Actualitate
Cine va număra morții lui Iohannis?
Anul electoral nu ne face bine. Deloc. Dimpotrivă, generează un amestec exploziv. Pentru că măsurile contra coronavirusului sunt alterate de considerente care țin nu de sănătatea cetățenilor, ci de competiția dintre partide. În centrul acestor dispute a ajuns, vrând-nevrând, Marcel Vela. Ministerul liberal de Interne. Și asta se întâmplă chiar în momentul în care devine evident că explozia de coronavirus în România depășește din punctul de vedere al dinamicii explozia din Italia. Cum îi facem față?
Statistica nu minte. Este o știință pe care nu o putem sub nicio formă ignora. Din punct de vedere statistic, dinamica propagării coronavirusului în România, începând din prima zi și până ieri seară, a fost sensibil mai mare decât dinamica propagării coronavirusului în Italia, în aceeași perioadă de referință. Ceea ce înseamnă că, teoretic, efectele vor fi și mai devastatoare. Pentru a inversa lucrurile, autoritățile nu pot interveni altfel, decât prin măsuri mai ferme decât cele care au fost adoptate în mod gradual în Italia. Ceea ce nu se întâmplă. Și nu se întâmplă din motive politice. Decidenții nu stau cu fața la cetățean. Ei se raportează exclusiv la competiția politică. Și, din acest motiv, populația nu este protejată în mod suficient. În ciuda faptului că reprezentanții a două ministere încearcă să ducă pe umeri o povară imposibilă.
Cum putem face în așa fel încât să luăm măsuri mai rapide, mai ferme și mai eficiente decât cele care au fost adoptate, rând pe rând, în Italia?
Prima condiție este ca centrul de comandă să fie mai puternic. Iar centrul de comandă, atunci când ne confruntăm cu o pandemie, nu poate fi localizat într-un minister sau în două sau mai multe ministere. Centrul de comandă este Guvernul în integralitatea lui. Iar Guvernul trebuie să fie stabil. În niciun caz cu atribuții limitate. Cum se întâmplă în cazul unui Guvern demis.
În al doilea rând, centrul de comandă trebuie să primească împuterniciri depline, pentru a acționa în mod legal împotriva pandemiei de coronavirus, fără a putea fi acuzat vreodată că, prin aplicarea unor măsuri ferme, deseori dureroase, cu caracter excepțional, încalcă și nu limitează constituțional drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Cum poate fi atins acest obiectiv? Acest obiectiv – și, iată, am ajuns la al treilea rând – nu poate fi altfel atins decât prin instituirea stării de urgență, pe care, personal, o invoc insistent de mai bine de două săptămâni. Și nu sunt singurul. Un personaj împotriva căruia m-am luptat ani de-a rândul, astfel încât sub nicio formă și nimeni nu mă poate acuza că l-aș simpatiza sau că aș fi făcut cu el un pact, fostul președinte Traian Băsescu susține, extrem de bine argumentat, același lucru. Declararea stării de urgență este o condiție sine qua non pentru ca statul român să poată utiliza mijloace de luptă adecvate, ținând în frâu propagarea coronavirusului și limitând consecințele acestui flagel. Starea de urgență permite limitarea temporară și excepțională, dar în deplină legalitate și fără a se permite vreun abuz, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi de pildă dreptul de a circula liber, și permite de asemenea restrângerea temporară a drepturilor unor societăți comerciale asupra propririi proprietății. Cum ar fi de exemplu rechiziționarea temporară de către insitituțiile statului a unor hoteluri și blocuri de locuințe gata mobilate, pentru a fi destinate carantinării sau chiar rechiziționarea de instrumental, medicamente și mijloace de igienă de la societățile comerciale care le dețin, pentru a fi curmată specula de orice fel. Și da, declararea stării de urgență obligă presa la mai multă responsabilitate și limitează difuzarea de știri false, care stârnesc panică sau îi îndeamnă pe cetățeni să combată coronavirusul prin mijloace inadecvate. Și, din nou da, abia atunci este legal ca instituțiile de forță ale statului să-i poată obliga pe cetățeni să rămână pe cât posibil la domiciliu sau să respecte regulile de carantină, indiferent cât de drastice ar fi acestea și abilitează organele de urmărire să monitorizeze deplasarea acestora și contactele pe care ei le au cu alte persoane. În absența stării de urgență, acțiunile statului sunt limitate și în mare parte contestabile. Ca să nu spun ilegale.
Starea de urgență, conform Constituției României, înlătură posibilitatea dizolvării Parlamentului. În consecință, îi împiedică pe decidenții de la Cotroceni și de la nivelul partidelor de guvernământ să meargă mai departe în realizarea proiectului anticipatelor. Dar același lucru se poate întâmpla chiar azi, dacă va fi votat, de voie de nevoie, Guvernul Cîțu, pe care Klaus Iohannis nu a dorit sau nu s-a priceput să-l retragă la timp și să-l înlocuiască cu ceva mai bun.
Din acest punct survine, din nefericire, un nou tip de competiție, care poate dinamita măsurile pe care statul român le poate lua. În epicentrul acestei competiții este Marcel Vela. Dacă se declară starea de urgență, actorul numărul unu în lupta împotriva coronavirusului, în jurul căruia se concentrează întreaga forță de care dispune statul român, devine, conform Constituției, ministrul de Interne. Ei bine, partenerii lui Marcel Vela, nu numai cei de la USR, ci și partenerii liberali, se tem să-i încredințeze acestuia puterile sporite pe care le implică aplicarea măsurilor derivate din starea de urgență. Marcel Vela ar deveni în aceste condiții un personaj plasat în centrul scenei, mai important, e adevărat pentru o perioadă limitată de timp, decât premierul, decât ceilalți membri ai Cabinetului, decât președintele partidului și chiar mai important decât președintele României, singurul care poate emite decretul pentru declararea stării de urgență. Marcel Vela devine incomod și periculos și pentru adversarii politici ai PNL, care îi contestă calitățile de lider, făcând deseori trimiteri neconforme la biografia sa. Care, ca orice biografie a oricărui muritor, are și zone controversate. Dar același Marcel Vela, încercând să reformeze Ministerul de Interne, poate prin măsuri bune, poate prin măsuri rele sau excesive, este confruntat și cu o rezistență din interior fără precedent. Vezi, între altele, poziția unora dintre cele mai puternice sindicate. Deci, din motive politice sau din alte motive, pur conjuncturale, pentru mulți Marcel Vela este indezirabil în postura de cel mai puternic om în stat, cel care ar aplica întregul set de măsuri vizând administarea statului în regim de urgență.
Din toate motivele expuse mai sus, rezultă că România este mult mai vulnerabilă în fața asaltului coronavirusului decât Italia și, după opinia mea, a rămas mult în urmă din perspectiva aplicării unor măsuri ferme de prevenție. Și asta, atenție, nu se întâmplă sub nicio formă din vina lui Arafat sau din vina lui Tătaru și nici din vina lui Marcel Vela sau a lui Victor Costache, cei patru atleți ai luptei împotriva pandemiei, pe care-i putem vedea zilnic pe micile ecrane. Adevărații vinovați sunt în spate. Iar cel mai vinovat dintre toți este președintele Klaus Iohannis. Căruia, din nefericire, în curând va trebui să-i punem în spinare și morții.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
DIA publică un cadru de analiză pentru evaluarea „voinței de a lupta”
Agenția de Informații a Apărării din SUA (DIA) a făcut publică metodologia prin care încearcă să evalueze unul dintre cele mai greu de anticipat aspecte ale capacității unei armate străine: disponibilitatea de a continua lupta atunci când izbucnește un conflict.
„Voința de a lupta” este dificil de analizat tocmai pentru că ține de factori intangibili. Spre deosebire de numărul tancurilor sau de starea avioanelor, multe dintre elementele care o determină nu pot fi măsurate direct și nici observate cu ușurință.
DIA precizează că documentul, actualizat ultima dată în septembrie 2024, este destinat sprijinirii analizelor comunității de informații. Totodată, face parte dintr-o serie de materiale publice menite să explice provocări relevante pentru securitatea națională a SUA. Agenția a anunțat publicarea în contextul împlinirii a cinci ani de la retragerea americană din Afganistan, încheiată la 30 august 2021.
Lecțiile Afganistanului și Ucrainei
Prăbușirea rapidă a forțelor afgane în fața ofensivei talibane, în 2021, a luat prin surprindere atât comunitatea de informații americană, cât și Casa Albă. Mai multe zone strategice au fost abandonate fără luptă, iar președintele de atunci, Ashraf Ghani, a fugit din țară pe 15 august, în timp ce talibanii se apropiau de Kabul.
În cazul Ucrainei, evaluările inițiale au greșit în direcția opusă. După invazia rusă din februarie 2022, Kievul era așteptat să cadă în câteva zile. În schimb, armata ucraineană a respins înaintarea forțelor ruse și a continuat să lupte, până la instalarea unui impas sângeros în estul țării.
În 2024, fostul director al DIA, general-locotenentul Jeffrey Kruse, a recunoscut că agenția a subestimat hotărârea ucrainenilor de a-și apăra țara. Aceștia au manifestat o voință de luptă mult mai puternică decât anticipaseră analiștii, a spus el la un eveniment organizat de Alianța pentru Informații și Securitate Națională.
De la conducerea statului la moralul soldaților
Noul cadru își propune să structureze evaluarea unor factori care nu pot fi reduși la cifre. Analiștii sunt îndrumați să examineze dinamici de la nivelul conducerii naționale — inclusiv autoritatea și integritatea acesteia — până la spiritul de corp al militarilor.
Metodologia include și evaluarea mizelor conflictului: analiștii trebuie să stabilească dacă victoria sau înfrângerea ar reprezenta o amenințare existențială pentru stat, organizație ori regim. Sprijinul perceput din partea aliaților este, de asemenea, un factor relevant.
În acest sens, documentul ar fi putut evidenția hotărârea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a rămâne la Kiev în primele zile ale invaziei, în timp ce forțele ruse se apropiau de capitală. Refuzând oferta de evacuare, Zelenski i-ar fi transmis atunci președintelui american Joe Biden că avea nevoie de muniție, nu de o mașină pentru a pleca.
O evaluare care trebuie revizuită pe parcurs
DIA avertizează că voința de a lupta nu este fixă. Ea se poate schimba rapid și radical pe parcursul unui conflict, pentru fiecare dintre părțile implicate. O schimbare ulterioară nu înseamnă neapărat că evaluarea inițială a fost greșită; analiștii trebuie să identifice evenimentele și condițiile care au produs-o.
Kruse a declarat în 2024 că DIA folosise deja metodologia pentru a evalua China, considerată principala prioritate strategică a SUA. Agenția nu a precizat ce alte armate au fost analizate și nici ce concluzii au rezultat.
Voința de a lupta reprezintă doar unul dintre factorii intangibili luați în calcul în evaluarea capacităților militare. Imaginea de ansamblu include și pregătirea trupelor, structura demografică a personalului activ și a rezerviștilor, bugetele de apărare și doctrina militară.
DIA susține că o analiză sistematică a acestor factori poate ajuta la orientarea culegerii de informații și la identificarea elementelor care contează cel mai mult în diferite etape ale unui conflict. Miza este reducerea riscului unor erori de anticipare precum cele din Afganistan, în 2021, și Ucraina, în 2022.
Actualitate
Boeing câștigă contractul pentru avionul naval de generația a șasea, dar adevărata probă abia începe
Boeing a fost desemnat câștigătorul competiției pentru construirea avionului de luptă naval de generația a șasea F/A-XX, devansând Northrop Grumman. Aeronava va înlocui treptat avioanele F/A-18 Super Hornet și EA-18G Growler, aflate în ultimele etape ale ciclului lor operațional.
Contractul, evaluat la peste 20 de miliarde de dolari, consolidează poziția Boeing ca principal producător american al avioanelor de luptă de generația a șasea. Totuși, analiștii avertizează că succesul comercial nu garantează automat și o execuție fără probleme.
De la risc de retragere la controlul viitorului aviației de luptă
Victoria reprezintă o schimbare spectaculoasă pentru divizia de apărare a Boeing. Compania s-a confruntat în ultimii ani cu dificultăți în derularea unor programe majore, printre care avionul-cisternă KC-46 și aeronava de antrenament T-7.
În martie 2025, Boeing a obținut însă contractul pentru avionul de luptă F-47 al Forțelor Aeriene, iar câștigarea programului F/A-XX marchează o nouă etapă în revenirea companiei.
„Pentru Boeing, acesta este un pas uriaș într-o redresare extraordinară: de la un producător al unor programe de avioane de luptă aflate la final, la compania care controlează viitorul aviației de vânătoare americane”, a apreciat Richard Aboulafia, director general al AeroDynamic Advisory.
Stacie Pettyjohn, analistă în cadrul Center for a New American Security, a descris situația drept o schimbare radicală pentru Boeing. Compania a trecut de la perspectiva închiderii liniilor de producție pentru avioane de luptă la deținerea ambelor contracte americane majore pentru aeronave de generația a șasea.
Poate Boeing să construiască simultan două avioane de generație nouă?
Principala întrebare privește viteza cu care Boeing va putea dezvolta un F/A-XX operațional. Răspunsul depinde, în parte, de gradul de similitudine dintre noul avion naval și F-47.
Jeremiah Gertler, consilier principal la AeroDynamic Advisory și fost analist pentru aviația militară în cadrul Congressional Research Service, a explicat că, dacă cele două proiecte folosesc tehnologii și soluții comune sau au fost dezvoltate parțial în paralel, F/A-XX ar putea ajunge să zboare mai devreme decât se estimează.
În schimb, o platformă navală complet distinctă ar presupune un calendar mai lung și riscuri tehnologice suplimentare.
Forța de muncă, următorul punct vulnerabil
Capacitatea Boeing de a mobiliza suficient personal reprezintă o altă problemă. În complexul industrial din St. Louis, compania ar urma să lucreze simultan la programele F/A-XX, F-47 și T-7A Red Hawk, în timp ce pregătește și o creștere semnificativă a ritmului de producție pentru F-15EX.
„Întrebarea este dacă Boeing are deja oamenii necesari — și dacă îi poate recruta — pentru a menține toate aceste linii la un nivel ridicat de producție în același timp”, a spus Gertler.
Doug Birkey, directorul executiv al Mitchell Institute for Aerospace Studies, a subliniat că necesarul de personal pentru primele etape ale programelor F-47 și F/A-XX va trebui gestionat atent. Compania va trebui să evite ca cele două proiecte să intre în competiție pentru aceiași ingineri, tehnicieni și specialiști.
Investitorii vor urmări costurile și structura contractului
După atribuirea contractului, Roman Schweizer, analist la TD Cowen, a afirmat că investitorii vor examina cu atenție prețul propus de Boeing și modul în care este construit acordul. Ambele aspecte au creat probleme în trecut pentru unele programe ale companiei.
Potrivit lui Schweizer, decizia Marinei sugerează că oficialii au acordat o importanță deosebită capacității industriale a Boeing și posibilității de a livra aeronave la scară largă.
În ultimii ani, Boeing a investit masiv în infrastructura din St. Louis și în instrumente de proiectare digitală. Aceste investiții ar fi contribuit la convingerea Marinei că producătorul poate gestiona simultan mai multe programe complexe.
Boeing a respins anterior îndoielile privind capacitatea sa de a construi avioane pentru Marină și Forțele Aeriene în paralel. Steve Parker, șeful diviziei de apărare, a declarat că dezvoltarea simultană a celor două avioane avansate a fost prevăzută încă de la început, iar investițiile companiei au fost planificate în consecință.
Northrop Grumman pierde competiția, dar nu rămâne fără proiecte strategice
Pentru Northrop Grumman, înfrângerea în competiția F/A-XX reprezintă o lovitură importantă. Compania încerca să redevină producător principal al unui avion de luptă pentru prima dată după celebrul F-14 Tomcat.
Totuși, analiștii consideră că pierderea contractului nu pune în pericol viitorul companiei. Northrop are deja programe majore în portofoliu, inclusiv bombardierul B-21 Raider, racheta balistică intercontinentală Sentinel și componente pentru avioanele F-35 produse sub coordonarea Lockheed Martin.
Richard Aboulafia a apreciat că impactul asupra companiei va fi limitat, în timp ce Gertler a subliniat că nici Boeing, nici Northrop nu depind de acest singur contract pentru supraviețuirea diviziilor lor de apărare sau aeronautică.
Northrop este așteptată să analizeze posibilitatea contestării deciziei. Totuși, procedurile de protest în cazul competițiilor pentru aeronave militare clasificate au, în mod tradițional, o rată redusă de succes.
Boeing va închide liniile Super Hornet și Growler
Într-o ironie a tranziției tehnologice, în aceeași perioadă în care a fost selectată pentru dezvoltarea F/A-XX, Boeing a primit și un contract pentru sprijinirea închiderii liniilor de producție ale F/A-18E/F Super Hornet și EA-18G Growler.
Compania a fabricat timp de decenii avioane de luptă pentru Marina SUA, însă aceste programe se apropie acum de final. F/A-XX va prelua treptat rolul lor în viitoarea structură aeriană a grupărilor navale.
Contractul finanțează testarea mai multor prototipuri
Anunțul Pentagonului precizează că acordul acoperă faza de dezvoltare la scară completă și include fabricarea mai multor aeronave de testare.
Acestea vor fi utilizate pentru verificări la sol, evaluarea navigabilității, testarea sistemelor și integrarea armamentului. Marina nu a prezentat încă detalii despre configurația avionului, dar oficialii au indicat că F/A-XX va avea o rază de acțiune superioară celei oferite de actualele avioane de luptă.
F/A-XX, în centrul aripii aeriene navale a viitorului
Noul avion va trebui să opereze alături de viitoarele Collaborative Combat Aircraft, drone de luptă concepute pentru a executa misiuni împreună cu aeronave pilotate.
Marina SUA dezvoltă acest concept ca parte a unei noi arhitecturi pentru gruparea aeriană de pe portavion. Amiralul Daryl Caudle, șeful operațiunilor navale, a confirmat că programul dronelor și F/A-XX sunt elemente interdependente ale acestei strategii.
Stacie Pettyjohn a subliniat că echilibrul dintre avioanele pilotate și cele autonome va fi esențial pentru capacitatea Marinei de a proiecta forță. În opinia sa, un avion de luptă pilotat trebuie să rămână nucleul aripii aeriene, în jurul căruia vor fi integrate sistemele fără pilot.
Numărul de aeronave care vor fi comandate, proporția dintre avioanele cu echipaj și drone, precum și tipul de arme instalate pe F/A-XX vor indica prioritățile operaționale ale Marinei. Aceste decizii vor fi decisive mai ales în Pacific, unde distanțele sunt foarte mari, iar forțele chineze dispun de arme cu rază lungă de acțiune capabile să pună presiune asupra navelor americane.
Actualitate
AEVEX preia BlackSea Technologies într-o tranzacție de până la 650 de milioane de dolari
Compania își consolidează poziția pe piața vehiculelor maritime autonome
AEVEX, companie specializată în tehnologii de apărare, a anunțat achiziția firmei BlackSea Technologies, producător de sisteme navale autonome. Valoarea tranzacției ar putea ajunge la 650 de milioane de dolari, iar operațiunea este programată să fie finalizată în luna septembrie.
Prin această preluare, AEVEX urmărește să-și extindă prezența în domeniul vehiculelor de suprafață și subacvatice fără echipaj. Totodată, compania vizează un acces mai larg la contracte și programe derulate de Marina americană, Comandamentul pentru Operații Speciale al Statelor Unite și partenerii aliați.
Tehnologii reunite pentru operațiuni aeriene, maritime și subacvatice
Integrarea celor două companii va permite combinarea unor tehnologii complementare destinate platformelor aeriene, de suprafață și subacvatice.
„BlackSea aduce capabilități maritime excepționale și perfect aliniate din punct de vedere strategic. La fel de important este însă faptul că firma are o cultură axată pe misiune și pe inovație, valori care se află la originea AEVEX”, a declarat Brian Raduenz, fondatorul și președintele executiv al companiei.
BlackSea dezvoltă o navă autonomă testată de Marina SUA
BlackSea Technologies produce Global Autonomous Reconnaissance Craft, cunoscută sub acronimul GARC. Este vorba despre o navă autonomă de mici dimensiuni, cu o lungime de aproximativ 4,9 metri, testată de Marina americană la Naval Base Coronado.
Sistemul este operat de Unmanned Surface Vessel Squadron 3, unitate înființată de Marina SUA în 2024 pentru exploatarea și evaluarea vehiculelor maritime fără echipaj.
GARC face parte din eforturile Statelor Unite de a dezvolta flote autonome capabile să execute misiuni de recunoaștere, supraveghere și sprijin operațional în medii maritime complexe.
AEVEX aduce în portofoliu platforma Mako
AEVEX, cu sediul în Solana Beach, California, dezvoltă la rândul său mai multe sisteme autonome. Printre acestea se numără Mako, un vehicul maritim fără echipaj conceput pentru misiuni de informații, supraveghere și recunoaștere, dar și pentru operațiuni cu efecte cinetice.
Achiziția va reuni portofoliile celor două companii și ar putea accelera dezvoltarea unor soluții autonome pentru misiuni maritime desfășurate în zone contestate sau cu acces limitat.
Tranzacția combină plata în numerar cu acțiuni
Acordul prevede plata a 250 de milioane de dolari în numerar și transferul unor acțiuni ordinare de clasă A ale AEVEX, evaluate la aproximativ 350 de milioane de dolari.
În funcție de îndeplinirea anumitor obiective de performanță, BlackSea ar putea primi suplimentar până la 50 de milioane de dolari.
BlackSea își păstrează obiectivele, dar câștigă capacitate de producție
Directorul executiv al BlackSea Technologies, Bob Pudney, a descris preluarea drept o etapă firească pentru companie. El a subliniat că firma a acumulat experiență în dezvoltarea și utilizarea sistemelor maritime autonome în condiții operaționale reale.
Aceste aplicații au inclus operarea unor flote mixte și misiuni logistice în medii contestate. Potrivit conducerii BlackSea, sprijinul oferit de AEVEX prin capacitatea de producție, infrastructura industrială și ecosistemul de tehnologii autonome va permite extinderea rapidă a soluțiilor deja dezvoltate.
„Misiunea noastră rămâne aceeași, însă capacitatea de a o îndeplini va crește”, a declarat Pudney.
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova: Agentul‑vopsitor Editoiu Alin – maestru în gropi urbane, fum de esapament și, la final, fum de arhivă
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – PIXUL LUI BOSS: UNIVERSITATEA DE PROȘTI A POLIȚIEI ROMÂNE
-
Uncategorizedacum 5 zileRâde Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, plătește Ploieștiul: comedia neagră de la TCE Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti: Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, „autobuzul sabotor” – Traseul 39, motoare turate în gol și POS-uri moarte la TCE Ploiești!
-
Exclusivacum 2 zileÎn Poliția Penitenciară, „schimbarea” e doar ciorbă stricată plimbată dintr-o farfurie în alta
-
Exclusivacum 3 zile„Organigrama cu chiloți” intră la vot: Nae Comisionaru’ trage sforile, consilierii locali dau examen la furt avansat?
-
Administratieacum 3 zileDumitru Dragoș, polițist de penitenciare și mentor pentru copiii din Vărbilău
-
Exclusivacum 3 zileFlorin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 2 – Stația fantomă de la Corlătești și ședința de yoga pe conducta de ape uzate



