Actualitate
După ce a scos din logo “ONOAREA”, SRI cochetează acum cu înalta trădare?/Ce treaba legala are SRI-ul cu Masoneria?
Preluare (Incisiv National)
Cu „PATRIA” care, cică, ar fi APRIORI, au rezolvat-o: o confundă cu Poporul.

În loc să își vadă de urmărirea suspecților, SRI ar dori să i se pună la dispoziție Poporul. Poporul întreg să fie declarat suspect din oficiu, iar serviciul de informații să poată oricând să îi urmărească convorbirile telefonice, să îi viziteze computerul, să controleze tot ce mișcă în țară. Cartelele pre-pay să fie cumpărate cu buletinul (ceea ce se va si intampla din 1 ianuarie 2020), accesul la internet în spații publice să fie posibil doar cu declararea identității, SRI să aibă acces la lista cu convorbirile telefonice ale oricui fără să treacă prin avizul unui judecător și, în sfârșit, SRI să coordoneze toate structurile implicate în securitatea cibernetică și să poată să facă “percheziții” în computere fără avizul unui magistrat. Variantele de lege pe care SRI se obstinează să le propună și re-propună în ciuda faptului că au fost declarate neconstituționale au o notă comună: în toate este vorba despre construirea unei supremații a SRI asupra accesului la informații despre toți cetățenii. SRI elimină orice entitate care ar trebui să-i controleze activitatea (poliția / procurorul nu pot face o percheziție decât după ce obțin – și azi e rezolvat și regimul de urgență – un mandat de la un magistrat; or’, SRI nu vrea nici un control) și își extinde activitatea asupra întregii populații, SRI nu mai trebuie să aducă argumente care să susțină necesitatea monitorizării “suspectului”. Toți suntem suspecți.
SRI redevine Big Brother, așa cum era pe vremea lui Ceaușescu.

Chichița cu logo-ul.
Steaua în 8 colțuri a siglei SRI se pare că este unul dintre primele simboluri creștine descoperite și se numește Steaua lui Melchizedek sau Malki Tzedek, reprezentată în Evul Mediu Timpuriu în picturi bisericești. Simbolul îl regăsim și la mormoni dar de asemenea și la celți sau unele națiuni musulmane, cum ar fi Turkmenistanul. Sau, după filozofia Samkhaya, simbolul în 8 colțuri este Steaua lui Venus, semnificația fiecărei ramuri fiind pământ, apă, aer, foc, eter, spirit, inteligență și eu (ego), după cele spuse de Khrisna în Bhagavad Gita. Desigur, se poate argumenta că în simbolul original, octagrama – cel mai des utilizat – steaua are colțuri de dimensiuni egale, construcția fiind dată de 2 pătrate suprapuse rotițe 90 de grade unul față de celălalt iar, în simbolul SRI, 4 dintre colțuri, cele orientate Nord, Sud, Est, Vest sunt mai lungi decât celelalte Diferența este minoră iar comunitățile creștine, musulmane și mormone cărora le este familiar semnul posibil să nu facă această diferența. Sau, putem argumenta în sprijinul logo-ului SRI că acesta este compus din fuziunea unui pătrat cu o stea în 4 colțuri, caz în care semnificațiile se complică și mai mult având în vedere că steaua în 4 colțuri este simbolul creștin al Bethlehemului. În mod uzual Steaua Bethlehemului este reprezentată că o cruce, cu brațul posterior mai lung însă în timp această reprezentare se pare că a fost înlocuită cu una simetrică.
Am fi curioși să aflăm care este – dacă este – mesajul logo-ului Serviciului Român de Informații și dacă înainte de aprobarea lui a fost supus unui screening, așa cum sunt convins că Instituția face pentru orice informație aflată sub lupa să. Totuși, înclin să cred că este o lipsa de documentare a celor de la SRI care au desenat sau aprobat logo-ul instituției, ceea ce mă face din nou să afirm că documentarea și analiză în faza inițială a oricărui proiect de design și branding este absolut esențială pentru a reduce cât se poate de mult eventualele mesaje eronate sau cu potențial de controversă, locuri comune în design, copii involuntare, alăturări nepotrivite, șamd.
Cu celelalte elemente de rebranding s-a mers „pe mâna” securistă: firma The Group care a făcut rebranduirea Serviciului Român de Informaţii (SRI), Mihaela Nicola fiind fiica unui fost ofiţer de Securitate din Vrancea si cu vărul lui Coldea.
Lucrurile se „leagă”!

Ce treaba legala are SRI-ul cu Masoneria?
