Actualitate
Cazul Lazar – o imensa hirtie de turnesol a societatii
(PRELUARE INPOLITICS.RO–B.I.)
Să recapitulăm, pe scurt: procurorul general Augustin Lazăr a activat, în anii dictaturii, ca șef al unei comisii de eliberare a deținuților, refuzînd de două ori să redea libertatea unui om care îndrăznise să critice regimul comunist. Lazăr recunoaște faptele, dezvăluite de siteul luju.ro, dar le minimalizează, pretinzînd că erau doar tehnicalități. Poziția sa e susținută de voci autoritare ale presei pro-Justiție. De aici încolo, încep, însă, cu adevărat, marile întrebări.
Teza inoculată marelui public de către apărătorii lui Lazăr e aceea că omul nu avea, de fapt, niciun cuvînt de spus, că îndeplinea doar niște formalități, că nici nu intra în contact cu deținuții, într-un cuvînt, că nu are nicio vină, nicio răspundere în chestiunea neeliberării unui deținut politic.
Iulius Filip fusese închis, reamintim, pe motiv că a purtat „discuții dușmănoase la adresa Republicii Socialiste România”, a adus „injurii la adresa organelor de partid și de stat” și a avut o „atitudine necuviincioasă față de cadre”.
Și acum, să facem o scurtă trecere în revistă a unor evenimente.
Imediat după venirea regimului Băsescu la putere, liberali de top, cu Mona Muscă în frunte, inițiază un proiect de lege a lustrației menit să bareze accesul foștilor comuniști și securiști de top – chiar și cu o întîrziere de peste 15 ani – în funcțiile publice.
Autorii legii, afară de Muscă, erau, cum spuneam, nume sonore: Adrian Cioroianu și Eugen Nicolăescu, miniștri liberali, plus Viorel Oancea, senator PNL, erou al revoluției și fost primar al orașului-martir Timișoara.
Între altele, legea Monei Muscă prevedea, la art.1, că sunt considerați că au făcut parte din structurile represive și din cele de putere ale regimului comunist ”judecătorii și procurorii care au colaborat în orice fel cu Securitatea ori cu orice alte servicii secrete române”.
Nu care au făcut poliție politică, potrivit legii Ticu, nu care au semnat angajamente, nu care au avut grade. Ci, mai simplul care au colaborat ”în orice fel”.
”Stiu ca acesti oameni nu sunt vinovati de regimul comunist, nu l-au adus ei, dar sunt totusi oamenii care i-au dat contur, care au animat acest sistem. Drept pentru care, le-as cere cu prietenie sa se retraga o perioada” explica istoricul Adrian Cioroianu viziunea inițiatorilor asupra legii.
”Se impune adoptarea acestei legi, care nu face decat sa asigure ca oameni cu formatie de activist comunist, care au facut parte din organele de represiune care au instrumentat cazuri politice – Securitate, Justitie, Procuratura etc. – nu mai pot pune la adapost anumite persoane care nu vor sa accepte ca situatiile de abuz legalizat de dinaintea Revolutiei nu mai sunt posibile.
Aceasta lege vine sa faca lumina in trecut, dar și in viitor, pentru ca a-ti asuma o vina și a incerca sa lupti sa o indrepti, inseamna ca ai devenit un partener responsabil al oricarui stat democratic, un partener care se poarta demn și cu care poti colabora in masura in care știi ca este indreptat inspre viitor. Trebuie sa fim corecti cu noi înșine pentru a le fumiza celorlalti garantia ca putem fi corecti cu ei. A continua sa ne mintim și sa pastram in structurile de putere oameni care au facut rau, inseamna sa ne complacem în situatia de stat in care coruptia face ordinea și legea” se arăta în expunerea de motive a legii.
Augustin Lazăr a instrumentat, și el, ”cazuri politice”, ca șef al comisiei care putea recomanda sau nu eliberarea unui deținut eminamente politic.
Legea a trecut, cu voturile PNL, PD și UDMR de ambele Camere ale parlamentului, fiind blocată, însă, de Curtea Constituțională.
În anii care s-a scurs de la momentul inițierii legii pînă la punctul final, ea a beneficiat de o masivă susținere a societății civile de la noi.
Tînărul, pe atunci, Mălin Bot, deplîngea în presă, ironic, faptul că România are un ”Inalt viitor european construit cu secretari PCR si procurori comunisti”.
”Ma gandesc nu numai la Legea lustratiei, ci si la alte recomandari, cum ar fi declararea crimelor comuniste drept crime contra umanitatii. Sau desfiintarea prin lege a condamnarilor politice, care au fost doar amnistiate. Sau scaderea la nivel minim a pensiilor celor vinovati. Sau interzicerea insemnelor si simbolurilor comuniste, asa cum s-a procedat in cazul celor naziste” puncta, într-un interviu al vremii, și poeta Ana Blandiana.
Decizia CCR din 7 iunie 2010 care a stopat parcursul legii lustrației stipula că principalul viciu al acesteia e instituirea unei sancțiuni colective, bazate pe o răspundere colectivă și pe o culpabilizare globală făcută pe criterii politice.
E inutil să mai spunem că decizia a stîrnit, la acea vreme, un val de indignare din partea adepților lustrației. De fapt, aproape comic, indignarea apăruse încă înaintea pronunțării CCR: într-un editorial furibund din Revista 22, Rodica Palade îl făcea pulbere pe Valer Dorneanu, proaspăt numit judecător al Curții, fiind sigură că acesta, ”executantul ticălos”, cum îl numea, va declara legea drept neconstituțională. În material, unul dintre argumentele forte ale jurnalistei era că Dorneanu fusese – ați ghicit – procuror comunist. ”Aceasta e persoana care va judeca din nou Legea lustraţiei, dar şi alte legi pe care „colegii“ PSD+PC vor dori să le sfâşie în bucăţi în următorii 9 ani” mai scria jurnalista.
Era vremea în care toate vocile reformiste dădeau de pămînt cu Ion Iliescu, Năstase și PSD, adversari declarați ai lustrației.
A trecut de atunci mai puțin de un deceniu și luptătorii pro-lustrație de odinioară au devenit, brusc, mai scrupuloși decît Dorneanu în aprecierea activităților îndreptate contra cetățeanului, în comunism.
De la vina colectivă a procurorilor din legea Monei Muscă am ajuns la demonstrații pretențioase a lipsei oricărei legături a procurorilor cu victimele regimului.
Augustin Lazăr nu și-ar fi făcut decît datoria cînd a respins, de două ori, eliberarea unui om care a avut curajul să sfideze dictatura și a fost torturat și închis pentru asta.
Procurorul comunist Augustin Lazăr este, azi, o biată victimă a manipulării.
”E o vină că dl Lazăr a fost „procuror comunist”?” clamează ziare.com. ”Asistam la folosirea cinica a suferintei reale a tuturor detinutilor politic intr-un scop care foloseste mafiei” mai se scrie acolo.
Adevărul e că și Ana Blandiana spune ceva similar, în anii cînd legea lustrației era pe rol:
”Dupa decembrie ‘89, cea mai mare problema a societatii romanesti a fost aceea de a tine piept organizarii confuziei. Tot timpul a existat un amestec bine dozat al adevarurilor si minciunilor, al victimelor si vinovatilor, pentru ca nimeni sa nu mai inteleaga ce este bine si ce este rau. Specialistii in dezinformare de pe vremuri, care lansau zvonuri si scriau rapoarte, au acum la dispozitie pagini de ziare, cei ce se ocupau de spargerea anturajelor ii acuza acum de colaborare cu Securitatea pe cei ce au luptat pentru deconspirarea Securitatii s.a.m.d. in cadrul acestui proces postdecembrist extrem de savant programat, au existat si anticomunisti construiti in laborator”.
Numai că, vai, spusele Anei Blandiana înfierau fenomenul exact invers celui prezentat de ziare.com.
Pe atunci, victimele erau prezentate drept călăi.
Azi, călăii ne sunt înfățișați drept victime.
Cazul Lazăr a devenit o imensă hîrtie de turnesol a societății.
De la izbucnirea scandalului, Revista 22, bastionul intelectualilor pro-lustrație, nu suflă o vorbă despre el.
Cum nu suflă nici alte vajnice organe care au sîngerat pe cîmpul de luptă al bătăliilor anticomuniste.
Cum nu suflă nici PNL, stegarul de odinioară al epurării comunisto-securiștilor.
Cum nu suflă nici USR, care mai zilele trecute declara război fie și numai însemnelor comuniste.
Nu mai vorbim de ”anticomunistul” Klaus Iohannis.
Vă sugerăm, stimați cititori, un mic exercițiu de imaginație: să zicem că, mîine, PSD anunță că-l va sărbători, în cadru festiv, pe cel mai bătrîn membru de partid, un anume X, nu foarte cunoscut marelui public. Iar poimîine aflăm că X e procurorul care, în anii 60, a refuzat de două ori eliberarea condiționată a lui Corneliu Coposu din pușcărie. Un minim de imaginație vă va fi suficient, credem noi, pentru a contura un peisaj al reacțiilor celor mai sus pomeniți.
Să mai spunem, în final, doar atît: Tratatele și convențiile internaționale semnate și ratificate de România, în special Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de catre Adunarea Generală a ONU la 10 septembrie 1948 și Convenția ONU asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor împotriva umanității, adoptată la 26 noiembrie 1968 și ratificată de România prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969, stipulează în clar că persecuțiile pe motive politice sunt integrate în noțiunea de crime împotriva umanității.
Refuzul eliberării unui om abuziv băgat în pușcărie pentru atitudini anti-regim s-o încadra, oare, la persecuții pe motive politice?
Actualitate
„Hyper-enabled” pe valuri: bărci de luptă ale forțelor speciale americane intră într-o nouă eră tehnologică
Flota de ambarcațiuni de luptă a Forțelor pentru Operații Speciale ale SUA intră într-un amplu proces de modernizare, cu obiectivul declarat de a „hiper‑abilita” operatorii Naval Special Warfare în misiuni maritime tot mai contestate.
De la inserție discretă la platformă de comandă digitală
Familia de combatant craft – Combatant Craft Assault (CCA), Combatant Craft Medium (CCM) și Combatant Craft Heavy (CCH) – este coloana vertebrală a operațiilor maritime speciale: inserție și extracție de echipe mici, asalt maritim, interdicție și reaprovizionare, inclusiv în medii ostile.
Program Executive Office–Maritime (PEO-Maritime), condus de căpitanul Jared Wyrick, a detaliat o listă consistentă de upgrade‑uri pentru aceste platforme, precum și primele schițe pentru generația următoare de ambarcațiuni.
În prezent, Naval Special Warfare operează 42 de CCA. Pentru acestea, Wyrick anunță că se va apela la biroul de inovație al Comandamentului pentru Operații Speciale, SOFWERX, care va lansa în cursul acestui an o solicitare oficială pentru o nouă soluție de „mission management”.
Elementul central: introducerea unei arhitecturi deschise de sistem, care să permită integrarea și agregarea tuturor senzorilor într-un singur „panou de control” – o interfață unică menită să reducă supraîncărcarea cognitivă a echipajelor în timpul misiunilor de mare intensitate.
Protejarea operatorului: amortizarea șocurilor la mare viteză
Un al doilea pilon al modernizării CCA vizează șocurile și vibrațiile resimțite la bord. „Sunt ambarcațiuni mici, rapide, foarte agile, expuse constant la starea mării și obligate să execute abordaje și operațiuni de boarding. Uzura fizică asupra operatorilor pe termen lung este reală”, explică Wyrick.
Noile soluții de atenuare a șocurilor – de la scaune și platforme amortizate până la modificări structurale – urmăresc să reducă impactul valurilor și manevrelor agresive asupra trupurilor militarilor, prelungindu-le reziliența și capacitatea de operare în serii repetate de misiuni.
CCH: propulsie hibridă pentru rază extinsă și flexibilitate tactică
La celălalt capăt al spectrului, flota de trei Combatant Craft Heavy (CCH) va primi îmbunătățiri centrate pe propulsia hibridă electrică. Obiectivele sunt clare:
- extinderea razei de acțiune;
- lărgirea „envelopei” operaționale – mai multe profiluri de misiune, în mai multe condiții;
- potențial de reducere a semnăturii acustice și termice în anumite regimuri de funcționare.
Această tranziție către soluții hibride urmărește atât avantajul energetic, cât și capacitatea de a opera mai discret în zonele contestate, unde detectabilitatea devine un risc critic.
CC‑X: viitoarea barcă de asalt, cu hidrofoile la orizont
În paralel cu modernizarea flotei actuale, Naval Special Warfare a început să contureze profilul unei noi generații de Combatant Craft Assault, sub denumirea provizorie de CC‑X.
Una dintre tehnologiile luate serios în calcul este utilizarea hidrofoilelor – aripi subacvatice care ridică coca deasupra apei, reducând dramatic rezistența la înaintare. Deja folosite pe anumite bărci rapide, plăci de surf și alte ambarcațiuni sportive, aceste soluții ar putea oferi:
- viteze mai mari;
- consum redus de combustibil;
- stabilitate sporită în anumite condiții de mare.
Un prim design conceptual pentru CC‑X ar putea fi finalizat în următorii câțiva ani, indică Wyrick.
CCM MkII: „creier C6ISR” într-o platformă mai puternică
Înainte ca CC‑X să devină realitate, PEO‑Maritime pornește în acest an și proiectarea următoarei versiuni de Combatant Craft Medium, cunoscută drept CCM MkII, „următorul moștenitor” al actualei variante MkI.
Noua clasă va integra o capacitate C6ISR (Command, Control, Communications, Computers, Cyber, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance) extinsă și „comprehensivă”, capitalizând toate lecțiile învățate din exploatarea MkI.
„Nu mai există ECP‑uri [engineering change proposals] rămase pentru MkI. Le transferăm în designul MkII și îi creștem eficiența operațională în trei direcții: payload, putere și lățime de bandă”, subliniază Wyrick.
La fel ca în cazul CCA, și CCM MkII va dispune de:
- arhitectură de sistem deschisă;
- sistem modern de mission management;
- soluții inovatoare de agregare a informației pentru a reduce încărcarea cognitivă asupra echipajului.
Naval Special Warfare Command (WARCOM) analizează, de asemenea, automatizarea unor funcții de bord pentru a permite reducerea efectivului necesar la operarea fiecărei ambarcațiuni.
360° de conștientizare situațională și AI la bord
Privind în ansamblu, Wyrick descrie un pachet amplu de „injection de capabilități” pentru întreaga familie de combatant craft, care include:
- sisteme de conștientizare situațională la 360 de grade;
- capabilități de „passive ranging” – estimarea distanței până la ținte și obiecte fără a emite semnale detectabile;
- integrarea algoritmilor de machine learning și inteligență artificială pentru a sprijini operatorii în detectarea, recunoașterea și identificarea țintelor.
Aceste funcții avansate vor transforma barca din simplu mijloc de transport într-o platformă de luptă și comandă, capabilă să colecteze, să proceseze și să distribuie informație în timp real în rețeaua de forțe speciale.
Supraviețuire în medii extreme: echipamente „rugged”, standard IP66/67
În fundalul tuturor acestor upgrade‑uri se află o provocare constantă: supraviețuirea echipamentelor electronice în mediul marin. Șocuri, vibrații, apă sărată și coroziune pun la încercare orice sistem montat pe astfel de platforme.
Direcția este clară: „ruggedizarea” echipamentelor până la standarde IP66/67, ceea ce presupune:
- protecție ridicată la praf, apă și valuri;
- rezistență sporită la vibrații și șocuri mecanice;
- fiabilitate în condiții de utilizare repetată și intensă.
Wyrick descrie aceste cerințe ca pe o „provocare persistentă pentru flotă”, însă esențială dacă noile funcții digitale și AI urmează să reziste în teatre de operații dure, în care nu există spațiu pentru defecțiuni.
Bărci mai inteligente pentru operatori mai eficienți
Transformarea combatant craft-urilor marchează o schimbare de paradigmă: de la simple „vehicule de inserție” la noduri inteligente într-o rețea de luptă maritimă conectată, cu operatori „hyper‑enabled” de tehnologie.
Cu arhitecturi deschise, automatizare selectivă, propulsie hibridă, senzori integrați și AI la bord, aceste ambarcațiuni sunt pregătite să ducă Forțele pentru Operații Speciale ale SUA în următoarea etapă a războiului maritim în zone contestate.
Actualitate
O nouă eră în construcțiile navale: Gene Miller preia oficial conducerea Austal USA
Austal USA a oficializat numirea lui Gene Miller în funcția de președinte al companiei, acesta exercitând anterior rolul de președinte interimar încă din luna februarie a acestui an. Decizia consiliului de administrație marchează o etapă de consolidare a liderului din industria navală, într-un moment în care compania își extinde influența în sectorul apărării naționale.
Conducerea grupului și-a exprimat încrederea deplină în viziunea lui Miller, subliniind că acesta a demonstrat deja calitățile necesare pentru a naviga prin provocările actuale ale industriei. Disciplina operațională, rezultatele concrete și capacitatea de a menține relații strategice solide au fost factorii determinanți care au transformat mandatul său temporar într-o numire permanentă.
Disciplina operațională și experiența vastă: Pilonii noii conduceri
Gene Miller s-a alăturat echipei Austal USA în anul 2024, ocupând inițial poziția de director de operațiuni (COO). Experiența sa în domeniu este una de anvergură, având în palmares funcții de conducere în cadrul unor giganți ai industriei, precum Ingalls Shipbuilding, unde a coordonat programele de nave amfibii, și General Dynamics Bath Iron Works, unde a activat timp de peste două decenii.
Procesul de succesiune a fost unul planificat cu rigurozitate. După anunțul din februarie privind plecarea fostului președinte, Michelle Kruger, compania l-a desemnat pe Miller pentru a asigura stabilitatea operațională. Performanța sa pe parcursul lunilor de interimat a confirmat faptul că acesta deține claritatea strategică necesară pentru a menține ritmul de creștere al Austal USA.
Consolidarea portofoliului de nave din oțel și aluminiu pentru Marina SUA
Sub noua conducere, Austal USA își propune să își întărească rolul de partener strategic pentru forțele armate americane. Filiala a gigantului australian Austal Limited, compania este recunoscută pentru capacitatea sa de a proiecta și construi nave complexe atât din aluminiu, cât și din oțel, deservind în mod constant Paza de Coastă și Marina SUA.
Printre proiectele emblematice gestionate se numără navele de luptă litorală (LCS) din varianta Independence, platforme esențiale pentru securitatea maritimă modernă. Numirea lui Gene Miller vine astfel să asigure continuitatea acestor programe critice, într-un context în care industria navală se adaptează rapid la noile cerințe de tehnologie și securitate globală.
Actualitate
Pete Hegseth anunță revizuirea trupelor americane în Europa: Aliații sunt somați să preia controlul propriei apărări
Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a lansat astăzi un avertisment clar către aliații europeni, anunțând o revizuire de șase luni a posturii forțelor și bazelor americane de pe continent. Această mișcare, comunicată în cadrul reuniunii miniștrilor apărării de la Bruxelles, semnalează o schimbare majoră de strategie care ar putea redefini sprijinul militar al Statelor Unite pentru NATO. Hegseth a subliniat că procesul va fi unul „real”, implicând consultări cu armata SUA, Congresul și aliații, dar cu un obiectiv final ferm.
Sfârșitul dependenței de Washington și presiunea pentru conducerea europeană
Conform declarațiilor lui Hegseth, revizuirea este concepută pentru a asigura o tranziție „rapidă și ireversibilă” prin care Europa să își asume responsabilitatea principală pentru propria apărare. Această repoziționare urmărește să elibereze forțele americane pentru a răspunde nevoilor globale ale Washingtonului. Mai mult, secretarul apărării a punctat necesitatea unei clarificări stricte privind accesul la baze și drepturile de survol, un subiect devenit spinos după ce Spania a interzis recent avioanelor americane destinate conflictului din Iran să îi utilizeze spațiul aerian.
Tensiuni diplomatice: Lecția Iranului și nemulțumirile față de politica europeană
Relația dintre Statele Unite și partenerii europeni este marcată de tensiuni profunde legate de războiul din Iran. Hegseth a descris răspunsul NATO în acest context ca fiind unul „rușinos”, criticând totodată liderii europeni pentru politicile lor sociale, inclusiv abordarea migrației și a schimbărilor climatice. De cealaltă parte, liderii de pe continent au reproșat administrației Trump lipsa de consultare înainte de declanșarea ostilităților, creând o fractură evidentă în interiorul alianței.
Summit-ul de la Ankara: O probă de foc pentru viitorul NATO sub Donald Trump
Anunțul vine cu doar câteva săptămâni înainte de summit-ul anual al NATO de la Ankara, unde liderii celor 32 de state membre se vor reuni sub spectrul incertitudinii. În timp ce secretarul general Mark Rutte încearcă să tempereze temerile privind o retragere americană, aliații se pregătesc pentru reacțiile președintelui Donald Trump. Revizuirea posturii militare ar putea fi instrumentul prin care Washingtonul forțează Europa să aleagă între o autonomie strategică accelerată sau o aliniere totală la cerințele americane.
-
Exclusivacum 4 zileRepublica TID: Cum se face poliția (I.P.J. Prahova) preș în fața unui doctor autoproclamat Dumnezeu. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XI)
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, fabrica de deranjați: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul călcat pe cap și rutieriștii ieșiți la păscut pe câmp. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (X)
-
Exclusivacum 3 zilePenitenciarul Târgșor, noua agenție de plasare în sindicate: Șefa de secție face casting cu subalternele
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, manual de distrus un județ: când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII)
-
Exclusivacum o ziCatedrala Jmecheriei: IPJ Prahova între doctorul‑Dumnezeu cu TID, școlărița în fundul gol și cămătăria de la CAR. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIV)
-
Exclusivacum 2 zileINSPECTORATUL DE PROTECȚIE AL JMECHERULUI PRAHOVEAN. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIII)
-
Exclusivacum 3 zileJudecătorul „culoarului negru”, promovat vicepreședinte: cum se răsplătește în Prahova călcatul în picioare al unui handicapat
-
Exclusivacum 5 zileClinica „AS de Bani Publici” din Ploiești: când rețeta medicală devine rețetă de decontare



