Capitala neoficială a escrocheriilor, Ploieștiul, ne servește un nou episod din saga tunurilor imobiliare, o telenovelă juridică în care „mafia” joacă la cazino, „reginele” își ciuruiesc victimele, iar justiția… ei bine, justiția pare să numere oi, nu termene. O retrospectivă a ultimilor doi ani ne arată că impunitatea are gust de șampanie scumpă și miros de cauciuc ars de BMW electric, în timp ce sute de familii își plâng soarta și o așteaptă pe „mama-justiția” să se trezească din somnul cel de veci. Căci, nu-i așa, ce-a fost mai greu a trecut, nu-i așa, „Il Capo”?

Distribuția „Tunului imobiliar de la Ploiești”: Echipa de vis care a „ciuruit”!

De la stânga la dreapta, sub fericita prezumție de nevinovăție (încă valabilă!), îi prezentăm pe actorii principali ai acestei tragicomedii judiciare: Marioara Lupu, „administrator scriptic” și „paravanul” binomului Lupu-Nichita; Mihai Lupu, „dezvoltatorul imobiliar de facto” și maestrul din umbră; Daniel Ștefănescu, „potent om de afaceri” și „magnatul” grupului, expert în achiziții de 100 de lei; Vlad Nichita, „Il Capo”, „eminenta cenușie” a grupului, avocat cu un trecut controversat (inclusiv un accident mortal) și regizor al „piesei de teatru”; și, în final, Tache Alexandra Cristina, „marioneta” perfectă, concubina lui Mihai Lupu, actrița invitată care a vândut acțiuni „moka” pe… 100 de lei. O distribuție de milioane, în stil românesc!

„Il Capo” dă din coate, justiția doarme (dar cu ochii pe BMW-uri!)

După ce, acum doi ani, în ianuarie 2024, avocatul Vlad Nichita, alias „Il Capo” (un pseudonim consacrat de Incisiv de Prahova), era „împachetat” la Vama Albița, încercând o evadare spectaculoasă spre Republica Moldova, am fi putut crede că „balul” s-a terminat. Ghinion! După arest preventiv și domiciliu, „Il Capo” s-a eliberat ca o pasăre a cerului, gata să-și reia „mici plăceri”.

Și ce plăceri! Cazinouri, întâlniri „private cu importante persoane din peisajul autohton” ploiestean (probabil pentru strategii de „optimizare fiscală” sau rețete de sarmale), etalarea unor costume de lux (conform imaginilor circulante, probabil cusute cu ață de aur, din banii păgubiților), toate acestea conturând un personaj ce pare să fi „uitat” complet de celula de la Câmpina. De parcă „ce a fost greu a trecut”, „Il Capo” a dat frâiele libere, acumulând nu doar kilograme (simbol al bunăstării fără griji), ci și un „număr impresionant de dosare” penale, atât la Ploiești, cât și la București.

Însă, de unde atâția bani pentru o „armată de avocați cu ștaif” și onorarii pe măsură, și, mai ales, pentru vacanțe exotice la soare, în timp ce procesele stagnează? Răspunsul „oficial” lipsește, dar străzile din Ploiești strigă „bani furați!”. Iar pentru a-și sublinia „libertatea” și a epatat în mondenul local, „Il Capo” și-a achiziționat un bolid BMW electric nou-nouț (imaginile sunt grăitoare!), înmatriculat, desigur, pe numele „nimănui” sau al „oricui”, doar nu pe al domniei sale, ca să nu cumva să „riște” vreun sechestru asigurător. Ca un „ex-soț” exemplar, „Il Capo” a asigurat și pentru fosta soție, Elena Nichita (administratora Fasty Tasty SRL, cu care, conform surselor, trăiește în concubinaj), un alt BMW X3, din patrimoniul aceleiași firme de la care, culmea tupeului, s-au mai și vândut apartamente „scăpate” de sechestru. De la această familie, doar un lucru lipsește: bunul simț.

Marionetele lui „Il Capo”: De la „paravan” la „moka” de 100 de Lei!

În spatele „Il Capo” se învârte un carusel de personaje demne de o piesă de teatru absurdă, cu roluri bine stabilite în „piesa” tunului imobiliar. Marioara Lupu, alias „Ciuruitoarea de Ploiești” (la 76 de ani, încă în formă!) este, conform noilor dezvăluiri, „administrator scriptic al PFA Lupu Marioara Domnica”, un simplu „paravan” pentru binomul Mihai Lupu – Vlad Nichita. Mihai Lupu, „dezvoltatorul imobiliar de facto”, pare să fi tras sforile în culise, chiar dacă acum fiecare aruncă vina pe celălalt în jocul „aruncă noroiul mai departe”.

Și, bineînțeles, nu o putem uita pe Tache Alexandra Cristina, concubina lui Mihai Lupu, o „marionetă” care a acceptat să joace un „rol principal” în această „piesă de teatru” regizată de Nichita și Lupu. Ca administrator la Romana Milex, a primit 50% din acțiuni „moka” de la Marioara Lupu. Și ce-a făcut cu ele? Le-a vândut pe… 100 de lei! Cui? Nimănui altuia decât lui Daniel Ștefănescu, un „potent om de afaceri” și „magnatul” grupului, administrator la Gersim Imobiliare și partener 50% în Gersim Development. O „inginerie financiară” care face Black Friday să pară o afacere cinstită și care demonstrează, cu o obscenitate rară, cum patrimoniul a fost plimbat, iar păgubiții lăsați cu ochii în soare.

City Gate: De la vis rezidențial la „stână fără stăpân” (și fără Dumnezeu!)

În timp ce „Il Capo” își permite vacanțe exotice și bolizi de sute de mii de euro, „City Gate”, cartierul rezidențial ce trebuia să fie o „poartă” modernă a orașului, s-a transformat într-o veritabilă „stână fără stăpân” . Un rai al hoților și al ocupărilor abuzive, o zonă unde niciun criteriu legal nu mai este respectat, și care nu mai interesează pe nimeni, nici măcar pe actualii proprietari.

Disprețul față de cei „mulți oameni care s-au sacrificat lucrând în diferite colțuri ale lumii, departe de familiile lor, strângând băierile pungii pentru a-și achiziționa un apartament mai frumos”, este palpabil. „Il Capo” este, pe bună dreptate, descris ca un „rapace fără scrupule”, un individ care „nu are DUMNEZEU” – o referință dură la accidentul mortal din 2016, în care a fost implicat. Pentru un astfel de personaj, empatia este o limbă străină, iar „soluționarea situației din City Gate” este o prioritate mai mică decât următoarea partidă de cazinou sau achiziționarea unei noi bijuterii pe patru roți.

Justiția ploieșteană: „Șotron” cu termene și „organe” cu telescop (până la prescripție!)

În tot acest spectacol grotesc, sistemul judiciar joacă șotron, transformând Dosarul 429/42/2025/a1 într-o farsă pe banii fraierilor. Ajuns la Curtea de Apel Ploiești în mai 2025, dosarul zace de șapte termene în Camera Preliminară, transformând art. 343 CPP într-o glumă proastă. Cele 60 de zile maxime pentru Camera Preliminară au devenit un termen elastic, iar judecătoarea Irina Nicoleta Comardici, cu tot respectul pentru cei 19 ani de experiență, pare „ușor depășită” de avalanșa de „excepții și măsuri” invocate de armata de avocați a apărării. „Președinta grăbită” de care vorbeau pagubitii pare să fie grăbită doar să amâne, alimentând suspiciuni și indignare.

Păgubiții, exasperați, cer celeritate, fixarea unui calendar strâns și sancționarea abuzului de drept procedural, temându-se, pe bună dreptate, că „timpul va rezolva tot”, așa cum s-a mai întâmplat în trecut cu alte dosare „sensibile”. Dar, iată și o „rază de speranță”, menționată chiar de sursele noastre: chiar dacă „fumul” procedural sufocă sălile de judecată, iar prescripția ticăie, gruparea a fost ținută sub „observație totală”. „Ne-am călcat pe bombeuri cu filajele” – semn că „justiția, pardon, organele de cercetare penală și serviciile de informații românești” sunt hotărâte să-și facă datoria până la capăt… sau până la următorul BMW achiziționat (aici).

Concluzie: Latul se strânge? Doar dacă nu-i place la Cazinou!

Viitorul este incert, dar un lucru e sigur: „Il Capo” și „marionetele” sale se bucură de o viață la care mulți doar visează, construind-o pe ruinele visurilor altora. Latul se strânge, spunem noi, dar se pare că se strânge în jurul gâtului justiției și al victimelor, nu al infractorilor. Câte arogante mai trebuie să îndure Ploieștiul? Când își vor recupera păgubiții prejudiciile, înainte ca averea să fie plimbată prin atâtea „paravane” și off-shore-uri încât nici detectivii privați nu o vor mai găsi?

Cerem autorităților să rezolve aceste cazuri cât mai repede, să recupereze tot prejudiciul și să confiște averea infractorilor, dând-o înapoi celor „ciuruiți”. Altfel, Ploieștiul va rămâne capitala neoficială a fraudelor imobiliare, un loc unde escrocii prosperă, iar victimele sunt condamnate la tăcere și disperare. Articolul 343 CPP nu este un stand-up comedy, e un cronometru. Și, deși sala rămâne ocupată de numere cu excepții, publicul – adică oamenii păgubiți – iese din nou jefuit: de timp, de încredere, de șansa la reparație. Dacă „poligonul” trage la țintă în hârtie, sperăm că legea va răspunde în fapt, înainte ca „Il Capo” să-și cumpere următorul bolid și Prahova să devină cu adevărat capitala prescripțiilor.

Noapte bună, România! Vom reveni! (Cristina T.).