Actualitate
În bătălia pentru deținerea Puterii absolute, PSD a pornit Războiul de smulgere din mîinile preşedintelui a celei de-a doua chei
A trecut aproape nebăgat în seamă Războiul dus de Klaus Iohannis de unul singur împotriva majorităţii PSD în chestiunea şefilor de Servicii Secrete Departamentale, DGPI şi DGIA. Ultimul act al acestui Război s-a consumat pe 26 mai 2017, cînd preşedintele a dat înapoi Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării.
Trimisă la promulgare, Legea face drum întors la Parlament pe motivul oficial că în dezbaterea din Senat s-au introdus şi votat nu mai puţin de 38 de amendamente la forma venită de la Camera Deputaţilor care a adoptat-o tacit. Pe drept cuvînt, preşedintele consideră că s-a încălcat astfel principiul constituţional al Bicameralismului. La Senat s-a votat o Lege aproape nouă prin raport cu cea trecută de Camera Deputaţilor. Acesta e motivul oficial de esenţă pe care-l consider – repet – corect. Motivul neoficial, invocat în textul care argumentează trimiterea Legii la reexaminare, se referă la eliminarea CSAT din procesul de demitere a şefului DGIA. Legea nr. 346/2006, modificată acum, prevedea că eliberarea din funcţie a şefului DGIA se face cu avizul CSAT, fie şi pentru corespondenţa cu numirea, rămasă în noua formă, ca reclamînd avizul CSAT.
Preşedintele a cerut reexaminarea Legii şi în alte puncte. Unul dintre ele atinge derapajul psihiatric. Printre altele, ministrul Apărării Naţionale e acum singur abilitat să emită Ordinul de Mobilizare a Armatei României. Ca şi întreg Războiul, acest moment (nu ultimul, sunt sigur) a trecut neobservat în presa noastră, ba chiar, dintr-un anume punct de vedere şi în politica noastră. Dacă i s-a dat ici-colo atenţie, motivul a ţinut de senzaţionalul oferit întotdeauna la noi de Războaiele pentru Putere între diferite instituţii şi diferite persoane. Cum însă la ora actuală Războaiele cele mai cunoscut sunt altele – cel din PSD, de exemplu, sau chiar cel din presă – Războiul dintre Preşedinte şi majoritatea PSD-ALDE în chestiunea şefului DGIA a fost abordat ca unul de rutină. După opinia mea, acest război nu e unul de rutină şi cu atît mai puţin unul care merită expedierea de către presă. Prin semnificaţiile sale e un Război de o importanţă deosebită pentru statul de drept şi, evident, pentru interesul naţional.
Bătălia în jurul şefului DGIA, mai precis, al prerogativelor vizînd eliberarea acestuia din funcţie, e un argument crucial că Războiul trebuie luat în seamă. Asta deoarece în timp ce scoaterea CSAT din procesul de numire şi eliberare din funcţie a şefului DGPI (Serviciul Secret al Ministerului de Interne) a putut trece neobservată, cea a scoaterii CSAT din procesul de eliberare a şefului DGIA merită toată atenţia. Ori de cîte ori se discută la noi despre Serviciile Secrete, mai precis despre implicarea lor în viaţa politică, sunt invocate doar două nume: SRI şi SIE. Cine parcurge marile enciclopedii de Intelligence ale lumii va fi surprins să constate că la capitolul România, Serviciul Secret prezentat pe larg e cel al Armatei. Printre motivele acestei atenţii se numără şi faptul că, în materie de continuitate, Serviciul Secret al Armatei nu numai că e cel mai vechi din Istoria ţării, dar e și singurul care a trecut intact din Regimul comunist în cel democratic.
Discret atît prin prestaţia pe scena publică naţională, cît şi prin strălucirea nefirească a SRI, Serviciul Secret al Armatei e mult mai puternic decît pare dacă-l raportăm la condiţia sa de Serviciu Departamental. Duminică, 28 mai 2017, la România lui Cristoiu de pe România TV, Traian Băsescu a confirmat din plin acest adevăr. Fostul președinte a declarat că înaintea plecării în străinătate, consulta în chip necesar și rapoartele DGIA, la concurență cu cele ale SIE. Opinia publică de la noi trece cu vederea Serviciul Secret al Armatei, deoarece îl crede limitat strict la Armată. Nici vorbă de aşa ceva. Sub pretextul că Armata Română există şi activează în societate, DGIA are o reţea de informatori şi de acoperiţi şi printre civili. Ofiţerii acoperiţi, informatorii şi colaboratorii din presă ai DGIA, constituie o reţea mult mai puternică decît cea a SRI sau a SIE. Chiar şi în plan extern, prin ataşaţii militari, DGIA culege informaţii la concurenţă cu SIE.
Aşadar, deşi Departamental, Serviciul Secret al Armatei e suficient de puternic pentru a avea nevoie de o dublă cheie. Una a majorităţii parlamentare, prin Ministrul Apărării şi una a preşedintelui, prin CSAT. Constituţia din 1991, revizuită în 2003, a fost printre altele rodul spaimei din primii ani postdecembrişti de a nu se reveni la acapararea Puterii de către o singură instituţie sau de către un singur om. Chiar dacă dubla cheie – principalul mijloc prin care se păstrează un anume echilibru de Putere în România postdecembristă – a dus deseori la blocaje şi chiar la Crize, în condiţiile unor mari slăbiciuni ale instituţiilor democratice, ea trebuie menţinută cu orice preţ. De-a lungul timpului, această dublă cheie a fost pusă la îndoială de cele două centre de putere dată de electorat: Majoritatea Parlamentară şi Preşedintele. Sub mandatul de 10 ani al lui Traian Băsescu, printr-un proces secret, ale cărui dedesubturi sunt pe cale de a fi dezvăluite, Preşedintele a pus mîna şi pe cheia deţinută de Majoritatea Parlamentară. Alegerile din decembrie 2016 au adus cu sine cea mai tare majoritate parlamentară din anii postdecembrişti: PSD-ALDE.
După examenul confruntării cu TeFeLiştii, majoritatea PSD-ALDE a pornit Războiul de smulgere din mîinile preşedintelui a celei de-a doua chei. Conflictul dintre preşedinte şi Parlament în chestiunea şefilor de la DGPI şi de la DGIA e unul dintre momentele acestui Război. De ce vrea PSD şi cheia – impusă de Constituţie – care se află la Preşedinte? Oricît ar părea de ciudat, nu pentru a folosi puterea dobîndită astfel în scopuri ţinînd de realizarea unui Proiect de ţară. PSD vrea toată puterea din două motive: 1) E un Partid care doreşte toată Puterea dintr-o boală asemănătoare cu cea a hămesiţilor. 2) Pentru a-şi satisface enorma clientelă politică. Din nenorocire pentru democraţia noastră, în acest Război preşedintele e singur şi lipsit de arsenal. PNL şi USR, formaţiunile care-l sprijină, se definesc printr-o buimăceală unică în politica postdecembristă.
Nu numărul mic de parlamentari faţă de majoritate dă slăbiciunea Opoziţiei, ci turmentarea din cadrul PNL şi USR. Strada, pe care s-ar fi putut conta, şi-a epuizat puterile prin concentrarea exclusivă pe apărarea Anticorupţiei. Abili, PSD-iştii au lăsat-o mai moale cu Graţierea. S-au năpustit, în schimb, asupra unui obiectiv mult mai grav pentru democraţia românească decît Legea Graţierii: Cucerirea Puterii totale. Dacă Mişcarea din ianuarie 2017 ar fi fost autentică, Strada ar fi avut acum structuri organizatorice menite a face din TeFeLişti o forţă civică în stare să contracareze, în locul Opoziţiei parlamentare, asaltul PSD asupra Puterii totale.(Ion Cristoiu)
Actualitate
Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
Actualitate
Armata americană îşi rafinează sistemul de achiziții: O nouă etapă în eficientizarea birocrației
La doar un an după o restructurare majoră a sistemului de achiziții, Armata americană a implementat noi ajustări la nivelul portofoliilor de armament. Măsura, deşi de o amploare mai redusă, urmăreşte optimizarea proceselor interne şi conformarea la cerințele legislative recente.
Eliminarea barierelor birocratice
Principalul obiectiv al noii strategii este eliminarea unui nivel de birocrație care intermedia relația dintre Executivii de Portofoliu pentru Achiziții (PAE) și managerii de program. Această reorganizare vine ca răspuns direct la prevederile Legii Autorizării Apărării Naționale (NDAA) pentru anul 2026, având rolul de a asigura o sincronizare mai strânsă între echipele care se ocupă de achiziții și componentele operaționale ale forțelor armate.
Rolul esențial al noilor structuri: Program Manager Executives
În cadrul acestor schimbări, structurile cunoscute anterior sub numele de Capability Portfolio Executives (CPE) au fost redefinite ca Program Manager Executives (PME) și au fost repoziționate pentru a lucra direct alături de PAE. Această schimbare strategică vizează o mai bună gestionare a programelor, fără a crea o structură de raportare ierarhică rigidă care să blocheze activitatea managerilor de program, aceștia din urmă fiind cei care interacționează nemijlocit cu militarii din teren. Oficialii subliniază că PME-urile sunt vitale pentru gestionarea sarcinilor zilnice și pentru sprijinirea managerilor de program, oferind o structură similară cu cea din mediul corporativ (CEO/COO), menită să accelereze luarea deciziilor.
Profesionalizarea achizițiilor și rezultate imediate
Un alt pilon al reformei impuse de legislația din 2026 vizează certificarea riguroasă a tuturor oficialilor implicați în procesul de achiziții. Dacă anterior doar o parte dintre aceştia dețineau acreditările necesare, noua directivă impune ca toți executivii să fie „oficiali de achiziții certificați”, în timp ce adjuncții acestora vor proveni din roluri operaționale sau din centre de excelență. Prin concentrarea cerințelor, resurselor și autorității decizionale sub umbrela PAE, Armata elimină „transferurile secvențiale” care încetineau procesele în trecut, oficialii raportând deja primele rezultate concrete ale acestei abordări integrate.
-
Exclusivacum 3 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum o ziBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 2 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Featuredacum 4 zilePrimele mega-secrete ale României: M.A.I. – cine ia sporuri de 50% și de ce e atât de grav să afle prostimea
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum o ziRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 4 zileGuvern demis, USR decis: austeritate la MEDAT, lux la IAR Brașov




