Connect with us

Actualitate

Iohannis a semnat o declarație fake-news

Publicat

pe

Am trăit să o vedem și pe asta. O declarație oficială de la cel mai înalt nivel. Scrisă. Semnată și parafată. De însuși președintele României, Klaus Iohannis. O declarație politică despre un alt președinte. Al Franței. Emmanuel Macron. Iar despre această declarație, Dacian Cioloș afirmă că ar conține ca informație de bază un fals. Așa să fie?

Cel care semnalează și argumentează faptul că președintele Klaus Iohannis a dezinformat opinia publică, atunci când a afirmat că Macron a declarat că retrage candidatura procurorului francez pentru șefia Parchetului European, este nimeni altul decât Dacian Cioloș. Ruda apropiată a lui „Doi și-un sfert”. Prin intermediul Vulpii. Adică Virgil Ardelean. Și gardian din partea Securității la ușa dizidentei Doina Cornea. Apoi intrat pe ușa din spate în politica la nivel înalt, după înscenarea elaborată de „Doi și-un sfert” împotriva lui Decebal Traian Remeș și a lui Ioan Avram Mureșan în celebrul dosar Caltaboșul, menită să-l aducă pe Cioloș la portofoliul Agriculturii. Ulterior, împins de Franța și de Băsescu în poziția de comisar european. Unde s-a achitat de obligații. Astfel încât fermierii francezi au primit subvenții de șase ori mai mai decât fermierii români. Săltat din nou, de astă dată de Klaus Iohannis, în poziția de prim-ministru în Guvernul Zero. Iar acum luat în brațe de Macron și instalat la șefia familiei politice europene create de acesta. Cu biografia de mai sus, indiferent cât de multe semne de întrebare ar exista în spate, Dacian Cioloș nu este un oarecare. E de presupus că știe ce spune.

Declarația președintelui României este fără echivoc. Klaus Iohannis susține că a avut o convorbire telefonică cu omologul său francez, Emmanuel Macron. În urma insistențelor sale, acesta i-ar fi declarat că a decis retragerea candidaturii procurorului francez la șefia Parchetului European. Nici mai mult nici mai puțin. Ceea ce înseamnă verde pentru Laura Codruța Kovesi. Pentru că, dacă așa stau lucrurile, ea nu mai are practic niciun contracandidat. Parlamentul European și Consiliul, care este un cvorum al reprezentanților statelor, nu ar mai avea altceva de făcut decât să constate starea de fapt și să o instaleze pe Laura Codruța Kovesi în noua poziție. Despre această declarație afirmă Cioloș că ar fi mincinoasă. Cu alte cuvinte, Klaus Iohannis ar fi fabricat un fake-news. O premieră națională.

Și există în acest sens și un argument invocat de fostul premier al lui Iohannis și actualul protejat al lui Macron. Și anume că președintele Franței nu ar putea retrage ceea ce nu a avut niciodată. Se știe fără niciun fel de dubiu. Niciun candidat la șefia Parchetului European nu a fost un candidat al vreunui stat. Fiecare s-a înscris pe cont propriu. Pe persoană fizică. De altfel, Laura Codruța Kovesi a repetat de nenumărate ori acest lucru. Ca să se înțeleagă bine. Când Germania doamnei Merkel nu a votat cu candidatul din această țară, popularii declarând că o sprijină pe Laura Codruța Kovesi, nicio autoritate a acestui stat nu a spus vreodată că l-a retras pe neamț din cursă. Candidatura germanului a căzut pur și simplu, pentru că popularii europeni și guvernul Germaniei au preferat-o pe Laura Codruța Kovesi. Prin urmare, președintele Macron nu ar fi putut să-i spună niciodată lui Klaus Iohannis că Franța decide retragerea candidatului francez. Această parte a declarației președintelui reprezintă fără doar și poate un fake news. Așa cum susține, fără a pune aceast etichetă, și Dacian Cioloș.

Dar există și o parte adevărată a telenovelei? Probabil. Klaus Iohannis se dă peste cap pentru a o promova pe Laura Codruța Kovesi la șefia Parchetului European. În termeni diplomatici, aceasă operație se numește „aruncarea pe horn”. Adică plasarea unei persoane într-o funcție foarte importantă, operațiune care înseamnă însă scoaterea acesteia din joc. Din ce joc? Dintr-o eventuală competiție în cursa prezidențială. După cum se știe, numele Laurei Codruța Kovesi a fost și este intens invocat legat de posibilitatea ca aceasta să devină un contracandidat al lui Klaus Iohannis în cursa prezidențială, susținută fiind de toți neomarxiștii grupați în jurul #Rezist, adică al celor mai înverșunați dușmani ai frontului PSD. Iar Klaus Iohannis are tot interesul să prevină o pulverizare a voturilor anti-PSD. Prin urmare, fie și numai din acest motiv electoral, el este interesat să o propulseze la șefia Parchetului European pe Laura Codruța Kovesi. Desigur, mai există și recunoștința față de aceasta. Pentru că i-a mușamalizat dosarele penale. Dar și o speranță de viitor. Cum că doamna Kovesi va putea fi utilizată ca un levier împotriva unor adversari ai lui Iohannis. Din lumea politică sau din lumea afacerilor. Care, într-un fel sau altul, au avut și vor avea acces la fonduri europene. Ei și?

Un asemenea interes l-ar fi putut determina să pună mâna pe telefon și să-l roage pe președintele Franței să-l ajute. Să-l roage și atâta tot? În marea politică, nu ține. În marea politică, totul e o negociere. Dacă Macron îți dă ceva, obține la schimb altceva. Și fiindcă Franța este la comanda Europei cu două viteze, alături de Germania, iar România, grație cu Klaus Iohannis este o țară aflată în viteza a doua, ceea ce oferă Macron este obligatoriu și deci logic mult mai puțin decât primește. Din conținutul comunicatului semnat de Klaus Iohannis lipsește cu desăvârșire această parte. Deci nu știm încă ce a promis el la schimb. Putem însă presupune. El nu putea ceda în favoarea statului francez contracte civile. Nici nu ar putea să promită ceva în schimbul vreunul angajament al viitorului comisar european desemnat de România. Pentru că încă nu se știe ce minister european vom primi. Și deci nu se știe nici cine va fi respectivul comisar. Și, în plus, comisarul e numit de Guvern. Ar fi fost o promisiune în sistem „bilă-mandă-bilă”. Adică în conivență cu doamna Dăncilă, Iohannis, prin negocierile de la Uniunea Europeană, să accepte pentru țara pe care o reprezintă pentru statul pe care-l reprezintă o poziție minoră în viitorul guvern european și apoi să garanteze din acea poziție minoră o subordonare față de statul francez. Cum s-a întâmplat cu Cioloș. Numai că nici asta nu este posibil. Pentru că ar deranja Germania. Iar Germania l-a arondat pe Klaus Iohannis.

Ce altceva i-ar mai putea garanta la schimb Iohannis lui Macron? În ce domeniu mai are el atribuții de natură să intereseze statul francez? Ghici ciupercă, ce-i? În domeniul apărării. Al achizițiilor de arme. De ce nu am achiziționa noi mai mult armament francez? Și mai puțin armament olandez? Sau chiar american? Nu este o afacere de colea. România alocă an de an nu mai puțn de două miliarde de euro pentru înarmare.

Dar dacă așa a făcut sau are de gând să facă Klaus Iohannis în calitate de președinte al României, atunci s-ar putea face vinovat de subminarea economiei naționale. De înaltă trădare.

Mă gândesc că nu ar fi riscat un fake news atât de evident, dacă nu ar avea totuși în spate o promisiune fermă a lui Macron, pe care a tradus-o greșit. Și mă gândesc că nu ar avea în spate aceast promisiune, dacă nu ar fi promis ceva la rândul său. Iar dacă așa stau lucrurile, ce urmează de fapt?

Statul francez nu-i poate retrage candidatului francez ceva ce nu i-a dat acestuia niciodată. În schimb se știe că înainte de alegerile europarlamentare au existat două runde de negocieri și decizii luate prin vot. Una la nivelul Parlamentului, unde a ieșit câștigătoare Laura Codruța Kovesi, susținută masiv de popularii europeni, aflați la comanda popularilor germani, și care i-au întors spatele candidatului din această țară. În schimb Consiliul alcătuit din reprezentanți ai statelor s-a pronunțat în favoarea candidatului francez. Negocierile între cele două instituții europene, Parlament și Consiliu, au eșuat. Ele urmează să fie reluate. Dacă Franța își schimbă opțiunea, aparent situația rămâne aceeași. Pentru că un vot mai puțin nu contează. Deci dacă Macron i-a promis cu adevărat că o va susține pe Kovesi, nu a făcut-o doar în numele republicii franceze. El se bazează și pe influența pe care o are și asupra altor state europene, aflate în orbita Parisului. Și numai așa, punând presiune și pe alți conducători de state, va putea Macron să-și onoreze angajamentul telefonic asumat în discuția cu Klaus Iohannis și nedezmințit până în prezent. Dar acest efort trebuie răsplătit diferit de factura care urmează să fie încasată de statul francez. Deci ce altceva ar mai fi promis Klaus Iohannis Franței, pentru ca la rândul lui Macron, în negocieri cu alți conducători de state, să obțină susținere pentru Laura Codruța Kovesi? Adică decizii total opuse celor de până acum? Mai devreme sau mai târziu, tot vom afla. Până una alta, ceea ce știm cu certitudine – și nu numai fiindcă ne-a spus asta Cioloș – este că președintele Klaus Iohannis a produs un fake news. Pe care sper să-l sesizeze și presa de pe malul Senei.

Sorin Rosca Stanescu

 

Actualitate

Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville

Publicat

pe

De

Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”

Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.

Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.

Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față

Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.

Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.

Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație

Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.

În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.

Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană

Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.

În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.

Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice

Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.

Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.

PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin

Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.

PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.

Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.

Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale

Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.

Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.

Citeste in continuare

Actualitate

Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic

Publicat

pe

De

O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice

Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.

Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.

General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.

Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice

Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.

Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.

Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.

De la atacuri evidente la comportamente suspecte

În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.

Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.

Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.

Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă

McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.

„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.

Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.

Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital

În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.

În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.

Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.

Teste imposibile în lumea reală

Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.

Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.

În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.

Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată

Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.

În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.

Citeste in continuare

Actualitate

Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri

Publicat

pe

De

În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.

Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.

În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.

Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem

Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.

O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.

Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă

Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.

De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.

Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.

Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.

Datele trebuie să circule fără întreruperi

Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.

Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.

Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.

Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite

Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.

Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.

Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.

Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.

O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție

Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.

Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.

Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.

Integrarea sistemelor devine esențială

În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.

Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.

Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv9 ore ago

Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare

23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...

Exclusiv17 ore ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine

SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”  Când șeful de poliție...

Exclusiv17 ore ago

Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată

Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă...

Exclusiv17 ore ago

CÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?

Faraoani, republica alcoolului: doi polițiști vs. „elita” de la cârciumă Faraoani, județul Bacău. Nu, nu e scenă dintr-un film prost,...

Exclusiv17 ore ago

Sindicatele, bau-baul securistului rebranduit: cazul Iulian Fota

„Structura internă de securist”: când lumea veche nu vrea să moară Uitându-te la discursurile lui Iulian Fota, ai senzația că...

Exclusivo zi ago

TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)

TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e...

Exclusivo zi ago

Miliardul care se scurge din buzunarul militarilor: jalba la Miruță, tăcerea PSD–AUR și merdenelele politice ale rezerviștilor

În atenția pensionarilor militari: cifrele reci, furia caldă. Sindicatul „Diamantul” pune lupa pe bani Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascuț, rupe...

Exclusivo zi ago

Când nu poți repara sistemul, vinzi fuste: eleganță bleumarin peste burnout și umilință

În timp ce salariile se duc în rate, dotările lipsesc, turele se fac pe stomacul gol și oamenii ard psihic...

Exclusiv3 zile ago

Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie

Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie...

Exclusiv3 zile ago

Urmărire în Chiajna după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor

Bărbatul conducea o motocicletă fără număr de înmatriculare O intervenție de rutină a polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Chitila –...

Exclusiv4 zile ago

Episodul 53 din serialul nostru  „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor

Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda”...

Exclusiv4 zile ago

TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul

Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor”  – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc. Nu mai...

Exclusiv4 zile ago

Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri

Consiliul Local Ploiești: fabrică de haos, nu de ordine publică În iulie, în Consiliul Local Ploiești, s-a jucat un vodevil...

Exclusiv5 zile ago

TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?

Luni, 31: Ziua în care unii așteaptă o minune, iar alții își rod unghiile până la cot În timp ce...

Exclusiv5 zile ago

IGPR, angajatorul-fantomă: salariile polițiștilor, plătite după ureche, fără acte și fără rușine

De lene administrativă: IGPR pasează salariile la alții În loc să-și asume rolul de angajator și să-și plătească propriii oameni,...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv