muniții ar fi trebuit să înceapă înainte ca rezervele să fie consumate într-un ritm atât de accelerat. În prezent, nevoia este și mai urgentă: fără o creștere rapidă a producției și fără o combinație mai inteligentă între sisteme scumpe și soluții antidronă accesibile, apărarea aeriană riscă să fie copleșită de atacuri numeroase și coordonate.
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
Republica Prahova: „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal” Într-o țară imaginară...
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu...
„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125
Sindicatul polițiștilor „Diamantul” acuză Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) că refuză să intervină în...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
„GRĂDINIȚA DE CADRE” LOVEȘTE DIN NOU: CÂND NU IEȘI PREMIER, IESE PENSIA În IPJ Prahova, meritocrația e un banc prost...
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore
Cotroceniul, birou de ștampilat pe nevăzute: cum a semnat Nicușor Dan, cu ochii închiși, execuția Articolului 550 România lui 2026...
Comisarul de 3,80 la teorie, 10 la împuternicire: șef peste IPJ Cluj, corigent la competență
De la „împuternicit etern” la „picat rușinos” Ce funcție mai poate ocupa în cadrul IPJ Cluj comisarul-șef Moșuțan Radu după...
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125
ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...
La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți
Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
-
Exclusivacum 5 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 4 zile
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 18 ore
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
-
Exclusivacum 3 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
-
Exclusivacum 2 zile
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
-
Exclusivacum 5 zile
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Exclusivacum 4 zile
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Exclusivacum 3 zile
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore