Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard

Când plouă cu iodură, dar nu și cu lege

De aproximativ 20 de ani, pe teritoriul României se practică un sport național foarte special: se trag rachete cu iodură de argint în atmosferă, iar instituțiile trag de timp.

Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) a fost prezentat ca „instrument strategic de protecție a economiei naționale”. În fapt, pe teren, fermierii din Prahova constată „seceta tehnologică”, iar pe hârtie apar rapoarte pseudo-științifice, cu 51% conținut plagiat din conspirații despre HAARP și „arme climatice”.

Între cerul brăzdat de rachete și câmpul crăpat de sete, o singură constantă:
vidul legislativ, vidul de monitorizare și plinul de complicitate instituțională.

Noile documente – notificările oficiale ale fermierilor din Prahova, răspunsul Gărzii Naționale de Mediu și scrisoarea CSAT transmisă prin Forumul APPR – vin să confirme negru pe alb ceea ce Incisiv de Prahova și fermierii spun de ani de zile: sistemul funcționează (sau a funcționat) ca o improvizație gigantică, în afara regulilor elementare de protecție a mediului și bun-simț administrativ.

Adrian Mocanu vs. Statul iodurat: fermierii întreabă, instituțiile dau din umeri

IMG_20261015_0003

Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova, prin președintele Adrian Mocanu, trimite către Ministerul Mediului o NOTIFICARE OFICIALĂ cu titlu cât se poate de sobru și devastator:

„SOLICITARE DE POZIȚIE INSTITUȚIONALĂ ȘI ASUMARE A RĂSPUNDERII LEGALE privind introducerea deliberată și repetată a iodurii de argint (AgI) în atmosferă pe teritoriul României, în cadrul activităților de intervenție activă în atmosferă.”

În notificare, Mocanu reamintește un fapt simplu, dar care pare science-fiction pentru administrația românească:

• De cca 20 de ani, se desfășoară activități sistematice de dispersie atmosferică a iodurii de argint, o substanță clasificată periculoasă în reglementările europene.
• Activitatea:
  • este intenționată și repetitivă;
  • implică anual un număr semnificativ de rachete;
  • conduce inevitabil la depunerea substanței în sol, ape de suprafață, ape subterane și ecosisteme.

Și acum urmează lista de rușine, formulată impecabil juridic:

• Nu există, în spațiul public:
  • studii de impact asupra mediului;
  • modelări oficiale de dispersie atmosferică;
  • delimitarea ariei reale de depunere;
  • evaluări cumulative pe termen lung;
  • monitorizări sistematice ale concentrației de argint în mediu.

Cu alte cuvinte: tragem rachete în atmosferă de 20 de ani, dar să nu ne încurcăm de amănunte mărunte precum:
„Unde ajunge chimicala?”, „Ce concentrații sunt în sol și apă?”, „Dăunează?”

Statul Român: „Nu știm, dar ne bazăm pe studii… care nu sunt la noi.”

Principiul precauției, varianta românească: „merge și-așa, fără studii”

În secțiunea „Obligații legale incidente”, fermierii fac un mic curs de drept european pentru autoritățile care par să fi chiulit:

• Autoritățile publice au obligația:
  • să aplice principiul precauției (art. 191 TFUE);
  • să prevină producerea unor prejudicii de mediu;
  • să evalueze impactul activităților susceptibile de a afecta mediul;
  • să sesizeze organele de urmărire penală când există indicii privind posibile încălcări ale legii.

Și avertismentul tăios:

„În lipsa unei evaluări reale a impactului, continuarea sau tolerarea unei astfel de activități poate atrage răspundere administrativă, civilă și penală.”

Traducere:
Dacă trageți cu rachete chimice în atmosferă fără studii, nu sunteți „strategi ai vremii”, sunteți candidați la dosar penal.

Întrebările-cheie: „unde-s studiile, unde-s autorizațiile, cine răspunde?”

Notificarea lui Adrian Mocanu intră apoi la baionetă, cu o listă de întrebări explicite, imposibil de ocolit:

1. Există studii de impact și modelări oficiale care să determine:
   • aria reală de depunere a iodurii de argint;
   • concentrațiile estimate în sol și apă;
   • depășirea sau nu a zonelor declarate?

   Dacă da – să fie comunicate, cu documente, autori, date și autoritatea care le-a avizat.
   Dacă nu – pe ce bază legală s-a considerat activitatea compatibilă cu legislația de mediu?

2. A fost evaluat impactul cumulativ al introducerii repetate a iodurii de argint în aceleași zone geografice, pe 20 de ani?
3. Există monitorizări oficiale privind:
   • concentrația de argint în sol;
   • concentrația în apele de suprafață și subterane;
   • impactul asupra faunei acvatice și polenizatorilor?
4. În lipsa acestor monitorizări:
   • „Explicați în ce temei a fost apreciat că nu există risc.”
5. Fermierii cer autorității să spună clar dacă, în opinia ei, desfășurarea unei activități de introducere deliberată de substanță chimică în mediu, fără evaluare completă și fără monitorizare cumulativă, poate constitui:
   • faptă contravențională;
   • faptă penală;
   • încălcare a legislației de mediu.
6. Se cere explicit:
   • dacă, în urma verificărilor, vor fi sesizate organele de cercetare penală;
   • care va fi temeiul legal.
7. Se întreabă dacă:
   • în statele UE se mai desfășoară sisteme naționale de lansare de rachete cu iodură de argint;
   • aceste state au evaluări de impact cumulativ.
8. Se solicită temeiul juridic exact:
   • Ce act normativ concret, cu articol, permite utilizarea și dispersia deliberată a iodurii de argint în atmosferă pe teritoriul României?
   • Există autorizație specifică emisă de autoritatea competentă în domeniul substanțelor chimice și protecției mediului?
9. Întrebări precise despre compatibilitatea cu:
   • Regulamentul REACH;
   • legislația privind substanțele periculoase;
   • protecția apelor;
   • biodiversitatea și prevenirea poluării.
10. Întrebări despre firmele private implicate:
    • Care e baza legală pentru ca societăți private concesionate de Autoritatea antigrindină să utilizeze iodură de argint în atmosferă?
    • Au autorizații de mediu pentru utilizarea și dispersia substanței?
    • Au autorizații pentru manipularea unor substanțe periculoase?
    • Există avize de la autorități competente privind gestionarea riscurilor chimice?
11. Se întreabă dacă:
    • utilizarea iodurii de argint în atmosferă a fost supusă evaluării de impact asupra mediului (EIM);
    • există procedură de consultare publică.

Și finalul, ca un pumn pe masă:

„Vă solicit să vă asumați o poziție instituțională explicită cu privire la legalitatea acestei practici.”

Răspunsul Gărzii Naționale de Mediu: „Noi nu știm, dar sigur toți ceilalți o fac”

Răspunsul oficial al Gărzii Naționale de Mediu (G.N.M.), prin Comisarul General Andrei Rudolf Corlan, confirmă, involuntar, tot ce acuză fermierii:

• GNM recunoaște că nu deține un inventar al operatorilor care desfășoară activități de combatere a grindinei.
• GNM mai recunoaște că nu a efectuat controale la acești operatori.
• Se spune că autorizarea activităților cu impact asupra mediului este reglementată prin Ordinul MMDD nr. 1798/2007, iar Direcțiile Județene de Mediu decid dacă sunt necesare studii de impact și monitorizare.
• Apoi vine perla:

„Din informațiile noastre, toate statele membre UE folosesc iodură de argint, metodele de aplicare fiind diferite. Nu sunt restricții de utilizare a iodurii de argint, compusul chimic anorganic fiind insolubil în apă.”

Cu alte cuvinte:

• Nu avem inventar.
• Nu avem controale.
• Nu știm ce se întâmplă în sol și în apă.
• Dar știm, aproape mistic, că „toată Europa” face la fel și că nu sunt probleme.

În paralel, alte documente arată că majoritatea statelor din Europa Centrală și de Vest (Germania, Franța, Austria, Elveția, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) au renunțat la sistemele de rachete antigrindină, invocând eficiență scăzută, riscuri de mediu și alternative disponibile.

Deci:

• Garda de Mediu: „Toți folosesc, e ok.”
• Realitatea europeană: „Cei mai mulți au renunțat.”

Asta nu mai e doar opacitate, e dezinformare oficială în toată regula – servită cu antet, ștampilă și semnătură.

 CSAT și Forumul APPR: sistem „strategic”, cadru normativ expirat, bani îngropați

Forumul APPR (Asociația Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România) primește un răspuns de la Administrația Prezidențială / CSAT (Petiția nr. 12129, DSN1/993/2025), în care se confirmă mai multe elemente-cheie:

• SNACP este prezentat ca:
  • „instrument strategic de protecție a economiei naționale, în special a sectorului agricol”;
  • destinat „diminuării pierderilor cauzate de fenomene meteorologice extreme”.
• Funcționarea SNACP este reglementată printr-o Hotărâre de Guvern emisă o dată la 15 ani.
• Ultimul cadru normativ a expirat în decembrie 2024.
• Consecința:
  

  „ceea ce a condus, de drept, la suspendarea sistemului.”

Deci:

• ani de zile, sistemul a funcționat pe un cadru normativ vechi;
• eficiența nu este certificată de Administrația Națională de Meteorologie (care furnizează doar date brute);
• DNA a deschis dosar penal nr. 65/2/P/2026 pe componenta financiară;
• iar în final, cadrul legal a expirat, lăsând în aer nu doar iodura de argint, ci și întreaga construcție juridică.

În același răspuns, CSAT admite că:

• Majoritatea statelor din Europa Centrală și de Vest au renunțat la sistemele de rachete antigrindină.
• Fermierilor li se recomandă, în esență, să se orienteze spre:
  • polițe de asigurare împotriva riscurilor climatice;
  • scheme de sprijin pentru primele de asigurare aprobate la nivel european.

Traducere:

„Noi am tras cu rachete 20 ani pe bani publici, fără să știm clar dacă funcționează sau ce lasă în urmă în sol și apă. Acum a expirat hotărârea de guvern, sistemul e suspendat, luați-vă asigurare și mai vedem.”

Pseudo-știința, plagiatul și „raportul Frankenstein”

În investigațiile publicate de ziarul nostru de investigatii „Incisiv de Prahova”, apare un alt capitol grotesc:

• Argumentația științifică a SNACP se bazează pe un „raport” care:
  • conține 51% conținut plagiat;
  • este preluat din surse conspiraționiste (HAARP, „arme climatice”, teorii dubioase);
  • nu se sprijină pe studii independente serioase, peer-reviewed, realizate pe teren în România.

Cu alte cuvinte, în loc de:

• rapoarte de impact chimic;
• măsurători de sol, apă și biodiversitate;
• modele de dispersie atmosferică validate,

avem un colaj de copy-paste din pseudo-știință, ridicat la rang de fundament pentru o intervenție tehnologică masivă asupra mediului.

Dacă n-ar fi tragic, ar fi doar o glumă proastă. Așa, e politică publică pe bani grei.

Banii: milioane pe hârtie, secetă pe câmp

Investigatia nu poate ocoli componenta financiară:

• „Suprafața protejată” raportată: 2,3 milioane ha.
• Realitatea din teren: fermieri disperați, culturi calamitate, „secetă tehnologică”.
• Monitorizarea eficienței și a impactului a fost concesionată unor ONG-uri:
  • fără angajați;
  • fără capacitate profesională reală;
  • care funcționează, practic, ca interfețe de sifonare a banului public.

DNA confirmă deschiderea dosarului penal 65/2/P/2026, vizând partea financiară a SNACP.

Și aici apare combinația mortală:

• vid legislativ + pseudo-știință + instituții-paravan + ONG-uri-fantomă + bani publici
  = rețeta perfectă pentru ceea ce fermierii numesc, fără menajamente, „cardașie” între operatorii sistemului și autorități.

APM Prahova, Garda de Mediu Prahova și „statul-paravan”

Investigațiile jurnalistice și memoriile fermierilor mai scot în evidență:

• În Prahova, sistemul funcționează invocând:
  • un acord de mediu expirat din 2005.
• APM Prahova și Garda de Mediu Prahova:
  • recunosc că nu dețin autorizații de mediu actualizate;
  • recunosc că nu monitorizează dispersia iodurii de argint în sol și apă;
  • recunosc că nu există studii de impact reale.

În loc să fie gardienii legii de mediu, aceste instituții:

• ignoră sesizările fermierilor;
• refuză controale de fond asupra poluării chimice;
• devin, practic, paravan administrativ pentru operatorii sistemului.

În limbaj administrativ: „lipsă de competență materială, lipsă de atribuții, lipsă de temei”.
În limbaj juridic: „Statul Român, specializat în spălat pe mâini cu iodură de argint.”

„Seceta tehnologică”: când rachetele nu aduc ploaia, ci praf și faliment

Asociația fermierilor din Prahova vorbește despre:

• „secetă tehnologică” – fenomenul prin care, după intervențiile cu rachete:
  • ploile ocolesc anumite zone;
  • culturile sunt afectate în mod repetat;
  • riscurile de faliment cresc.

Memoriile nr. 67/68/03.04.2026, adresele către Garda Națională de Mediu și către Ministerul Mediului, precum și răspunsurile primite, alcătuiesc un dosar complet al indiferenței instituționale:

• Fermierii cer:
  • studii;
  • monitorizare;
  • transparență;
  • asumarea răspunderii.
• Statul răspunde:
  • cu generalități;
  • cu „toată UE face la fel” (fals);
  • cu pase la alte instituții („noi doar coordonăm, întrebați pe celălalt”).

Între timp, câmpul nu se irigă cu răspunsuri evazive, iar iodura nu se dizolvă în „nu e de competența noastră.

Concluzie: „Republica iodurată” între DNA, CSAT și plug

Din documentația strânsă (notificarea oficială a fermierilor prahoveni, răspunsul Gărzii Naționale de Mediu, scrisoarea CSAT către Forumul APPR, confirmarea dosarului DNA)  investigațiile „Incisiv de Prahova” conturează următoarea imagine de ansamblu:

• Sistemul antigrindină a funcționat ani de zile:
  • cu acorduri de mediu expirate;
  • fără studii reale de impact;
  • fără monitorizare a iodurii de argint în sol și apă;
  • pe pseudo-rapoarte științifice plagiate.
• Autoritățile de mediu:
  • nu au inventar al operatorilor;
  • nu au efectuat controale;
  • nu pot arăta nicio evaluare cumulativă pe 20 de ani;
  • recită, în schimb, mantra „toate statele UE folosesc iodură de argint”.
• Nivelul strategic (CSAT, Guvern, MADR):
  • recunoaște că a expirat cadrul normativ în decembrie 2024;
  • admite că sistemul este suspendat de drept;
  • pasează responsabilitatea la Ministerul Agriculturii și Guvern;
  • împinge fermierii spre asigurări, nu spre soluții.
• Componenta financiară:
  • „suprafață protejată” de 2,3 milioane ha, pe hârtie;
  • ONG-uri fără angajați plătite să „monitorizeze”;
  • un dosar DNA deschis pe finanțarea sistemului.
• Fermierii:
  • cu pământul crăpat de „seceta tehnologică”;
  • cu notificări juridice beton;
  • cu dovezi ale „cardașiei” instituționale.

