Mai multe aspecte de interes pentru opinia publica au rezultat din interviul acordat televiziunii publice din Romania de catre dna procuror general al DNA, la aceea data, inca din data de 26.09.2016 astfel, dansa apreciaza ca:

• “se angajează firme, companii private care sunt plătite cu bani mulţi să vină să intimideze şi să hărţuiască procurorii din DNA” –iata ca in calitate de procuror, face o serie de asertiuni generale, inpersonale, dar fara sa detina suspiciuni /indicii temenice respectiv probe din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca cineva a savarsit o infractiune prevazuta de legea penala aplicabila. Deci nu respecta prezumtia de nevinovatie facand acuze grave la adresa unor persoane fizice/juridice care ar fi implicate in actiuni cu potential infractional. Oare care este infractiunea de intimidare a procurorilor la care dansa se referea in interviu?. Mai mult in raport cu hartuirea procurorilor cine a dovedit ca fapta incriminata de procurorul general este fara drept sau fara un interes legitim, de unde stie dansa aceste aspecte pana cand o instanta judecatoreasca in drept se pronunta definitiv si irevocabil? Sa intelegem ca pe acest fond expus, DNA se ocupa si de infractiuni de amenintare/hartuire si deja a stabilit infractiunile, respectiv au fost judecate si confirmate de o instanta? Deci dansa s-a autopronuntat fara drept intr-o situatie in care in fapt si de drept nu are competenta. Oare procurorii “hartuiti”/”intimidati” au facut plangere in calitate de persoane vatamate?
• „Potrivit legii, un serviciu de informaţii atunci când intră în posesia unor informaţii de corupţie este obligat să ne sesizeze despre acea faptă. Eu în urmă cu câteva luni acest lucru l-am spus public – ca nu am primit astfel de sesizări de la SIE. Atât. (…) Aştept în continuare să primim informaţii de la SIE pentru că aşa scrie în lege şi aşa spune legea că, în momentul în care obţin astfel de informaţii, sunt obligaţi să ni le trimită…” Ar fi trebuit reporterul sa o intrebe la ce lege face referire intrucat prin legea speciala, Legea nr.1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe nu exista o astfel de prevedere prin care SIE sa fie obligat sa furnizeze “informatii de coruptie”. Mai mult in legea generala , Legea 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, se prevede explicit in art.11 “Informaţii din domeniul securităţii naţionale pot fi comunicate:… lit.d ”organelor de urmărire penală, cînd informaţiile privesc săvîrşirea unei infracţiuni. Comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale.” Se constata ca nu exista obligativitatea ci doar in masura in care conducerea institutiei/organului specializat(a) in domeniul informatiilor ce privesc securitatea nationala considera necesar a informa organele de urmarire penala si nu expres DNA. Mai mult la art.12 indice 9 se prevede, dar fara obligativitatea si doar in anumite contidii concrete ca ”Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora. În cazul în care datele şi informaţiile rezultate din activităţile autorizate nu sunt suficiente pentru sesizarea organelor de urmărire penală şi nici nu justifică desfăşurarea în continuare de activităţi de informaţii cu privire la acea persoană, din dispoziţia conducătorului organului de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se dispune notificarea persoanei ale cărei drepturi sau libertăţi au fost afectate prin activităţile autorizate, cu privire la activităţile desfăşurate faţă de aceasta şi perioadele în care s-au desfăşurat.” Se constata ca in nici o lege nu exista obligativitatea organelor cu atributii in securitatea nationala de a furniza date/informatii catre organele de urmarire penala ci doar in masura in care indeplinesc cerintele impuse prin legeile in cauza. Deci doamna procuror general interpreteaza legea dupa cum ii convine si induce ideea ca serviciile de informatii nu ar respecta legea. Oare cine nu o respecta sau incearca sa adauge la ea dupa bunul sau plac?

[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2019/04/Kovesi_-DNA-_-Stiriletvr1.pdf” title=”Kovesi_ DNA _ Stiriletvr(1)”]

Referitor la scandalul DIPI cea in cauza vine cu niste clarificari/interpretari sui – generis cum ar fi:

• “Am făcut o verificare din perspectiva structurii de securitate am constatat că nu a fost niciun incident cu privire la documentele clasificate”. Oare ce legatura are structura de securitate proprie a DNA cu informatiile clasificate aparatinand Direcţia generală de informaţii şi protecţie internă  – DIPI  este structura specializată a ministerului care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (vezi OUG nr.30/2007) si nu DNA. In conditiile specificate prin Legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate “4 Principalele obiective ale protecţiei informaţiilor clasificate sunt: a) protejarea informaţiilor clasificate împotriva acţiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterării sau modificării conţinutului acestora, precum şi împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate; b) realizarea securităţii sistemelor informatice şi de transmitere a informaţiilor clasificate… art.7 (4) Accesul la informaţii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit.d) şi e), este garantat, sub condiţia validării alegerii sau numirii şi a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane: f) judecători; g) procurori;…art15. În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:a) informaţii – orice documente, date, obiecte sau activităţi, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau de punere în circulaţie;b) informaţii clasificate – informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate; c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu; d) informaţii secrete de stat – informaţiile care privesc securitatea naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării; e) informaţii secrete de serviciu – informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat;”, rezulta ca procurorii DNA pot doar avea acces la informatii clasificate si nu sa le manipuleze, detina, arhiveze etc… intrucat acestea nu le apartin si nu sunt emitentii sau detinatorii informatiilor clasificate in cauza in conditiile prevazute in Legea 182/2002 art.21 (1) “Instituţiile deţinătoare de informaţii secrete de stat poartă răspunderea elaborării şi aplicării măsurilor procedurale de protecţie fizică şi protecţie a personalului care are acces la informaţiile din această categorie.” Oare cum s-a facut verificarea unui posibil incident de securitate la nivel DNA cand aceasta competenta nu-i este atribuita prin Legea 182/2002 dupa cum indica clar art.25 “(1) Coordonarea generală a activităţii şi controlul măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat se realizează de către unitatea specializată din cadrul Serviciului Român de Informaţii. (2) Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale stabilesc, pentru domeniile lor de activitate şi responsabilitate, structuri şi măsuri proprii privind coordonarea şi controlul activităţilor referitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat, potrivit legii.  (3) Coordonarea activităţii şi controlul măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat pentru Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale şi Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat se realizează de structura specializată a Ministerului Apărării Naţionale. (4) Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Guvernul şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării stabilesc măsuri proprii privind protecţia informaţiilor secrete de stat, potrivit legii. Serviciul Român de Informaţii asigură acestor instituţii asistenţă de specialitate.”
• “Procurorul în anchetă a prezentat anumite ordine interne şi ordine ale DIPI care la vremea aceea erau clasificate; inculpaţii le-au invocat în declaraţiile lor şi în apărările lor…anumite articole fuseseră declasificate; procurorul de caz a solicitat din nou declasificarea acelor articole”. Din aceasta asertiune rezulta ca procurorul a avut acces la ordine interne ale MAI si ordine interne ale DIPI care erau clasificate, deci aveau legatura cu securitatea nationala conform legii aplicabile, sens in care declasificare ar fi trebuit sa se efectueze cf. legii art.24 …”(3) Încadrarea informaţiilor secrete de stat în unul dintre nivelurile prevăzute la art. 15 lit. f), precum şi normele privind măsurile minime de protecţie în cadrul fiecărui nivel se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (4) Informaţiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului. (5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.” In acest caz relatat de intervievata apare o inadvertenta legislativa intru-cat nu se face referire la modalitatea prin care s-a declasificat parti din documentele invocate. Cred ca se face confuzie cu documentele secrete de serviciu care sunt clasificate/declasificate de catre conducatorii legali ai institutiei respective (ministrul de interne sau sef DIPI). Este o discutie ampla pe acest subiect si se poate observa ca doamna procuror general DNA este intr-o eroare pe acesta tema a informatiilor clasificate cu atat mai mult cu cat a precizat ca aceste documente nu sunt documente CSAT sau provenind de la alte institutii ale statului fara a preciza cum pot avea acces procurorii la astfel de documente clasificate fara respectarea legii, intrucat nu sunt detinatorii sau emitentii legali ai acestora.
• “nu ştiu dacă siguranţa naţională a fost afectată prin faptul că procurorul a garantat dreptul la apărare al inculpaţilor”. Se constata ca nu cunoaste legea intrucat Legea 51/2991 a fost modificata in 2012 si republicata in anul 2014 iar sintagma siguranta nationala a devenit securitate nationala. Oare la ce siguranta se referea…..

Sunt multe de comentat pe marginea interviului acordat oficial de fosta sefa DNA..Ne intrbam, rhetoric, unde au fost “specialistii” care puteau stopa aceste derapaje? Vom reveni. (Cristina T.).