Actualitate
Fără Isărescu la BNR, fosta Securitate și-ar fi pierdut și ultimul fanion aflat încă într-o înaltă funcție publică
Dacă supersonicul Concorde ar fi putut vorbi, cu siguranță el ar fi spus: ,,mai vreau să zbor’’ în ciuda deciziei de retragere luată de operatorii săi. Spre deosebire de Concorde însă Isărescu poate vorbi ba chiar vorbește, iar realegerea lui arată că operatorilor lui Mugur Isărescu le-a fost mult mai teamă decât operatorilor Concorde-ului să nu îi reînnoiască mandatul după dezvăluirile privind colaborarea sa, decamdată nu ca poliție politică, cu Securitatea. Fără Isărescu la BNR, fosta Securitate și-ar fi pierdut și ultimul fanion aflat încă într-o înaltă funcție publică. Am detaliat pentru psnews, precizeaza jurnalistul Radu Teodor Soviani.
Despre realegerea lui Mugur Isărescu
Pe aeroporturile Charles de Gaulle sau Heathrow ori în câteva muzee aviatice poate fi încă observat avionul Concorde, unul dintre cele doar două modele supersonice destinate transportului de pasageri (celălalt fiind Tupolev 144). Modelul Concorde a intrat în serviciul comercial în 1976 și a continuat să fie operat de către British Airways și Air France până în anul 2003, când a fost retras.
Motivul invocat al retragerii Concorde-ului (model din care au fost construite doar 14 aeronave comerciale și 6 prototipuri) a fost numărul scăzut de pasageri și creșterea costurilor de întreținere. Retragerea vine însă după ce în 25 iulie 2000, zborul Air France 4590 (Concorde), cu 109 persoane la bord, s-a prăbușit după decolare, în singurul accident fatal în care a fost implicat modelul. Prăbușirea dar și ancheta subsecventă au afectat însă dramatic numărul pasagerilor doritori să zboare peste ocean cu detinătorul recordului de zbor transatlantic (2 ore, 52 de minute și 59 de secunde la New York până la Londra).
Mohamed El-Erian, excelentul macroeconomist și autor de best-seller economic referitor la criza din 2009(,,When Markets Collide’’) sau referitor la măsurile post-criză luate de băncile centrale(,,The Only Game in town’’), observând recent Concorde-ul expus pe Heathrow, remarca: ,,e o amintire constantă despre cum faima poate dispărea iar ceea ce a fost odată atotputernic, poate fi uitat’’. Este prima imagine care mi-a venit în minte după ce Mugur Isărescu a fost votat de către Parlamentul României în 3 iulie 2019, pentru un nou mandat de 5 ani ca Guvernator al BNR. Procesul de realegere a lui Isărescu incluzând dubioasa anunțare a nominalizării de către Călin Popescu Tăriceanu la îndemnul lui Valeriu Stoica(și nu de către partidul majoritar) îmi sugerează exact sentimentul de teamă pe care l-au avut și deținătorii Concorde-ului după prăbușirea zborului Air France 4590: o retragere intempestivă ar fi însemnat cel mai probabil falimentul celor care îl operau, astfel încât au preferat să continue pentru 3 ani operarea supersonicului și să îl retragă controlat.
În fapt, despre aceasta este realegerea lui Mugur Isărescu: retragerea controlată a celui operat încă din anii 80 de către fosta Securitate – turnătorul Manole, pentru care dezvăluirile Emiliei Șercan și României Libere privind colaborarea lui cu Securitatea au reprezentat echivalentul prăbușirii fatale a supersonicului. După dezvăluirea că un șef de bancă centrală dintr-o țară membră NATO a colaborat ca sicofant cu fosta securitate, pe Isărescu l-a caracterizat din ce în ce mai mult simptomul absenței, mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței și nehotărârea, în cele decisivă în realegerea sa fiind inerția și teama.
Ca și Concorde-ul, Isărescu a avut costuri uriașe. Dacă programul inițial de construire a Concorde-ului trebuia să coste 70 de milioane de lire, factura finală a fost de 19 ori mai scumpă (1,3 miliarde de lire sterline).
Costurile uriașe cu Isărescu sunt însă mult mai greu de cuantificat, dar o estimare ne poate conduce la cel puțin 30 de miliarde de Euro, Isărescu fiind cea mai mare cheltuială, vreodată, a statului român.
Putem folosi în estimare costurile inflației uriașe de după 1989, crizele valutare, costurile cu criza din 1996, costurile cu prăbușirea sistemului bancar din anul 2000 (dintre care doar falimentarea BANCOREX cu intenție și la pavaza BNR-ului condus de Mugur Isărescu a însemnat peste 4 miliarde de dolari), costurile cu falimentarea băncilor (Columna, Credit Bank, Bankcoop, Albina, Dacia Felix, băncile ,,populare’’ etc.) sau costurile cu privatizarea pe nimic a sistemului bancar. Dacă adăugăm și legenda de economist a lui Isărescu observăm că acesta nu a văzut nici criza din 2008-2012, construită și favorizată sub politica sa monetară anterioară crizei, ceea ce a condus la triplarea datoriei publice a României și împrumuturi de 20 de miliarde de Euro pentru a gestiona o criză pe care Isărescu poate că nu a văzut-o, dar în mod cert a favorizat-o. Astfel, suma de 30 de miliarde de Euro cheltuială cu Isărescu începe deja să pară optimistă.
Dacă supersonicul Concorde ar fi putut vorbi, cu siguranță el ar fi spus: ,,mai vreau să zbor’’ în ciuda deciziei de retragere luată de operatorii săi. Spre deosebire de Concorde însă Isărescu poate vorbi ba chiar vorbește, iar realegerea lui arată că operatorilor lui Mugur Isărescu le-a fost mult mai teamă decât operatorilor Concorde-ului să nu îi reînnoiască mandatul după dezvăluirile privind colaborarea sa, decamdată nu ca poliție politică, cu Securitatea. Fără Isărescu la BNR, fosta Securitate și-ar fi pierdut și ultimul fanion aflat încă într-o înaltă funcție publică.
Nu știu dacă răspunsul dat de Isărescu atunci când a fost împins spre un nou mandat a fost: ,,mai vreau să guvernez’’. Dar dacă acesta a fost, i-ar putea fi fatal. Reverificarea de către CNSAS a lui Mugur Isărescu în urma achiesării la un nou mandat va fi echivalentul exploziei cauciucului Concorde care a stârnit incendiul fatal.
Experiența documentelor cu turnătoriile lui Traian Băsescu, dovedit ca fiind sursa Petrov a Securității așa cum și Isărescu a fost sursa Manole demonstrează în opinia mea că, după aproape 30 de ani, paiațele vechii Securități aflate încă în funcție publică au început să fie cu foarte multă greutate lustrate și că SRI, serviciu NATO, nu mai poate pretinde că nu știe cine este Isărescu, Băsescu, sau cum a fost și de către cine luată, din disperare, perspectiva amânării lustrării lui Isărescu și substituită prin decizia unui nou mandat.
Isărescu, bazându-se pe susținătorii săi de lungă durată și la sugestia imperativă a acestora a riscat o nouă verificare la CNSAS, deși și acum se întreabă: cum dracu’ au apărut la CNSAS turnătoriile lui despre colege: ,,are răbufniri destul de dese de nemulțumire față de aspecte sociale (…) are tendința de a face comparații cu situații din alte țări socialiste (…) își arogă drepturi și sarcini care o depășesc, ceea ce enervează colegii și mai ales colegele (…) sursa Manole a constatat o accentuare evidentă a manifestărilor de nemulțumire după ce a divorțat. Singurătatea în casă și lipsa preocupărilor casnice o împing spre dorința de a se etala exagerat la servici’’. Sau turnătoriile aceluiași Manole din ambasadele statelor NATO, la București.
Desigur, Isărescu va continua pentru încă o perioadă să joace rolul de guvernator de Bancă Centrală, în acest sens făcând cu ocazia audierii din Parlament declarații bizare precum: să aducem aurul de la Londra și apoi să îl ducem înapoi. Sau mai ales minciuna de lungă durată pe care le-a servit-o parlamentarilor că ,,în mandatul acesta (până în 2024) România va adera la Zona Euro’’. 2024 este la 15 ani distanță de primul angajament ca România să intre în procesul de aderare la Zona Euro în 2009. Operatorii lui Isărescu nu vor în zona Euro. De aceea este declarația cu atât mai bizară cu cât, dacă Isărescu dorea sau putea altceva și nu ar fi fost manevrat ca o paiață, România ar fi fost deja în Zona Euro, întrucât în 2015 (adică în mandatul care tocmai se încheie) România îndeplinea pentru singura dată criteriile de aderare la zona Euro. Speriat de această îndeplinire, Isărescu s-a asigurat prin politicile sale monetare din mandatul 2014-2019 că ne îndepărtăm de această îndeplinire.
Acum nu mai îndeplinim nici criteriul de inflație, nici criteriul de dobânzi, nici criteriul de deficit bugetar, iar dacă ceva nu se schimbă în politica monetară și în cea fiscală, împreună cu o nouă criză pe care nici de această dată Isărescu nu o vede, până în 2024 nu vom mai îndeplini nici criteriul de datorie publică. Despre cursul de schimb? Doar în ultimii 2 ani Isărescu a cheltuit peste 5 miliarde de Euro din rezerva valutară pentru a da impresia de stabilitate. Concluziv, referitor la zona Euro, opinez că unul dintre mandatele date de operatorii lui Isărescu pentru noul mandat este tocmai ca România să nu adere la Zona Euro (ca și în mandatul care tocmai se încheie).
Și încă ceva: până la începerea unui nou mandat, deși votat de către Parlament, Isărescu mai are însă hopul Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității și al unor eventuale contestări (ale lui, sau ale altora). Îmi exprim ferm convingerea că până în 2024 (mai degrabă mai devreme decât mai târziu) vom afla cu siguranță răspunsul la întrebarea: cine ești tu de fapt Mugur Isărescu și mai ales de ce toți din America știu că la Frankfurt, cine i se adresează ,,cordial’’ fostului sicofant Manole, îi spun: ,,Măi Căline’’. Și că deși lui Manole i-ar plăcea comparația cu supersonicul Concorde, lui Călin nu i-a displăcut nicicum comparația cu mai puțin mediatizatul coleg supersonic al occidentaliulor – Tupolevul.
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 21 de ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 14 oreFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 5 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri



