Connect with us

Exclusiv

Spiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer

Publicat

pe

Dacă mai avea cineva impresia că Justiția din România se mișcă încet, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vine cu dovada științifică a faptului că, în sălile noastre de judecată, timpul nu doar că stă pe loc, dar curge direct înapoi, până prin anul de grație 2008.

Șapte polițiști de frontieră de la Giurgiu au îndrăznit, în februarie 2020, să întrebe statul român de ce salariul lor este calculat după niște legi decedate, îngropate și cu parastasul făcut de mai bine de un deceniu. După șase ani și jumătate de suspans demn de o telenovelă indiană – din care cinci ani și jumătate dosarul a zăcut în comă indusă pe la Curtea Constituțională –, Tribunalul Dolj le-a trântit recent în brațe Sentința nr. 1314/2026: circulați, nu e nimic de văzut, sărăcia voastră este sută la sută constituțională!

Cireașa de pe coliva juridică? Cei peste cinci ani de așteptare la ușa CCR au fost complet degeaba. Curtea dăduse deja exact același răspuns încă din februarie 2021, cu nouă zile înainte ca Tribunalul Dolj să trimită întrebarea la București. Practic, timp de cinci ani și jumătate, nouă judecători constituționali au stat pe salarii cât bugetul unei comune ca să dea Copy-Paste dintr-un fișier pe care îl aveau deja pe desktop, după care le-au mai trebuit încă cinci luni (aprilie – septembrie 2026) doar ca să trimită textul la Monitorul Oficial. Probabil l-au expediat prin porumbel călător șchiop.

Zombii legislativi din fluturașul de salariu și miracolul de la 484,17 lei

În centrul acestei comedii absurde tronează o cifră magică, aproape mistică pentru contabilii Ministerului Afacerilor Interne: 197,33 lei. Aceasta este celebra „valoare de referință sectorială”, născută în 2008 printr-o ordonanță simplă (OG nr. 8/2008), abrogată expres la 1 ianuarie 2010 și, ca să fie sigură toată lumea că e moartă definitiv, respinsă în întregime de Parlament în 2012.

În lumea oamenilor normali, o lege abrogată și respinsă nu mai există. În universul paralel al MAI, însă, contabilitatea se face prin ședințe de spiritism: ori de câte ori un polițist se muta pe o funcție, finanțiștii ministerului aprindeau lumânări, invocau fantoma anului 2009 („încadrare ipotetică la 31 decembrie 2009”, cum recunoaște negru pe alb IPJ Ilfov!) și îi înmulțeau viața cu 197,33 lei. Și nu pe ascuns, ci recunoscut senin, cu ștampilă și semnătură, de IGPR, Poliția Capitalei, MAI și inspectoratele județene, ba chiar băgat și în ordine secrete de ministru!

Desigur, fantoma lui 2008 îi bântuie doar pe „fraierii” din stradă și din frontieră. Între timp, salariul minim pe economie sărea de la 600 la 1.900 de lei (umflând automat indemnizațiile demnitarilor), iar pentru magistrați – inclusiv judecătorii militari – aceeași valoare de referință nu doar că a fost ținută în viață printr-o derogare specială, dar a crescut frumos, din pix judecătoresc în pix judecătoresc, de la 291,98 lei până la 484,17 lei. Adică de două ori și jumătate mai mult decât la polițiști! Cu alte cuvinte, când își calculează propriile lefuri, magistrații descoperă inflația, matematica superioară și echitatea europeană; când judecă fluturașul polițistului de la Giurgiu, descoperă brusc „marja de apreciere a legiuitorului” și frumusețea austerității din 2008.

Schizofrenia în robă vișinie: Salariul nu ține de statut, polițistul lucrează din pasiune!

Dacă așteptarea de cinci ani pentru un Copy-Paste ține de lene instituțională, motivarea din Decizia CCR nr. 420/2026 intră direct în patrimoniul mondial al umorului involuntar.

Ca să scape Guvernul de acuzația că a măcelărit salarizarea polițiștilor printr-o biată ordonanță simplă (deși Constituția cere lege organică pentru statutul funcționarilor publici), Curtea Constituțională a emis o cugetare epocală, cu unanimitate de voturi: salarizarea NU ține de statutul polițistului!

Ați citit bine. În viziunea înalților prelați ai Constituției, cetățeanul român nu se face polițist ca să aibă din ce își plăti ratele și mâncarea copiilor, ci strict din dragoste platonică pentru chitanțier, bocanci și frigul din vamă. Faptul că în chiar Legea nr. 360/2002 (Statutul polițistului!), la capitolul „Drepturi”, primul punct trecut la art. 28 este fix „dreptul la salariu lunar”, iar art. 22 spune că salarizarea se stabilește prin lege? Detalii plictisitoare pentru cine nu are chef să citească legea despre care își dă cu părerea!

Dar partea cu adevărat savuroasă este gimnastica mentală a aceleiași Curți în timp:

  • Iunie 2005 (Decizia 289): Șapte judecători CCR scriu negru pe alb că „sistemul de salarizare ține de statutul lor” și cere lege organică.
  • Noiembrie 2005 (Decizia 645): Exact aceiași șapte judecători se trezesc peste nici șase luni, pe aceeași ordonanță, și decid fix invers: salarizarea nu ține de statut!
  • 2019 (Decizia 318): Procurorul încearcă duma cu „salariul nu ține de statutul polițistului”, iar CCR îl ignoră suveran și le dă dreptate polițiștilor.
  • 2026 (Decizia 420): CCR dezgroapă teza procurorului din 2019 și decizia convenabilă din toamna lui 2005, prefăcându-se că decizia din vara lui 2005 nici nu a existat vreodată, deși sindicatul i-o pusese sub nas!

Și, ca să închidă cercul absurdului în aceeași hârtie, la paragraful 23 judecătorii CCR recunosc candid că „în fapt” salariile se calculează tot după legile de dinainte de 2010, ca doar patru paragrafe mai jos să jure cu mâna pe Constituție că legea nouă nu trimite la acte abrogate și are un conținut „clar și predictibil”. E ca pisica lui Schrödinger în variantă bugetară: cifra de 197,33 lei îți mănâncă jumătate din salariu pe fluturaș în fiecare lună, dar când se uită CCR în lege, nu există nicăieri!

Tribunalul Dolj și arta de a te spăla pe mâini: „Cereți ordinul secret pe care CCR l-a interzis deja!”

Întors din excursia de cinci ani pe la București, dosarul a aterizat pe masa Tribunalului Dolj, care s-a grăbit să rezolve în câteva pagini tot ce mai rămăsese în picioare, cu o eleganță de buldozer.

Ați cerut egalizare salarială pe Decizia CCR 794/2016 și recalcularea sumelor compensatorii? Pardon, au picat la pachet cu primul capăt, nu ne mai obosim să motivăm separat!

Ați cerut compensația de risc și pericol deosebit de până la 30%? Aici logica instanței devine o capodoperă de cinism birocratic. În 2019 (Decizia 318), CCR stabilise deja că e profund neconstituțional ca ministrul să împartă acest drept după ureche, prin ordine clasificate „secret de serviciu”, pe care polițistul nu are voie să le citească, pentru că drepturile salariale se stabilesc doar prin lege. Ce le transmite însă Tribunalul Dolj polițiștilor în 2026? Că nu le poate da banii direct, fiindcă sub noua lege trebuia emis… un ordin de ministru! Adică: „Băieți, ați greșit cererea! Nu trebuia să cereți banii, trebuia să ne rugați frumos să-l obligăm pe ministru să mai scrie încă un ordin din ăla pe care CCR tocmai a zis că n-are voie să completeze legea!”

Iar la majorarea salarială de 7,5%, tribunalul a încurcat complet borcanele juridice, tratând o creștere a salariului de funcție (lămurită deja de Înalta Curte prin Decizia 75/2024 și recunoscută chiar și pe sub masă de Ministerul Muncii ca fiind parte din baza salarială, nu spor înghețat!) ca pe o pomană oprită magic la granița zilei de 1 ianuarie 2019, fără măcar să verifice dacă după acea dată s-a calculat corect.

Concluzia? Mai băgați o fisă la recurs!

După șase ani și jumătate de plimbat hârtii între Giurgiu, Craiova și București, cei șapte polițiști de frontieră au rămas cu o lecție usturătoare de drept constituțional românesc: în țara asta, o ordonanță abrogată acum 16 ani este mai vie decât Constituția, ordinele secrete bat legea publică, iar salariul tău nu are nicio legătură cu meseria ta.

Vestea bună este că sentința nu e definitivă și urmează recursul, în 15 zile. Vestea proastă e că, la viteza de croazieră a justiției patriei, s-ar putea ca decizia definitivă să le vină băieților direct pe talonul de pensie – calculat, firește, tot prin încadrare ipotetică la 31 decembrie 2009 și înmulțit cu nemuritorul 197,33 lei! (Cristina T.).

Comenteaza si tu

Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48

You must be logged in to post a comment Login

Leave a Reply

Exclusiv

Croitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele

Publicat

pe

De

Există în administrația românească o tradiție sacră, aproape mistică: întâi tai panglica, dărâmi zidul și desenezi organigrama din pix, iar abia apoi, eventual, cauți ruleta să vezi ce dimensiuni avea camera. Sistemul penitenciar din România nu putea face notă discordantă. Ministerul Justiției (MJ) și Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) au sunat adunarea pentru marea „reformă” a pușcăriilor, doar că au uitat un detaliu jenant de elementar: să verifice dacă știu pe ce lume – și pe ce cifre – trăiesc.

Potrivit unei luări de poziție publicate de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), condusă de Cosmin Dorobanțu, arhitecții acestei reorganizări au fost puși în fața unui test de cultură generală instituțională care riscă să le provoace insomnii. Printr-o adresă oficială (nr. 138/16.11.2026), sindicaliștii le-au trântit pe masă șefilor din ANP și ministrului Justiției, Radu Marinescu, o listă cu 37 de întrebări esențiale. Nu sunt capcane filozofice, ci abecedarul oricărui manager care nu conduce o instituție legat la ochi.

Mai întâi tăiem, apoi promitem că „vom colecta datele”

Momentul de aur al acestei piese de teatru absurd nu vine însă din întrebările sindicatului, ci din reacția conducerii. Comisarul-șef Geo Bogdan Burcu, directorul general al ANP, a ținut să liniștească apele și a transmis că tratează cu maximă seriozitate demersul, promițând solemn că instituția… va colecta datele necesare fundamentării deciziilor privind reforma.

Citiți din nou, rar, această bijuterie birocratică: reforma este deja anunțată de Ministerul Justiției și de ANP, motorașele reorganizării sunt turate, dar conducerea abia acum se apucă „să colecteze datele” pe care ar fi trebuit să se bazeze reforma încă din secunda zero. E ca și cum chirurgul te-ar deschide pe masa de operație și, cu bisturiul în mână, ar trimite o asistentă până la radiologie să vadă dacă ai, într-adevăr, pietre la rinichi sau doar o indigestie.

Dacă ANP trebuie să „colecteze” acum aceste informații la cererea sindicatelor, pe ce s-au bazat până ieri grupurile de lucru din minister? Pe horoscop? Pe intuiție managerială pură? Sau pe vechea artă românească de a muta trei căsuțe într-o organigramă și a numi asta „viziune strategică”?

Aritmetica fantomă a paturilor goale și febra betonului nou

În timp ce la Ministerul Justiției se flutură memorandumuri proaspete – chiar în noiembrie 2026 – pentru investiții masive în extinderea capacității de cazare, documentul făcut public de FSANP bagă degetul direct în rana bugetară. Cum poți cere bani publici ca să torni betoane noi, când nu ești în stare să spui negru pe alb câte paturi stau astăzi goale în pușcăriile existente?

Sindicaliștii cer cifre pe care șefii ANP ar trebui să le știe și treziți din somn la trei dimineața: care este capacitatea reală calculată la standardul european de 4 metri pătrați (sau măcar o simulare de avarie la 3 metri pătrați), câte locuri stau neocupate din cauza „profilării” rigide a penitenciarelor și câte celule zac încuiate cu lacătul pentru că instalațiile sunt praf ori pentru că, pur și simplu, nu mai are cine să îi păzească pe deținuți.

Este paradoxul suprem al statului gospodar: într-o aripă a pușcăriei deținuții stau înghesuiți ca sardinele, generând condamnări la CEDO, iar în cealaltă aripă bate vântul pentru că birocrația din centru nu a fost capabilă să reprofileze secțiile sau să aprobe propunerile venite chiar din teritoriu. Dar, desigur, reprofilarea din pix nu taie panglici și nici nu îngrașă devize de construcții. Așa că FSANP întreabă, cu o malițiozitate perfect justificată, câte locuri noi s-au dat în folosință în ultimul deceniu, câte s-au închis în paralel și, mai ales, cât ne-a costat, la virgulă, fiecare pat de fier inaugurat cu fanfară.

