Actualitate
Trăia pe picior mare când ajungea la Monaco/ În vara lui 2008, mi-a propus să candidez într-una dintre vacanţele pe care le-a făcut acolo
Mega-dezvăluirile CANCAN.ro despre ”nababii” din politică ajung azi la Ion Bazac, fostul ministru al Sănătăţii între anii 2008 şi 2009. Miliardarul care deţine reprezentanţa Ferrari în România este prieten la cataramă cu fostul şef al PSD Mircea Geoană, cel care l-a şi propulsat în politică. De cealaltă parte, Bazac a fost considerat ”colectorul principal” al banilor pentru campania lui Geoană la Preşedinţie şi de ce nu asta poate fi şi o explicaţie că ulterior s-a mutat în Principatul Monaco. Într-un denunţ depus deja la DNA, fostul deputat PSD Cristian Rizea a povestit că i-ar fi plătit 300 de mii de euro lui Geoană, iar banii au fost viraţi în două tranşe, prin intermediul lui…, aţi ghicit!, Bazac! (MAI MULTE DETALII AVEŢI AICI)
Cristian Rizea susţine azi că Bazac, pe lângă miliardarul Virgil Călina despre care vom reveni, era ”puşculiţa” lui Geoană şi a PSD-ului în acei ani. De altfel, tot la DNA, Rizea a arătat că, din funcţia de ministru, Bazac ”a primit de la D.C. (N.RED. – un afacerist important, pe care nu-l devoalăm deocamdată) importante sume de bani în numerar. Banii au fost remişi în 6-7 tranşe, fiind ridicaţi de Alexandru Mihai, aghiotantul lui Bazac, de la D.C. şi remişi personal lui Ion şi Camelia Bazac. Aceşti bani reprezentau comisionul pe care Ion Bazac, în calitate de ministru al Sănătăţii, l-ar fi primit de la D.C. pentru facilitarea achiziţiilor de către unităţile spitaliceşti a unor produse medicale şi sanitare furnizate de firma afaceristului”.
Rizea a povestit anchetatorilor că el, personal, a intermediat discuţia dintre D.C. şi Bazac, cunoscându-se cu amândoi. Pe Bazac, Rizea îl ştia foarte bine. Făcuseră vacanţe împreună pe Coasta de Azur, la multe dintre acestea luând parte şi familia Geoană. Într-un episod trecut al dezvăluirilor noastre, aţi putut citi AICI despre peripeţiile trioului Rizea-Bazac-Geoană pe un iaht închiriat la Monaco. Fotografiile pe care vi le-am prezentat AICI sunt mai mult decât grăitoare.
În 2008, familiile Geoană şi Bazac au petrecut o vacanţă memorabilă pe Coasta de Azur, unde Cristian Rizea le-a pus la dispoziţie un iaht
Combinaţia de la Maranello pe filieră politică sau cum a ajuns reprezentanţa Ferarri la Bazac
Rizea dezvăluie, în exclusivitate pentru CANCAN.ro, şi o altă ultra-combinaţie pe care Geoană şi Bazac şi-au pus amprenta în perioada 2007-2009. E vorba despre ”schema” prin care cel din urmă a obţinut reprezentanţa Ferrari în România! La acea oră, Herbert Stein, fondator şi preşedinte al dealerului ”AutoItalia Group”, făcea eforturi să aducă licenţa Ferrari la Bucureşti. Era şi cel mai îndreptăţit, întrucât era reprezentantul celorlalte mărci auto italiene… Îi lipsea din portofoliu doar Ferrari şi părea o chestiune de timp până va obţine aprobarea să deschidă un showroom Forza Rossa în România.
Numai că socoteala lui Stein, care îl avea în spatele său, ca protector şi un prieten, pe Călin Popescu Tăriceanu (şef al Guvernului până în 2008), a fost dată peste cap de Bazac! Rizea îşi aminteşte că „Stein avea AutoItalia şi era normal să vândă exclusiv în România şi maşinile Ferrari. Dar Bazac şi-a băgat coada şi până la urmă a luat el afacerea. A fost o înţelegere între Geoană şi Tăriceanu”. Se întâmpla înainte ca România să semneze în decembrie 2007, Tratatul de reformă al UE de la Lisabona. Şeful statului şi premierul de la data respectivă, Băsescu şi Tăriceanu, au plecat împreună în Portugalia, în ciuda faptului că între ei existau tensiuni politice uriaşe. Era perioada în care Guvernul Tăriceanu, care fusese remaniat în aprilie 2007, era minoritar în Parlament şi avea nevoie, ca de aer, de sprijinul PSD, condus de Mircea Geoană.
Rizea afirmă că atunci, la finalul lui 2007, s-a bătut palma pentru ca Bazac, omul lui Geoană, să preia licenţa Ferrari pentru România, iar Stein să se retragă din ”cursă”. ”Ştiu că Geoană a vorbit cu Tăriceanu şi i-a spus că PSD va susţine Guvernul în Parlament dacă Bazac va primi reprezentanţa Ferrari. A fost una dintre condiţii! Când s-a întors din Portugalia, unde fusese cu Băsescu la Lisabona, Tăriceanu s-a oprit în drum, în Italia, la Maranello, unde a discutat, din postura de premier al României, ca Bazac să ia reprezentanţa. Şi toată lumea era mulţumită. Chiar dacă era prieten bun cu Tăriceanu şi încă mai sunt, Stein a înţeles situaţia şi a renunţat”, ne-a mai declarat Rizea.
În mai 2008, Bazac avea aşadar să deschidă primul showroom în România. Vă veţi întreba, probabil, de ce atâta tămbălău pentru a deveni dealer Ferrari. Socoteala e simplă: la fiecare maşină Ferrari cumpărată de un român, Bazac primeşte 20% din preţul de vânzare. Iar preţul este în medie de 250.000 de euro. În condiţiile în care pentru fiecare Ferrari vândut, Bazac are un profit de 50.000 de euro, înmulţiţi cu 30-40 de bucăţi (câte sunt alocate an de an României de către producătorul de la Maranello) şi va rezulta un profit de… 1,5-2 milioane de euro! Bani curaţi, făcuţi fără bătăi de cap!
Şi asta nu e tot. Proprietar şi el de Ferrari, Rizea ne-a explicat că ”mentenanţa îi bagă în buzunar lui Bazac alte milioane. Daţi-vă seama! Dacă vrei să schimbi o piesă sau să faci revizie la un Ferrari, eşti obligat să lucrezi cu Forza Rossa a lui Bazac fiindcă, altfel, pierzi garanţia maşinii. Şi orice piesă, cât de mică, te costă o avere ca proprietar de Ferrari! Şi toţi aceşti bani pleacă spre Monaco, căci soţii Ion şi Camelia Bazac au rezidenţa acolo şi nu plătesc taxe în România…”
Ion Bazac deţine un apartament de 1,2 milioane de euro în blocul Mirabeau din Monaco. Acesta se află chiar în apropierea celebrei curbe a circuitului de Formula 1 din Principat
”Regele linguriţelor”, rege la Monaco
Despre averea pe care familia Bazac o are la Monaco, CANCAN.ro a descoperit că aceasta are în proprietate un apartament în blocul Mirabeau (zona pietonală), la etajul 2, pe care ar fi plătit 1,2 milioane de euro, iar fostul ministru al Sănătăţii conduce acolo un Ferrari Super–America de colecţie. Acest model s-a fabricat într-o serie de 50 de bucăţi şi costă puţin sub 300 de mii de euro. Cumpărat după mega-afacerea de a fi ministru al Sănătăţii. Şi pentru că obrazul subţire cu cheltuială se ţine, soţii Bazac (care nu traversează cea mai bună perioadă a căsniciei lor) obişnuiesc ca ziua, să se relaxeze la faimosul Hotel La Reserve de Beaulieu (5*), recunoscut pentru celebrităţile care au trecut pe aici, iar seara cinează la cel mai scump restaurant de pe Coasta de Azur, ”Chevre D’or” din Eze (lângă Monaco). E un restaurant celebru, cotat la 2*Michelin, care nu dispune decât de 8 mese exclusiviste, pentru care rezervarea trebuie făcută cu două luni înainte.
Nu sunt singurii români care merg acolo, dar sursa noastră glumea că madame Bazac, o mare băutoare de şampanie, are pe speed dial-ul telefonului numărul de la „Chevre D’or„. Locaţie ultra scumpă: meniul/persoană este pe măsură: între 500 şi 1000 de euro!
Soţii Bazac sunt clienţi fideli ai faimosului Hotel Reserve de Beaulieu, la piscina căruia îşi petrec majoritatea zilelor când se află la Monte Carlo
Revenind la reprezentanţa Ferrari în România, azi aceasta este în colaps. Showroomul Forza Rossa din Otopeni a fost închis, a dat faliment, redeschis în altă locaţie, iar Bazac a ajuns să vândă Ferrari (cu 0 kilometri) prin… mica publicitate, în Târgul Vitan şi pe autovit.ro, ceea ce este ca imagine dezastruos pentru celebra marcă. Ferrari în târg lângă Skoda Fabia uzată sau Bmw X6 ca al Loredanei Chivu… Nu creează o imagine tocmai favorabilă celebrului producător auto.
Sursele noastre spun că, în prezent, Bazac nu mai câştigă decât puţin din această afacere şi că, de bază pentru el, este o fabrică a tatălui său, care produce veselă: linguriţe, furculiţe distribuite prin reţeaua Auchan. Şi uite aşa, din bossul Ferrari, Bazac ar putea deveni în timp… ”Regele linguriţelor”! Reprezentanţa pentru carte de vizită, iar bănuţii din linguriţe, furculiţe, linguri.
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 21 de ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 13 oreFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 5 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri



