Actualitate
Frica partidelor de liste
Pentru toate partidele politice din România, o listă de candidați echivalează cu o ladă de dinamită pusă la temelia lui. Acesta este motivul real, care le determină să întârzie în luarea unei decizii ferme privind echipele cu care vor defila la europarlamentare. Iar asta se întâmplă pentru că listele sunt întocmite în baza unor criterii subiective și nu obiective. Pe sub masă, iar nu deasupra mesei. Iar consecința e că, din nou, viitorii europarlamentari vor fi nepregătiți. Asistăm la un concurs în care, în mod straniu, câștigă nu cine devine primul transparent, în materie de liste, ci cel care stă la coadă.
Nervii membrilor PLUS, unul dintre cele mai noi partide din România, au cedat. Și astfel opinia publică s-a trezit față în față cu o listă de candidați la europarlamentare, pe cât de stranie, pe atât de comică. S-au înscris în competiție nu mai puțin de 153 de tovarăși de drum ai lui Dacian Cioloș. După ce au trecut printr-un purgatoriu formal al unor alegeri parțiale pe diverse criterii, au rămas 43. Bătuți în cuie. 43 de candidați la un partid, care e greu de presupus că va avea, dacă va avea, mai mult de 1-3 europarlamentari. Lista este lungă, pentru ca toată lumea să fie mulțumită. Cel mai mulțumit – și acesta este doar un simplu exemplu – este Dragoș Tudorache, fost șef al cancelariei prezidențiale și, apoi, chiar ministru de Interne în Guvernul Cioloș, care, din poziția numărul 13 , așa cum a fost votat de către suflarea PLUS, a fost teleportat pe baza unor alte criterii pe locul trei. Cei surclasați au toate motivele să fie fericiți. De la mare distanță, analizând această primă decizie PLUS, un demnitar al Partidului Popularilor Europeni, din postura de secretar general, și face șapte cruci și declară că ceea ce a făcut Cioloș este imoral, denotând oportunism, pentru că nu este firesc ca un jucător să încerce să ocupe toate pozițiile pe teren. Respectiv să fie și candidat la europarlamentare și candidat prezidențial și, dacă se poate, mai târziu, și candidat pentru Parlamentul României. Dacă nu care cumva va candida și la vreo primărie.
Am dat acest exemplu nu pentru că îmi este în mod special dezagreabil Dacian Cioloș și partidul său. Dar pur și simplu e primul caz servit pe tavă. Pentru curajul de a începe sarabanda, Cioloș ar putea fi felicitat. Ce se întâmplă însă cu celalte partide? Care este motivul care le determină să facă un joc de așteptare până în ultimul moment? Într-un singur cuvânt, explicația este frica. De ce le este frică? În primul rând, de opinia publică. Care s-a putea să descopere, dacă are timpul necesar, pete negre în biografia, în cariera politică a unor candidați și să-i taxeze drept dalmațieni. În al doilea rând, este frica față de proprii membri de partid. Sunt unii care simt că au o vocație pentru a deveni parlamentari europeni. Dar realitatea crudă e că cei mai mulți simt această vocație în portofel. Pentru un om politic din Germania sau din Franța, dar exemplele sunt nenumărate, nu este vreo mare afacere să devină europarlamentar și să sară de la un venit de șase-șapte-opt mii de euro la unul de 10.000 de euro. Politicienii români sunt însă cu foamea în gât. Cei mai mulți dintre ei. Cei care, de pildă, spre deosebire de parlamentarii din Bundestag, nu au voie să administreze societăți comerciale. Acolo o asemenea practică este normală. La noi înseamnă incompatibilitate și, implicit, corupție. De aceea, noi nu asistăm la o competiție a valorilor. Se trag deci multe sfori în România, pentru a ajunge pe asemenea liste eligibile. Se fac în acest sens multe promisiuni, care rămân neonorate. Cazanul fierbe și fiecare președinte de partid este interesat să amâne până în ultima clipă deznodământul. Până în clipa în care nu se mai poate face nimic. Oferindu-și astfel și răgazul necesar pentru a renegocia cu cei lăsați deoparte.
Și de această dată vi oferi un exemplu, sper, la fel de concludent. PNL a inițiat în condiții extrem de suspecte o cercetare de piață, care a costat 300 de mii de euro, aparent pentru a afla cum se poziționează politic, ce oportunități și ce șanse are. În repetate rânduri, Ludivic Orban, însoțit de un întreg cor de yesmeni, ne-a asigurat că, după ce sondajule este gata, va fi prezentată imediat și lista de candidați pentru alegerile europene. Nu s-a ținut de cuvânt. Mai mult. Iată, trage de timp. Anunță o nouă cercetare de piață, pentru a afla cota la europarlamentare a unei posibile alianţe USR-PLUS. Dacă nu a aflat răspunsul din conținutul megasondajului, înseană că respectivul megasondaj este o înșelătorie. Dacă nu cumva chiar o escrocherie. Eu cred că PNL vrea să-și mai cumpere timp.
De la distanță fiind cel mai mare partid din România, și cel mai mare partid socialist din Europa, dacă nu chiar din întreaga lume, PSD se teme la rândul său să-și afișeze lista candidațior pentru europarlamentare. Tot din motivele expuse mai sus. Și asta în ciuda faptului că, în mod cert, va avea cei mai mulți parlamentari europeni. Un pluton care i-ar permite PSD-ului o bună bază de negociere cu socialiștii europeni. Și, eventual, încă de pe acum, Liviu Dragnea ar putea face efortul de a-și mătura adversarii din viitoarea conducere a acestei familii politice. Numai că sunt mai importate condiționările interne de care am amintit, decât circumstanțele și oportunitățile externe.
Un om politic, care nu a avut o experiență de europarlamentar, trebuie să se pregătească asiduu, dacă intenționează să devină eficient în acest important organism, atât pentru partidul său cât și pentru țară, ca să nu mai vorbim despre familia UE. O asemenea pregătire, indiferent cât de genial este personajul, necesită timp. Este un timp indispensabil, pe care partidele din România îl ignoră cu bună știință. Candidații și partidele vor intra într-o cursă contra-cronometru, vor ieși din ea ea gâfâind iar cei aleși vor umbla bezmetici prin cele două locații ale Parlamentului European, la Bruxelles și la Strasbourg, fără să nimerească decât rareori clanțele potrivite. Și când te gândești că românii își imaginează că acești oameni vor putea acționa în beneficiul națiunii noastre. (Sorin Roșca Stănescu)
Actualitate
Schimbare strategică la vârful GDIT: Amy Johnson preia conducerea gigantului tehnologic
Gigantul din sectorul tehnologiei federale, General Dynamics Information Technology (GDIT), traversează o etapă de transformare majoră, anunțând numirea unei veterane a companiei în funcția de președinte. Începând cu data de 3 noiembrie, Amy Johnson va prelua frâiele organizației, marcând un nou capitol în strategia de dezvoltare a acestei entități esențiale pentru infrastructura digitală a statului.
O tranziție orchestrată la nivel înalt
Această schimbare vine pe fondul plecării lui Amy Gilliland, care a ocupat poziția de președinte timp de aproape un deceniu. În perioada de tranziție, rolul a fost exercitat interimar de către Paul Nedzbala. Conducerea grupului General Dynamics și-a exprimat încrederea deplină în noua numire, subliniind capacitatea demonstrată a lui Johnson de a gestiona echipe în contexte extrem de complexe și de a oferi soluții tehnice sofisticate pentru clienții din sectorul public și militar. Se mizează pe leadership-ul său dinamic, rigoarea operațională și alinierea profundă la cultura organizațională a companiei pentru a genera valoare sustenabilă pe termen lung.
O carieră construită pe expertiză tehnică solidă
Amy Johnson nu este o figură nouă în cadrul grupului, având un parcurs remarcabil de 27 de ani în cadrul General Dynamics Mission Systems. Ultima sa funcție, cea de vicepreședinte și manager general pentru divizia de Spațiu, Cibernetică și Inteligență, i-a oferit o perspectivă vastă asupra provocărilor tehnologice actuale. Experiența sa extinsă acoperă domenii critice precum securitatea cibernetică, electronica de apărare și sistemele complexe de spionaj și supraveghere, pregătind-o temeinic pentru responsabilitățile noului rol de la vârful GDIT.