Deținuți nefolosiți, gardieni lipsă și mirajul liberării

Tirul celor 37 de întrebări demontează metodic și restul miturilor din curtea justiției execuțional-penale. Ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani cu munca după gratii? Câți deținuți buni de muncă stau degeaba în celule și de ce? Ce simulări savante are ANP pentru sistemul zilelor câștigate prin muncă (fie că vorbim de două zile de muncă neremunerată sau trei zile plătite pentru o zi scăzută din pedeapsă) și cum influențează asta liberarea condiționată?

Mai mult, câți deținuți devin anual eligibili pentru a pleca acasă, ce spun comisiile din penitenciare și ce decid, în final, judecătorii? Ce propuneri legislative a trimis ANP către Ministerul Justiției în ultimii cinci ani ca să mai scoată din presiunea supraaglomerării, în afară de eternul refren „mai dați-ne bani de ziduri”?

Iar peste toate acestea tronează elefantul din cameră, pe care reformatorii de birou îl ocolesc cu grație: resursa umană. În sectorul operativ – acolo unde polițiștii de penitenciare dau piept zilnic cu realitatea brută a detenției, nu cu tabelele din minister – deficitul de personal este cronic. Dacă mâine ar răsări din pământ mii de locuri noi de cazare, cine le-ar păzi? Statul vrea extindere imobiliară carcerală, dar uită să calculeze câți oameni îi lipsesc deja din foișoare și de pe secții și cât ar costa angajarea altora noi.

Excel-ul adevărului: proba de foc pentru ministrul Marinescu și șeful ANP

Cea mai usturătoare palmă din adresa semnată de Cosmin Dorobanțu se află însă la final, acolo unde sindicatul le cere guvernanților să lase poezia și să treacă la tabelul Excel. Mai exact, FSANP solicită ca, acolo unde ANP nu poate răspunde la întrebări, să recunoască oficial și în scris motivul: datele nu sunt colectate, nu sunt centralizate sau, pur și simplu, nu există în evidențele instituției?

Este un șah-mat birocratic impecabil. Dacă ANP are studiile de impact, analizele economice și indicatorii de performanță, dar le ține la sertar, înseamnă că mimează dialogul social și încearcă să treacă reforma pe sub radar, punând polițiștii de penitenciare în fața faptului împlinit. Dacă însă aceste studii nu există – așa cum trădează promisiunea directorului Burcu că „va colecta datele” –, atunci întreaga reformă anunțată de ANP și patronată de ministrul Radu Marinescu nu este altceva decât o improvizație periculoasă pe banii contribuabililor și pe siguranța angajaților din sistem.

Până la următoarea ședință de „consultare”, mai-marii din Justiție și Penitenciare au de ales: fie vin cu temele făcute, defalcate pe fiecare unitate în parte, fie recunosc cinstit că s-au apucat să dărâme casa fără să aibă habar unde sunt stâlpii de rezistență. Pentru că, oricât de groase ar fi zidurile unei pușcării, impostura administrativă nu mai poate fi ținută sub cheie. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Poliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR

Publicat

pe

De

În Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Arad s-a descoperit recent o nouă formă de muncă operativă sub acoperire: concursul-fantomă pentru șefie, organizat de instituție fără știrea instituției, la care participă un singur om al cărui nume este, simultan, afișat pe toate gardurile virtuale ale poliției și strict secretizat prin regulamente europene. Dacă Franz Kafka ar fi dat examen la Câmpina, probabil ar fi picat psihologicul de invidie în fața imaginației birocratice de pe Mureș.

Potrivit unei dezvăluiri făcute de Sindicatul Europol, bazată inclusiv pe un schimb de mesaje obținut de publicația Oficiul de știri, conducerea IPJ Arad a reușit performanța rară de a transforma cel mai important concurs din ograda proprie într-un monument de impostură comunicațională. Când jurnaliștii au îndrăznit să întrebe dacă este adevărat că șeful Poliției Municipiului Arad ar fi fost declarat „inapt” la testarea psihologică aferentă concursului pe post (programată la finalul lunii octombrie 2026), aparatul de comunicare al inspectoratului a intrat în fibrilații și a scos pe gură două perle demne de manualul micului mincinos instituțional.

Antetul care nu există și amnezia selectivă de la ora 18:42

Reacția oficială a purtătoarei de cuvânt a IPJ Arad, livrată presei pe WhatsApp cu o seninătate dezarmantă, merită înrămată pe holurile Ministerului Afacerilor Interne: „IPJ Arad nu organizează acest concurs și nu poate comunica date privind candidații sau rezultatele acestora”. Ba, ca să fie tacâmul complet, mesajul se încheie apoteotic cu precizarea că datele sunt „proteje” (exact așa, mâncând silabe din tastatură, probabil de emoția adevărului) de legislația GDPR.

Ghinion teribil însă pentru amnezia subită a comunicatorilor în uniformă: hârtiile oficiale au prostul obicei să lase urme. Atât graficul de desfășurare a concursului (publicat pe 12 octombrie 2026), cât și tematica și bibliografia poartă, mare cât roata carului, stema și antetul Inspectoratului de Poliție Județean Arad – Comisia de Concurs/Examen, cu mențiunea cât se poate de limpede „NESECRET”.

Așadar, cine a organizat concursul? Extratereștrii care au furat ștampila inspectoratului? Poltergeistul din secretariat? Evident că nu. Iar cum într-o structură militarizată purtătorul de cuvânt nu strănută fără aprobare de sus, aflându-se în subordinea directă a inspectorului-șef, chestorul Dan Stoicănescu, este limpede pentru oricine nu s-a născut ieri că această fentă grosolană poartă girul – dacă nu chiar dictarea – vârfului ierarhic al IPJ Arad. Când favoritul riscă să se împiedice la psihologic, prima urgență a șefimii nu este transparența, ci trasul preșului peste mizerie.

Șeful invizibil: public pe site la „Împuterniciți”, anonim la concurs sub umbrela GDPR

A doua jumătate a scuzei oficiale trece deja din registrul minciunii directe în cel al comediei pure. Să invoci protecția datelor cu caracter personal (GDPR) ca să ascunzi identitatea singurului candidat la șefia Poliției Municipiului Arad este ca și cum ai pune o cagulă pe statuia din centrul orașului ca să nu-i încalci intimitatea.

Vorbim, înainte de toate, despre o funcție publică de conducere plătită din banii cetățenilor, nu despre abonamentul la sală al unei persoane private. Dar ridicolul absolut abia acum urmează: misteriosul și unicul candidat intrat în această „cursă” solitară nu era vreun necunoscut picat din stele, ci chiar ofițerul agreat și uns anterior de chestorul Stoicănescu, prin împuternicire, la comanda Poliției Municipiului Arad! Adică omul al cărui nume și prenume tronează bine-mersi pe site-ul oficial al aceluiași IPJ Arad. La rubrica „Conducere” este persoană publică, dar când vine vorba de examen și de testul psihologic devine brusc cetățean vulnerabil, ocrotit de Bruxelles.

Concursul cu un singur alergător sau radiografia unui „management” de care fuge toată lumea

Dincolo de bâlbele penibile cu iz de mușamalizare, adevărata știre de investigație stă în pustiul din sala de examen. Funcția de șef al Poliției Municipiului reședință de județ este, teoretic, perla coroanei operative din unitate – un post râvnit de orice ofițer cu ambiție și carieră solidă în spate. Și totuși, la Arad, s-a înscris un singur om: împuternicitul șefului.

De ce au stat pe margine toți ceilalți ofițeri din IPJ Arad? Explicațiile sunt doar două, iar ambele sunt devastatoare pentru chestorul Stoicănescu:

  • Fie toată suflarea polițienească din județ știe deja „cât de corecte” sunt concursurile și a înțeles că, atunci când există un preferat al conducerii, restul candidaților sunt chemați doar pe post de decor democratic;
  • Fie atmosfera și stilul de conducere ale chestorului Stoicănescu sunt atât de toxice, încât niciun ofițer zdravăn la cap nu își mai dorește să lucreze în echipa lui de comandă, preferând să stea cât mai departe de biroul șefului cel mare.

Dubla măsură: cercetare disciplinară pentru șapcă strâmbă, imunitate pentru minciună oficială

Cum se va încheia acest episod glorios din istoria poliției arădene? Cu o liniște asurzitoare. Așa cum punctează acid și sindicaliștii de la Europol, purtătoarea de cuvânt care a mințit presa cu antetul instituției pe masă nu va păți absolut nimic. Nu se va sesiza niciun Birou de Control Intern, nu va curge nicio mustrare, nu se va tăia niciun leu din salariu, pentru că minciuna spusă în apărarea șefilor se trece, nu-i așa, la „fapte de arme”.

În schimb, mâine dimineață, agentul din stradă care își uită șapca pe scaunul autospecialei, întârzie trei minute la apel sau răspunde fără suficientă umilință unui superior va fi băgat urgent în cercetare prealabilă pentru „atingere adusă prestigiului instituției”. Pentru că la IPJ Arad prestigiul nu pățește nimic atunci când conducerea minte presa în față – el se șifonează doar la talpa poliției, acolo unde nu ajunge umbrela protectoare a chestorului și nici miracolul GDPR. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!

Publicat

pe

De

Dacă cineva mai avea vreo îndoială că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova „școala de croitorie penală” a fostului stăpân de la DNA Ploiești, Mircea Negulescu – zis „Portocală” –, încă mai produce confecții judiciare pe bandă rulantă, realitatea din sălile de judecată vine să spulbere orice iluzie. Procurorul Eduard Stasie a comis-o din nou! Învățat cu vechile metehne ale „unității de elită”, în care rechizitoriile se scriau din imaginație literară, probele apărării se aruncau la coș, iar judecătorii erau așteptați să înghită pe nemestecate orice aberație, maestrul Stasie s-a lovit frontal de zidul legii. Iar dosarele sale penale, umflate cu pompa abuzului, încep să pice unul câte unul în fața instanței!

După scandalul monstruos din dosarul „Negoiță” – acolo unde probele fizice dispăreau în neantul IPJ Prahova, plăcile de OSB se spărgeau miraculos și se evaporau pe bază de „drafturi” nesemnate –, o nouă „boroboață” marca Eduard Stasie a fost demontată bucată cu bucată chiar în Camera Preliminară a Tribunalului Prahova, prin Încheierea din 05.11.2026 (Dosar nr. 3732/105/2026/a1).

De la placa de OSB evaporată la „PROBE NARCIS” îngropate sub preș: Marca înregistrată a lui Stasie! (aici)

Să ne amintim puțin rețeta clasică din laboratoarele unde s-a format Eduard Stasie, fostul coleg de birou și discipol al lui „Portocală”, dar și tatăl grijuliu al subinspectorului Stasie Anton de la IPJ Prahova. În dosarul nr. 4532/281/2023 (cazul cetățeanului Negoiță), deși expertizele genetice (ADN), traseologice și grafice ale propriilor instituții ale statului îi dădeau peste nas, procurorul a trimis omul în judecată. Iar când instanța a cerut corpurile delicte – celebra placă de OSB cu inscripția „TE OMOR” și bucata de cretă roz –, stupoare: dispăruseră! Au fost „restituite” fictiv printr-o ciornă oarbă din 29.02.2024, fără semnături și fără proces-verbal în sistemul ECRIS, într-un ping-pong halucinant al mușamalizării între Parchet și IPJ Prahova.

Ei bine, lupul își schimbă părul, dar năravul ba! În Rechizitoriul nr. 212/283/P/2025 din 07.08.2026, prin care l-a trimis în judecată pe agentul de poliție și șeful Postului de Poliție Chiojdeanca, Ion Narcis Florentin, procurorul a aplicat aceeași metodă a pumnului în gură și a disprețului suveran față de Codul de procedură penală.

Cum se fabrică un dosar de „mare corupție” când nu ai fapte, dar ai normă de îndeplinit? Simplu:

  1. Amesteci basmele cu geografia și legile abrogate: Îl acuzi pe șeful de post de la Chiojdeanca de patru infracțiuni de luare de mită (art. 289 alin. 1 C.pen. raportat la Legea 78/2000), dar uiți un detaliu elementar: să spui ce act de serviciu a încălcat! În loc de fapte concrete, trântești în rechizitoriu lozinci demne de compunerile de clasa a patra: „protejarea activității”, „neefectuarea controalelor” sau „neaplicarea sancțiunilor”.
  2. Ignori fișa postului, competența teritorială și legile în vigoare: În elanul său stahanovist, procurorul îl acuză pe polițist că nu a oprit camioane de lemne (deși nu avea calitatea de polițist rutier desemnat), că a pretins un laptop Lenovo pentru a nu sancționa activități comerciale de pe raza comunelor Salcia și Sângeru – adică în afara competenței sale teritoriale de la Chiojdeanca! –, ba chiar îi pune în cârcă atribuții din Legea nr. 12/1990, o lege abrogată încă din anul 2020 prin OUG nr. 212/2020! Mai mult, când probele din dosar arătau că un alt agent (Negoiu Petre) s-ar fi deplasat pentru recuperarea unor presupuse datorii de la numiții Cristean Ion Vasile și Jipa Georgian Mădălin pentru martorul-denunțător Berbec Constantin, rechizitoriul aruncă, printr-o magie neagră, totul în spatele lui Ion Narcis Florentin!
  3. Ascunzi cererile de probatoriu ale apărării sub un bilețel galben! Aceasta este bomboana de pe coliva profesionalismului din acest dosar. Pe 27 aprilie 2026, avocatul inculpatului transmite oficial pe e-mailul Parchetului o cerere esențială de probatoriu: solicită o expertiză criminalistică informatică asupra telefonului martorului Berbec Constantin (care adusese niște simple capturi de ecran pe hârtie, ușor de trunchiat sau falsificat, fără verificare de metadate), cere audierea martorilor Dumitrache Valentin și Manolache Vasile și reaudierea a șapte martori (Cristean Ion Vasile, Jipa Georgian Mădălin, Chiriță Gabriel, Berbec Constantin, Puiu Marian Adrian, Lepuș Marian și Mitrache Valentin Cosmin) care fuseseră audiați pe șest, fără ca avocatul ales să fie încunoștințat!

Ce face procurorul timp de aproape patru luni, din 27 aprilie până pe 7 august 2026, când semnează rechizitoriul? NIMIC! Pune cererea la fila 393 din Volumul III, lipește înaintea ei, la fila 392, o filă albă pe care scrie olograf, ca la băcănie, „PROBE NARCIS”, și se face că plouă! Nici nu admite, nici nu respinge prin ordonanță motivată, călcând în picioare art. 100 alin. (3) și art. 306 alin. (4) din Codul de procedură penală. După deviza: „Lasă că merge și-așa, cine să verifice la Tribunal?!”

Judecătorul Valentin Dragomir – fostul polițist care și-a respectat blazonul și a judecat cu o verticalitate exemplară!

Socoteala din biroul procurorului nu s-a potrivit însă cu cea din sala de judecată. Pentru că la Tribunalul Prahova, dosarul nr. 3732/105/2026/a1 a ajuns pe masa judecătorului de cameră preliminară Valentin Dragomir.

Și aici merită făcută o reverență în fața verticalității! Într-un sistem în care unii se așteaptă la „solidarități de castă” prost înțelese sau la camere preliminare transformate în simple ghișee de ștampilat rechizitorii, judecătorul Valentin Dragomir – el însuși fost polițist înainte de a îmbrăca roba de magistrat – a demonstrat ce înseamnă onoarea, știința de carte și respectarea blazonului!

Tocmai pentru că a fost polițist și cunoaște la perfecție ce înseamnă o fișă a postului, ce înseamnă competența teritorială a unui post de poliție comunal, ce înseamnă rigoarea legii și unde se termină atribuția de serviciu și începe fantezia unui anchetator, judecătorul Valentin Dragomir nu a putut fi păcălit cu lozinci ieftine! Nu a închis ochii, nu a făcut compromisuri și nu a tolerat batjocorirea procedurii penale. Cu o analiză chirurgicală, rece, dar devastatoare pentru munca de mântuială a Parchetului, magistratul Dragomir a dat o lecție de adevărată justiție.

Ce a stabilit, negru pe alb, judecătorul Valentin Dragomir în Încheierea din 05.11.2026?

  • Palmă usturătoare pentru ignorarea apărării: Judecătorul a constatat oficial încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (3) și art. 306 alin. (4) C. proc. pen. prin faptul că procurorul a lăsat în aer, nesoluționat, memoriul cu cereri de probe din 27 aprilie 2026! Magistratul i-a explicat procurorului, ca la anul I de facultate, că trimiterea în judecată pe repede-înainte „nu poate suplini obligația legală de a adopta o ordonanță motivată de admitere ori respingere a solicitărilor formulate” și a obligat la soluționarea cererii și administrarea sau nu a probelor în vederea respectării dreptului la apărare!
  • Demolarea rechizitoriului ambiguu și „la grămadă”: Judecătorul Valentin Dragomir a admis excepția apărării și a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. 212/283/P/2025 din 7 august 2026! Cu o eleganță juridică tăioasă, magistratul a arătat că formulările generale de tipul „protejarea activității”, „neefectuarea controalelor” ori „neaplicarea sancțiunilor” nu țin loc de lege penală! Mai mult, judecătorul a punctat exact bubele ascunse sub preș de acuzare: unele fapte descrise vizează „presupuse intervenții în activitatea altor agenți de poliție, în timp ce altele se referă la activități desfășurate în afara razei teritoriale a postului de poliție condus de inculpat”.
  • Parchetul, pus la colț și somat să-și repare gafele în 5 zile: În temeiul art. 345 alin. (3) C. proc. pen., judecătorul Valentin Dragomir a întors încheierea către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, ordonându-le să remedieze neregularitatea rechizitoriului, să delimiteze clar ce e atribuție proprie de serviciu și ce e simplă poveste, și să comunice în 5 zile dacă mai mențin trimiterea în judecată sau solicită restituirea cauzei!

Apusul „Erei Portocală”: Când dreptatea se face pe Cod, nu pe „culoare”!

Ceea ce vedem astăzi la Tribunalul Prahova este mai mult decât o victorie de etapă într-un dosar penal; este dovada vie că „boroboațele” cusute cu ață albă ale procurorului Eduard Stasie nu mai trec de filtrul instanței atunci când în scaunul de judecător se află un om drept, integru și stăpân pe carte!

De la OSB-ul spart și evaporat din dosarul Negoiță, până la foaia cu „PROBE NARCIS” uitată în sertar și rechizitoriul făcut praf în cazul lui Ion Narcis Florentin, tiparul este același: aroganța unui procuror care încă trăiește cu impresia că legea este opțională pentru acuzare și obligatorie doar pentru muritorii de rând.

Dar iată că la Ploiești mai există judecători care își onorează jurământul! Magistratul Valentin Dragomir a arătat că un fost polițist devenit judecător nu devine anexa nimănui, ci rămâne slujitorul exclusiv al Legii și al Adevărului. Cu verticalitate, curaj și un respect impecabil față de propriul blazon profesional, judecătorul Dragomir a oprit la poarta instanței un rechizitoriu șchiop și a transmis un semnal cât se poate de clar: vremea dosarelor făcute din pix și a probelor ascunse prin sertare s-a încheiat!

Rămâne acum de văzut cum va reuși Parchetul, până la termenul din 15 decembrie 2026, să repare ireparabilul și să inventeze atribuții de serviciu acolo unde fișa postului, geografia județului Prahova și legile României spun cu totul altceva. Noi vom fi cu ochii pe ei! (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv4 ore ago

Spiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer

Dacă mai avea cineva impresia că Justiția din România se mișcă încet, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vine cu dovada...

Exclusiv4 ore ago

Croitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele

Există în administrația românească o tradiție sacră, aproape mistică: întâi tai panglica, dărâmi zidul și desenezi organigrama din pix, iar...

Exclusiv4 ore ago

Poliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR

În Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Arad s-a descoperit recent o nouă formă de muncă operativă sub acoperire: concursul-fantomă pentru...

Exclusivo zi ago

„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!

Dacă cineva mai avea vreo îndoială că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova „școala de croitorie penală” a fostului...

Exclusivo zi ago

IPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie

Somn ușor, instituții! D.G.A. și D.G.I.P.I. Prahova, în comă profundă IPJ Prahova revine în „lumina reflectoarelor” ca un serial prost,...

Exclusivo zi ago

Avocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)

Avocatul din Cătina: de la pistolul din șanț la toga din barou. Fabrica de bani, flotanți și bolnavi „pe 4...

Exclusivo zi ago

MAI, ministerul „Mulgeți Armata Internă”: cum fură veteranii la diurnă după ce i-a trimis la moarte pe datorie

Veteranii, jefuiți la întoarcere: după front, urmează țeapa de la stat MAI nu se dezminte: după ce și-a trimis oamenii...

Exclusivo zi ago

Șoferul fără permis care a reinventat rușinosul: „Fast and Furious – varianta cu șanț și cătușe”

Când creierul e pe avarii, iar piciorul pe accelerație Potrivit Sindicatului Europol, în județul Călărași s-a mai născut un „erou”...

Exclusivo zi ago

Petrolul 52 – campioana Europei la plâns: „Nu ne ajută nimeni!”, dar la masa creditorilor stau cot la cot instituțiile publice

La Petrolul 52, discursul intră mereu primul pe teren. Înainte să apară mingea, gazonul sau tabela, apare refrenul: „Nu ne...

Exclusiv2 zile ago

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...

Exclusiv3 zile ago

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei

Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...

Exclusiv4 zile ago

M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”

Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...

Exclusiv4 zile ago

Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi

Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...

Exclusiv5 zile ago

Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990

Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv