Connect with us

Actualitate

Cum l-a umilit Emil Constantinescu pe Klaus Iohannis?

Publicat

pe

Răspunsul scurt este că fostul președinte Emil Constantinescu l-a umitit pe actualul președinte, Klaus Iohannis, prin calitatea administrației pe care a condus-o. De fapt, cei patru ani ai lui Emil Constantinescu pot fi caracterizați drept o administrație. În timp ce cei cinci ani și ceva în care, până în prezent, Klaus Iohannis a funcționat ca președinte nu reprezintă o administrație. Și nu sunt șanse nici de aici încolo. Îi mulțumesc cunoscutului istoric Alex Mihai Stoenescu pentru excepționala lucrare dedicată administrației Constantinescu. Cine înțelege acea perioadă scurtă din istorie, 1996-2000, poate înțelege mult mai bine și ce se petrece în România de azi. Iar ceea ce se petrece este jalnic.
În numai patru ani, voința unui om care nu a dispus de o majoritate consolidată în Parlament, care, dimpotrivă, din perspectiva Legislativului, a fost silit să navigheze prin ape extrem de tulburi, care nu a avut o bază de selecție solidă pentru a-și alege destui oameni iscusiți și dedicați actului de guvernare, care a moștenit o Justiție precară și o junglă a lumii de afaceri, traversând și cumplitul război din Iugoslavia, luptându-se cu un adversar intern redutabil, PSD, a fost un veritabil miracol. Emil Constantinescu, cu administrația pe care a creat-o și a condus-o, a reușit să treacă România prin furtună, să-i schimbe în mod decisiv direcția și să o aducă practic în NATO și în Uniunea Europeană, actele finale fiind perfectate la scurt timp după nefericita realegere a lui Ion Iliescu sub guvernarea lui Adrian Năstase. România trecuse printr-o teribilă furtună, ocolise în patru ani pericole uriașe, inclusiv pericolul încetării de plăți, devenise un stat frecventabil, cu care negociau marile puteri și avea în linii mari un viitor pecetluit, cel puțin din perspectivă euroatlantică. Emil Constantinescu a trecut această țară de punctul ireversibilității. Ceea ce nu făcuse Ion Iliescu într-un mandat și jumătate prezidențial și nici nu a mai făcut altcineva după.
În calitate de director al trustului de presă Ziua, de adversar înverșunat al lui Ion Iliescu și al partidului său și de susținător al unei schimbări radicale în România, am avut prilejul și în același timp onoarea de a mă întâlni frecvent și de a purta multe discuții cu președintele Emil Constantinescu. După ce ieri seară am terminat de parcurs cele 650 de pagini de istorie oferite de Alex Mihai Stoenescu, am tras o concluzie dureroasă. Dar cât se poate de adevărată. Eu am trăit în cei patru ani ai administrației Constantinescu în epicentrul acelei istorii formidabile, dar, în același timp, am trăit doar istoria mea. Am beneficiat de o serie întreagă de informații, unele privilegiate, am participat la evenimente cardinale, dar nu am făcut altceva decât să am o percepție fragmentară. Și mi-a scăpat ansamblul. La fel cum cred că s-a întâmplat cu toți ceilalți. Fiecare a trăit atunci istoria lui. Pentru fiecare dintre noi, chiar dacă eram mai bine sau mai puțin bine informați, marea traversare a însemnat altceva. O simplă secvență dintr-o extraordinară traversare colectivă. Îndrăznesc să spun că nici măcar cei mai apropiați sfetnici ai lui Emil Constantinescu nu au avut o imagine completă, în toată complexitatea ei, a administrației acelor patru ani. Poate că nici el însuși. Între timp s-au scurs 20 de ani. În 20 de ani, aproape fără excepție, șefii de state care existau atunci și cu care Emil Constantinescu a colaborat îndeaproape, ca de altfel și consilierii acestora sau alte personalități aflate în miezul evenimentelor și-au redactat și publicat cărțile de memorii. Voi da un exempu abstract. Una este ce îi scria în nenumăratele epistole președintele Franței Jacques Chirac lui Emil Constantinescu și alta e ce gândea acesta cu adevărat și care era motivația reală a mesajelor pe care le transmitea omologului român. În plus, nimeni dintre noi nu a avut până în prezent acces la toate documentele oficiale ale epocii, nimeni nu a încercat și cu atât mai puțin nimeni nu a reușit să