Actualitate
Captivii de la conducerea României
A fost generat din nou un scandal uriaș. În urmă cu câteva zile. Când sute de oameni s-au călcat în picoare pentru a se prezenta la așa-numitul proces al Revoluției. Convocați fiind de către judecători într-un spațiu impropriu. Erau răniții evenimentelor din decembrie 1989 și rudele apropiate ale celor uciși. Sunt mai mulți martori în acest proces, nu și mai multe victime decât în faimosul proces de la Nürenberg. Și de câteva ori mai multe dosare. Și s-a ajuns la proces după 30 de ani. Suntem din nou demni de Guinness Book. Dar ce se vrea de la acest dosar numit al Revoluției?
Despre evenimentele din decembrie 1989 s-a scris imens, în țară și în străinătate, în ultimii 30 de ani. Toată această literatură, în parte istorică, este dominată de două lucrări de referință. Una este istoria loviturii de stat scrisă de cel mai important specialist al istoriei recente, Alex Mihai Stoenescu. Cea de-a doua a apărut foarte recent. Se numește „Puterea umbrei” și este semnată de general de brigadă (r.) Aurel I. Rogojan și de cunoscutul jurnalist Dan Andronic. Această lucrare voluminoasă și temeinic documentată lovește ca un baros în memoria colectivă. Ambele opere vorbesc în mod explicit despre o lovitură de stat orchestrată de agenții interni ai serviciilor secrete străine și demontează astfel toate argumentele care i-au îndreptățit pe unii interesați și pe alții naivi să considere că în România ar fi avut loc o Revoluție în decembrie 1989. Eu mă voi referi acum la „Puterea umbrei” și la uluitoarele dezvăluiri ale generalului Rogojan.
Acest înalt ofițer de intelligence a fost prezent atât în departamentul Securității statului, lucrând sub mai mulți șefi succesivi și sub mai mulți miniștri de Interne, cât și în staff-ul Serviciului Român de Informații, creat în primăvara lui 1990. Este probabil cel mai important tehnician din istoria recentă a serviciilor secrete din România, prin mâna căruia au trecut cele mai multe documente relevante și care a avut astfel acces la nenumărate informații cu caracter secret dintre care unele, nu puține, au vizat evenimentele care au zguduit România în decembrie 1989. Dosarul Revoluției este numit impropriu astfel, iar vina o poartă exclusiv jurnaliștii. Pentru că echipa de procurori de la Parchetul militar, care, în fine a încheiat acest dosar printr-un rechizitoriu, în care Ion Iliescu și alți membri ai echipei sale sunt acuzați de genocid, definește evenimentele în mod clar drept o lovitură de stat. Din ordinul lui Ceaușescu și nu numai, pentru că, până în 22 decembrie, la prânz, au tras nu numai români în români, ci și străini în români, au fost uciși în principalele orașe ale României și în primul rând în Timișoara și în București câteva sute de compatrioți. După care Ceaușescu a fost extras de un personaj cheie al loviturii de stat, defunctul general Atanasie Stănculescu. Și, în scurt timp, luat ostatic de către subordonații acestuia din garnizoana Târgoviște. Dar tirul liber împotriva populației României, adevăratul carnagiu s-a declanșat mai târziu și în mod cert după capturarea lui Ceaușescu, ținută secretă până la Crăciun. În acest interval de câteva zile, peste o mie de români au fost uciși cu sânge rece dintr-un singur motiv. Ca pe fondul panicii create în rândul populației, un grup restrâns, dinainte desemnat în acest scop de către structurile de vârf ale serviciilor secrete sovietice, cu acceptul serviciilor secrete occidentale, să se poată instala cu forța la putere. Și să se substituie practic adevăraților revoluționari. Ei s-au numit „emanații”. Aproape fără excepție, cei care s-au plasat la vârful statului român, devenind practic succesorii echipei Ceaușescu, erau desemnați de la Kremlin. Și nu întâmplător. În trecut, aproape toți dintre aceștia fuseseră racolați și instruiți de principalele două servicii secrete sovietice, KGB și GRU, al armatei. Erau cârtițele Moscovei la București. Cele mai multe, cunoscute și documentate de o direcție a Securității statului, creată anume pentru ca Ceaușescu să știe cine sunt trădătorii. Trădători pe care nu i-a pus la zid și nu i-a executat, de teama Moscovei. Dar care toți, fără aproape nicio excepție, erau pe linie moartă. Excepția excepției era Victor Atanasie Stănculescu, care fusese preluat și de serviciul secret britanic și lucra, deci, pentru doi stăpâni externi. În ampla lucrare a generalului Aurel I. Rogojan, elaborată sub forma unui dialog cu Dan Andronic și cu o excelentă prefață scrisă de Ion Cristoiu, „emanat” cu „emanat” este luat pe rând și documentat cu date și informații fără echivoc. Astfel încât, dincolo de acest document cu adevărat istoric, care completează în mod fericit istoria loviturii de stat a lui Alex Mihai Stoenescu, avem o imagine absolut dezolantă a trădărilor la care s-au pretat înalți ofițeri ai Securității și, mai ales, vârfuri ale Armatei Române. Se dovedește astfel cât de temeinic am fost penetrați de serviciile secrete ale Moscovei. Și mă întreb din ce în ce mai serios dacă situația s-a schimbat cu adevărat odată cu intrarea noastră în NATO și în UE. Dacă atunci conducătorii puteau fi desemnați din afară, de ce nu s-ar întâmpla același lucru, în baza aceluiași mecanism, și acum?
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi
Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.
Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor
Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.
„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.
Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global
Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.
Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.
Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare
Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.
Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 5 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 3 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



