Joi, 18 mai 2017, România de la Carpați la Dunăre și invers a cunoscut un eveniment epocal:

Mădălina Dobrovolschi, fostă Pușcălău, cea care lasă tot mai mult impresia că e un fel de Regentă a președintelui neajuns la vîrsta de a conduce, i-a lăsat în fine locul lui Klaus Iohannis pe scena mediatică pentru a se pronunța asupra unui nou și viguros Scandal:

Ce-a spus președintele despre Scandalul SIPA? ,,Tema SIPA (oftează) a redevenit, să zic, foarte prezentă. Cred că aici avem de a face cu o chestiune care la vremea respectivă nu a fost tratată cu suficientă atenție și, cu certitudine, nu cu suficientă transparență. Această arhivă SIPA a ajuns prin lipsa de informație în spațiul public un fel de mare secret național, ceea ce nu cred că este. Și cred că ministerul Justiției, ministrul Justiției, trebuie să facă tot ce poate, dar transparent și tranșant, ca să clarifice această chestiune. Dacă se poate sau nu desecretiza e prima chestiune care trebuie lămurită, trebuie lămurit încă o dată, Ministerul Justiției trebuie să lămurească ce anume conține această arhivă (…).

Este interesant de urmărit cum apar astfel de ciorbe reîncălzite în spațiul public la anumite momente politice și cum dintr- o dată unii devin amnezici, alții devin tăcuți, alții devin vorbăreți.”

Ce-a vrut să spună autorul, vorba unei întrebări de Bacalaureat?

Înainte de a purcede la interpretarea textului prezidențial, pentru a-i desluși adîncimile, să vedem esența Scandalului SIPA.

Scandalul a fost stîrnit de episodul XV din Noi suntem Statul!, serial prin care Dan Andronic încearcă să demonstreze existența și în România a lui Deep State din America, a Statului Paralel, a Sistemului, în fapt a unei rețele de tip mafioți cu grade, prin care persoane care nu răspund nici electoratului, nici opiniei publice, nici Constituției, conduc țara la modul discreționar. Aceste persoane se constituie ulterior în grupuri care se bat între ele, arestîndu-se reciproc sau compromițîndu-se prin scurgeri în presă, după care se împacă la o zi de naștere sau la un botez. Episodul XV, urmat la scurt timp de episodul XVI, dezvăluie o vastă Operațiune de scotocire a Arhivei SIPA pentru ca informațiile compromițătoare din dosare, obținute prin metode securistice, să fie folosite pentru șantajarea judecătorilor, mai ales a celor de la nivele superioare ale Justiției. Drept temei al acestor dezvăluiri, Dan Andronic citează masiv dintr-un document secret de serviciu- Raportul Comisiei Chiuariu-Predoiu, trimis la CSAT potrivit Legii, un exemplar aflîndu-se însă la Ministerul Justiției.

Spre deosebire de alte dăți, cînd s-a mai discutat despre Arhiva SIPA, dezvăluirile lui Dan Andronic au luat o amploare uriașă. Cauza stă în contextul actual, dominat de lungul șir de dezvăluiri privind abuzurile Binomului SRIDNA, aberațiile din unele sentințe judecătorești, miș- mașurile din Justiție, într-un cuvînt, un context definit prin ofensiva democrației împotriva Statului Paralel.

Esența discuției publice e simplă. Există suspiciuni cu valoare de indicii că din Arhiva SIPA au fost scoase ilegal informații, folosite ulterior la șantajarea unor magistrați.

Dan Andronic susține, pe baza Raportului, că aceste ilegalități s-au petrecut pe vremea Monicăi Macovei, sub pretextul lucrărilor Comisiei de inventariere a Arhivei.

Eu nu cred că doar sub Monica Macovei s-a umblat la Arhivă.

Cum nu cred că Monica Macovei a putut șantaja în forță, chiar dacă și-a aranjat dosarul său și al complicilor. Desecretizarea Raportului ar fi însă un prim pas în descoperirea Adevărului. Repet, ca și în cazul Scandalului Alegerilor din 2009, e vorba pur și simplu de Descoperirea Adevărului, nu de descoperirea vinovaților.

Poate ca Arhiva conține nu informații compromițătoare, ci poeme scrise de lucrătorii SIPA despre magistrați.

