Actualitate
Frica de asumare
Președintele Klaus Iohannis ezită să-și asume răspunderea. Se teme. Dovedește nu bărbăție, ci lașitate. Își dorește să fie în poză. Chiar în centrul ei. Dar asumarea răspunderii pentru măsuri dure de austeritate o lasă pe seama altora. Care urmează să devină țapii ispășitori. În timp ce Iohannis rămâne cu fotografia de lider național.
Pentru cine observă cu atenție jocurile politice care au fost puse la cale luni, prilejuite de ședința de urgență convocată la Cotroceni, sunt evidente două lucruri. Primul este că s-a luat decizia de principiu a aplicării relativ repede a unor măsuri dure de austeritate. Cu alte cuvinte, guvernanții pun foarfeca pe buget și taie o serie întreagă de cheltuieli, operațiune care în mod cert va afecta populația. Cel de-al doilea fapt care trebuie reținut vizează modalitatea. Spre deosebire de Traian Băsescu, care în 2009 a ieșit în față și și-a asumat cu un curaj de-a dreptul inconștient decizia amputării salariilor și pensiilor, președintele în funcție, respectiv Klaus Iohannis refuză să-și asume răspunderea. Tăierea de venituri, care inevitabil va stârni un val de ură, va fi operată cu oameni de sacrificiu. În capul listei va fi Florin Cîțu. Iar dacă e necesar următorul sacrificat este premierul Ludovic Orban. Asta în timp ce Klaus Iohannis rămâne ascuns după perdea.
Urmează una dintre cele mai grele rectificări bugetare din istoria recentă. Ajustările privind veniturile și cheltuielile statului reprezintă o operațiune obișnută, cât se poate de normală, care se face de două ori pe an. La un interval de șase luni, prognoza asupra veniturilor, care a stat la baza bugetului de stat, este confruntată cu realitatea. Veniturile realizate pot fi mai mari sau mai mici decât ceea ce s-a preconizat. Ajustarea prin rectificare se poate face în sus sau în jos. În plus, rămân o serie de bani de la ministerele care s-au dovedit incapabile să-și materializeze propriile proiecte. Acești bani trebuie redistribuiți către alte ministere sau instituții ale statului. De această dată însă, rectificarea este neobișnuită. Pentru a folosi un termen de comparație, voi spune că această rectificare, care va fi anunțată foarte curând, va semăna prin radicalismul ei cu cea din 2009. Este deci o rectificare de criză. Operată de un Guvern, care trebuie cumva să traverseze această criză economică declanșată de pandemie.
În acest an, sunt preconizate însă din punctul de vedere al bugetului cetățenilor, câteva măsuri care vin în contradicție flagrantă cu ceea ce se întâmplă la nivelul bugeului național. Bugetul național înregistrează pierderi uriașe. Primele pierderi au fost cauzate exclusiv de inconștiența ministrului Finanțelor Florin Cîțu, susținut activ la acest capitol de Ludovic Orban, în calitatea sa de premier și de Klaus Iohannis, în calitatea sa de președinte. Cum a deschis ministrul Finanțelor execuția bugetară din acest an? Mai întâi, a decis returnarea TVA-ului către toate societățile comerciale, fără niciun fel de control prealabil. Sub motiv că un asemenea control poate veni și ulterior. Când statul ar urma să recupereze de cele mai multe ori praful de pe tobă, în condițiile în care autoritățile fiscale descoperă că unele societăți comerciale nu îndeplineau condițiile de returnare. În al doilea rând, alte miliarde au zburat din visteria statului în momentul în care Florin Cîțu a decis, caz unic în analele comerciale, că trebuie să plătească în avans pentru o serie întreagă de instalații militare. Pe care România nu le-a văzut nici după șase luni de la plata uriașei facturi. Pentru a-și duce la capăt aceste trăsnăi, cărora li s-au adăugat multe altele, Florin Cîțu a recurs la împrumuturi uriașe, pentru care vom fi siliți să plătim ani de zile dobânzi. În acest moment nu se știe care este suma exactă angajată de ministrul Finanțelor în numele statului român și nici care a fost destinația banilor împrumutați. Din nou caz unic în istorie, toate demersurile Parlamentului de a-l chema pe Florin Cîțu și de a obține de la acesta cuvenitele explicații, au fost tratate cu refuz. Ceea ce este cel mai grav este că în mare parte aceste împrumuturi masive ale statului român s-au făcut de la bănci în schimbul unor certificate de trezorerie. Este evident că atunci când primesc o asemenea ofertă, băncile preferă să împrumute statul, astfel încât fondurile destinate creditării nu au mai ajuns la societățile comerciale, care aveau atâta nevoie de ele sau la cetățenii care intenționau să contracteze împrumuturi pentru diferite nevoi personale. Pur și simplu Florin Cîțu a absorbit acești bani de pe piață, lipsind economia națională de unul dintre motoarele de dezvoltare. Aici închid această paranteză, pentru a avansa în logica demersului editorial pe care mi l-am propus.
Această catastrofă provocată deliberat sau din inconștiență de un om, plasat într-o funcție cheie a statului român, și de un Guvern, Guvernul Orban 1, a fost amplificată de pandemie și de criza economică globală declanșată de acest flagel. Se înțelege mai ușor astfel de ce bugetul României este dat peste cap. Și de ce rectificarea în mod necesar va fi profundă. Și mai ales cât de șocantă va fi această rectificare, în condițiile în care în cea de-a doua parte a acestui an, prin lege, urmau să crească pensiile cu 40% și să se dubleze alocațiile de stat pentru copii.
În mod obiectiv, Guvernul Ludovic Orban doi și jumătate nu-și mai poate permite să-și îndeplinească angajamentele luate față de populație și asumate prin lege bugetului de stat și prin alte acte normative. Am toate motivele să presupun că nu vor fi operate creșterile anunțate. Am de asemenea toate motivele să presupun că vor exista și alte amputări ale veniturilor. În forme directe sau în forme indirecte. Cele mai multe se vor regăsi foarte curând în rectificarea pe care o va anuța Guvernul.
Cu sau fără Klaus Iohannis, rectificarea de buget trebuia făcută. Cu sau fără Klaus Iohannis, rectificarea nu poate fi făcută decât în această direcție pe care am prezentat-o mai sus. Întrucât este vorba de măsuri dure, care vor afecta profund nivelul de viață al cetățeanului, care și așa este traumatizat de efectele războiului cu coronavirusul, ar fi fost firesc ca personajul politic care dispune în prezent de cel mai mare credit, sub aspect electoral să fie cel care anunță și deci își asumă cu bărbăție și curaj asemenea măsuri impopulare. Cum a făcut Traian Băsescu în 2009. Și cum nu va face Klaus Iohannis în 2020.
Aici a intervenit o șmecherie oribilă. Pentru a fi pregătită rectificarea, nu era nevoie să fie convocată o ședință de urgență la Cotroceni. Rectificarea o face bine merci Guvernul și ea poate fi anunțată de președinte, dacă acesta are comportamentul responsabil al unui adevărat bărbat de stat, sau de premier, dacă președintele pune coada între picioare. A avut loc ședința de urgență la Cotroceni din simplul motiv că președintele a ținut musai să apară în poză alături de oamenii buni sau mai puțin buni, care în aceste zile își asumă decizii importante, care influențează major viața fiecărui om. Dar nu exclud, dincolo de plăcerea sa de a țopăi din poză în poză, și o altă intenție vizată de Klaus Iohannis. Nici nu s-a încheiat bine ședința de urgență de la Cotroceni, nici nu a terminat de citit de pe promter comunicatul său redactat într-o limbă de lemn, și iată că tot dinspre Cotroceni „pe surse”, prin intermediul unor ziariști acreditați acolo, în opinia publică se distribuie informația conform căreia printre măsurile dure care urmează să fie luate la rectificare se numără și amânarea sine die a creșterilor pensiei și alocației de stat pentru copii. Este lansat prin urmare un balon de încercare cu câteva zile înainte de rectificare. Pentru ca autoritățile să afle din timp cum va reacționa populația și respectiv cum va reacționa presa la măsurile preconizate de Guvern. Și din nou Klaus Iohannis nu-și asumă nimic. Nici măcar zvonul, care în mod cert a plecat din laboratorul de la Cotroceni.
Frica de asumare a președintelui este de tip atavic. Ca de altfel și duplicitatea sa.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi
Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.
Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor
Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.
„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.
Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global
Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.
Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.
Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare
Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.
Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 5 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 4 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