O recentă informație aparent banală readuce în discuție parteneriate care se fac responsabile în ultimii ani de un număr uriaș de abuzuri în Justiție. Acum însă, pentru prima dată, un asemenea parteneriat vizează și Masoneria Română (MLNR). Un parteneriat deloc discret. Chiar ieri, imediat după ciudatul referendum și europarlamentarele care au dat peste cap scena politică, la Constanța, s-a consumat un eveniment la care, în mod direct și indirect, au participat cele trei instituții.
In iunie 2019, la Casa de Cultură din Constanța a avut loc un eveniment aparent inofensiv. Ultima conferință din seria „Intelligence-ul, rol și necesitate în societatea modernă”. Această conferință a beneficiat de un invitat de onoare, care, în același timp, este și organizator. Domnul Radu Bălănescu, Marele Maestru al Marii Loji Naționale din România, cel care de altfel a promovat proiectul de dezbateri intitulat „Viitorul României”. Până aici, în principiu, nu ar trebuie să existe niciun semn de întrebare. În definitiv, în întreaga ei istorie, Masoneria Română s-a preocupat și deseori a fost și responsabilă în sens pozitiv de modernizarea statului român și afirmarea acestuia pe arena internațională. Numai că la acastă conferință a participat, chiar în poziția de prim lector, un domn numit Anton Rog. Acesta este șeful uneia dintre cele mai importante structuri din Serviciul Român de Informații, initulată Centrul Național Cyberint, care se ocupă de securitatea cibernetică din România. Această prezență este cel puțin surprinzătoare. Din câte știu, lucrătorii Serviciului Român de Informații, ca de altfel și ai altor servicii secrete, trebuie să stea departe de organizațiile societății civile și mai ales de cele nesecrete, dar discrete, cum sunt cele ale lojelor masonice. Rațiunea acestei rezerve este că organizațiile societății civile în general și lojele masonice în special reprezintă grupuri de interese legitime până la proba contrarie, dar care pot deveni ilegitime în momentul în care intervin în domenii rezervate exclusiv autorităților statului.
În România, după 1989, istoria lojelor masonice a fost zbuciumată și deseori tulburată de scandaluri, generate de multe ori tocmai prin prezența în interiorul acelor loji a unor reprezentanțiai instituțiilor de forță: Armată, Minister de Interne, Jandarmerie, servicii secrete. Și, de asemenea, de reprezentanți ai Justiției. Tocmai din acest motiv, există obligația celor care fac parte din asemenea instituții și care au legătură cu Masoneria, să declare în mod deschis acest lucru. Și, evident, sunt situații în care în mod expres legea formulează interdicții.
Prezența acestui domn general, Anton Rog, deținător al unei pozițiii extrem de importante în structura Serviciului Român de Informații, ar fi putut foarte bine să treacă neobservată. În definitiv, dacă el apare la un simpozion în postura de prim lector și vorbește despre rolul și necesitatea serviciului secret pe care-l reprezintă în societatea modernă, acest fapt în sine nu poate fi periculos. Atâta doar că nu putem să nu facem aici câteva conexiuni interesante. Să ne amintim că în sediul acestui serviciu condus de Anton Rog, Centrul Național Cyberint, au avut loc faimoasele sesiuni de instruire a procurorilor și judecătorilor din România, 500 în total, efect al parteneriatelor dintre Serviciul Român de Informații și instituții ale Justiției, consacrate printr-un mare număr de protocoale declarate ilegale. Și care au stat la baza gravelor imixtiuni pe care cel mai important serviciu de informații al României le-a săvârșit în actul de Justiție, constituindu-se în veritabile operațiuni de poliție politică. Să ne amintim că aceste tabere de instruire, la care au participat numeroși judecători și procurori, precum și ofițeri ai Serviciului Român de Informații, s-au desfășurat unele chiar într-o unitate miltară strict secretă a SRI, cea condusă de domnul Anton Rog, și că finanțarea a fost asigurată printr-o deturnare gravă a unor fonduri europene destinate exclusiv finanțării familiei. În fotografiile pe care le-am publicat și eu, pe care le-a publicat și Lumea Justiției, reluate de diverse televiziuni și site-uri, apar persoane importante din epicentrul Justiției române, între care Rodica Aida Popa, fost vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție și fostă șefă a structurii de securitate a Instanței Supreme. Ce procese echitabile mai putea administra acest înalt magistrat, în condițiile în care încheiase iată, la vedere, un parteneriat în baza protocoalelor cu Serviciul Român de Informații? Ceea ce nu s-a văzut sau s-a văzut mai puțin în imaginile, în documentele și în dezvăluirile prezentate este implicarea și a unui alt înalt magistrat de la Înalta Curte în operațiuni de acest fel.