deschidă arhivele, pentru a înțelege mai bine în ce condiții a reușit România un salt ireversibil în viitor, deși toate planetele păreau că se așezaseră împotriva ei. Primul care a izbutit să pună cele mai importante piese la loc, să-și formeze și să ne redea o imagine corectă, de multe ori surprinzătoare și uneori uluitoare a administrației Emil Constantinescu, este marele istoric Alex Mihai Stoenescu. Dacă mai este necesar, fac precizarea că cea mai grea ramură a istoriei, cea mai delicată, cea mai minată este istoria recentă. Acum, după ce am închis această carte de referință, pot spune că am înțeles măreția administrației Constantinescu și îi înțeleg pe mai marii lumii de ce nu este zi de la Dumnezeu în care să nu-l consulte, în care să nu-l invite la reuniuni în cerc închis extrem de importante, în care să nu-i acorde o prețuire destinată unui număr extrem de mic de personalități, în timp ce noi, reprezentanți ai opiniei publice, împreună cu guvernații și oamenii politici pe care i-am pus în frunta statului îl ignorăm.
În 1996, România era pe butuci. Se irosise cam tot ce acumulase prin exercițiul dictaturii cu o mână de fier regimul comunist. Țara era îndatorată până în gât. Nimeni nu mai era dispus să ne împrumute. Indiferent de dobândă. Urma să intrăm în încetare de plăți. Ceea ce mai funcționa din economie era economia neagră. Cartelurile fostei Securități și a fostei nomenclaturi luaseră în prizonierat economia și finanțele statului. Mai toate băncile fuseseră supuse unui jaf astăzi greu de imaginat și erau amenințate cu dispariția. De altfel, multe au dat faliment atunci. Nivelul de trai scăzuse enorm față de anul 1989. Românii erau mult mai săraci și extrem de nemulțumiți. Sindicatele galbene blocau privatizarea. Iar minerii conduși de Miron Cozma amenințau nu numai prin vorbe, ci și prin fapte cu disoluția statului. În plan extern, eram captivi aproape în totalitate Moscovei, pentru că așa ne lăsase regimul Iliescu, și aveam un cumplit război la granița de Vest. În aceste condiții, administrația Constantinescu, de fapt extraordinara voință a unui singur om, care și-a sacrificat deliberat în acest scop cel de-al doilea mandat, a întors literalmente istoria.
Să avem luciditatea să-l comparăm pe Emil Constantinescu nu cu Ion Iliescu, care nu reprezintă altceva decât un dramatic și jalnic trecut comunist, ci cu ceilalți doi președinți pe care i-am avut, Traian Băsescu și Klaus Iohannis. În timp ce Constantinescu s-a consacrat binelui și viitorului României, și în condiții vitrege și-a dus lucrarea la bun sfârșit, Traian Băsescu, om din interiorul sistemului, nu a avut alt obiectiv decât acela de a încăleca serviciile secrete, Justiția, celelalte puteri ale statului, cu singurul scop de a dobândi pentru sine și pentru gașca lui mai multă putere. Nimic pentru țară. Totul pentru sine și pentru clanul său.
Și, iată, a urmat Klaus Iohannis. Vă rog să faceți o comparație și să puneți în antiteză raporturile pe care președintele Klaus Iohannis le are cu omologii săi euroatlantici, cu relațiile construite de Emil Constantinescu cu mai marii vremii. În prima imagine vom vedea lipsă de demnitate, slugărnicie, subordonare și o tendință constantă de a subordona interesul național intereselor altor națiuni. A făcut vreodată așa ceva Emil Constantinescu? Descoperim în comportamentul său vreun act oricât de mic de umilință? A sacrificat el vreodată interesele națiunii române în beneficiul altor state? Alex Mihai Stenescu nu a găsit așa ceva, deși este singurul istoric care a deschis și a cercetat și arhivele prezidențiale și alte arhive.
Exemplul lui Emil Constantinescu îl umilește pe Klaus Iohannis. Și ar trebui să-i dea de gândit. Mai are încă la dispoziție un interval mai lung de timp și condiții infinit mai bune decât a avut la dispoziție Emil Constantinescu. Dacă are un minimum de demnitate, dacă mai tresare în el vreun sentiment de patriotism, dacă mai există vreo zonă a conștiinței care este încă trează în Klaus Iohannis, lecția pe care i-o dă peste vremuri Emil Constantinescu ar trebui să-l electrocuteze.
Sorin Rosca Stanescu

Actualitate

Reforma achizițiilor militare intră într-o etapă decisivă: armata americană are nevoie de arme produse rapid și în volume mari

Publicat

pe

De

Reforma sistemului american de achiziții pentru apărare a devenit una dintre prioritățile majore ale Congresului și administrației de la Washington. Obiectivul este simplificarea procedurilor, reducerea timpului necesar pentru introducerea noilor tehnologii și creșterea capacității industriei de a reface stocurile militare.

Presiunea este însă tot mai mare. Pentru ca baza industrială de apărare să poată răspunde unei creșteri rapide a cererii, sunt necesare măsuri coerente, finanțare predictibilă și o cooperare strânsă între Pentagon, legislativ și companiile din sector.

Războiul viitor nu mai este o ipoteză: el se desfășoară deja

Actualele conflicte demonstrează că transformările decisive de pe câmpul de luptă nu apar într-un scenariu îndepărtat, proiectat pentru anul 2035. Ele sunt deja vizibile în Ucraina, Orientul Mijlociu și în alte zone de confruntare.

Prima schimbare majoră este reprezentată de războiul asimetric. Dronele și sistemele aeriene fără pilot, relativ ieftine, numeroase și tot mai performante, pot provoca pierderi semnificative unor sisteme militare sofisticate și extrem de costisitoare.

Această evoluție modifică fundamental raportul dintre costul atacului și valoarea țintei. Un sistem de înaltă tehnologie, construit cu resurse considerabile, poate fi amenințat de platforme produse rapid și desfășurate în număr mare.

Pentru Statele Unite și aliații săi, concluzia este clară: apărarea trebuie să se adapteze unei realități în care masa, viteza și flexibilitatea contează la fel de mult ca performanța tehnologică.

Războiul invizibil se poartă în spectrul electromagnetic

A doua dimensiune a conflictelor moderne se desfășoară în spectrul electromagnetic. Nu toate atacurile presupun utilizarea forței cinetice sau distrugerea fizică a unei ținte.

Blocarea comunicațiilor, perturbarea radarelor și neutralizarea sistemelor de avertizare timpurie pot paraliza o forță militară înainte ca aceasta să fie lovită direct. Un adversar care împiedică transmiterea ordinelor sau detectarea amenințărilor poate obține un avantaj decisiv fără să utilizeze muniție convențională.

În acest context, capacitatea de a proteja comunicațiile și de a opera într-un mediu electromagnetic contestat devine la fel de importantă precum numărul avioanelor, rachetelor sau vehiculelor disponibile.

Capacitatea de producție devine noua măsură a puterii militare

Un al treilea factor esențial este viteza cu care o țară poate extinde producția și adapta tehnologiile existente.

Experiența Ucrainei a arătat că o forță aflată inițial într-o poziție defavorabilă poate recupera prin inovare, adaptare rapidă și multiplicarea soluțiilor eficiente. Tehnologiile dezvoltate în condiții de război au ajuns ulterior să fie oferite și altor state, într-un ritm pe care puțini l-ar fi anticipat în urmă cu doar câțiva ani.

Pentru industria americană de apărare, lecția este că performanța unui prototip nu este suficientă. Statele Unite trebuie să poată produce echipamentele necesare la viteza și amploarea cerute de operațiunile militare.

În noua eră a conflictelor industrializate, capacitatea de producție nu mai este doar un element de sprijin pentru capabilități. Ea devine, în sine, o capabilitate strategică.

Washingtonul începe să accepte soluții „suficient de bune”

În instituțiile guvernamentale se observă o disponibilitate mai mare pentru aplicarea unor reforme concrete și pentru obținerea rapidă a rezultatelor.

Printre direcțiile urmărite se numără extinderea utilizării mecanismelor de achiziție destinate produselor comerciale, folosirea autorităților de tranzacționare alternativă și valorificarea contractelor deja existente.

Se schimbă și criteriul după care sunt evaluate unele programe. În locul dezvoltării unor sisteme timp de ani de zile, până la obținerea unei soluții perfecte pentru fiecare scenariu posibil, autoritățile sunt mai dispuse să introducă rapid produse funcționale, care pot fi îmbunătățite ulterior.

O primă versiune poate fi livrată forțelor combatante, testată în condiții reale și perfecționată pe baza experienței utilizatorilor. Într-un domeniu în care tehnologia evoluează accelerat, versiunea inițială și cea maturizată după mai multe cicluri de dezvoltare pot fi foarte diferite.

Așteptarea unei soluții ideale poate deveni, în aceste condiții, un obstacol mai mare decât acceptarea unei variante funcționale și îmbunătățirea ei progresivă.

Contractele multianuale, cheia investițiilor industriale

Pentru ca industria să-și extindă producția, are nevoie de stabilitate financiară și de o perspectivă clară asupra cererii viitoare.

Congresul poate sprijini acest obiectiv prin asigurarea unor bugete stabile și previzibile pentru Pentagon. Contractele multianuale sunt considerate una dintre cele mai eficiente soluții, mai ales în cazul produselor cu cicluri lungi de fabricație, precum motoarele de rachete cu combustibil solid și sateliții.

Un acord care oferă vizibilitate asupra cererii pentru cinci, șapte sau chiar zece ani le permite companiilor să investească în fabrici, linii de producție și furnizori specializați.

Efectele s-ar extinde asupra întregului lanț industrial. Întreprinderile mici și mijlocii aflate la trei, patru sau cinci niveluri în aval față de contractorul principal ar putea să-și planifice mai bine investițiile în personal, echipamente și infrastructură.

Fără un semnal de cerere pe termen lung, aceste companii riscă să evite extinderea capacităților de producție, chiar atunci când Pentagonul are nevoie urgentă de ele.

Continuitatea reformei trebuie protejată de schimbările politice

Schimbarea administrațiilor de la Washington ridică întrebarea dacă reformele vor fi menținute sau dacă fiecare nouă echipă va relua procesul de la zero.

Totuși, lecțiile ultimelor conflicte au depășit deja disputele politice de moment. Necesitatea reformării sistemului de achiziții este susținută de reprezentanți ai ambelor partide, care recunosc faptul că Statele Unite trebuie să fie mai bine pregătite decât au fost în conflictele precedente.

Concluziile rezultate din războaiele recente sunt dificil de ignorat. Adversarii se adaptează rapid, folosesc atacuri informatice, operațiuni de război electronic și alte metode care nu presupun consumul de muniție convențională.

În cazul unui conflict cu un adversar de nivel apropiat, armata americană va avea nevoie nu doar de tehnologii avansate, ci și de capacitatea de a le produce, livra și actualiza într-un ritm susținut.

De ce produsele comerciale au pătruns atât de greu în armată

Acceptarea soluțiilor comerciale de către structurile militare a fost mult timp limitată de două preocupări majore.

Prima era legată de rezistența echipamentelor. Un produs proiectat pentru piața civilă era considerat insuficient de robust pentru condițiile de război. Un avion destinat aviației comerciale, de exemplu, este construit pentru siguranță și eficiență în conformitate cu standardele civile, nu pentru cerințele specifice ale unui teatru de operații militar.

Această diferențiere a creat o separare rigidă între produsele comerciale și cele dezvoltate special pentru apărare.

A doua problemă era stabilirea unui preț corect. Autoritățile doreau să vadă date detaliate despre costuri și prețuri pentru a se asigura că nu plătesc prea mult pentru un echipament sau serviciu.

Dezvoltarea instrumentelor de analiză a pieței schimbă însă această situație. Datele comerciale disponibile permit guvernului să compare prețuri, să evalueze ofertele și să determine mai ușor dacă o achiziție se realizează în condiții rezonabile.

Abordarea „comercial mai întâi” capătă greutate

Una dintre direcțiile centrale ale noii strategii de transformare a achizițiilor este acordarea priorității soluțiilor comerciale atunci când acestea pot răspunde cerințelor militare.

Pentru ca această abordare să funcționeze, este necesară și o interpretare mai largă a noțiunii de „produs comercial”. Extinderea definiției ar permite autorităților să utilizeze mai frecvent proceduri simplificate și să introducă mai rapid tehnologii deja disponibile pe piață.

În acest fel, forțele combatante ar putea primi într-un timp mai scurt echipamente care răspund unor nevoi urgente, fără ca fiecare soluție să fie supusă unor procese de dezvoltare îndelungate.

Primele reforme concrete vizează regulile de contabilitate a costurilor

În 2025, au fost formulate mai multe propuneri pentru modificarea sistemului de achiziții. Unul dintre cele mai vizibile progrese privește Standardele de Contabilitate a Costurilor.

Pragul de aplicare a acestor reguli în cadrul legislației privind negocierea contractelor a fost majorat de la 50 la 100 de milioane de dolari. Dublarea pragului reprezintă un indicator important al intenției de a reduce povara administrativă asupra anumitor contractori.

Însă reforma nu va produce efecte complete dacă avantajele sale sunt limitate la o singură categorie de companii.

Două seturi de reguli pot slăbi competiția

Una dintre preocupările industriei este apariția unei diferențe tot mai mari între contractorii „netradiționali” și furnizorii tradiționali ai sectorului de apărare.

Dacă firmele noi sunt scutite de o parte semnificativă a cerințelor și specificațiilor, în timp ce companiile consacrate beneficiază doar de ajustări limitate, competiția poate fi dezechilibrată.

Într-un asemenea sistem, guvernul riscă să nu mai obțină cele mai bune soluții disponibile. Unele companii tradiționale pot fi descurajate să participe la programe noi, deoarece costurile administrative și obligațiile de conformitate rămân mult mai ridicate decât în cazul competitorilor netradiționali.

Consecința poate fi reducerea concurenței și îndepărtarea unor tehnologii dezvoltate de companii cu experiență relevantă în domeniul militar.

Fragmentarea industriei poate accelera migrația talentului

Pe termen lung, existența a două categorii de companii, supuse unor reguli diferite, ar putea afecta și distribuția forței de muncă.

Dacă unui grup i se creează condiții favorabile pentru dezvoltare, iar celuilalt i se oferă doar o relaxare limitată a obligațiilor, specialiștii și investițiile se vor orienta în mod natural către mediul mai avantajos.

O asemenea migrare ar putea afecta capacitatea generală a industriei de apărare, în loc să o consolideze. Reforma trebuie, prin urmare, să reducă barierele inutile pentru întregul ecosistem industrial, nu doar pentru anumite categorii de furnizori.

Reforma are nevoie de viteză, dar și de reguli coerente

Statele Unite încearcă să răspundă unui tip de război în care tehnologia se schimbă rapid, producția trebuie extinsă într-un timp scurt, iar avantajul obținut astăzi poate dispărea în câteva luni.

Pentru a face față acestor provocări, Pentagonul, Congresul și administrația trebuie să asigure trei lucruri esențiale: finanțare predictibilă, proceduri mai rapide și acces echitabil la oportunități pentru întregul sector industrial.

O soluție care ajunge prea târziu pe câmpul de luptă își pierde valoarea, indiferent cât de performantă este. În același timp, un sistem de achiziții care favorizează artificial anumite categorii de companii poate slăbi exact baza industrială de care armata are nevoie pentru a produce rapid și la scară largă.

Citeste in continuare

Actualitate

Spania și Polonia pregătesc achiziția comună a unor aeronave Airbus A330 MRTT

Publicat

pe

De

Madrid aprobă un plan de 5,4 miliarde de euro

Guvernul Spaniei a aprobat un plan de cheltuieli în valoare de 5,4 miliarde de euro, echivalentul a aproximativ 6,3 miliarde de dolari, pentru achiziția în comun cu Polonia a unor aeronave Airbus A330 Multi Role Tanker Transport (MRTT).

Consiliul de Miniștri de la Madrid a autorizat încheierea unui acord-cadru cu o durată de șapte ani. Contractul va acoperi atât cumpărarea aeronavelor, cât și serviciile de sprijin logistic necesare introducerii acestora în serviciu.

Acordul va fi derulat prin intermediul instrumentului european SAFE, destinat consolidării capacităților de apărare ale statelor membre. Documentul include și o anexă referitoare la participarea Poloniei la programul comun de achiziție.

Cel puțin șapte aeronave pentru cele două state

Madridul nu a precizat oficial numărul total de aeronave care vor fi comandate. Ministrul polonez al Apărării și vicepremierul Władysław Kosiniak-Kamysz a anunțat însă că Polonia și Spania intenționează să achiziționeze împreună cel puțin șapte aeronave A330 MRTT.

Potrivit planului prezentat de oficialul polonez, Varșovia ar urma să primească patru aeronave până în anul 2030. În aceste condiții, Spania ar putea achiziționa aproximativ trei aeronave în cadrul aceleiași comenzi.

Pentru partea poloneză a proiectului nu a fost anunțată, deocamdată, o valoare financiară distinctă.

„Următorul pas va fi semnarea acordului final”, a transmis ministrul polonez, subliniind că proiectul reprezintă o decizie importantă pentru securitatea NATO și pentru apărarea Poloniei.

Negocierile pentru contractul final încep în curând

Semnarea contractului comun va fi precedată de negocieri între părțile implicate. Airbus urmează să înceapă în perioada următoare discuțiile pentru stabilirea condițiilor finale ale acordului.

Polonia și-a manifestat de mai mult timp interesul pentru aeronava A330 MRTT. În luna iulie, autoritățile de la Varșovia au decis să își consolideze planurile prin asocierea cu Spania și lansarea unei comenzi comune.

Cooperarea dintre cele două țări urmărește atât reducerea costurilor de achiziție și operare, cât și crearea unui cadru comun pentru pregătirea echipajelor, mentenanță și sprijin logistic.

Spania își extinde flota de realimentare în aer

Noua inițiativă completează prima comandă plasată de Spania pentru trei aeronave A330 MRTT, în anul 2021.

Prima aeronavă din acel lot a intrat în serviciul Forțelor Aeriene și Spațiale Spaniole în 2025, fiind repartizată la Escadrila 45.

Aeronavele A330 MRTT sunt destinate realimentării în aer a avioanelor de luptă și transportului strategic de personal și echipamente. Flota spaniolă este configurată cu un sistem de realimentare de tip furtună și parașută, utilizat pentru alimentarea aeronavelor compatibile.

O rază de acțiune de până la 16.000 de kilometri

A330 MRTT poate rămâne în aer mai mult de 18 ore și are o rază de acțiune de aproximativ 16.000 de kilometri, caracteristici care îi permit să susțină misiuni desfășurate la distanțe mari de bazele de origine.

Prin achiziția comună, Spania și Polonia își propun să își îmbunătățească semnificativ capacitățile de realimentare aeriană, transport strategic și sprijin pentru operațiunile NATO. Repartizarea primelor aeronave către Polonia până în 2030 ar urma să fie una dintre principalele etape ale programului.

Citeste in continuare

Actualitate

Marina americană înființează un nou birou pentru consolidarea bazei industriale de apărare

Publicat

pe

De

Marina Statelor Unite lansează o structură dedicată consolidării bazei industriale de apărare, cu obiectivul de a-și securiza lanțul de aprovizionare și de a accelera integrarea tehnologiilor inovatoare în cadrul flotei.

Un nou responsabil pentru industria navală americană

Andrew Magliochetti, fost director al Biroului pentru Programe Destinate Întreprinderilor Mici din cadrul Marinei, va conduce noul Birou pentru Baza Industrială de Apărare. Numirea sa a fost anunțată luni de secretarul interimar al Marinei, Hung Cao.

În noua funcție, Magliochetti va acționa ca principal consilier civil al secretarului adjunct al Marinei pentru Cercetare, Dezvoltare și Achiziții. El va avea responsabilitatea de a coordona dezvoltarea și stabilitatea lanțului industrial care susține activitatea Marinei și a Corpului Pușcașilor Marini.

Accent pe producția internă și reducerea vulnerabilităților

Potrivit lui Hung Cao, noul responsabil va coordona măsuri menite să extindă ecosistemul național de producție, să reducă vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare și să accelereze adoptarea tehnologiilor comerciale cu utilizare duală.

Aceste tehnologii, care pot fi folosite atât în domeniul civil, cât și în cel militar, ar urma să contribuie la creșterea capacității operaționale a forțelor navale americane.

„Va conduce inițiativele pentru extinderea ecosistemului de producție internă, reducerea vulnerabilităților lanțurilor de aprovizionare și integrarea tehnologiilor comerciale cu utilizare duală, astfel încât să crească eficiența operațională a echipei formate din Marină și Corpul Pușcașilor Marini”, a declarat Cao.

Decizia vine după un memorandum prezidențial

Numirea lui Magliochetti are loc după emiterea unui memorandum prezidențial privind securitatea națională, prin care Pentagonului i s-a cerut să refacă atât capacitatea de producție, cât și nivelul concurenței din industria navală de apărare.

Măsura face parte dintr-un plan mai amplu de extindere a structurii forțelor navale americane și de creștere a capacității industriei de a susține viitoarele programe de înzestrare.

Tehnologiile comerciale, aduse mai rapid pe câmpul de luptă

Magliochetti a declarat că o bază industrială flexibilă și sigură reprezintă fundamentul pregătirii pentru luptă. El a precizat că își propune să accelereze livrarea unor lanțuri de aprovizionare reziliente și a unor tehnologii avansate către militarii americani.

Obiectivul final este ca marinarii și pușcașii marini să dispună rapid de echipamente și soluții tehnologice capabile să le susțină într-un conflict de mare intensitate.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv23 de ore ago

Episodul 53 din serialul nostru  „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor

Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda”...

Exclusiv23 de ore ago

TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul

Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor”  – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc. Nu mai...

Exclusiv23 de ore ago

Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri

Consiliul Local Ploiești: fabrică de haos, nu de ordine publică În iulie, în Consiliul Local Ploiești, s-a jucat un vodevil...

Exclusiv2 zile ago

TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?

Luni, 31: Ziua în care unii așteaptă o minune, iar alții își rod unghiile până la cot În timp ce...

Exclusiv2 zile ago

IGPR, angajatorul-fantomă: salariile polițiștilor, plătite după ureche, fără acte și fără rușine

De lene administrativă: IGPR pasează salariile la alții În loc să-și asume rolul de angajator și să-și plătească propriii oameni,...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Arad descoperă invenția „muștiucului”. Minune administrativă: 30 de bucăți în 30 de minute!

Într-o țară în care lipsurile sunt sport național, IPJ Arad tocmai a bifat o performanță istorică: după ce Sindicatul Europol...

Exclusiv3 zile ago

EPISODUL 52 – „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre: Nepoți, kile și vile”

Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, petrecerile pe bani...

Exclusiv3 zile ago

Autospeciala de hârtie: la IPJ Constanța, siguranța rutieră se face cu ITP și RCA, nu cu caroserie și frâne

Autospeciala-minune: dacă are ITP și RCA, e tank de intervenție IPJ Constanța a descoperit, cu ajutorul birocrației iluminate, secretul absolut...

Exclusiv3 zile ago

Grădinița juridică IGPR: toți știu Statutul, nimeni nu-l respectă

„Iexperții” juridici ai IGPR: 15 ani fără audiere, dar știau tot „de la grădiniță” Iexperții lui pește prăjit: „știau” de...

Exclusiv3 zile ago

ORGANIGRAMA CU CHILOȚI” DE LA TCE, RUȘINEA PLOIEȘTIULUI: CUM ÎȘI DĂ NAE COMISIONARU’ SINGUR CONTROL, JUSTIȚIE ȘI AUDIT, CU NEAMURILE LA BUTOANE

Incisiv de Prahova a pus mâna pe o „bombă”: Decizia nr. 12/20.08.2026 a C.A. TCE Ziarul nostru de investigații Incisiv...

Exclusiv3 zile ago

ROF-uri fantomă la DGMRU: când regulile devin mai secrete decât CIA black ops

DGMRU și DGF – „zei” ai secretului, la 5 metri deasupra CIA Știați că și DGMRU are Regulamentul de Organizare...

Exclusiv4 zile ago

La TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână

Într-o administrație în care normalitatea a devenit motiv de sărbătoare, orice gest de responsabilitate merită remarcat. Iar de această dată,...

Exclusiv4 zile ago

Operațiunea „Glock-ul de Hârtie”: cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri

Contabilul-șef al secretelor naționale, chestorul Grecu din MAI, își apără cu disperare „arma letală” OMAI S7/2018, un simplu ordin de...

Exclusiv4 zile ago

Vesta antiînjunghiere și creierul anti-logică: cum arată „uniforma modernă” văzută din birou

Uniformă de catalog, piele de cobai Acestea sunt reacțiile pielii unui polițist din cadrul Poliției Capitalei după 8 ore de...

Exclusiv4 zile ago

TCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere

La TCE Ploiești, reorganizarea nu mai pare să aibă ca obiectiv principal eficiența unei societăți de transport public, ci consolidarea...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv