Actualitate
Putin versus Erdogan, lovitură de maestru
Din cel puțin două mișcări consecutive de mare maestru, țarul Rusiei, Vladimir Putin l-a extras pe sultanul Turciei Recep Erdogan din alianța acestuia cu NATO. Acum se joacă finala mare. Șahul la rege, adică la Donald Trump, a fost dat. Chiar ieri. Printr-un anunț care face înconjurul mapamondului. S-a perfectat înțelegerea prin care Turcia va achiziționa sistemul de apărare rusesc S-400, urmând să producă în colaborare cu partenerii de la Moscova și generația următoare, S-500.
Pentru NATO în general și pentru Statele Unite în special această mutare comună a Rusiei și Turciei reprezintă fără nicio exagerare cea mai mare provocare geopolitică din ultimele decenii, care s-ar putea să aibă un impact chiar mai mare decât anexarea Crimeei.
Turcia este al doilea cel mai important și cel mai puternic membru NATO după Statele Unite. Potența militară fenomenală a Turciei precum și exepționala poziție geostrategică au reprezentat până în prezent un atu de primă mărime al NATO, dar și al Statelor Unite, care, cu ajutorul Turciei, au putut controla Marea Neagră și Marea Mediterană și uriașe zone terestre din Europa și Asia. Pierderea Turciei va fi ireparabilă. Și poate conduce la desființarea NATO. Organzație care oricum scârțâie grav, mai ales prin polul ei franco-german.
Aparent, ce face guvernul Turciei? Face pur și simplu o achiziție militară de mare anvergură, pe care o motivează, dacă o mai motivează, prin rațiuni comerciale. Erdogan susține că sistemul de rachete rusesc S-400 și cu atât mai mult sistemul proiectat, S-500 dincolo de faptul că sunt extrem de performante, sunt și perfect compatibile cu celelalte sisteme de apărare și de atac furnizate de Statele Unite armatei turce. Mai mult chiar, Erdogan susține că aceste sisteme sunt compatibile și cu aeronavele multirol F-35, pe care are intenția să le achiziționeze din Statele Unite într-un număr imens de 100 de aparate. În fine, prețul echipamentelor militare din Rusia este mai convenabil. Nemailuând în calcul faptul că, prin contractul cu Putin, Erdogan are șansa de a achiziționa una dintre cele mai perfecționate tehnologii în materie de apărare. Așa o fi. Numai că Statele Unite, atât de prudente în ceea ce privește acordarea accesului la înaltă tehnologie altor state, nu-și mai pot permite în aceste condiții – și enunțul a și fost făcut de Washington – să-i livreze Turciei cele 100 de aeronave F-35 invizibile. Practic, cele două anunțuri, cel de la Ankara și cel de la Washington, îngheață relațiile geopolitice între cele două state, prefațând chiar ruperea acestora.
O paranteză despre România, înainte de a dezvolta în forță acest subiect. Cu chiu cu vai, târâș-grăbiș, România reușește să achiziționeze treptat un număr mic de aeronave multirol F16, niște zdrențe în comparație cu F-35 și nici măcar în ceea ce privește mentenanța acestora, Statele Unite nu ne-au oferit vreun contract de cooperare. Iar noi avem pretenția că suntem unul dintre cei mai importanți parteneri strategici militari ai Statelor Unite.
Mă întorc la tema principală. În condițiile în care Turcia face pași atât de importanți într-o alianță militară cu Turcia, întreaga construcție NATO se zdruncină din temelii. Să nu ne ascundem după degete. NATO nu s-a constituit pentru a apăra statele membre și în primul rând Statele Unite de vreun ipotetic inamic din Africa Centrală. Nici pentru state din Orientul Mijlociu, oricât de periculoase ar fi ele. Nici pentru China, despre care nici măcar nu se bănuia că are intenția să acapareze în forță, dar fără violență, uriașul spațiu geostrategic al Mării Chinei de Sud. NATO a fost creat pentru ca statele membre să dispună de cea mai importantă forță defensivă și ofensivă din istorie, de natură să contracareze expansionismul sovietic. Iar acum există numai și numai ca o contrapondere a expansionismului și militarismului Federației Ruse. Dacă piesa cea mai importantă NATO, Turcia schimbă partenerul și se aliază cu Federația Rusă, atunci e de rău. Se schimbă întreaga balanță a puterii, consecințele fiind extrem de greu de evaluat. Și aici intervine șansa sau neșansa României.
Pe flancul estic, România este în mod indiscutabil cea mai importantă piesă NATO. În ciuda precarității sistemului ei de apărare. Dintre Norvegia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Bulgaria și România, două piese sunt de cea mai mare rezistență în viziunea strategilor de la Washington. Cele două piese sunt Polonia și România. Uluitoarea mișcare făcut de noul tandem Erdogan-Putin va muta întreg centrul de greutate al liniei defensive NATO din această parte a lumii în direcția României. Fără a avea pretenția că vom putea înlocui vreodată prin forță militară și prin poziție geostrategică Turcia, suntem în același timp, în caz de nevoie, singurul substitut posibil. Ceea ce înseamnă o șansă pentru ca Statele Unite să decidă să ușureze povara economică de pe umerii României și să ajute Armata noastră să se înarmeze rapid. O a doua consecință, în același context, ar fi transferul de înaltă tehnologie în România și crearea aici, în cooperare cu partenerii de peste Ocean, a unei uriașe platforme de fabricare a unor componente militare vitale pentru un război modern. A treia consecință ar putea fi o mișcare absolut spectaculoasă și anume relocarea în România a bazei militare de bombe termonucleare de la Isirlik. Probabil în Dobrogea. Sau chiar la Deveselu. În acest context, pot exista și consecințe politice, dacă știm să profităm de toate circumstanțele și oportunitățile pe care geopolitica mare ni le pune a dispoziție. Cea mai relevantă consecință politică ar putea fi ca Statele Unite, pentru a avea în noi un aliat mai consecvent și mai sănătos, să renunțe de a ne mai trata ca pe o colonie. Este mai greu să ai un aliat dotat cu coloană vertebrală, dar în istorie s-a dovedit că este mai eficient.
Cum de s-a ajuns în această situație, care produce cea mai mare răsturnare geopolitică de după încheierea primului Război Rece, vom avea ocazia să explicăm într-un alt demers editorial.
P.S.: Cei doi timpi ai mișcării lui Putin, care a întors pe dos tabla de șah în jocul geostrategic sunt în ordine: 1). Prevenirea lui Erdogan legat de lovitura de stat pusă la cale împotriva sa, în timp ce Washingtonul a rămas în expectativă, dând chiar de înțeles că ar susține eliminarea de la putere a lui Erdogan și 2). Parteneriatul militar Moscova-Ankara, anunțat chiar ieri și care dă literalmente foc casei de nebuni a lumii.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Pariul lui Zelenskyy: Ucraina deschide porțile exportului de armament pentru a-și finanța rezistența
Într-o mișcare strategică menită să resusciteze industria națională de apărare, președintele Volodimir Zelenskyy a anunțat ridicarea parțială a embargoului asupra vânzărilor de arme produse intern. Decizia marchează o schimbare majoră de paradigmă: Kievul nu mai privește producția proprie doar ca pe o resursă exclusivă pentru front, ci ca pe un motor economic capabil să finanțeze tehnologiile viitorului.
„Drone Deals”: Prioritate pentru front, surplus pentru aliați
Noul mecanism propus de liderul ucrainean se bazează pe așa-numitele „acorduri pentru drone” — contracte speciale care permit exportul de rachete, muniție, software și sisteme fără pilot, dar cu o condiție nenegociabilă: nevoile armatei ucrainene trebuie satisfăcute primele. Companiile locale vor putea vinde peste graniță doar ceea ce depășește comanda de stat, asigurându-se astfel că fluxul de aprovizionare al soldaților din prima linie nu este periclitat.
„Companiile ucrainene vor primi o oportunitate reală de a intra pe piețele țărilor partenere”, a subliniat Zelenskyy. Această deschidere vine după doi ani de restricții totale impuse la începutul invaziei din 2022, perioadă în care toate resursele militare au fost canalizate strict către efortul de război imediat.
Infuzie de capital pentru inovație sub asediu
Decizia răspunde presiunilor exercitate de producătorii locali, care au avertizat că restricțiile de export le limitează capacitatea de a atrage capital străin. Fără aceste fonduri, investițiile în cercetare și dezvoltare (R&D) și extinderea liniilor de producție ar fi stagnat, afectând pe termen lung tocmai apărarea patriei.
Oficialii de la Kiev au sugerat deja că primele parteneriate ar putea viza țările din Forța Expediționară Întrunită (JEF), o coaliție condusă de Marea Britanie. Printre sistemele cele mai căutate, gata de export, se numără dronele navale, vehiculele terestre fără pilot și sistemele avansate de navigație, tehnologii care și-au dovedit eficiența letală în conflictul actual.
Filtrul de securitate: Nicio tehnologie nu trebuie să ajungă la Moscova
Cea mai mare provocare a acestui plan rămâne riscul ca tehnologiile critice să cadă în mâinile Kremlinului. Pentru a preveni acest scenariu, Ucraina a instituit un mecanism de control riguros. Ministerul Afacerilor Externe, în strânsă colaborare cu serviciile de informații, va elabora o „listă neagră” a statelor care cooperează cu Rusia, acestora fiindu-le interzis orice acces la armamentul ucrainean. Exporturile vor fi permise exclusiv către națiuni care au demonstrat o atitudine non-cooperantă cu regimul de la Moscova, transformând astfel comerțul cu arme într-un instrument de presiune diplomatică.
Actualitate
Viitorul recunoașterii blindatelor: Pușcașii marini SUA conturează a doua etapă a programului ARV
Corpul Pușcașilor Marini pregătește terenul pentru o nouă eră a mobilității pe câmpul de luptă, anunțând că dezvoltarea celei de-a doua etape a Vehiculului de Recunoaștere Avansat (ARV) va debuta la finele acestui deceniu. Cu un accent sporit pe tehnologii contra-dronă și foc de precizie, programul promite să redefinească modul în care forțele expediționare interacționează cu amenințările moderne.
O foaie de parcurs strategică: Orizontul anului 2029
Dezvoltarea pentru „Incrementul 2” al programului ARV este programată să înceapă oficial în anul 2029, desfășurându-se în paralel cu finalizarea selecției pentru prima fază a proiectului. Colonelul Christopher Stephenson, manager de program pentru sistemele de vehicule, a subliniat că această suprapunere este esențială pentru a menține ritmul cu evoluția rapidă a tehnologiei militare.
În prezent, prima etapă a programului se află în faza de dezvoltare pre-producție, giganții General Dynamics Land Systems (GDLS) și Textron fiind sub contract pentru a livra câte 16 vehicule fiecare până în 2028. Decizia finală privind producătorul care va adjudeca contractul principal pentru prima etapă va fi luată în 2029, urmând ca producția de serie să fie demarată spre sfârșitul anului 2030.
Arsenalul viitorului: De la vânătoarea de drone la lovituri de precizie
Dacă prima fază a programului se concentrează pe variante de logistică, comandă-control (C4/UAS) și vehicule dotate cu tunuri automate de 30 mm, „Incrementul 2” ridică miza tehnologică. Această a doua etapă va introduce trei variante specializate, menite să ofere unităților de recunoaștere o versatilitate fără precedent:
- Sistemul Counter-UAS: Un vehicul optimizat pentru amenințări aeriene, capabil de acțiuni kinetice și non-kinetice, activ 24 de ore din 24, dar capabil în același timp să angajeze ținte la sol.
- Varianta de recuperare: Un vehicul de suport echipat cu macarale și trolii performante, dotat cu sisteme de debitare și sudură a metalelor pentru reparații pe front.
- Foc de precizie: O platformă capabilă să ofere sprijin prin foc dincolo de raza vizuală, până la o distanță de 40 de kilometri, integrând capacități de atac electronic și recunoaștere avansată.
O flotă adaptabilă într-un mediu volatil
Planurile actuale prevăd achiziția unui total de 654 de vehicule ARV, dintre care 426 vor aparține primei etape, iar 228 celei de-a doua. Totuși, conducerea programului avertizează că aceste cifre nu sunt bătute în cuie. Într-o lume unde amenințările se schimbă de la o lună la alta, structura forței trebuie să rămână flexibilă.
„Vom construi aceste vehicule timp de zece ani, ceea ce ne oferă numeroase oportunități pentru ajustări și modificări ale cerințelor,” a explicat Stephenson. Această abordare iterativă face parte dintr-o strategie mai largă de design a forței, fiind descrisă ca o „călătorie” în care experimentarea constantă dictează configurația finală a arsenalului militar american.
Actualitate
Blindate de top pentru Europa: Gigantul BAE Systems accelerează producția CV90, în ciuda retragerii Estoniei
Negocierile la nivel înalt pentru dotarea armatelor europene cu vehicule de luptă pentru infanterie intră într-o fază decisivă. În timp ce cinci națiuni europene își unifică forțele pentru o achiziție comună de blindate CV90, producătorul suedez BAE Systems Hägglunds își recalibrează strategia după ce Estonia a anunțat oficial că părăsește programul. Conducerea companiei dă însă asigurări că planurile de producție rămân pe o traiectorie ascendentă, impactul retragerii fiind considerat „marginal”.
Efect de bumerang: Retragerea Tallinnului accelerează livrările pentru ceilalți aliați
Decizia Estoniei de a prioritiza sistemele de apărare aeriană în detrimentul noilor blindate nu a provocat panică la sediul central din Örnsköldsvik. Din contră, oficialii BAE Systems susțin că acest pas înapoi va permite celorlalți clienți — Finlanda, Suedia, Norvegia, Lituania și Olanda — să primească vehiculele mai devreme decât era prevăzut. Deși Tallinnul va continua să își modernizeze flota actuală de 50 de unități, ieșirea din consorțiul de achiziție ar putea pune presiune pe prețul per unitate pentru restul partenerilor, negocierile urmând să fie finalizate până în toamna acestui an.
Investiții masive pentru o cadență de război: „Un blindat pe zi”
Pentru a răspunde cererii globale fără precedent, BAE Systems a demarat un plan de expansiune agresiv. Cu peste 300 de milioane de dolari deja investiți și o forță de muncă ce a explodat de la 750 la 2.600 de angajați în ultimii patru ani, compania se pregătește pentru o nouă infuzie de capital de 150 de milioane de dolari între 2026 și 2028. Obiectivul este clar: atingerea unei capacități de producție de un vehicul CV90 pe zi. Cu un portofoliu actual de 600 de unități și o prognoză de încă 500 prin noul program european, linia de asamblare va rămâne activă cel puțin până în anul 2032.
Lecția ucraineană: Blindate adaptate pentru era dronelor
Experiența de pe frontul din Ucraina a devenit un laborator de testare vital pentru inginerii suedezi. Cele 50 de vehicule donate de Suedia au demonstrat o protecție remarcabilă, oficialii companiei afirmând că, din datele lor, niciun militar nu și-a pierdut viața în interiorul unui CV90 în timpul luptelor. Totuși, realitatea crudă a „războiului dronelor” a forțat modernizări imediate. Noile configurații vor include sisteme avansate de protecție împotriva amenințărilor aeriene fără pilot, recunoscându-se faptul că generațiile anterioare erau vulnerabile în fața acestei noi tehnologii de combat.
-
Ancheteacum 4 zileFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 3 zileMarea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 2 zileOrizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 4 zileMIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 3 zileVÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 3 zileEVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 3 zileOPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
-
Featuredacum 4 zileLovitură de baros aplicată arbitrarului din MAI: ICCJ dă undă verde polițiștilor să conteste abuzurile disciplinare în instanță



