Actualitate
“Făpturile care ţin de această categorie se simt bine oriunde cerinţele lor trupeşti le sunt satisfăcute. Pentru aceasta sunt gata, oricând, să lepede: credinţă, onoare, omenie. Pe aceste vieţuitoare poporul român le-a numit ‘pălămidă ţigănească’ “.
Una din temele cele mai dureroase ale României ultimilor 20 de ani a fost cea referitoare la problema ţigănească. Evident ţigănească, pentru că acel cuvânt inventat de George Soros n-are nicio susţinere în realitate. E de-ajuns să mergem prin pieţele poiestene pentru a vedea cum se strigă aceşti oameni între ei şi ne convingem.

Cum spuneam, una din marile probleme ale României este chiar aceasta. De fapt, nu ştiu dacă ar trebui s-o numim a României decât dacă cei ce fac parte din etnia ţigănească vor să facă parte din această ţară.Deşi asupra adevărului acestei ultime afirmaţii există mari suspiciuni…
De 20 de ani, statul român caută soluţii, implementează programe, cere bani europeni. Totul pentru a reuşi integrarea ţiganilor în această ţară. Nu de puţine ori, statul român a fost certat de la Bruxelles şi alte cancelarii europene pentru că “nu are grijă cum trebuie” de ţigani. Despre “bunele intenţii” ale celor care ne certau ne-am convins însă când am văzut cum au reacţionat ei când s-au trezit cu puradeii pe cap…De altfel, însuşi Parlamentul European a găzduit numeroase dezbateri, iar Elena Băsescu a îmbrăcat un tricou care pe mine mă face să cred că a venit acolo să reprezinte ţiganii ca cetăţeni ai României, nu românii.
Totul pleacă însă din altă parte. Fiecare soluţie, fiecare propunere pleacă de la premisa ca ALTCINEVA – fie statul român, fie comunităţile locale, fie UE – să le asigure ţiganilor condiţii optime. Ultima pe listă care a susţinut această placă tocită este o anume autoare de la “Revista Cultura”, al cărui nume este irelevant.
Irelevant pentru că ea este ultima purtătoare a unei idei ce se repetă obsedant de 20 de ani, dar cu rezultate NULE. Doamna respectivă plânge cu lacrimi de crocodil pe urmele ţiganilor din oraşul Cluj Napoca, citând o persoană care discutase cu ei şi care se plângea că respectivii sunt mutaţi de colo-colo prin oraş. Întrebându-i pe ţigani de ce nu se plâng, aceştia au ridicat din umeri replicând senin: “Pentru ca nu avem reprezentant, nu ne putem organiza singuri, nu avem sustinere din exterior. Daca mergem noi de capul nostru în centrul Clujului, cine ne baga în seama?”.
Evident, concluzia autoarei este că CINEVA din exteriorul comunităţii ar trebui să-i ajute, să se implice, să facă, să dreagă. Din păcate, această mentalitate bolnavă este una care le face situaţia şi mai grea ţiganilor. Seamănă leit cu mentalitatea românească de la finalul războiului sau de la începutul anilor ’90, când toată lumea aştepta să vină Occidentul să ne salveze. În ambele cazuri, această aruncare iresponsabilă în braţele unei forţe din exterior s-a dovedit catastrofală: prima oară n-au intervenit, iar a doua oară au venit, au acaparat şi acum o ducem mai rău decât înainte.
Aşa şi cu ţiganii. Ei trebuie lăsaţi să se descurce singuri. Cine-i împiedică să se organizeze singuri? Cine-i împiedică să nu fure fondurile comunitare pe care le primesc organizaţiile care “apără” interesele lor?
Până la urmă este vorba de dorinţa lor de a se integra, civilizat aici. Şi deşi este clamată peste tot, această dorinţă nu se bazează pe nicio realitate: atât imediată, cât şi istorică. Se ştie despre ţigani că au fost nomazi. E unanim acceptat acest adevăr. Dar ce trăsături de caracter denotă unul care nu poate să stea niciodată, nicăieri?