Într-o lume normală, toate aceste piese ar duce la:

• stoparea imediată a oricărei intervenții cu iodură de argint;
• declanșarea unor evaluări independente, serioase;
• asumarea răspunderii politice și administrative;
• despăgubirea fermierilor afectați.

În România, deocamdată, avem:

• rachete trase în cer,
• iodură depusă în tăcere,
• un sistem suspendat „de drept”,
• un dosar DNA în lucru,
• și un stat care se preface că totul este sub control, deși documentele proprii îl contrazic.

Epilog:

Când istoria va scrie despre „Dosarul Antigrindină”, ar trebui să-l pună la capitolul: „Așa nu se face nici știință, nici agricultură, nici stat de drept.”

Iar fermierilor prahoveni li se poate recunoaște, măcar post-factum, meritul de a fi fost singurii care au întrebat, cu voce tare:

„Cine răspunde pentru iodura din câmpurile noastre și pentru seceta voastră tehnologică?”

Până la proba contrarie, rămâne valabilă singura concluzie cinstită: Fermierii –  Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.

Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.

Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (AICI), (aic),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),  (aici),

(aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),  (AICI), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici) e (aici),  (aici),   (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),   (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),  (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).

În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie pentru altceva: să-l prindă cu minciuna în flagrant.

În Episodul 1 am fixat scena: petrecerea, spray-ul dat „la toată lumea”, bicicleta aruncată după, nu înainte, și corul de „nu îmi amintesc” de la IPJ Prahova (aici).
Episodul 2 e dedicat, ca la anatomie patologică, unui singur organ bolnav al sistemului: agentul Picior Florin-Alexandru, omul cu sprayul și cu procesul-verbal care nu seamănă cu ce a filmat chiar el.

Ce „scrie” cu subsemnatul: Dumitru „te omor, nu mai scapi de mine”, monstrul din pixul polițistului

În primul rând, să vedem povestea oficială, varianta „eroică”:

• în procesele-verbale întocmite de Picior și colegii lui, D.F.V. apare ca un individ:
  • agresiv,
  • care „amenință cu moartea”,
  • care încearcă să lovească polițiștii,
  • care aruncă bicicleta ca armă.
• tot din actele poliției, reiese că:
  • spray-ul iritant-lacrimogen ar fi fost folosit „în legitimă apărare”,
  • amenințările de genul „te omor, nu mai scapi de mine, ne vedem pe stradă și te omor” ar fi curs la foc automat.

Această legendă frumos caligrafiată nu mai este doar parte din „ancheta jurnalistică Incisiv de Prahova”.
Ea apare negru pe alb în plasmuirile consemnate în dosarul 2377/284/P/2024, unde polițiștii, inclusiv Picior, îl transformă pe D.F.V. în bau-baul serii.

Numai că…

Intră în scenă plângerea penală și stick-ul cu body-cam-ul

Primul document nou intrat în dosarul mare 4319/284/P/2024 este plângerea penală formulată de D.F.V. prin avocat, înregistrată la Parchet, cu tot pachetul:

• analiza declarațiilor:
  • Burlan Marius-Daniel,
  • Mataiche Marian,
  • Picior Florin-Alexandru,
  • Stanciu Mihai-Cătălin,
  • Achim Petronel,
  • Dumitrache Silviu-Ionuț;
• confruntarea lor cu:
  • înregistrările audio-video de pe body-cam-urile lui Mataiche și Picior;
• concluzia: mărturie mincinoasă în toată regula, art. 273 Cod penal.

În plângere se arată limpede:

• polițiștii „au dat declarații, în calitate de martori, făcând mai multe afirmații mincinoase și nereprezentând toate aspectele relevante despre care aveau cunoștință”;
• procesul-verbal întocmit de echipa Mataiche–Picior–Burlan–Stanciu, la 06.05.2024, nu corespunde realității din înregistrările body-cam și face obiectul cercetării pentru fals intelectual în dosarul 4319/284/P/2024;
• afirmațiile privind amenințările cu moartea – „te omor, nu mai scapi de mine, ne vedem pe stradă și te omor” – sunt calificate expres ca mincinoase, în raport cu sunetul și imaginea captate la fața locului.

Nu o mai spune doar Incisiv de Prahova.
O spune plângerea penală oficială, însoțită de:

• memory-stick cu înregistrările;
• procesul-verbal de constatare a înregistrărilor;
• transcrieri.

Pe scurt: Picior nu se mai luptă cu „presa scandalistă”, ci cu propriul lui body-cam.

Procurorul intră în cadru: ordonanțe peste ordonanțe, toate cu numele lui Picior în ele

Documentele din dosar arată traseul oficial:

• 19.03.2026 – Ordonanță de reunire:
  Procurorul Andreia Dascălu comasează dosarele 4319/284/P/2024 și 1483/284/P/2026.
  În motivare:
  • reține că, la întocmirea dosarului penal 2377/284/P/2024, polițiștii din Boldești-Scăeni – între care ap. Picior Alexandru – au consmenat „aspecte contrare realității”;
  • menționează explicit că agentul Picior:
    • l-a agresat fizic pe D.F.V.,
    • i-a pulverizat spray iritant-lacrimogen în față,
    • a mințit în legătură cu intervenția respectivă.
• 15.04.2026 – Ordonanță de extindere a urmăririi penale „in rem” pentru:
  • fals intelectual,
  • inducerea în eroare a organelor judiciare,
  • purtare abuzivă,
  • abuz în serviciu,
  • și, important pentru Episodul 2, mărturie mincinoasă – art. 273 alin. 1 Cod penal.

În ambele ordonanțe, numele Picior Florin-Alexandru apare în aceeași frază cu:

„au consemnat aspecte contrare realității”.

Adică fix ce spune Incisiv de Prahova de doi ani, dar acum cu ștampilă de Parchet.

„Te omor, nu mai scapi de mine” – replica care nu există pe înregistrare

Plângerea penală, analizând declarațiile lui Burlan, dar și ale lui Picior, face o demonstrație tehnică simplă, pe înțelesul oricărui om cu urechi:

• se ia declarația de martor dintr-un dosar (13542/281/2024), unde se susține că:
  • D.F.V. ar fi strigat:
    • „te omor, nu mai scapi de mine”,
    • „ne vedem pe stradă și te omor”,
    • „îți dau cu bicicleta în cap” etc.;
• se compară cu:
  • declarația aceluiași polițist în dosarul 4319/284/P/2024;
  • înregistrările audio-video de la incident.

Rezultatul, citez din esența documentului:

• afirmații care nu corespund adevărului;
• omisiunea de a spune ce știe despre momentul pulverizării sprayului;
• mărturie mincinoasă în sensul art. 273 Cod penal.

Mai clar de atât nu se poate: replicile cu „te omor, nu mai scapi de mine” NU apar pe înregistrări.
Există injurii, da. Există alcool, da. Există tensiune, da. Dar amenințările cu moartea, așa cum apar în pixul lui Picior și al colegilor, nu sunt în realitatea sonoră.

E ca și cum ai avea subtitrare de film SF peste un documentar cu sonorul original.

Body-cam-ul de serviciu: cum arată, de fapt, scena sprayului

Din aceeași plângere și din mențiunile procurorului:

• se reține că:
  • Picior a pulverizat spray iritant-lacrimogen:
    • de mai multe ori,
    • de la mică distanță,
    • nu doar către Coman, ci și către D.F.V. și Tolbașu;
  • bicicleta:
    • este luată de D.F.V. DUPĂ (nu înainte de) pulverizarea sprayului,
    • este aruncată pe trotuar, în zona lui Picior, fără să lovească pe cineva.

Această succesiune a faptelor – spray întâi, bicicleta după – apare atât în:

• plângerea lui D.F.V.,
• depozițiile martorilor civili,
• cât și în analiza avocatească bazată pe imaginile body-cam.

În schimb, în varianta Picior:

• sprayul apare ca reacție disperată la un atac iminent,
• bicicleta este aproape o armă medievală cu roți.

Procuroarea Andreia Dascălu rezumă situația în acte:
intervenția polițiștilor este cercetată ca purtare abuzivă, fals intelectual și mărturie mincinoasă.

Agentul Picior ca martor la propriul film: când scenariul nu mai ține

Din declarațiile analizate în plângere și în documentele din dosar reiese următorul portret:

• Picior Florin-Alexandru:
  • a întocmit un proces-verbal care nu reflectă corect:
    • dinamica incidentului,
    • replica reală a lui D.F.V.,
    • momentul folosirii sprayului;
  • a atribuit persoanei vătămate:
    • „amenințări cu moartea”,
    • „intenția de agresare cu pumnii”,
    • un comportament violent crescut,
    • toate contrazise de sunet și imagine;
  • a prezentat folosirea sprayului ca „ultima soluție pentru a evita agresiunea”,
    • deși filmarea arată că el este cel care:
      • se apropie,
      • pulverizează,
      • și abia apoi primește, în replică, o bicicletă aruncată în aer, fără contact.

În limbaj juridic, avocatul lui D.F.V. explică frumos:
omisiunea de a spune ce știi și adăugarea de lucruri care nu au existat denaturează adevărul și intră la:

• mărturie mincinoasă (art. 273),
• cu conexiuni spre:
  • fals intelectual,
  • inducerea în eroare a organelor judiciare.

În limbaj de pamflet, situația e simplă:
Picior s-a dat mare scenarist, dar l-a dat de gol propriul cameraman – body-cam-ul din piept.

Scena crimei: spray-ul, petrecerea și realitatea din body-cam

Într-un context alarmant ce denunță violarea drepturilor cetățenești, investigatiile recente ale ziarului „Incisiv de Prahova” scot la iveală abuzurile comise de polițiștii din Boldesti Scaieni și complicitatea conducerii IPJ Prahova. Un om de afaceri se află în control judiciar pentru o infracțiune pe care nu a comis-o, după ce a fost reținut ilegal timp de 24 de ore, într-un scandal în care poliția a intervenit arbitrar.

Pe 6 mai 2024, o petrecere de ziua de naștere, organizată în centrul orașului Boldesti Scaieni, a devenit pretextul ideal pentru o răzbunare personală orchestrată de agentul principal de poliție Mataiche Marian. Acesta a fost motivat de resentimente personale legate de trecutul soției sale, care a avut o relație premergătoare căsătoriei cu unul dintre participanți. Într-o tentativă de a mușamaliza aceste abuzuri, alții din cadrul poliției au oferit informații false într-un dosar penal, ceea ce exacerbează problema.

Imagini în premieră, în EXCLUSIVITATE, nerestaurate:

Rămâne de văzut dacă acest caz va atrage atenția asupra nevoii urgente de reforme în cadrul forțelor de ordine și dacă justiția va prevala, aducând responsabilitate celor care au abuzat de puterea lor.

Parchetul îl „traduce” pe Picior în română juridică

Mai departe, în:

• Informarea din 20.03.2026,
• Ordonanța de delegare din 28.04.2026,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova reia punctual:

• la data de 06.05.2024, ap. Picior Alexandru:
  • l-a agresat fizic pe D.F.V.,
  • i-a pulverizat sprayul iritant-lacrimogen în față,
  • a sesizat „în mod nereal” comiterea infracțiunii de ultraj de către D.F.V. și ceilalți;
• șeful Poliției Boldești-Scăeni, Achim Petronel:
  • a refuzat să primească plângerea lui D.F.V. împotriva lui Picior.

Pe baza acestor elemente, procurorul:

• dispune reunirea dosarelor,
• începe urmărirea penală „in rem” pentru:
  • fals intelectual,
  • inducerea în eroare a organelor judiciare,
  • purtare abuzivă,
  • abuz în serviciu,
  • mărturie mincinoasă.

Nu mai suntem la capitolul „păreri de presă”.
Suntem la capitolul suspiciuni oficiale, cu număr de dosar și ștampilă.

De ce e „Episodul Picior”: Alzheimerul dispare când se ajunge la pix, reapare la întrebări

Un detaliu savuros-amar:

• în documente, polițiștii sunt puși în contrast cu martorii civili:
  • aceștia din urmă recunosc alcoolul, vorbesc direct, nu par să aibă nimic de câștigat;
  • în schimb, Picior & co:
    • inventează amenințări care nu se aud,
    • „uită” când a fost dat sprayul,
    • nu reușesc să explice de ce procesul-verbal nu seamănă cu filmarea.

În plângere se arată că:

• declarațiile acestor polițiști nu pot fi scuzate ca „simple aprecieri personale”;
• ele au dus la:
  • punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lui D.F.V.,
  • reținerea lui 24 de ore,
  • un dosar lung de ultraj și tulburarea ordinii publice;
• toate acestea constituie un prejudiciu serios, generat de minciuni consemnate de lucrători ai statului.

Adică Alzheimerul instituțional este foarte selectiv:

• când e vorba să scrie ce îl înfundă pe cetățean – memoria merge brici;
• când vine întrebarea incomodă la BCI – „nu îmi mai amintesc”, „nu pot preciza exact”.

Concluzie de episod: agentul Spray-Picioruș, primul exponat din muzeul mărturiei mincinoase

Episodul 2, dedicat lui Picior Florin-Alexandru, arată așa:

1. Polițistul își scrie varianta eroică:
   un D.F.V. monstruos, care amenință cu moartea și atacă polițiștii.
2. Body-cam-ul și martorii civili spun altceva:
   • nu apar amenințările cu moartea invocate,
   • spray-ul e folosit înainte de orice „atac” cu bicicleta,
   • bicicleta nu lovește pe nimeni.
3. Plângerea penală a lui D.F.V. demonstrează, cu citate și secvențe, că:
   • afirmațiile polițistului sunt mincinoase,
   • omisiunile lui sunt esențiale pentru cauză.
4. Parchetul:
   • reunește dosarele 4319/284/P/2024 și 1483/284/P/2026,
   • extinde urmărirea penală „in rem” pentru mărturie mincinoasă, fals intelectual, purtare abuzivă, abuz în serviciu,
   • consemnează explicit că Picior și colegii „au consemnat aspecte contrare realității”.

În limbaj simplu:
agentul Picior nu mai are doar o problemă de imagine în presă; are o problemă de imagine pe propriul body-cam, aflat acum pe masa Parchetului. Vom reveni. (Cristina T.).

Revenirea Veronicăi Rădună în urma procesului câștigat cu municipalitatea readuce în atenție funcționarea Urbanismului ploieștean. Incisiv de Prahova continuă prezentarea informațiilor privind legăturile dintre controale, blocaje administrative și orientarea beneficiarilor către firme preferate. Noile sesizări  din investigatia Incisiv de Prahova o indică pe Dana Sencu drept o verigă importantă în mecanismul atribuit Roxanei Pandele.

Recursul Primăriei s-a oprit la procedură. Factura merge la contribuabil (aici)

La 14 octombrie 2026, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat soluția definitivă în litigiul în care U.A.T. Municipiul Ploiești și primarul municipiului au figurat ca recurenți-pârâți, iar Veronica Rădună ca intimată-reclamantă.

Potrivit informațiilor de pe portalul instanțelor, citate în articolul nostru anterior, instanța a admis excepția nulității recursului și l-a anulat pentru neîncadrarea în motivele de recurs. Municipalitatea a fost obligată să achite și 5.000 de lei cheltuieli de judecată.

Prin această soluție a rămas în vigoare sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026: anularea raportului de evaluare profesională și a dispoziției de eliberare din funcție, reintegrarea Veronicăi Rădună în funcția de arhitect-șef sau într-o funcție publică echivalentă, dacă postul anterior nu mai există, plata drepturilor salariale actualizate și recalculate și recunoașterea vechimii în muncă, specialitate și grad profesional.

Primăria nu a pierdut doar disputa privind îndepărtarea unui funcționar. A eșuat și în formularea unui recurs care să treacă de filtrul procedural. Costurile acestei performanțe administrative nu sunt, din păcate, o figură de stil.

Hotărârea nu stabilește însă răspunderi pentru presupusul mecanism comercial descris în continuare. Acesta reprezintă un subiect distinct, care necesită verificarea intervențiilor și a intereselor implicate.

Dana Sencu, indicată drept veriga dintre conducere și controale

Noile informații din investigatia Incisiv de Prahova o aduc în prim-plan pe Dana Sencu, indicată în sesizări drept șefa structurii de control și persoană de încredere a Roxanei Pandele.

Potrivit acestor investigatii, Dana Sencu ar avea un rol direct în dispunerea unor controale despre care sursele susțin că nu ar urmări exclusiv respectarea disciplinei în construcții, ci și orientarea persoanelor controlate către anumite firme.

Sesizările descriu inclusiv nemulțumiri ale unor subalterni, care s-ar fi plâns persoanelor verificate că sunt trimiși intenționat la anumite obiective. Finalitatea atribuită acestor intervenții ar fi apariția, ulterior, a unor prestatori prezentați drept soluția pentru „intrarea în legalitate”.

Aceasta este acuzația centrală: folosirea autorității de control pentru a crea oportunități comerciale unor firme preferate.

Un control justificat legal este obligația administrației. Un control folosit pentru dirijarea unui client către un prestator privat ar reprezenta cu totul altceva. Diferența trebuie căutată în ordinele de control, motivele verificărilor, măsurile dispuse și ceea ce s-a întâmplat după încheierea lor.

Documentația se judecă după lege sau după colaborator?

O a doua categorie de sesizări privește intervențiile telefonice ale Roxanei Pandele asupra unor arhitecți care lucrează pentru beneficiari privați.

Conform investigatiilor, aceasta i-ar fi avertizat că documentațiile nu le vor fi primite ori le vor fi returnate dacă nu colaborează cu persoanele indicate de ea.

Dacă se confirmă de catre organele de cercetare penala, asemenea intervenții ar transforma atribuția administrativă într-un instrument de constrângere comercială. Beneficiarul ar rămâne formal liber să-și aleagă proiectantul, dar ar descoperi ulterior că libertatea sa are o condiție nescrisă: acordul celor care controlează circuitul documentației.

Întrebarea pentru municipalitate este precisă: cum se asigură că solicitările de completare, returnările și refuzurile sunt motivate exclusiv tehnic și legal, fără condiționări privind colaboratorii privați?

O documentație trebuie să treacă sau să cadă pentru conținutul ei. Nu pentru numele din agenda celui care o examinează.

ARBY PROIECT și traseul presupusei „intrări în legalitate”

În episodul anterior, Incisiv de Prahova v-a prezentat informații despre plângeri penale formulate de constructori și despre legături ale Roxanei Pandele cu ARBY PROIECT, inclusiv acuzația unei participări prin intermediari, alături de o persoană cu funcție importantă în Primărie.

Existența unor plângeri nu echivalează cu stabilirea vinovăției. Dar acuzațiile privind suprapunerea intereselor private peste atribuțiile publice justifică întrebări clare și verificări instituționale.

Noile sesizări descriu următoarea succesiune: apariția unui control sau a unui blocaj, dificultăți în continuarea procedurii și, ulterior, recomandarea unei firme care ar putea rezolva situația.

Sursele din Primaria Ploiesti susțin că Dana Sencu ar interveni pe componenta de control, în timp ce Roxana Pandele ar exercita influență asupra circuitului administrativ și asupra alegerii colaboratorilor. Tot ele invocă interese economice ale unor persoane din municipalitate în firmele beneficiare.

Aceste legături trebuie urmărite individual de catre organele de cercetare penala. Un nume comun, o colaborare sau o recomandare nu demonstrează automat existența unui circuit ilegal; intervențiile concrete și eventualele avantaje obținute sunt cele care pot lămuri mecanismul (care va fi dezvaluit in episoadele ce vor urma)!

ARBY cedează contractele, echipa continuă lucrările

Un element distinct al documentării prezentate anterior este e-mailul atribuit arhitectului Cosmin Duna, referitor la cesionarea contractelor pentru PUZ-urile Traian și Upetrom de la ARBY PROIECT către S.C. PLANNING CITIES S.R.L.

Mesajul invoca reorganizarea ARBY PROIECT și solicita beneficiarilor să semneze și să returneze cele două contracte de cesiune.

În același timp, preciza continuitatea echipei: Cosmin Duna și Mirela Crăciun urmau să se ocupe în continuare de proiectare până la finalizarea PUZ-urilor. Pentru Traian, dosarul era descris ca aproape finalizat, urmând verificarea taxelor și comunicarea lor printr-un mesaj separat.

Acest e-mail documentează, în forma reprodusă anterior, un transfer contractual și menținerea proiectanților.

Relevanța sa pentru investigație ține de identificarea circuitului contractual și de delimitarea relațiilor dintre firme, proiectanți și administrație.

Mirela Crăciun: proiectare privată și candidatura la conducerea Primăriei

Numele Mirelei Crăciun apare atât în corespondența privind cele două PUZ-uri, cât și în informațiile publicate anterior despre o candidatură la funcția de director general adjunct în Primărie.

Potrivit investigatiei, aceasta ar fi beneficiat de susținerea Roxanei Pandele, însă nu ar fi promovat concursul.

Cele două planuri trebuie tratate distinct: participarea la proiectarea unor documentații private și tentativa de ocupare a unei funcții publice. Întrebarea de interes public privește eventuala existență a unor intervenții preferențiale și felul în care administrația previne suprapunerea intereselor.

Funcțiile publice nu pot deveni extensia relațiilor profesionale private, indiferent cât de apropiate sunt persoanele implicate.

Funcția se poate schimba. Cine verifică dacă influența rămâne?

Noile sesizări susțin că Roxana Pandele ar încerca să-și conserve influența în municipalitate și să protejeze continuarea unor lucrări aflate în derulare, descrise de surse ca PUG-uri.

Acestea nu trebuie confundate cu PUZ-urile Traian și Upetrom menționate în corespondența privind cesiunile contractuale.

Tot potrivit investigtiilor noastre, Roxana Pandele s-ar prevala de influența sa în Primărie și ar afirma că poate facilita trecerea unor documentații. În același context sunt reclamate presupuse intervenții prin care, după apariția dificultăților administrative, beneficiarului i-ar fi indicată firma capabilă să le depășească.

Municipalitatea are obligația de a clarifica cine exercită efectiv atribuțiile, cine semnează documentele și cine dispune controalele. Reintegrarea dispusă de instanță trebuie reflectată în acte și responsabilități clare, nu lăsată într-o zonă de ambiguitate administrativă.

Nu „nume-bombă”, ci răspunderi precise

Informațiile primite de la surse anunță și alte nume ale unor persoane influente din Primărie care ar avea legături cu firmele implicate.

În acest caz, verificările esențiale privesc:

• criteriile și dispozițiile în baza cărora au fost efectuate controalele;
• motivele returnării sau neprimirii documentațiilor;
• eventualele intervenții asupra arhitecților și beneficiarilor;
• traseul recomandărilor către prestatori privați;
• relațiile economice și eventualele beneficii ale persoanelor implicate;
• aplicarea hotărârii privind Veronica Rădună și costurile suportate de municipalitate.

Roxana Pandele, Dana Sencu, conducerea Primăriei și societățile menționate au dreptul să răspundă acestor acuzații. Pozițiile lor sunt relevante pentru stabilirea faptelor, nu o formalitate editorială.

Controlul public nu trebuie să producă profit privat

Suspiciunile prezentate in aceasta noua dezvaluire ridică problema unei posibile folosiri a autorității administrative în beneficiul unor interese private. Dacă există elemente de abuz în serviciu ori alte infracțiuni este de stabilit de către organele judiciare, pe baza probelor și a condițiilor prevăzute de lege.

Dincolo de orice calificare penală, întrebarea rămâne simplă:

Urbanismul ploieștean servește cetățeanul sau îl conduce, prin obstacole administrative, către un anumit furnizor?

Controlul nu poate fi agent comercial. Semnătura publică nu este instrument de negociere privată. Iar „intrarea în legalitate” trebuie să rezulte din respectarea legii, nu din alegerea firmei potrivite pentru persoana potrivită. Vom reveni. (Cristina T.).