Lucia Tatiana Rog, judecatoare a Sectiei Penale a ICCJ
Tatiana Rog este considerată în sistemul de justiție drept profesionistă, însă ”formalistă” sau ”proceduristă” (in cauzele in care nu a primit ordine!) ”Se uită cu lupa după cea mai mică greșeală”, au explicat unii colegi. La judecarea dosarului lui Dragnea i-au furat niște rău-voitori lupa!! Tatiana Rog a făcut parte din completul de 3 judecători care l-a condamnat pe Liviu Dragnea la 1 an de închisoare cu suspendare, la fond (în prima instanță), în dosarul Referendumul. Este soția generalului SRI … Anton (Toni) Rog, șeful Cyberint.
QED!
Un magistrat prezent în multe dintre completele care au soluționat cauze controversate, unele scandaloase chiar, vizând politicieni cunoscuți din România. Inclusiv Liviu Dragnea. O simplă coincidență de nume? Nicidecum. Doamna Lucia Tatiana Rog este fix soția lui Anton Rog, șeful faimoasei unități strict secrete a SRI în care a fost implementată o parte a binomului. Și, în același timp, lectorul numărul unu al conferinței organizate chiar ieri la Constanța de Mare Lojă Națională din România.
Când lansăm această gravă întrebare din titlu nu ne referim doar la oameni izolați din SRI, ci la instituție în ansamblul ei, ca structură de putere. Precizarea de mai sus se impune în acest punct pentru că a devenit o modă printre „temerarii” critici ai sistemului subteran, ai statului paralel, ai abuzurilor comise sub pretextul apărării interesului național, să se acopere prin fraze de genul: „evident, nu mă refer la instituție în ansamblul ei. În instituție trebuie să avem încredere căci, în covârșitoare majoritate, ea este populată de profesioniști onești și patrioți. Mă refer la ciurucuri izolate, strecurate în interior de grupuri de interese lipsite de scrupule, ciurucuri care fac jocuri la comandă, trecând la „opționale” constituția și legile țării”.
Din păcate această limitare, care o fi fost cândva valabilă, a rămas acum doar o iluzie. Boala s-a extins. A depășit nivelul de mulțime discretă (în sens matematic), unde „combinatorii” sunt minoritari și acționează răzleț. Boala s-a consolidat într-un mod îngrijorător, agresiv, prin semne de continuitate (vezi protocoalele secrete) și strategii subversive.
Lucrurile sunt conduse prin intermediul unor fanatici gălăgioși, într-o direcție neo – anarhista. Principalele caracteristici ale acestei direcții sunt violența, intoleranța și relativizarea democrației.
O minte genială, dar din păcate în egală măsură și diabolică, a creat un virus social pentru care a găsit modalitatea de a-l face pandemic exact prin exploatarea ultimelor cuceriri tehnologice.
George Soros a imaginat un relief planetar cu focare de infecție doctrinară în multe dintre țările importante ale lumii (el le-a numit ONG-uri pentru „o societate deschisă”) apoi s-a folosit de Internet și de explozia Social Media printre componenții „generației grăbite” pentru a-l prolifera și a-l transforma într-o armă de creat haos și de preluat nedemocratic puterea în zone mai slabe de înger.
Eduard Helvig a fost bursier Soros. Sandra Pralong, actualmente consilier de stat al președintelui Iohannis, a înființat în anul 1993 Fundația pentru o Societate Deschisă în România. Guvernul Cioloș a fost instaurat, după tragedia de la Colectiv, cu sprijinul unor mișcări de stradă devenite ulterior #rezist și a numit la conducerea țării miniștri emanați de ONG-urile sorosiste (vă mai amintiți de „umanista” Raluca Prună, precedată de freedom – housista Cristina Guseth?) care și acum, după falimentul guvernării lor, încă mai fac gât și mai trag sfori!
Am devenit, ditamai țara, cât Ungaria, Cehia și Slovacia la un loc, jucăria unui magnat cinic care, ca și mustăciosul dictator al lui Chaplin, jonglează cu globul pământesc de parcă ar fi un balon populat de nevertebrate.
Iar SRI, care ar trebui să protejeze țara de orice i-ar ataca identitatea și statalitatea, nu doar că nu o protejează dar se face complice la dezsuveranizarea ei.
Această ceată de juni agitați care vor să întruchipeze miracolul transformării peste noapte a răului în bine, a vechiului în nou, fauna așa-zisului partid USR, nu reprezintă altceva decât produsul toxic al unor servicii secrete care acționează ca o juntă militară.
Faptul că o persoană îmbătată la un moment dat de putere (și acum mă refer clar la Florian Coldea) s-a gândit că își poate face (prin interpuși, evident) un partid propriu prin care să conducă țara indiferent cum aceasta votează, are precedente în istorie. Nu vom insista. Omul a pus degetul pe un ONG ușor de penetrat, Uniunea Salvați Bucureștiul, l-a împănat bine, în fiecare județ, cu oameni controlabili, apoi l-a înrudit cu toate ONG-urile sorosiste, l-a înregistrat ca partid, USR, a pompat în el ce trebuia ca să pară o emanație a societății civile (a… „societății deschise”) și l-a lansat la apă.
Crucișătorul Potiomkin!
Finanțat prin ONG-urile afiliate, a început să pună la cale rebeliunea. Orchestrarea mișcărilor de stradă, declararea fățișă a intenției de a da jos puterea legitimă, apariția amenințărilor, a violențelor, a hărțuirii politicienilor neagreați, nu au fost decât primi pași. Au urmat uriașe campanii de propagandă și dezinformare pe plan extern și apoi, pe terenul astfel pregătit, elementele de doctrină neo – anarhistă în formă pură. Exprimate cel mai răspicat de Andrei Caramitru, membru USR și consilierul președintelui USR Dan Barna: „Vreau să le zic clar (pesediștilor, n.a.): nu vă jucați cu focul. Dacă așa ceva devine posibil și acceptat ca fiind constituțional – de ce nu am da și noi un OUG retroactiv în prima zi de guvernare care să anuleze tot ce ați făcut voi și să va și arunce în pușcărie imediat pe toți? Ce ne-ar împiedica dacă există precedent? Și de ce nu am face asta ÎNAINTE de a alinia toată legislația cu recomandările MCV si ale Comisiei de la Veneția? Așa scăpăm și de voi și rezolvăm și toată legislația juridică rapid (ca nu o sa mai aibă cine sa o blocheze – veți fi toți la Rahova și Jilava). Așa că gândiți-vă bine ce faceți!”.
Da, USR a fost la origine o creație artificială gândită de Florian Coldea. Dar acum?
Acum, iată, a fost adoptat de întregul SRI din moment ce abuzuri uriașe comise de membrii acestui partid sau pentru acest partid și împotriva coaliției de guvernare, trec în mod repetat neobservate, nemenționate, neinvestigate, nesancționate.
Alegerile europarlamentare din mai 2019 au dovedit cel mai clar, dacă mai era necesar, complicitatea SRI la imensa fraudă electorală produsă. Si a STS!
Aici nu mai poate fi vorba de o persoană sau un grup restrâns de persoane din respectiva instituție care a închis ochii la nenumăratele nereguli semnalate. Aici totul aduce a infracțiune instituțională, a acceptare și executare de ordin ilegal.
Apoi mai intră în discuție și modul perfect în care s-au așezat astrele pentru ca rezultatele acestor alegeri să respecte întocmai niște previziuni preelectorale, avansate de anonimi din sistem, rezultate care pareau de-a dreptul delirante. Dar, grație softului folosit și doar de cine trebuie controlat, acestea s-au împlinit întocmai: eliminarea ALDE, amputarea incredibilă a PSD, recompensarea ProRomânia, UDMR și PMP cu trecerea pragului, sistarea oricărei numărători paralele.
Ei numesc rezultatul acestor alegeri reformare a clasei politice. Modernizare, progres, triumful statului de drept. Doar că sunt contraziși de chiar omul – miracol al acestei perioade, președintele USR Dan Barna, care, probabil amețit de vertijul sondajelor care-l dau pe cai mari pentru prezidențiale, a declarat nici mai mult nici mai puțin că „magistrații CCR sunt vârful de lance al penalilor din politica românească”. Doamne ferește de așa împuterniciți!!!
Țara se duce dracu’, pe zi ce trece, spre dezordine, violență, pierdere a identității naționale, cedare de suveranitate. Prima instituție care ar trebui să descopere aceste derapaje și să tragă semnalul de alarmă este SRI.
Din păcate, însă, SRI nu face asta deoarece este prea ocupat cu jocurile politice. În loc să apere cu dinții poporul și țara, în loc să demanteleze rețeaua sorosistă care a paralizat practic orice exprimare onestă și transparentă a societății civile, în loc să descopere ce resorturi străine și ce interese ostile României se ascund în spatele unor demagogi toxici precum Klaus Iohannis, Dacian Cioloș și Dan Barna, domnul Helvig și ai lui se joacă „de-a nemții”, de-a democrația fără democrație.
Ceea ce, în codurile de exprimare eufemistică, s-ar putea traduce prin „driblarea voinței populare”.
Dar, în Codul Penal, cu formulări mult mai directe și mai lipsite de menajamente, art. 398 încadrează la „înaltă trădare”.
Dacă în această instituție, ce s-a abătut în ultima vreme tot mai mult de la menirea ei constituțională, există și patrioți adevărați, aceștia ar trebui să facă ceva pentru readucerea ei la matcă. Măcar acum, în ceasul al 12-lea.
Altfel, riscăm să avem parte de o repetare a istoriei exact în una dintre secvențele ei cele mai dureroase pentru români, personalizată prin Corneliu Zelea Codreanu, cel supranumit „Căpitanul”. Oare domnul Barna o avea grad mai mare? (Ec Adrian Radu).
(prelucrare inspirată din Bogdan Branzas, consultant de brand și designer, Sorin Roșca Stănescu și http://www.conteledesaintgermain.ro/sri-cochetează-cu-înalta-trădare/23-07-2019)
Actualitate
Lite Coms va furniza terminale SATCOM pentru modernizarea sistemelor de comandă ale Australiei
Terminale tactice pentru comunicații dincolo de raza vizuală
Compania americană Lite Coms a fost selectată de Boeing Defence Australia pentru furnizarea unor terminale tactice de comunicații prin satelit, destinate programului australian LAND 4140. Proiectul vizează modernizarea sistemelor de comandă, control, comunicații și calculatoare ale Forțelor Terestre australiene.
În cadrul acordului, Lite Coms va livra terminale LITE SAT 1.3A, concepute pentru asigurarea comunicațiilor prin satelit dincolo de raza vizuală — Beyond Line-Of-Sight, BLOS — în sprijinul operațiunilor Forțelor de Apărare Australiene.
Echipamente compacte, concepute pentru desfășurare rapidă
LITE SAT 1.3A este un terminal satelitar tactic, ușor și rezistent, destinat utilizării de către structuri militare și guvernamentale. Echipamentul dispune de un reflector fabricat din fibră de carbon și poate fi instalat rapid, fără utilizarea unor unelte speciale.
Terminalul este proiectat pentru a furniza conectivitate securizată și rezilientă în condiții operaționale dificile, susținând transmiterea datelor în cadrul unor misiuni în care continuitatea comunicațiilor este esențială.
Directorul general al Lite Coms, Bob Jacobsen, a declarat că selectarea companiei pentru acest program confirmă performanțele terminalului LITE SAT 1.3 și valoarea soluțiilor oferite clienților militari și guvernamentali.
Australia accelerează modernizarea infrastructurii C4I
Programul LAND 4140 urmărește modernizarea și consolidarea sistemelor terestre de comandă, control, comunicații, calculatoare și informații — C4I. Obiectivul este obținerea unui avantaj decizional prin îmbunătățirea schimbului de informații și a coordonării dintre comandamente, senzori, sistemele de armament și efectivele terestre.
Boeing Defence Australia a fost desemnată anterior să furnizeze terminale terestre SATCOM BLOS de clasa a doua, menite să asigure comunicații mai rapide, mai stabile și mai fiabile în medii operaționale complexe și contestate.
Conectivitate pentru operațiuni desfășurate în mai multe domenii
Sistemul dezvoltat în cadrul programului va utiliza conexiuni SATCOM de mare viteză și bandă largă pentru a menține fluxul de date între elementele Forțelor de Apărare Australiene. Soluția este destinată operațiunilor integrate, în care unitățile terestre trebuie să comunice eficient cu structuri aeriene, maritime, spațiale și cibernetice.
Matt Buckle, directorul pentru sisteme comune al Boeing Defence Australia, a subliniat că această capabilitate va permite forțelor australiene să rămână conectate și să opereze cu un nivel ridicat de siguranță în situații critice.
Boeing Defence Australia are, de asemenea, rolul de integrator al sistemului pentru Battle Management System, o altă componentă importantă livrată în cadrul programului LAND 4140.
Actualitate
Forțele Aeriene ating ținta de 1.500 de piloți pe an, dar deficitul va persista decenii
Forțele Aeriene au anunțat că au atins obiectivul, urmărit de mai mulți ani, de a pregăti anual 1.500 de piloți. Performanța este considerată esențială pentru reducerea deficitului actual, estimat la peste 2.000 de aviatori.
Totuși, chiar dacă acest ritm va fi menținut în anii următori, eliminarea completă a deficitului va necesita o perioadă îndelungată. Potrivit conducerii structurii responsabile de pregătirea personalului, recuperarea decalajului va dura cel puțin câțiva ani și, în anumite categorii, chiar decenii.
Deficitul de piloți nu poate fi recuperat rapid
General-locotenentul Clark Quinn, comandantul Air Education and Training Command, a explicat că lipsa de aviatori nu poate fi eliminată într-un interval scurt. Ritmul recrutării și al formării trebuie analizat în paralel cu evoluția numărului de piloți care aleg să rămână în serviciul activ.
Ratele de retenție sunt influențate în mare măsură de situația economică. Atunci când piața civilă oferă salarii și condiții mai atractive, Forțele Aeriene se pot confrunta cu plecări suplimentare ale personalului experimentat.
În plus, cea mai mare parte a deficitului se regăsește în funcții de stat major și în poziții ocupate, de regulă, de piloți aflați într-o etapă avansată a carierei. Formarea unor înlocuitori pentru aceste posturi nu se poate face peste noapte.
Sunt necesare 15-20 de ani pentru refacerea anumitor categorii
Oficialii estimează că va fi nevoie de aproximativ 15 până la 20 de ani pentru ca noile generații de piloți să ajungă la nivelul de experiență necesar ocupării funcțiilor superioare.
Creșterea producției anuale nu rezolvă imediat problema, însă reprezintă condiția fundamentală pentru reducerea deficitului. Menținerea pragului de 1.500 de absolvenți pe an este considerată indispensabilă pentru echiparea viitoarelor escadrile și pentru operarea noilor platforme de luptă.
Noul model de pregătire accelerează formarea
Forțele Aeriene atribuie atingerea obiectivului noului model de instruire introdus în 2024, denumit Future of Undergraduate Pilot Training.
Sistemul combină pregătirea civilă cu instruirea militară. În prima etapă, cursanții urmează programe organizate de operatori civili, obțin licența de pilot privat și își însușesc noțiunile fundamentale ale zborului.
Ulterior, aceștia trec în etapa de pregătire militară, unde zboară pe aeronava T-6A Texan II. Candidații selectați pentru aviația de vânătoare și bombardament efectuează apoi și ore de zbor pe avionul supersonic T-38 Talon.
Potrivit șefului Forțelor Aeriene, generalul Ken Wilsbach, noua metodă permite serviciului să formeze numărul de piloți necesar pentru operarea platformelor care urmează să intre în dotare, inclusiv avionul de vânătoare F-47 și bombardierul strategic B-21 Raider.
Dronele autonome ar putea reduce necesarul de personal
Pe termen mediu și lung, apariția unor platforme autonome ar putea modifica necesarul de personal navigant. Avioanele fără pilot de tip Collaborative Combat Aircraft, concepute să opereze alături de aeronavele de luptă, ar putea prelua o parte dintre misiunile care necesită în prezent intervenția directă a unui pilot.
Oficialii consideră însă că o eventuală reducere a necesarului de piloți se află la câțiva ani distanță. Până atunci, obiectivul rămâne formarea constantă a 1.500 de aviatori anual.
T-7 Red Hawk, posibilă platformă unică de instruire
În perspectivă, Forțele Aeriene analizează și posibilitatea de a concentra pregătirea piloților pe un singur tip de avion: T-7 Red Hawk.
Comandantul Air Education and Training Command consideră că aeronava ar putea deveni o platformă performantă și că serviciul așteaptă cu interes intrarea sa în dotare. Cu toate acestea, nu a fost luată nicio decizie privind folosirea avionului pentru toate etapele pregătirii.
Un sistem bazat pe o singură platformă ar reduce amprenta logistică și necesarul de personal. Ar fi simplificate mentenanța, aprovizionarea și administrarea infrastructurii de instruire.
Există însă și un risc major: dacă T-7 ar fi imobilizat pentru o perioadă îndelungată din cauza unei probleme tehnice sau operaționale, Forțele Aeriene nu ar mai dispune de o soluție de rezervă pentru continuarea antrenamentelor.
Instructorii trebuie să valideze capacitățile avionului
O decizie privind extinderea rolului T-7 va fi luată numai după ce instructorii vor acumula suficientă experiență de zbor pe această aeronavă.
Până în prezent, majoritatea zborurilor cu T-7 au fost efectuate de piloți implicați în testarea și evaluarea programului. Instructorii militari au început recent să opereze avionul, iar opiniile și observațiile lor vor avea un rol esențial în stabilirea etapelor de instruire pe care aeronava le poate acoperi.
Pentru conducerea programului, criteriul decisiv va fi dobândirea unui nivel suficient de încredere din partea instructorilor că T-7 poate susține în siguranță și eficient întregul proces de formare a piloților.
Actualitate
De ce se aude ventilația prin pereți și tavane chiar și atunci când ventilatorul este silențios?
Ventilația poate deveni surprinzător de gălăgioasă chiar și cu un ventilator care promite liniște aproape deplină. Bâzâitul din pereți, vibrațiile tavanului și șuieratul aerului au explicații tehnice, iar unele probleme pornesc de la detalii de montaj care par neimportante. Înainte să dai vina pe echipament și să cheltuiești bani pe altul, merită să verifici cum circulă sunetul prin instalație. Citește mai departe și află ce poate transforma ventilația într-o sursă de zgomot și cum poți rezolva problema!
Vibrațiile ventilatorului se transmit prin structura clădirii
Chiar și ventilatoarele cu nivel redus de zgomot produc vibrații mecanice în timpul funcționării. Dacă echipamentul este fixat rigid de tavan, perete sau structura metalică a clădirii, vibrațiile pot ajunge în elementele constructive, care transmit sunetul către încăperile învecinate. Din acest motiv, zgomotul poate fi mai deranjant într-o cameră aflată la câțiva metri de ventilator decât în apropierea echipamentului.
Suporturile antivibrații și racordurile flexibile adecvate pot limita transmiterea vibrațiilor, cu condiția să fie alese și montate corect. Pentru sisteme de ventilație proiectate cu atenție la confortul acustic, te poți baza pe experiența echipei Aerconduct, care te poate ajuta să alegi soluțiile tehnice potrivite spațiului tău. Până la urmă, nimeni nu își dorește ca tavanul să țină ritmul cu ventilatorul de fiecare dată când pornește instalația.
Tubulatura metalică poate transforma vibrațiile într-un bâzâit permanent
Conductele metalice transmit vibrațiile de-a lungul traseului, iar suprafețele lor pot radia zgomot în spațiile prin care trec. Fenomenul depinde de grosimea materialului, dimensiunile tubulaturii, rigiditatea pereților și modul de fixare. Conductele cu suprafețe mari și rigiditate insuficientă pot vibra la anumite frecvențe, ceea ce accentuează zgomotul perceput în încăperi.
Pentru reducerea fenomenului, proiectul trebuie să prevadă tubulatură cu rigiditate adecvată, suporturi care limitează transmiterea vibrațiilor și, unde este necesar, atenuatoare acustice. Îmbinările și elementele de susținere trebuie verificate, deoarece fixările slăbite pot produce zgomote suplimentare. Altfel, instalația poate ajunge să funcționeze ca o boxă metalică de câțiva metri, cu un repertoriu format exclusiv din bâzâit și huruit.
Viteza prea mare a aerului produce zgomot chiar și fără vibrații
Aerul care circulă prin conducte poate genera zgomot aerodinamic, mai ales dacă tubulatura are o secțiune prea mică pentru debitul necesar. Coturile strânse, ramificațiile prost dimensionate și schimbările bruște de secțiune pot accentua turbulențele, iar sunetul rezultat se poate propaga prin întreaga instalație. În asemenea condiții, înlocuirea ventilatorului cu unul mai silențios poate avea un efect redus asupra zgomotului perceput.
În instalațiile de confort, vitezele de aproximativ 3–5 m/s pot constitui repere orientative pentru anumite trasee principale, însă valorile potrivite depind de destinația spațiului și de cerințele acustice. În apropierea dormitoarelor sau a încăperilor care necesită liniște pot fi necesare viteze mai mici. Dimensionarea conductelor trebuie corelată cu debitul de aer și cu pierderile de presiune, pentru ca instalația să funcționeze eficient și fără șuierături deranjante.
Conductele ating pereții și tavanele, iar vibrațiile circulă nestingherite
Contactul direct dintre tubulatură și elementele constructive poate crea punți de transmitere a vibrațiilor. Problema apare frecvent în zonele de traversare a pereților și planșeelor, dar și în punctele în care conductele sunt susținute prin coliere metalice rigide. Chiar dacă ventilatorul produce vibrații reduse, contactul cu structura clădirii poate favoriza propagarea acestora către încăperi aflate la distanță. Pentru limitarea zgomotului, trebuie verificate câteva detalii importante:
- Distanța dintre tubulatură și marginile golurilor de traversare;
- Utilizarea elementelor elastice adecvate în punctele de susținere;
- Montarea corectă a colierelor și a suporturilor antivibrații;
- Respectarea cerințelor de etanșare și protecție la incendiu pentru traversările dintre compartimente.
Materialele și soluțiile de montaj trebuie alese în funcție de caracteristicile instalației și de cerințele constructive ale clădirii. O simplă prindere rigidă poate compromite izolarea antivibrații a întregului traseu, iar înlocuirea ventilatorului nu va elimina puntea de transmitere a zgomotului. Verificarea punctelor de contact poate scuti proprietarul de cheltuieli serioase și de o nouă rundă de lucrări asupra tavanului fals.
Grilele de ventilație pot produce șuierături deranjante
Grilele și difuzoarele subdimensionate pot genera zgomot atunci când aerul trece prin deschideri cu viteză prea mare. Clapetele de reglaj excesiv de închise pot accentua turbulențele, iar sunetul rezultat se propagă în încăpere prin terminalele instalației. În asemenea cazuri, zgomotul poate fi confundat cu cel produs de ventilator, deși sursa se află chiar la capătul traseului de distribuție a aerului.
Verificarea trebuie să includă debitul efectiv, viteza aerului la terminal și pierderea de presiune. Dacă grila este prea mică, înlocuirea acesteia cu un model dimensionat corespunzător poate reduce zgomotul. Reglajele trebuie efectuate la nivelul întregii instalații, deoarece modificarea debitului pe o ramificație poate afecta distribuția aerului în celelalte încăperi.
Lipsa atenuatoarelor acustice permite zgomotului să circule prin conducte
Sunetul produs de ventilator se poate propaga prin interiorul tubulaturii și poate ajunge în încăperi aflate la distanță de echipament. Conductele comune pot permite inclusiv transmiterea sunetului între camere, fenomen cunoscut drept diafonie acustică. În clădirile de birouri, hoteluri și locuințe multifamiliale, această problemă poate afecta confortul și intimitatea acustică, mai ales dacă traseele nu includ măsuri adecvate de atenuare a zgomotului.
Atenuatoarele acustice pot reduce propagarea sunetului prin conducte, însă trebuie dimensionate în funcție de frecvențele dominante, debitul de aer și pierderea de presiune admisă. Poziționarea lor trebuie stabilită încă din faza de proiectare, cu respectarea cerințelor de acces pentru verificări și mentenanță. Alegerea unui atenuator exclusiv după dimensiunea racordului poate duce la rezultate modeste și la cheltuieli suplimentare pentru corectarea instalației.
Cum reduci zgomotul fără să înlocuiești ventilatorul?
Identificarea sursei trebuie să înceapă cu verificarea vibrațiilor, a suporturilor, a vitezei aerului și a componentelor care pot genera turbulențe. Măsurătorile acustice și verificarea debitelor pot ajuta la stabilirea cauzei, astfel încât intervențiile să vizeze componentele responsabile pentru zgomot. În anumite situații, înlocuirea unor elemente de fixare sau corectarea traseului poate reduce semnificativ disconfortul acustic.
Înainte să investești într-un ventilator nou, discută cu specialiștii Aerconduct.ro despre verificarea și optimizarea sistemului de ventilație. Alegerea soluțiilor potrivite poate reduce zgomotul, poate îmbunătăți funcționarea instalației și te poate scuti de cheltuieli pentru echipamente care nu rezolvă cauza problemei.
-
Exclusivacum 4 zileRepublica T.C.E. PLOIEȘTI: CV-ul cu 16 vieți, fina tuturor banilor și Raportul care nu există
-
Exclusivacum o ziALARMĂ ROȘIE LA INDUSTRIA DE APĂRARE – Triada de la MEDAT sfidează CSAT, Consiliul Legislativ și bunul‑simț (Documente)
-
Exclusivacum o ziÎncă o investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, intră în sfera penalului – comisie de apel ilegală și plângeri penale pe numele lui (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova: „comartimente”, șefi clonați și filiera Buzău cu nota 4 la volanul Rutierului (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 3 zileSfântul Ionita de pe Facebook și soborul cu chiloți al Republicii TCE PLOIESTI
-
Exclusivacum 3 zileDerby-ul care l-a lăsat în offside pe Nae Comisionarul și mafia cailor dopați
-
Exclusivacum o ziRepublica T.C.E. Ploiesti se repliază: cum încearcă Slănicenceanca să salveze „nepotul” lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, fără permis și fără meserie
-
Exclusivacum 4 zilePloiești, orașul „regenerat” pe hârtie: Imperiul neregulilor sub Polițeanu, disecat de Curtea de Conturi



