Ne aflăm într-o eră în care tehnologia şi medicina avansează rapid, iar centrele de îngrijire pentru seniori sunt tot mai mult puse în faţa unei provocări: să ofere îngrijire de top, dar în acelaşi timp să stimuleze activ viaţa cognitivă, emoţională şi socială a celor în vârstă. În acest context, Vitalitas marchează un pas important: centrul rezidenţial Premium fondat de Dragoş Dobrescu devine primul din România care implementează un program complet de neurofeedback cu tehnologie de ultimă generaţie.

O premieră în România pentru îngrijirea seniorilor

La sediul său de la Snagov, Vitalitas a anunţat implementarea unui program de neurofeedback destinat rezidenţilor, sub coordonarea psihologului clinician şi psihoterapeutului Roxana Pănoiu. Programul utilizează aparatură avansată de analiză și antrenament cerebral, ceea ce îl plasează în linie cu clinicile de elită din Europa şi SUA.

Neurofeedback-ul este descris ca o metodă non-invazivă care ajută creierul să îşi autoregleze activitatea. În experienţa de la Vitalitas, implică lucrul cu rezidenţi seniori pentru îmbunătăţirea memoriei, a somnului, reducerea anxietăţii, echilibrarea emoţională şi chiar într-un număr de cazuri, recuperarea accelerată după accidente vasculare cerebrale.

De ce contează abordarea aceasta

La nivel de societate, România se află într-o situaţie în care nevoia de servicii de îngrijire pentru seniori este în creştere. Datele recente arată că peste 3,8 milioane de persoane au vârsta de peste 65 de ani. Acest fapt creează o presiune asupra sistemului de sănătate, dar şi o oportunitate pentru servicii care să răspundă nevoilor fizice şi celor cognitive şi emoţionale.

În acest cadru, programul de neurofeedback este mai mult decât o “adăugare tehnologică”, el reprezintă o expresie a viziunii Vitalitas de a oferi „senior living” la standarde europene, de a transforma vârsta a treia într-o etapă activă, demnă şi cu sens. Directorul general al Vitalitas, Răzvan Rădescu, declară: „Am dorit ca Vitalitas să fie locul unde inovaţia şi medicina se întâlnesc pentru a oferi o viaţă activă şi demnă seniorilor. Neurofeedback-ul este un pas firesc în evoluţia conceptului nostru de excelenţă.”

Cum funcţionează programul şi ce aduce pentru rezidenţi

Programul coordonat de Roxana Pănoiu aduce câteva elemente cheie: evaluare a activităţii cerebrale, stabilirea de “antrenamente” specifice, urmărirea progresului şi ajustarea programului în funcţie de rezultatele individuale. Rezidenţii beneficiază de această terapie într-un centru care deja oferă infrastructură medicală, de recuperare şi wellness de nivel premium.

Beneficiile raportate până acum includ îmbunătăţirea memoriei, somnului, reducerea anxietăţii şi reasumarea clarităţii mentale. „Suntem foarte încântaţi de rezultate. Atât noi, cât şi pacienţii şi familiile acestora, care văd îmbunătăţiri pe zi ce trece în calitatea vieţii rezidenţilor noştri.”, afirmă Pănoiu.

Pentru o persoană în vârstă, faptul că poate să-şi recupereze funcţii cognitive sau să reducă efecte negative ale înaintării în vârstă nu este doar un beneficiu tehnic, este o recâştigare a demnităţii, a autonomiei, a bucuriei de a fi prezent şi conectat.

Infrastructură, echipă şi suport de top

Acest tip de terapie nu ar avea sens fără infrastructura, echipa şi mediul potrivit. Vitalitas a fost dezvoltat în urma unei investiţii de circa 23 de milioane de euro făcută de omul de afaceri Dragoş Dobrescu, oferind un model unic în România: servicii medicale, camere individuale moderne, spaţii de relaxare, wellness, terapie cognitivă şi recuperare.

Echipa este formată din peste 140 de profesionişti. Medici, terapeuţi, psihologi, personal de îngrijire care lucrează în echipă pentru a oferi îngrijire personalizată 24/7. Astfel, neurofeedback-ul nu apare izolat, ci într-un ecosistem integrat de servicii, ceea ce creşte probabilitatea ca rezultatele să fie cu adevărat semnificative.

Implementarea acestui program reprezintă un semnal clar: serviciile pentru seniori în România pot evolua, pot integra tehnologie şi medicina modernă, şi nu trebuie să rămână la nivelul minim acceptat. Vitalitas marchează astfel o referinţă pentru celelalte unităţi din domeniu.

Mai mult, are şi un impact social: îmbunătăţirea stării cognitive şi emoţionale a seniorilor reduce riscul de izolare, degradare funcţională şi poate aduce beneficii indirecte sistemului de sănătate (prin reducerea necesităţilor de intervenţii complexe sau spitalizări frecvente).

Pentru familii, este o diferenţă de calitate: alege nu doar „un loc unde să stea” un părinte sau un bunic, ci un mediu în care acesta poate continua să-şi trăiască viaţa, să se bucure, să se implice, să menţină conexiuni.

Privind spre viitor

Această iniţiativă deschide şi calea către extindere. Conceptul Vitalitas prevede extinderea reţelei la cinci noi locaţii, transformând brandul într-un reper naţional pentru îngrijirea premium a seniorilor. Dacă acest plan se va concretiza, România va putea să aspire la niveluri de îngrijire pentru vârstnici comparabile cu cele ale ţărilor occidentale.

Poate cel mai important este dimensiunea umană: nu doar infrastructură sau tehnologie, ci oameni care redevin activi, conectaţi, motivaţi. Neurofeedback-ul, în acest context, devine o metaforă: pentru creier care nu e doar pasiv, ci activ, pentru viaţă care nu se retrage, ci se transformă.

Într-o lume în care îmbătrânirea populaţiei este inevitabilă, şi în România unde acest fenomen începe să se simtă din ce în ce mai mult, apariţia unui proiect ca cel implementat de Vitalitas este remarcabilă. Nu doar pentru tehnologie sau investiţie, ci pentru viziune: de a vedea seniorii ca persoane cu dreptul la viaţă activă şi demnă, nu doar la supravieţuire.

Prin introducerea programului de neurofeedback, Vitalitas întăreşte credinţa că vârsta a treia poate însemna (şi) funcţionare cognitivă, bucurie, activitate. Şi în mod simbolic transmite un mesaj: bătrâneţea nu e un capitol care se încheie, ci un capitol care poate continua cu claritate, cu demnitate, cu viaţă.

Mai mult decât atât, modelul acesta ar putea să devină standardul pentru îngrijirea seniorilor în România, iar celelalte centre similare vor ridica ştacheta, spre binele celor ce vin după noi.

Puteţi citi un amplu articol pe acest subiect pe mediaflux.ro

Cazul fostului Comandant Descarcerare Petrobrazi – Pop Ionuț-Costin (III)

În analele deja supraîncărcate ale absurdului juridic românesc, dosarul domnului Pop Ionuț-Costin, fost Comandant Descarcerare Petrobrazi, își croiește un drum glorios către canonizarea supremă: aceea de studiu de caz pentru incompetența sistemică și, mai nou, pentru sfidarea elegantă a unei decizii judecătorești. Ceea ce părea inițial o simplă „odisee a birocrației oarbe”, așa cum anticipa ziarul nostru de investigații (sursa: Articolul inițial, Justiția „la volanul” birocrației oarbe: Cazul POP IONUT-COSTIN), a escaladat la nivelul unei farse macabre, unde justiția pare să danseze după o partitură proprie, ignorând și instanța, și bunul simț. (aici), (aici), etc.

„Competența teritorială”: Un mit urban confirmă Parchetul Sectorului 1!

Să ne amintim de primul act al acestei tragedii comice: domnul Pop Ionuț-Costin reclama o clasare anterioară, semnalând cu vehemență o problemă de competență teritorială. Ancheta a fost condusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, deși infracțiunile reclamate ar fi avut loc la Rafinăria PETROBRAZI, județul Prahova. Deși Art. 41 alin. 1 lit. a și alin. 2 și 5 din Codul de Procedură Penală vorbește clar despre „locul săvârșirii infracțiunii” ca reper principal, domnul Prim-Procuror a preferat o interpretare creativă, invocând sediul social al societății reclamate (FALCK FIRE SERVICES S.R.L.) din București. Adică, dacă un urs sparge stupina în Harghita, dar stuparul are firmă în București, judecăm la București! O „logică flexibilă”, am numit-o atunci, iar acum, având în vedere ultimele evoluții, pare mai degrabă o „strategie de deviere”.

Investigația „fantoma din Operă”: Martori neaudiți, probe nevăzute, dosare clasate!

Dincolo de jongleriile geografice, fondul cauzei a fost tratat cu o lejeritate demnă de un concurs de stand-up comedy cu tema „Cum să nu faci o anchetă penală”. Ordonanța de Clasare inițială a venit după o cercetare superficială, încălcând flagrant Art. 5 și Art. 100 din Codul de Procedură Penală, care cer aflarea adevărului și administrarea probelor.

Potrivit informațiilor noastre, tabloul era complet:

• Un singur martor audiat: un Director Economic de la FALCK FIRE SERVICES S.R.L., fără nicio atribuție tehnică relevantă. O audiere-bifă!
• Martori-cheie ignorați: dl. DUMITRESCU ADRIAN, șef serviciu prevenire și situații de urgență la PETROM S.A., Rafinăria Petrobrazi, nominalizat ca esențial, dar niciodată audiat.
• Falsuri (posibile) în acte, ignorate: Fișele de instruire, unde domnul Pop Ionuț-Costin susținea că semnăturile erau falsificate și că numele său apăruse sub constrângere, nu au fost verificate prin expertiză grafoscopică.
• D.S.U. București, un detaliu nesemnificativ: Actele de control care confirmau neregulile și dispuseseră măsuri împotriva firmei FALCK FIRE SERVICES S.R.L. nu au fost solicitate. De ce să te bazezi pe dovezi când poți să te bazezi pe… nimic?
• Reclamantul însuși, ignorat: Domnul Pop Ionuț-Costin, inițiatorul demersului, nu a fost citat sau audiat pentru a oferi informații suplimentare. Probabil era prea ocupat să facă pe detectivul în locul procurorilor!

SENTINȚA INSTANȚEI: „ÎNAPOI LA BUCLE!” RĂSPUNSUL PARCHETULUI: „MAI BINE CLASĂM DIN NOU!”

Și acum, momentul de glorie absolută, un exemplu luminos de rezistență la ordinele superioare: instanța, văzând probabil că justiția e mai oarbă decât o statuie fără ochi, a dispus întoarcerea dosarului la Parchet pentru cercetare! O șansă, s-ar zice, de a îndrepta greșelile, de a face lumină, de a demonstra că sistemul mai are un pic de coloană vertebrală.

Dar, ce să vezi? Așa cum anticipa chiar publicația noastră de investigații, a urmat o nouă clasare!

Această ultimă piruetă juridică demonstrează, cu o eleganță cinică, că Parchetul Sectorului 1 nu doar că nu dorește să afle adevărul, dar pare să aibă și o aversiune profundă față de indicațiile instanței. Este ca și cum medicul îți zice să te operezi de apendicită, iar tu te duci acasă și-ți pui o compresă rece, hotărând că diagnosticul e invalid. Un precedent periculos? Mai degrabă o confirmare a unei mentalități adânc înrădăcinate: facem ce vrem, iar dacă instanța nu e de acord, mai clasăm o dată!

Bani publici, gaura neagră și tăcerea „competentă”: Prejudiciul așteaptă la coadă!

Dincolo de această comedie de erori, zace un potențial prejudiciu financiar, ignorat cu o seninătate zen. Faptul că nu s-a cercetat facturarea și încasarea unor servicii fictive de instruire și pregătire către Rafinăria PETROBRAZI, cu semnături falsificate și persoane trecute în acte deși lipseau (sursa: Articolul inițial), este un afront la adresa banului public. Această „gaură neagră” în bugetul unei instituții de stat, tratată cu atâta superficialitate, ne face să ne întrebăm: cui folosește această „justiție” care refuză să vadă evidența, chiar și când îi este indicată cu degetul?

Concluzie: Justiția Română, singurul loc unde „indreptarea greșelilor” inseamnă „repetarea lor!”

Cazul domnului Pop Ionuț-Costin nu mai este doar o „palmă usturătoare” dată justiției române, ci un croșeu direct în moalele capului. Este o demonstrație că birocrația oarbă nu doar că persistă, dar se și perfecționează, ignorând până și dispozițiile superioare. Cetățeanul de rând, precum Sisif, împinge o piatră care nu doar că se rostogolește înapoi, dar acum se pare că primește și o șutură suplimentară de la sistem, chiar și după ce „marii luminați” (adică instanța) au zis să o împingă mai bine.

Justiția română, dragi cititori, a atins un nou nivel de artă abstractă: arta de a clasifica la nesfârșit, sfidând logică, lege și bun simț. Iar noi, contribuabilii, suntem publicul captiv la acest spectacol grotesc. Vom reveni, probabil cu un nou episod din această telenovela fără sfârșit, unde „adevărul” este doar o opțiune, iar „justiția” un concept flexibil. (Sava N.).