Actualitate
Candidatura incerta a lui Iohannis si ”Planul B” al lui Kovesi
(PRELUARE INPOLITICS.RO):
În februarie anul trecut scriam despre complicata ecuație politică Iohannis-Kovesi-Cioloș-Dragnea, una de care depinde viitorul politic al României, într-o formă sau alta. Iată că evenimentele scurse de atunci confirmă ceea ce scriam, cu mențiunea că respectiva ecuație nu e cîtuși de puțin ”rezolvată”, cu excepția capitolului Dragnea. Marile întrebări care continuă să reziste sunt: va candida Iohannis la președinție? E interesat Cioloș de un post de comisar european mai mult decît de o candidatură cotrocenistă? Care e ”Planul B” de care vorbește Laura Kovesi, în premieră?
De acum știm cu precizie că Liviu Dragnea nu va candida la Cotroceni. Dar Iohannis, oare, o va face?
În articolul sus pomenit, livram în premieră o informație fierbinte, care se discuta în anumite cercuri bruxelleze: aceea că Iohannis e în cărți pentru postul de președinte al Consiliului European, mandatul lui Donald Tusk expirînd în noiembrie anul acesta.
Tot ceea ce scriam atunci e valabil și azi.
Ba chiar, am putea spune că președintele Iohannis a intrat de ceva vreme într-o rutină de campanie intensă, dar nu pentru prezidențiale, ci pentru șefia Consiliului European.
Așa cum am mai scris, cartea ”EU.RO” nu e altceva decît o imensă declarație de dragoste către UE și ai săi lideri actuali, o carte în care se regăsește tot ceea ce urechile lor vor să audă. Printre temele majore ale președintelui, prezentate în carte, se regăsește nevoia cedării de suveranitate națională de către statele membre în favoarea conducerii centralizate la Bruxelles. Ca și faptul că cetățenii europeni contestă uneori instituțiile UE nu pentru că ele ar fi ineficiente, ci pentru că nu li s-a explicat suficient de clar cît de mult bine au făcut ele.
Nu e întîmplător că în ziua Summitului de la Sibiu, Iohannis și-a livrat cartea către liderii europeni prezenți într-o ediție în limba engleză. Era esențial să afle cît mai mulți ce om de nădejde au în țara noastră. Și nu e întîmplător nici că Iohannis a părut mai interesat, în campanie, de promovarea cărții sale decît de alegerile europene ori de referendum. Ea este, de fapt, platforma sa electorală pentru Consiliul European.
Așa cum arătam anul trecut, postul de șef al Consiliului European va reveni statelor din Est pentru că șefia Comisiei Europene le este inaccesibilă, fiind apanajul celor mari. Altfel spus, e un fel de premiu de consolare, dar unul care sună mai bine decît președinția României; oricum, suficient de tentant pentru Iohannis. Marele lui avantaj, în afara faptului că e, așa cum îl numea recent o publicație externă, ”majorodomul lui Merkel”, e acela că România e cam cel mai bine plasată pentru a obține postul respectiv. Polonia l-a avut două mandate, Ungaria ori Cehia au în prim plan politicieni cu probleme mari, Orban sau Babis și contează enorm mărimea țării noastre, a șasea în Europa și a doua în Est, după Polonia.
Cum postul respectiv se obține în proporție de 100% nu atît prin votul oficial al membrilor Consiliului, cît prin negocieri de culise prealabile, Klaus Iohannis ar ști înaintea alegerilor dacă va obține sau nu șefia forului. Ceea ce înseamnă că el nu ar mai intra în cursa electorală, iar PNL ar trebui să iasă cu un alt candidat.
Rareș Bogdan? Siegfried Mureșan? Ori vreun nume surpriză? Sigur, va fi unul popular. Popular european, mai exact.
Adversarul germanofilului, fie că el se va numi Iohannis, fie că va fi altcineva, vine dinspre Hexagon.
Francofilul cotrocenist va fi Cioloș sau Barna?
Inițial, fostul premier era ca și bătut în cuie. De ceva vreme, nu mai e la fel de sigur. Dacian Cioloș se îndreaptă, mai degrabă, spre postul de comisar european, mai ales dacă amicul și protectorul său, Michel Barnier, va prinde un post important în noua Comisie Europeană. Despre comisarii europeni există falsa impresie că sunt desemnați de guvernele țărilor din care provin. În realitate, ei sunt selectați de șefii comisiilor europene înșiși, iar desemnarea lor se face formal, ținîndu-se cont de aceste opțiuni. În cel mai bun caz, statele propun mai multe nume, chiar și șase, iar șeful CE alege de pe respectiva listă.
România nu a fost niciodată, însă, în situația să crîcnească în fața cerințelor venite de afară și să încerce cu adevărat să impună un om peste capul șefilor CE. Cum Cioloș și-a dovedit deja atașamentul față de ”valorile” UE (britanicii îl numeau al doilea comisar al Franței), e bine plasat în cursa pentru un nou mandat.

Cel care se conturează tot mai clar drept candidat pentru Cotroceni este Dan Barna, un francofil pur sînge.
Crescut de mic în spirit francofon. În imaginile de mai jos, îl putem vedea, bunăoară, pe Barna alături de o doamnă care are privilegiul unei fotografii ”calde” cu Emmanuel Macron.
E vorba de Dana Gruia Dufaut, la a cărei firmă de avocatură Barna a lucrat și s-a format la începutul anilor 2000, legătura lor fiind încă de actualitate, după cum o dovedesc fotografii împreună făcute lunile trecute. Dufaut e o avocată româno-franceză de mare succes, revenită în țară după revoluție pentru a consilia mari investitori străini interesați de businessuri la noi. Mai pe românește, multe mari companii mioritice au fost înstrăinate cu largul concurs al doamnei în cauză. Consilier important al ambasadei Franței și consilier pe probleme de comerț exterior al statului francez, decorată acum doi ani cu Legiunea de Onoare. Stîlp, totodată, al faimoasei organizații Repatriot, puternic promovată de guvernarea Cioloș, care reunește afaceriști de succes, mulți suspectați însă de legături strînse cu serviciile secrete, și care își propun să fie un soi de noi pașoptiști, după cum remarca presa la un moment dat.
În fine, în cazul Laurei Kovesi lucrurile pot lua, de asemenea, oricînd o turnură aparte. Într-un material difuzat azi de publicația internațională Politico.eu, se vorbește de șansele fostei șefe a DNA de a obține conducerea Parchetului European. Iar Kovesi anunță că se va bate pentru postul respectiv pînă în ultima secundă: „Am practicat baschet și am avut situații în care am câștigat jocuri importante în ultima secundă. Adversarul tău conducea cu un punct și în ultimele cinci secunde ai înscrie un gol și ai câștigat jocul”.
Ea deplînge, totodată, faptul că nu a avut sprijinul guvernului de la București: ”Ce este sigur este că eu sunt un candidat fără sprijinul statului român, în timp ce colegul meu francez are sprijinul statului francez. În timpul negocierilor, sprijinul pe care guvernul României îl acordă sau nu la un candidat poate conteze.”
Finalul materialului e, însă, extrem de interesant. Întrebată ce va face dacă nu obține slujba UE, Kovesi răspunde, misterios:
„Există întotdeauna un plan B, am întotdeauna planuri. Dar acum planul meu este să rămân și să lupt pentru această candidatură.”
Care să fie Planul B al fostei șefe a DNA?
Candidatura la președinție, poate chiar din partea PNL(dacă e ordin de la germani, cu plăcere), în cazul forfaitului lui Iohannis?
Dinspre USR-PLUS-Paris e cam greu de crezut că ar veni o propunere de candidatură; dacă Macron nu a vrut-o în ruptul capului procuror șef european, de ce ar vrea-o candidat prezidențial?
Sigur e că președintele francez își dorește foarte mult să planteze un om al său la cîrma României: refuzul acceptării lui Victor Ponta în grupul său european, alături de USR, arată clar că nu se riscă atîrnarea nici celui mai mic balast de picioarele lui Barna în cursa prezidențială. Iar fostul pesedist Ponta, care a dat poporului tefelisto-userist un slogan de luptă de acum celebru, poate fi un asemenea balast.
O să vă întrebați unde e PSD în ecuația de mai sus.
Răspunsul ar fi că, în mod paradoxal, neintrarea candidatul PSD în turul doi poate reprezenta un mare avantaj, pentru că ar permite partidului să negocieze la sînge susținerea pentru unul dintre cei doi candidați. O susținere decisivă, în mod clar. Cu doar cîteva procente de sprijin, în 1996, Petre Roman a obținut de la CDR, spre exemplu, șefia Senatului, mai mult decît ar fi visat vreodată.
Actualitate
Schimbare strategică la vârful GDIT: Amy Johnson preia conducerea gigantului tehnologic
Gigantul din sectorul tehnologiei federale, General Dynamics Information Technology (GDIT), traversează o etapă de transformare majoră, anunțând numirea unei veterane a companiei în funcția de președinte. Începând cu data de 3 noiembrie, Amy Johnson va prelua frâiele organizației, marcând un nou capitol în strategia de dezvoltare a acestei entități esențiale pentru infrastructura digitală a statului.
O tranziție orchestrată la nivel înalt
Această schimbare vine pe fondul plecării lui Amy Gilliland, care a ocupat poziția de președinte timp de aproape un deceniu. În perioada de tranziție, rolul a fost exercitat interimar de către Paul Nedzbala. Conducerea grupului General Dynamics și-a exprimat încrederea deplină în noua numire, subliniind capacitatea demonstrată a lui Johnson de a gestiona echipe în contexte extrem de complexe și de a oferi soluții tehnice sofisticate pentru clienții din sectorul public și militar. Se mizează pe leadership-ul său dinamic, rigoarea operațională și alinierea profundă la cultura organizațională a companiei pentru a genera valoare sustenabilă pe termen lung.
O carieră construită pe expertiză tehnică solidă
Amy Johnson nu este o figură nouă în cadrul grupului, având un parcurs remarcabil de 27 de ani în cadrul General Dynamics Mission Systems. Ultima sa funcție, cea de vicepreședinte și manager general pentru divizia de Spațiu, Cibernetică și Inteligență, i-a oferit o perspectivă vastă asupra provocărilor tehnologice actuale. Experiența sa extinsă acoperă domenii critice precum securitatea cibernetică, electronica de apărare și sistemele complexe de spionaj și supraveghere, pregătind-o temeinic pentru responsabilitățile noului rol de la vârful GDIT.
Un pilon al securității și eficienței federale
Poziționată ca unul dintre cei mai importanți jucători pe piața IT-ului federal, GDIT constituie un partener strategic pentru agențiile guvernamentale și pentru sectorul militar. Compania livrează instrumente critice de software, rețelistică și securitate cibernetică, facilitând comunicații securizate și operațiuni complexe de monitorizare a amenințărilor. În noul său mandat, Amy Johnson va coordona eforturile companiei de a rămâne în avangarda inovației tehnologice, într-un mediu geopolitic și tehnologic marcat de o complexitate tot mai mare și de necesitatea unei reacții rapide la riscurile emergente.
Actualitate
HD Hyundai și Kiewit plănuiesc un nou șantier naval în SUA
Compania sud-coreeană HD Hyundai și firma nord-americană Kiewit Maritime intenționează să înființeze în Statele Unite un șantier naval pentru construcția de nave auxiliare destinate Marinei americane și de nave comerciale. Facilitatea ar urma să producă și blocuri și module pentru industria navală din SUA.
Construcția ar putea începe în 2027
Societatea mixtă propusă, denumită HD Kiewit Shipbuilding LLC, ar urma să fie construită pe un amplasament industrial existent. Companiile nu au precizat locația exactă, dar au indicat că terenul va avea acces la ape adânci și ieșire neîngrădită spre Golful Mexic.
Lucrările sunt planificate să înceapă în 2027, iar operațiunile complete ar urma să fie lansate în 2029. Potrivit firmelor, șantierul ar putea susține până la 3.000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Automatizare și tehnologii digitale
Proiectul vizează facilități moderne de producție, care să valorifice infrastructura industrială deja existentă. Planurile includ utilizarea gemenilor digitali, a sistemelor automatizate de producție și a sudurii robotizate, tehnologii despre care companiile spun că ar putea spori productivitatea, calitatea și siguranța în procesul de construcție navală.
HD Hyundai prezintă inițiativa drept o contribuție la consolidarea industriei navale americane și la extinderea cooperării dintre Statele Unite și Coreea de Sud.
Proiectul, în contextul investițiilor sud-coreene
Planul apare după ce Coreea de Sud a aprobat, în iulie 2025, investiții de 350 de miliarde de dolari în proiecte din SUA selectate de președintele Donald Trump. Pachetul include 150 de miliarde de dolari pentru construcția navală americană și a fost asociat cu reducerea tarifelor aplicate importurilor sud-coreene.
Parteneriate în industria de apărare
HD Hyundai este cel mai mare constructor naval din Coreea de Sud și are deja colaborări cu companii americane din domeniul apărării. Anul trecut, firma a semnat un memorandum de înțelegere cu HII pentru a explora oportunități în construcția de nave militare și comerciale. În august, cele două companii au lansat și un program-pilot pentru utilizarea echipamentelor inteligente de sudură mecanizată la divizia Ingalls Shipbuilding a HII.
Kiewit Maritime este afiliată grupului Kiewit, o companie nord-americană de construcții și inginerie cu experiență în realizarea de baze, șantiere navale și alte proiecte de infrastructură pentru apărarea SUA.
Actualitate
Pentagonul și Lockheed Martin stabilesc cadrul unui acord pe zece ani pentru F-35
Pentagonul și Lockheed Martin au anunțat un acord-cadru privind producția și susținerea pe termen lung a avioanelor F-35 Joint Strike Fighter. Înțelegerea ar putea schimba modul în care este gestionat programul, însă intrarea sa în vigoare depinde de aprobarea Congresului și de clarificarea unor detalii esențiale.
Acordul vizează cel puțin 850 de aeronave americane, distribuite pe zece loturi de producție, alături de piese de schimb inițiale. Mai include zece ani de servicii de susținere și kituri de modernizare. Potrivit Pentagonului, Lockheed Martin va finanța inițiative în valoare de 7 miliarde de dolari pentru programul F-35, fără ca acestea să fie detaliate în anunț. Compania afirmă că va menține ritmul de producție la 156 de aparate pe an, pentru cele trei versiuni ale avionului.
Contractul promite stabilitate, nu și o creștere a producției
Responsabilii americani susțin că acordul aliniază stimulentele financiare cu rezultatele obținute și ar putea consolida capacitatea bazei industriale de apărare. Directorul general al Lockheed Martin, Jim Taiclet, a declarat că înțelegerea oferă companiei și furnizorilor săi mai multă predictibilitate pentru investiții în extinderea capacității, eficiență și reziliența lanțului de aprovizionare.
Administrația Trump a promovat acorduri-cadru similare pentru sisteme de armament solicitate, în ideea că angajamentele pe termen lung pot susține producția și reduce costurile prin economii de scară. În cazul F-35, însă, anunțul nu prevede majorarea ritmului de fabricație.
Rămân neclarificate și două chestiuni centrale: cât va costa inițiativa contribuabililor și ce economii estimează Pentagonul că va obține prin achizițiile multianuale.
Investiții în furnizori și stimulente pentru performanță
Lockheed Martin și Biroul Programului Comun F-35 urmează să stabilească termenii contractuali, prețurile și calendarul, înaintea atribuirii oficiale a contractului. Acest pas va putea avea loc numai dacă legislatorii aprobă autoritatea necesară și fondurile aferente.
Un acord pe zece ani ar putea valora zeci de miliarde de dolari. Un contract recent pentru două loturi de F-35, cu aproape 300 de aeronave, a ajuns la 24,3 miliarde de dolari.
În cadrul unei teleconferințe cu investitorii, Taiclet a spus că înțelegerea ar putea permite furnizorilor să investească în recrutare și software și să reducă livrările întârziate sau neconforme către linia de producție din Fort Worth, Texas. El a adăugat că firmele participante ar putea beneficia de un mecanism de ajustare a prețului fix, care le-ar permite să obțină profituri mai mari dacă își îndeplinesc obiectivele.
Acordul ar urma, de asemenea, să permită gruparea pieselor destinate producției și susținerii aeronavelor, pentru a obține prețuri mai bune de la furnizori. Investițiile ar putea sprijini și testarea noilor capabilități introduse prin programele de modernizare.
Conducerea Lockheed Martin nu se așteaptă ca acordul pentru următorul lot de producție, Lotul 20, să fie finalizat înainte de anul viitor.
Congresul poate impune condiții suplimentare
Legislatorii analizează în prezent posibilitatea de a acorda Pentagonului autoritate pentru contracte multianuale F-35. Proiectele de lege privind autorizarea apărării pentru anul fiscal 2027, atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților, includ prevederi care ar permite astfel de contracte.
Varianta Camerei impune însă garanții suplimentare: înainte de autorizarea unui contract multianual, secretarul Apărării ar trebui să certifice că acesta include toate piesele de schimb inițiale și echipamentele alternative pentru fiecare aeronavă. Pentagonul ar trebui, de asemenea, să demonstreze economii de cel puțin 5%.
Niciuna dintre versiunile proiectului de lege nu autorizează explicit un acord multianual pentru susținerea flotei, ceea ce ar putea lăsa nerezolvată o componentă importantă a propunerii. Un precedent sugerează că această etapă ar putea fi dificilă: programul F-35 a analizat anterior un contract de susținere pe cinci ani, bazat pe performanță, dar nu a reușit să demonstreze că acesta ar reduce costurile sau ar îmbunătăți gradul de pregătire.
Dimensiunea internațională, o piesă importantă a acordului
Răspândirea internațională a programului ar putea complica negocierile. Lockheed Martin afirmă însă că acordul nu va schimba modul de alocare a sloturilor de producție între cumpărătorii F-35. Biroul Programului Comun va continua să gestioneze comenzile tuturor clienților, iar compania susține că economiile de scară ar putea reduce în timp costurile pentru operatorii străini.
Programul F-35 este prevăzut să continue până în anii 2080, iar susținerea aeronavelor reprezintă o parte majoră din costul total estimat al ciclului de viață, de aproape două trilioane de dolari. Îmbunătățirea disponibilității operaționale este una dintre priorități. Rapoarte ale organismelor guvernamentale de supraveghere au semnalat că pregătirea flotei este afectată de capacitatea insuficientă a centrelor de mentenanță, lipsa pieselor și accesul limitat al tehnicienilor militari la datele tehnice ale aeronavei.
Peste 1.300 de F-35 au fost livrate până acum. În ultimii doi ani, însă, numeroase aparate noi au fost folosite pentru instruire, în timp ce oficialii încearcă să aprobe o actualizare necesară pentru utilizarea lor în luptă.
-
Exclusivacum 4 zileCURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileArhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
-
Exclusivacum 22 de oreI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 2 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileStrict secret: cum își ascund șefii M.A.I. abuzurile sub ștampilă
-
Exclusivacum 3 zileDosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileCamere, tăcere și confidențialitate la kilogram: cum își filmează MAI polițiștii, iar ANSPDCP se uită în altă parte
-
Administratieacum 4 zileDouă instanțe dau dreptate polițiștilor în disputa privind sporul pentru condiții grele în concediul de odihnă