Poate că acuzații au dreptate cînd spun că n-au comis nici o ilegalitate. Pentru indicii mult mai mici, DNA a deschis zeci de dosare de anchetă, unele vizînd șefi de partide, șefi de guvern, patroni de presă.

De ce ar fi chiar atît de nefirească deschiderea unei anchete parlamentare sau administrative sau chiar penale, pe baza puternicilor indicii din prezent în legătură cu arhiva SIPA, mai precis cu suspiciunile că s-a umblat la Arhivă în scopuri de șantaj?

Nu sunt interesați și acuzații să se stabilească Adevărul?

Descoperirea Adevărului e importantă, crucială chiar și pentru încrederea cetățenilor în Justiție.

Dezvăluirile în cazul SIPA, ofensiva împotriva unor sentințe, schimbările spectaculoase față de dosare instrumentate de DNA din cursul proceselor, înregistrări precum cele date de Antena 3, auto detonarea lui Sebastian Ghiță au creat un climat mai mult decît primejdios pentru statul de drept:

Cel pe cale de a convinge ca magistrații sunt doar aparent independenți, în realitate ei depinzînd acum, după o perioadă în care au fost supuși puterii politice, de puterea Statului Paralel.

În aceste condiții, descoperirea Adevărului în cazul SIPA e o chestiune de interes național.

Ce spune textul prezidențial?

1. Că Afacerea SIPA e o ciorbă reîncălzită în spațiul public. Se vede limpede strădania lui Klaus Iohannis de a bagateliza Scandalul. Poate fi bagatelizat un Scandal în care s-au pronunțat imediat atît CSM, cît și Uniunea Națională a Judecătorilor? Poate fi bagatelizat un Scandal în care, reamintindu-se afirmația generalului Dumitru Dumbravă de la SRI despre cîmpul tactic din Justiție, s-a invocat posibilitatea ca mulți judecători să fi fost șantajați cu informațiile șterpelite din Arhiva SIPA?

Poate fi bagatelizat un Scandal în care apar pe zi ce trece tot mai multe dovezi ca la Arhiva SIPA s-a umblat în chip ilegal?

Poate fi o bagatelă Scandalul care adîncește suspiciunea că în România dictează Statul Paralel? Dincolo de aceste întrebări, pe care, înainte de a deschide gura, orice președinte ar trebui să și le pună, conștient de responsabilitatea sa de șef de stat și nu de șef de nevastă, se cuvine a menționa ca Klaus Iohannis minte fățiș vorbind de reluarea unei teme bătute și răzbătute pînă acum. Dezbaterea despre umblarea ilegală la Arhiva SIPA a fost prezentă în spațiul public postdecembrist doar o singură dată- în 2007 – cînd s-au ivit dezvăluiri despre neregulile comise de Comisia Macovei. La vremea respectivă nu se știa nimic despre cîmpul tactic, nu fuseseră arătate cu degetul sentințe cu cîntec, nu apăruseră Dezvăluirile Elenei Udrea și ale lui Sebastian Ghiță, și Traian Băsescu nu susținuse încă teza Sistemului nefast pentru democrația româneasca. De altfel, în condițiile de atunci, ale președinției lui Traian Băsescu și ale unei mari încrederi în acțiunile făcute în numele statului de drept, dezbaterea s-a stins repede. Acum însă e altceva. Acum sunt toate șansele unei dezbateri largi, profunde și mai ales ale descoperirii Adevărului în privința folosirii dosarelor SIPA la șantajarea unor magistrați.

2. Din cîte se vede, în cor cu Divizia Presă și cu Tudorel Toader, Klaus Iohannis purcede la deturnarea fără complexe a esenței în cazul SIPA. Nu e vorba de desecretizarea Arhivei, asta ar fi nu numai o operațiune complicată, dar și una imorală și ilegală, ci de desecretizarea Raportului Comisiei Chiuariu- Predoiu, care dă în vileag ilegalitățile comise în mandatul Monicăi Macovei în privința Arhivei SIPA. Acest Raport e clasificat doar ca secret de serviciu.

Desecretizarea poate fi făcută atît de ministrul Justiției, cît și de CSAT. Tudorel Toader, așa cum putem observa, are ordin de la Băieți să nu desecretizeze Raportul.

L-ar putea desecretiza Klaus Iohannis. Klaus Iohannis refuză. Are și el ordin de la Băieți?! (Ion Cristoiu)