De-a lungul istoriei, ţiganii au stat puţin în câte-un loc, au mâncat şi-au plecat. De ce? Doamna autoare ar putea să ne spună că le-a fost greu. Dar românilor nu le-a fost greu? Daco-romanii care au rămas aici, în bătaia barbarilor, după retragerea Aureliană, nu le-o fi fost greu? Nu le era mai uşor să meargă în Sudul Dunării, protejate de puternicele legiuni romane? Nu puteau primii proto-români să fugă din calea năvălirilor barbare?
Bineînţeles că puteau. Dar AU ALES să stea. AU ALES să lupte. Nu cumva ţiganii au ales să se comporte asemeni unei pălămide umane? Adică să stea într-un loc DOAR atât cât îşi satisfăceau uşor nevoia de mâncare şi de resurse, ca la greu să plece spre un alt loc unde le era mai simplu?
Marele teolog şi publicist român Gheorghe Racoveanu chiar explica acest fenomen ca unul al denaturalizării omeneşti. “Făpturile care ţin de această categorie se simt bine oriunde cerinţele lor trupeşti le sunt satisfăcute. Pentru aceasta sunt gata, oricând, să lepede: credinţă, onoare, omenie. Pe aceste vieţuitoare poporul român le-a numit ‘pălămidă ţigănească’ “.
Nu e normal ca această populaţie, care mereu a fugit la greu, să aibă mari dificultăţi în a se integra într-un neam care se caracterizează prin trăinicie, eternitate, Dumnezeire? Cum ar putea înţelege ţiganii sensurile sacrificiului personal al credinţei, când singurul lor scop a fost umplerea burţilor cât mai uşor?
Cu toate acestea, în ultimul timp am observat că politicienii români îi năşesc, muzica lor este difuzată pe toate posturile de televiziune şi că sunt prezentaţi mereu pozitiv de presă. Deci cine-i discriminează? Cine nu face eforturi pentru integrarea lor?…
Acesta nu este un comentariu rasist. Aceasta este o realitate. O realitate pe care mulţi dintre aşa-zişii apărători ai ţiganilor se fac că n-o văd. Aşa cum nu văd felul în care privesc ţiganii ţara care-i găzduieşte: între ei ne numesc “rumâni spurcaţi”, iar când sunt prinşi în Italia pe străzi urlă din toate puterile: “sunt cetăţean român! Am drepturi!”.
Atâta vreme cât apărătorii lor nu vor face altceva decât să le amplifice starea de neputinţă, încurajându-i să ceară mereu ajutor DIN AFARĂ, ţiganii nu au nicio şansă. E un adevăr social că oamenii învăţaţi ca alţii să le rezolve problemele nu vor reuşi niciodată să se descurce pe picioarele lor. Şi-atunci? De ce nu se aplică această axiomă ţiganilor? De ce domnilor demnitari români şi străini? Pe ei nu-i consideraţi oameni?
Mihai M. Popescu
Actualitate
Umbrele trecutului: Conexiunile lui Bill Clinton cu Jeffrey Epstein, reanalizate la lumina noilor devoalări
Scandalul Jeffrey Epstein, miliardarul acuzat de trafic de persoane și abuzuri sexuale, continuă să genereze valuri de controverse, mai ales în contextul apariției unor noi loturi de documente și mărturii. Aceste devoalări reaprind dezbaterea publică asupra legăturilor sale cu figuri proeminente, iar declarațiile anterioare ale unor personalități sunt acum supuse unei noi analize riguroase. În centrul atenției se află și fostul președinte american Bill Clinton, a cărui relație cu Epstein și Ghislaine Maxwell a fost, de mult timp, o sursă de speculații intense.
O declarație oficială sub semnul intrebării
În 2019, la trei zile după arestarea lui Epstein, Bill Clinton a emis, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, o declarație scurtă pe Twitter, menită să clarifice și să delimiteze implicarea sa. Textul oficial sublinia că președintele Clinton nu avea cunoștință despre „teribilele crime” pentru care Jeffrey Epstein fusese condamnat în Florida sau despre cele nou aduse în discuție la New York.
Potrivit declarației, între 2002 și 2003, Clinton ar fi efectuat un total de patru călătorii la bordul avionului privat al lui Jeffrey Epstein: una în Europa, una în Asia și două în Africa. Se specifica că aceste deplasări erau legate de activitatea Fundației Clinton, iar personalul, susținătorii Fundației și echipa sa de protecție din Secret Service erau prezenți la fiecare etapă a călătoriilor. De asemenea, era menționată o singură întâlnire cu Epstein, în biroul său din Harlem, în 2002, și o scurtă vizită, aproximativ în aceeași perioadă, la apartamentul lui Epstein din New York, alături de un membru al personalului și echipa de securitate. Declarația concluziona că nu mai vorbise cu Epstein de peste un deceniu și că nu vizitase niciodată Insula Little St. James, ferma lui Epstein din New Mexico sau reședința sa din Florida.
Călătorii și intâlniri: O imagine incompletă?
Deși oficial, declarația lui Clinton a încercat să ofere o imagine clară și limitată a interacțiunilor sale cu Epstein, analiștii și publicul au pus sub semnul întrebării exhaustivitatea acestei prezentări. Mulți susțin că mărturia din 2019 ar putea fi doar o parte a adevărului, lăsând loc pentru numeroase întrebări fără răspuns și detalii potențial omise.
Istoria relației dintre Clinton și Epstein a fost adusă în atenție publică încă din 2011, când Virginia Roberts Giuffre, una dintre victimele lui Epstein, a vorbit despre conexiunile miliardarului cu personalități influente. Contextul noilor documente și mărturii readuce în discuție necesitatea unei transparențe complete, sugerând că legăturile dintre fostul președinte și controversatul finanțist ar fi putut fi mult mai complexe decât cele admise inițial.
Epstein și cercurile puterii: O rețea extinsă
Cazul Jeffrey Epstein a dezvăluit o rețea extinsă de influență, implicând nu doar figuri politice, ci și nume sonore din mediul de afaceri, academic și aristocratic. Fiecare nouă informație aduce la lumină noi conexiuni și ridică întrebări esențiale despre modul în care Epstein a reușit să opereze sub radar pentru o perioadă atât de lungă, protejat de rețelele sale de susținere.
În acest peisaj complex, declarația lui Bill Clinton, departe de a închide capitolul, continuă să fie un punct de referință într-o anchetă mult mai amplă, care pare să scormonească din ce în ce mai adânc în cercurile înalte ale societății. Adevărul complet despre interacțiunile sale și ale altor figuri publice cu Epstein rămâne o necunoscută persistentă, iar presiunea pentru devoalări suplimentare nu face decât să crească.
Actualitate
Miliarde de dolari și ambiții Arctice: Garda de Coastă americană, pe drumul reîntineririi majore
Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare fără precedent, vizând „supraalimentarea” activelor sale cu o infuzie masivă de 25 de miliarde de dolari, provenind din recentul proiect de lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, a confirmat că serviciul analizează opțiunile industriale pentru a construi spărgătoare de gheață suplimentare pe teritoriul SUA și accelerează retragerea flotei de elicoptere MH-65 Dolphin, mai devreme decât fusese prevăzut.
Viziunea noului comandant: O „super-autostradă” a achizițiilor
„«Supraalimentarea» este exact cuvântul potrivit,” a declarat comandantul în fața legislatorilor. „Este ceea ce alimentează succesul planului «Force Design 2028» și apropie oamenii de liniile din față pentru a simplifica și a crea o super-autostradă a achizițiilor și contractărilor.” Lunday, învestit în funcția de al 28-lea comandant al Gărzii de Coastă pe 15 ianuarie, a făcut aceste declarații în cadrul subcomitetului pentru Garda de Coastă, Maritim și Pescuit al Senatului, unde a răspuns la o serie de întrebări, inclusiv despre mixul de spărgătoare de gheață ușoare și medii.
Flota Arctică, în extindere: Nave noi și producție internă
Garda de Coastă vizează achiziționarea a unsprezece noi nave spărgătoare de gheață. Până în prezent, au fost semnate contracte pentru șase noi Cuttere de Securitate Arctice de clasă medie, două urmând să fie construite în Finlanda, iar până la patru în Statele Unite. Celelalte cinci nave ar putea fi un amestec de Cuttere de Securitate Arctică și variante mai ușoare, serviciul insistând ca acestea să fie construite pe plan intern.
„Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, ceea ce va reloca mai multă construcție navală în șantierele navale din SUA și va consolida baza industrială a Americii,” a precizat Lunday. Comandantul a adăugat că a primit deja feedback din partea industriei atât pentru variantele ușoare, cât și pentru cele medii, informații analizate în prezent pentru a elabora un plan de achiziții. Astfel, o decizie specifică privind numărul exact de nave din fiecare variantă nu a fost încă luată.
Alaska, poartă Arctică: Baze strategice în așteptare
Subcomitetul, prin vocea președintelui său, senatorul Dan Sullivan, R-Alaska, l-a interogat pe comandant despre planurile de a acosta unele dintre aceste nave în Alaska. Lunday a confirmat că echipa sa lucrează la diferite opțiuni, iar până la patru dintre aceste spărgătoare de gheață ar putea fi destinate statului arctic.
„Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul (Securității Interne) și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Anul trecut, fostul președinte Donald Trump a solicitat Gărzii de Coastă să achiziționeze până la 40 de nave spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort de modernizare pe termen lung, inclusiv câteva Cuttere de Securitate Polare de clasă grea.
Adio elicopterelor Dolphin: O retragere accelerată și avioane noi la orizont
Pe lângă extinderea flotei de spărgătoare de gheață, legislatorii au discutat și despre planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv achiziționarea de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a declarat că serviciul încă decide ce va face cu elicopterele sale mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus, însă în prezent se pare că aceste aeronave vor fi retrase din serviciu mai devreme de data inițială prevăzută pentru 2037.
„Dolphin-ul este mult mai greu de întreținut. Producătorul de echipamente originale nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea se va produce mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a precizat el membrilor subcomitetului.
Actualitate
SpaceX lansează „Stargaze”: Un far de siguranță gratuit pe autostrada orbitală?
SpaceX a dezvăluit recent o platformă online inedită, denumită „Stargaze”, concepută pentru a monitoriza obiectele spațiale și a emite avertismente în cazul unor potențiale coliziuni pe orbită. Compania a promis că va oferi gratuit datele de conștientizare situațională spațială (SSA) generate de acest sistem altor operatori de sateliți, marcând un moment potențial decisiv în gestionarea traficului orbital.
O nouă eră în monitorizarea spațială
Necesitatea stringentă a unei astfel de inovații a devenit evidentă în decembrie, când un satelit chinez a efectuat o manevră neanunțată în apropierea unuia dintre sateliții de comunicații Starlink ai SpaceX, generând un pericol iminent de coliziune. Acest incident, alături de alte situații la limită înregistrate pe parcursul anului trecut, a determinat compania să coboare aproximativ 4.400 de sateliți Starlink la o altitudine de circa 480 de kilometri. Această decizie strategică reduce riscul de aglomerație, având în vedere că, la această altitudine, sateliții morți și alte deșeuri spațiale sunt eliminate mai rapid de pe orbită datorită atracției gravitaționale mai puternice a Pământului.
Platforma Stargaze generează date SSA utilizând informațiile de auto-orientare colectate de aproape 9.600 de sateliți Starlink. Potrivit SpaceX, acest sistem „îmbunătățește semnificativ siguranța și sustenabilitatea operațiunilor satelitare pe orbita terestră joasă (LEO)”. Sistemul detectează autonom observațiile obiectelor aflate pe orbită, le agregă pentru a genera estimări precise ale orbitei și predicții de poziție și viteză pentru toate obiectele detectate, aproape în timp real. Aceste predicții sunt integrate într-o platformă de management al traficului spațial care identifică potențialele abordări periculoase între obiecte și generează Mesaje de Date de Conjuncție (MDC). Un avantaj major este că Stargaze furnizează aceste rezultate în doar câteva minute, spre deosebire de standardul actual al industriei, care poate dura ore.
O soluție proactivă pentru traficul orbital
SpaceX a declarat că va pune la dispoziția operatorilor de sateliți aceste MDC-uri, cu condiția ca aceștia să partajeze, la rândul lor, date despre locația și mișcările propriilor sateliți. Prin oferirea gratuită a acestui serviciu de partajare a efemeridelor și de screening al conjuncțiilor, compania speră să „motiveze operatorii să ia măsuri similare pentru partajarea efemeridelor și pentru un zbor sigur”. Această inițiativă nu este doar un pas tehnologic, ci și un apel la colaborare în spațiul aglomerat.
Unde inovația intâlnește controversele
Intrarea SpaceX în arena SSA comercială, având în vedere resursele considerabile ale lui Elon Musk și poziția sa dominantă pe piața spațială americană, ar putea crea valuri puternice. Această mișcare ar putea afecta atât firmele concurente de monitorizare spațială, cât și efortul de ani de zile al Departamentului Comerțului (DoC) de a dezvolta un serviciu civil de urmărire spațială. Acest program, Traffic Coordination System for Space (TraCSS), este conceput pentru a elibera Departamentul Apărării, permițându-i să-și concentreze capacitățile de monitorizare spațială asupra potențialelor amenințări orbitale din partea adversarilor.
Administrația Trump, în solicitarea sa de buget pentru anul fiscal 2026, a încercat să anuleze programul TraCSS al DoC, argumentând că societățile private, orientate spre profit, sunt mai mult decât pregătite să preia sarcina de a urmări obiectele spațiale și de a oferi avertismente de coliziune operatorilor, utilizând baza de date gratuită Space-Track.org a DoD. Un fost expert guvernamental a avertizat că această situație „are consecințe potențiale asupra comunității SSA comerciale emergente și asupra TraCSS”.
Limite și necesități ale unui sistem complet
Pe de altă parte, mai mulți experți au subliniat că Stargaze, în configurația sa actuală, nu este, din punct de vedere tehnic, capabil să ofere o soluție universală de SSA pentru operatorii spațiali. De exemplu, Stargaze va furniza date SSA relevante doar pentru operatorii cu sateliți aflați pe „orbita terestră joasă inferioară” (low LEO), deoarece nu poate monitoriza alte regimuri orbitale. Un expert guvernamental a precizat că „sistemele lor de urmărire a stelelor nu sunt telescoape”, indicând o limitare inerentă a tehnologiei folosite.
Richard DalBello, fostul șef al Oficiului pentru Comerț Spațial și responsabil cu programul TraCSS, a salutat inițiativa SpaceX ca o contribuție la siguranța și securitatea spațială. Cu toate acestea, el a avertizat că un sistem civil de SSA este în continuare absolut necesar. Într-o postare pe LinkedIn, DalBello a subliniat că „TraCSS încă contează. Coordonarea traficului spațial civil are nevoie de o coloană vertebrală neutră, bazată pe standarde, care să nu fie legată de platforma, stimulentele sau termenii de serviciu ai unui singur operator. Un strat de arhitectură deschisă, administrat public, este cel care construiește interoperabilitatea, încrederea și durabilitatea întregului ecosistem – și pe care guvernul SUA îl poate susține alături de aliați și parteneri.”
În concluzie, lansarea Stargaze de către SpaceX reprezintă un pas important spre o mai bună conștientizare situațională în spațiu, aducând un instrument puternic și accesibil. Totuși, ea reaprinde și dezbaterea fundamentală despre rolul sectorului privat versus cel public în asigurarea siguranței spațiale globale și despre necesitatea unui cadru cuprinzător și independent pentru gestionarea traficului orbital, un domeniu în care miza este din ce în ce mai mare.
-
Exclusivacum 3 zileClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!
-
Featuredacum 2 zileȘeful Poliției Capitalei, criticat de Europol pentru nerespectarea protocolului la intonarea Imnului Național
-
Exclusivacum 2 zile„Il Capo”, milionar din evaziune? Fiscul ii pune dosarul la „fond”, White Tower așteaptă!
-
Exclusivacum 3 zileVărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
-
Exclusivacum 4 zileMAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!
-
Exclusivacum 3 zileCoca-Cola sub domnia absurdului: Cum „Lordul” Nan și clanul său au transformat fabrica de fericire într-un focar de incompetență și ilegalități!