Un pilon al securității și eficienței federale
Poziționată ca unul dintre cei mai importanți jucători pe piața IT-ului federal, GDIT constituie un partener strategic pentru agențiile guvernamentale și pentru sectorul militar. Compania livrează instrumente critice de software, rețelistică și securitate cibernetică, facilitând comunicații securizate și operațiuni complexe de monitorizare a amenințărilor. În noul său mandat, Amy Johnson va coordona eforturile companiei de a rămâne în avangarda inovației tehnologice, într-un mediu geopolitic și tehnologic marcat de o complexitate tot mai mare și de necesitatea unei reacții rapide la riscurile emergente.
Actualitate
HD Hyundai și Kiewit plănuiesc un nou șantier naval în SUA
Compania sud-coreeană HD Hyundai și firma nord-americană Kiewit Maritime intenționează să înființeze în Statele Unite un șantier naval pentru construcția de nave auxiliare destinate Marinei americane și de nave comerciale. Facilitatea ar urma să producă și blocuri și module pentru industria navală din SUA.
Construcția ar putea începe în 2027
Societatea mixtă propusă, denumită HD Kiewit Shipbuilding LLC, ar urma să fie construită pe un amplasament industrial existent. Companiile nu au precizat locația exactă, dar au indicat că terenul va avea acces la ape adânci și ieșire neîngrădită spre Golful Mexic.
Lucrările sunt planificate să înceapă în 2027, iar operațiunile complete ar urma să fie lansate în 2029. Potrivit firmelor, șantierul ar putea susține până la 3.000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Automatizare și tehnologii digitale
Proiectul vizează facilități moderne de producție, care să valorifice infrastructura industrială deja existentă. Planurile includ utilizarea gemenilor digitali, a sistemelor automatizate de producție și a sudurii robotizate, tehnologii despre care companiile spun că ar putea spori productivitatea, calitatea și siguranța în procesul de construcție navală.
HD Hyundai prezintă inițiativa drept o contribuție la consolidarea industriei navale americane și la extinderea cooperării dintre Statele Unite și Coreea de Sud.
Proiectul, în contextul investițiilor sud-coreene
Planul apare după ce Coreea de Sud a aprobat, în iulie 2025, investiții de 350 de miliarde de dolari în proiecte din SUA selectate de președintele Donald Trump. Pachetul include 150 de miliarde de dolari pentru construcția navală americană și a fost asociat cu reducerea tarifelor aplicate importurilor sud-coreene.
Parteneriate în industria de apărare
HD Hyundai este cel mai mare constructor naval din Coreea de Sud și are deja colaborări cu companii americane din domeniul apărării. Anul trecut, firma a semnat un memorandum de înțelegere cu HII pentru a explora oportunități în construcția de nave militare și comerciale. În august, cele două companii au lansat și un program-pilot pentru utilizarea echipamentelor inteligente de sudură mecanizată la divizia Ingalls Shipbuilding a HII.
Kiewit Maritime este afiliată grupului Kiewit, o companie nord-americană de construcții și inginerie cu experiență în realizarea de baze, șantiere navale și alte proiecte de infrastructură pentru apărarea SUA.
Actualitate
Pentagonul și Lockheed Martin stabilesc cadrul unui acord pe zece ani pentru F-35
Pentagonul și Lockheed Martin au anunțat un acord-cadru privind producția și susținerea pe termen lung a avioanelor F-35 Joint Strike Fighter. Înțelegerea ar putea schimba modul în care este gestionat programul, însă intrarea sa în vigoare depinde de aprobarea Congresului și de clarificarea unor detalii esențiale.
Acordul vizează cel puțin 850 de aeronave americane, distribuite pe zece loturi de producție, alături de piese de schimb inițiale. Mai include zece ani de servicii de susținere și kituri de modernizare. Potrivit Pentagonului, Lockheed Martin va finanța inițiative în valoare de 7 miliarde de dolari pentru programul F-35, fără ca acestea să fie detaliate în anunț. Compania afirmă că va menține ritmul de producție la 156 de aparate pe an, pentru cele trei versiuni ale avionului.
Contractul promite stabilitate, nu și o creștere a producției
Responsabilii americani susțin că acordul aliniază stimulentele financiare cu rezultatele obținute și ar putea consolida capacitatea bazei industriale de apărare. Directorul general al Lockheed Martin, Jim Taiclet, a declarat că înțelegerea oferă companiei și furnizorilor săi mai multă predictibilitate pentru investiții în extinderea capacității, eficiență și reziliența lanțului de aprovizionare.
Administrația Trump a promovat acorduri-cadru similare pentru sisteme de armament solicitate, în ideea că angajamentele pe termen lung pot susține producția și reduce costurile prin economii de scară. În cazul F-35, însă, anunțul nu prevede majorarea ritmului de fabricație.
Rămân neclarificate și două chestiuni centrale: cât va costa inițiativa contribuabililor și ce economii estimează Pentagonul că va obține prin achizițiile multianuale.
Investiții în furnizori și stimulente pentru performanță
Lockheed Martin și Biroul Programului Comun F-35 urmează să stabilească termenii contractuali, prețurile și calendarul, înaintea atribuirii oficiale a contractului. Acest pas va putea avea loc numai dacă legislatorii aprobă autoritatea necesară și fondurile aferente.
Un acord pe zece ani ar putea valora zeci de miliarde de dolari. Un contract recent pentru două loturi de F-35, cu aproape 300 de aeronave, a ajuns la 24,3 miliarde de dolari.
În cadrul unei teleconferințe cu investitorii, Taiclet a spus că înțelegerea ar putea permite furnizorilor să investească în recrutare și software și să reducă livrările întârziate sau neconforme către linia de producție din Fort Worth, Texas. El a adăugat că firmele participante ar putea beneficia de un mecanism de ajustare a prețului fix, care le-ar permite să obțină profituri mai mari dacă își îndeplinesc obiectivele.
Acordul ar urma, de asemenea, să permită gruparea pieselor destinate producției și susținerii aeronavelor, pentru a obține prețuri mai bune de la furnizori. Investițiile ar putea sprijini și testarea noilor capabilități introduse prin programele de modernizare.
Conducerea Lockheed Martin nu se așteaptă ca acordul pentru următorul lot de producție, Lotul 20, să fie finalizat înainte de anul viitor.
Congresul poate impune condiții suplimentare
Legislatorii analizează în prezent posibilitatea de a acorda Pentagonului autoritate pentru contracte multianuale F-35. Proiectele de lege privind autorizarea apărării pentru anul fiscal 2027, atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților, includ prevederi care ar permite astfel de contracte.
Varianta Camerei impune însă garanții suplimentare: înainte de autorizarea unui contract multianual, secretarul Apărării ar trebui să certifice că acesta include toate piesele de schimb inițiale și echipamentele alternative pentru fiecare aeronavă. Pentagonul ar trebui, de asemenea, să demonstreze economii de cel puțin 5%.
Niciuna dintre versiunile proiectului de lege nu autorizează explicit un acord multianual pentru susținerea flotei, ceea ce ar putea lăsa nerezolvată o componentă importantă a propunerii. Un precedent sugerează că această etapă ar putea fi dificilă: programul F-35 a analizat anterior un contract de susținere pe cinci ani, bazat pe performanță, dar nu a reușit să demonstreze că acesta ar reduce costurile sau ar îmbunătăți gradul de pregătire.
Dimensiunea internațională, o piesă importantă a acordului
Răspândirea internațională a programului ar putea complica negocierile. Lockheed Martin afirmă însă că acordul nu va schimba modul de alocare a sloturilor de producție între cumpărătorii F-35. Biroul Programului Comun va continua să gestioneze comenzile tuturor clienților, iar compania susține că economiile de scară ar putea reduce în timp costurile pentru operatorii străini.
Programul F-35 este prevăzut să continue până în anii 2080, iar susținerea aeronavelor reprezintă o parte majoră din costul total estimat al ciclului de viață, de aproape două trilioane de dolari. Îmbunătățirea disponibilității operaționale este una dintre priorități. Rapoarte ale organismelor guvernamentale de supraveghere au semnalat că pregătirea flotei este afectată de capacitatea insuficientă a centrelor de mentenanță, lipsa pieselor și accesul limitat al tehnicienilor militari la datele tehnice ale aeronavei.
Peste 1.300 de F-35 au fost livrate până acum. În ultimii doi ani, însă, numeroase aparate noi au fost folosite pentru instruire, în timp ce oficialii încearcă să aprobe o actualizare necesară pentru utilizarea lor în luptă.
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
-
Exclusivacum 4 zileCURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
-
Exclusivacum 4 zileArhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
-
Exclusivacum 20 de oreI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Boala Alzheimer” în uniformă (Episodul 6). Burlan Marius-Daniel – ecoul care minte în loc să clarifice
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – „Strict secret”: cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți
-
Exclusivacum 2 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești




