Featured
Armata SUA trebuie să se pregătească pentru incertitudine, nu pentru următorul război
Timp de decenii, Washingtonul a adresat aceeași întrebare greșită cu privire la viitorul Armatei SUA: cât de mare trebuie să fie și pentru ce tip de război ar trebui optimizată?
La fiecare câțiva ani, o nouă strategie reia dezbaterea. Armata trebuie să fie mai numeroasă sau mai suplă? Greu înarmată sau ușoară? Pregătită pentru Europa, Indo-Pacific, apărarea teritoriului american sau operațiuni multidomeniu? Acestea sunt întrebări legitime, dar pornesc de la o presupunere pe care istoria a infirmat-o în repetate rânduri: aceea că Statele Unite vor ști din timp ce tip de conflict urmează.
Realitatea este diferită. Președinții americani nu aleg, de regulă, crizele pe care le moștenesc. Atacul de la Pearl Harbor, atentatele de la 11 septembrie, războaiele din Irak și Afganistan, pandemia de COVID-19, invazia Rusiei în Ucraina, atacurile din 7 octombrie asupra Israelului și transformarea dronelor ieftine în arme strategice au apărut cu puține avertismente.
În fiecare dintre aceste situații, reacția a trebuit să fie rapidă. Niciun președinte nu și-a permis să aștepte ca Armata să se reorganizeze înainte de a acționa.
O armată care s-a adaptat prin improvizație
Armata americană a răspuns de fiecare dată acestor provocări, dar deseori prin improvizație. În Irak, de exemplu, necesarul de unități de infanterie a depășit structura disponibilă. Ca soluție de urgență, unități de artilerie și blindate au fost transformate în formațiuni de infanterie și trimise în teren.
Măsura a funcționat, însă a fost luată sub presiunea războiului și a consumat timp și resurse. Problema nu este faptul că Armata s-a putut adapta, ci că a fost nevoită să o facă de la zero, în mijlocul crizei.
Această capacitate de adaptare rapidă este adevărata temă a oricărei dezbateri serioase despre structura forțelor terestre americane. Diferența esențială este între flexibilitatea improvizată și flexibilitatea proiectată din timp.
O armată construită pentru adaptare nu ar trebui să transforme artileriști în infanteriști după izbucnirea războiului. Ea ar trebui să poată reconfigura rapid unitățile, fără să pornească de fiecare dată de la zero.
Distanța nu mai oferă protecția de odinioară
Pentru generații întregi, poziția geografică a Statelor Unite a oferit timp pentru mobilizare. Oceanele protejau teritoriul american și întârziată apariția amenințărilor directe.
Astăzi, acest avantaj s-a redus considerabil. Atacurile cibernetice nu respectă frontierele. Sateliții comerciali pot furniza imagini aproape oriunde pe glob. Inteligența artificială accelerează procesul decizional, iar dronele construite din componente comerciale pot lovi infrastructuri critice la mii de kilometri de un câmp de luptă tradițional.
Prin urmare, teritoriul american însuși a devenit parte a spațiului de confruntare. Într-un viitor apropiat, Armata ar putea fi chemată să apere orașe, infrastructură energetică, rețele de comunicații și frontiere împotriva unor atacuri coordonate cu drone, sisteme autonome și instrumente cibernetice.
Tehnologia se schimbă mai repede decât organizațiile militare
În perioada Războiului Rece, structura forțelor putea evolua lent, deoarece și schimbările tehnologice se produceau într-un ritm mai redus. În prezent, software-ul, robotica, inteligența artificială, sistemele autonome, spațiul comercial și vehiculele fără pilot modifică modul de purtare a războiului într-un interval de luni.
În schimb, programele militare de achiziții și ciclurile doctrinare se întind adesea pe ani sau chiar decenii. Riscul este ca, atunci când o structură militară devine perfect adaptată unui anumit tip de război, ipotezele pe care a fost construită să fie deja depășite.
Întrebarea nu mai este cum poate fi integrată o tehnologie nouă în formațiunile existente. Întrebarea este cât de repede pot formațiunile existente să se transforme pentru a o absorbi.
De la „cuțit elvețian” la „Transformers”
Armata viitorului nu ar trebui să semene cu un cuțit elvețian, care transportă un set fix de instrumente și speră că unul dintre ele se va potrivi situației. Modelul mai potrivit este cel al unui „Transformers”: o forță capabilă să-și schimbe configurația în funcție de misiune.
În următorul deceniu, un președinte american ar putea ordona Armatei să:
- consolideze flancul estic al NATO după o agresiune rusă;
- sprijine operațiuni maritime în Pacific;
- apere orașe americane împotriva unor atacuri masive cu drone;
- securizeze frontierele terestre;
- intervină după un uragan sau un alt dezastru natural major.
Niciuna dintre aceste misiuni nu presupune aceeași structură de forțe. Toate necesită însă capabilități disponibile într-un timp scurt.
Structuri modulare și comandamente stabile
Pentru a răspunde acestor cerințe, cartierele generale ar trebui să rămână relativ stabile, în timp ce capabilitățile operaționale să fie modulare și ușor de redistribuit.
Apărarea antiaeriană, geniul, logistica, aviația, războiul electronic, apărarea cibernetică, sistemele autonome, loviturile cu rază lungă și sprijinul logistic ar trebui să poată fi asamblate și reasamblate în funcție de misiune.
Armata numește acest proces „task organization”, adică organizarea temporară a forțelor pentru o anumită misiune. Dacă ar fi transformată într-o practică standardizată și exersată constant, aceasta ar putea deveni una dintre principalele surse de avantaj militar ale Statelor Unite.
Pentru ca acest sistem să funcționeze, sunt necesare interfețe comune: sisteme compatibile de comandă și control, standarde comune pentru date și proceduri simplificate de certificare. Exercițiile ar trebui să oblige comandanții să opereze cu pachete de capabilități pe care nu le dețin în mod obișnuit.
Modernizarea trebuie să devină un proces continuu
Modernizarea nu poate însemna doar înlocuirea unui vehicul vechi cu unul nou. Armata trebuie să poată integra permanent software, senzori, sisteme autonome și noi arhitecturi de comunicații fără să-și piardă nivelul de pregătire.
Succesul nu ar trebui măsurat doar prin numărul de platforme noi introduse în dotare, ci și prin viteza cu care unitățile operaționale pot transforma inovația în proceduri de lucru cotidiene.
O armată adaptabilă nu înseamnă o forță care încearcă să facă totul în același timp. Înseamnă o forță capabilă să se configureze rapid pentru misiunea care apare.
Adaptabilitatea, noul criteriu de putere
De-a lungul generațiilor, Armata SUA s-a concentrat succesiv pe masă, eficiență și capacitatea de a menține operațiuni îndelungate. În multe situații, însă, a fost nevoită să se adapteze prin improvizație.
Armata viitorului ar trebui să facă din adaptare o regulă, nu o soluție de urgență. Dezbaterile despre numărul de brigăzi, dimensiunea diviziilor, raportul dintre forțele active și rezervă sau alegerea dintre formațiuni grele și ușoare rămân importante, dar nu mai sunt suficiente.
Întrebările prioritare ar trebui să fie altele:
- Se poate reorganiza Armata mai repede decât se dezvoltă următoarea criză?
- Poate integra tehnologiile emergente fără să aștepte un nou ciclu doctrinar de un deceniu?
- Poate transfera capabilități între teatre fără să-și reconstruiască unitățile de la zero?
- Îi poate oferi președintelui opțiuni credibile atunci când nu există avertismente și nici timp pentru pregătire?
Dacă răspunsul este afirmativ, Armata va rămâne relevantă indiferent de locul în care izbucnește următoarea criză. Dacă răspunsul este negativ, nicio optimizare pentru scenariul preferat al momentului nu o va salva.
Armata SUA nu ar trebui să aștepte să i se spună ce trebuie să devină. Ea trebuie să fie deja organizată pentru a deveni rapid ceea ce are nevoie națiunea — nu pentru că președintele știe care va fi următoarea criză, ci tocmai pentru că nimeni nu știe.
Exclusiv
Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe
Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie în posturile de poliție, nu a fost de ajuns bunul-simț, respectul față de angajați sau legislația muncii, ci a trebuit să vină citația de la instanță?
Conform unei dezvăluiri făcute de Sindicatul „Diamantul”, doar după ce instituția a fost dată în judecată și i s-au cerut daune morale pentru reclamanti, pe motiv că nu asigură curățenia în posturile de poliție, brusc, miraculos, a apărut ideea genială: hai să angajăm servicii de curățenie!
Și, ce să vezi, s-a putut. Dintr-odată, în posturile de poliție din subordinea IPJ Brăila se face curățenie regulat. Nu pentru că era normal, nu pentru că polițistul nu e femeie de serviciu, ci pentru că cineva a îndrăznit să-i ducă în fața judecătorului.
Generații de „șmecheri” cu grade, generații de polițiști cu mopul
Ani de zile, generații întregi de „șmecheri” cu epoleti lucioși au exploatat, cu o liniște de feudali la conac, generații de agenți din posturile de poliție.
Sistemul era simplu: șefii își lustruiau gradele, iar agenții lustruiau gresia. Profitând de ignoranța oamenilor și, mai ales, de lipsa lor de curaj în a-și cere drepturile cu demnitate, mulți polițiști au ajuns să facă de toate, cu excepția a ceea ce scrie în fișa postului: poliție.
„Polițistul face poliție, nu e femeie de serviciu”, subliniază reprezentanții Sindicatului „Diamantul”. Numai că, în practică, ani la rând, prin foarte multe posturi, polițistul a fost și om de pază, și electrician, și instalator, și, la final, cu mopul în mână, responsabil de „sclipirea” instituției. La propriu.
Capul plecat nu ia doar sabia – ia și mătura
Oriunde polițiștii lasă capul jos și renunță, de frică, la drepturile lor, cineva de sus mai prinde un grad, o funcție, o „excelență” în carieră – pe spinarea lor.
Fiecare tăcere a agentului din teritoriu a însemnat încă un pas în sus pentru vreun șef care a considerat normal ca omul în uniformă să fie, la pachet, și personal auxiliar neplătit.
Acolo unde frica ține loc de demnitate, curaj și solidaritate, mizeria nu e doar pe jos, ci și în sistem.
De la Brăila la Galați, Neamț și Teleorman: „Frontul măturei” se mută în instanță
Procesul deschis împotriva IPJ Brăila nu s-a încheiat: continuă în faza de recurs, anunță Sindicatul „Diamantul”. Însă cazul Brăila nu este o excepție izolată, ci doar vârful unui morman de nepăsare maturat, ani de zile, sub preș.
Sindicatul anunță că are deja și alte procese similare, deschise împotriva IPJ Galați, IPJ Neamț și IPJ Teleorman. Aceeași poveste, același dispreț față de oameni, aceeași „strategie” de a transforma polițistul în personal de întreținere, în timp ce contractele de servicii de curățenie par a fi fost, până de curând, o idee exotică.
Ajunge: „femeia de serviciu” cu pistol la brâu își caută dreptatea
Mesajul transmis de Sindicatul „Diamantul” este clar și dur: cine s-a săturat să fie „femeie de serviciu” cu armă din dotare, dar fără respect și condiții decente la locul de muncă, este invitat să ia atitudine.
„Cine s-a săturat să fie femeie de serviciu, vă așteptăm să ne contactați pe mail”, transmit reprezentanții sindicatului.
Pe scurt: acolo unde nu spală statul rușinea, o spală instanța. Cu sentințe, nu cu mopul. Iar la IPJ Brăila, abia după ce au văzut citația, au descoperit că se poate face curățenie și cu factură, nu doar cu frica și resemnarea celor din subordine.(Cristina T.).
Exclusiv
Urmărire în Chiajna după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor
Bărbatul conducea o motocicletă fără număr de înmatriculare
O intervenție de rutină a polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Chitila – Formațiunea Rutieră s-a transformat într-o urmărire pe străzile din Chiajna, după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele regulamentare ale agenților.
Potrivit Sindicatului Europol, polițiștii Costel și Andrei se aflau în timpul serviciului pe raza comunei Chiajna, când au observat, pe strada Sergent Ilie Petre, o motocicletă de tip enduro care circula fără plăcuță cu număr de înmatriculare sau înregistrare.
La solicitarea polițiștilor de a opri, conducătorul motocicletei a accelerat și a încercat să fugă. Agenții au pornit imediat în urmărirea acestuia.
Motociclistul a încercat să scape pe un teren neamenajat
Urmărirea s-a desfășurat pe mai multe străzi din Chiajna. Pe tot parcursul intervenției, polițiștii au folosit semnalele acustice și luminoase ale autospecialei și i-au transmis în repetate rânduri motociclistului somații să oprească.
Bărbatul a ignorat însă solicitările agenților și a continuat să fugă. La un moment dat, acesta a părăsit partea carosabilă și s-a îndreptat către un teren neamenajat, încercând să ajungă într-o zonă în care autospeciala de poliție nu îl mai putea urma.
Polițiștii au oprit mașina, au coborât și au continuat urmărirea pe jos.
A căzut de pe motocicletă și a fost imobilizat
După ce au parcurs o anumită distanță, motociclistul și-a pierdut echilibrul și a căzut. Profitând de moment, polițiștii l-au ajuns din urmă și l-au imobilizat.
Verificările efectuate ulterior au scos la iveală că bărbatul nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. De asemenea, motocicleta pe care o conducea nu era înmatriculată sau înregistrată pentru circulația pe drumurile publice.
Sindicatul Europol: „O simplă oprire în trafic se poate transforma în câteva secunde”
Sindicatul Europol i-a felicitat pe polițiștii Costel și Andrei pentru reacția promptă, determinarea și modul în care au dus intervenția până la capăt.
„Dincolo de statisticile seci, astfel de intervenții arată realitatea din stradă. O simplă oprire în trafic se poate transforma, în numai câteva secunde, într-o urmărire al cărei deznodământ nu poate fi anticipat”, au transmis reprezentanții sindicatului.
Cercetările continuă pentru stabilirea tuturor împrejurărilor și dispunerea măsurilor legale. (Irinel I.).
Anchete
Un polițist din Timiș a salvat un copil de la înec, în timpul vacanței în Spania
Alexandru Cocîr a intervenit pe o plajă fără salvamar
Reperele morale pe care se fundamentează meseria de polițist nu dispar odată cu încheierea programului de lucru și nici atunci când polițiștii se află în timpul liber sau în vacanță.
Aceste valori guvernează întreaga existență și se reflectă în felul în care aceștia aleg să acționeze atunci când viața, siguranța sau binele unei persoane depind de curajul și prezența lor de spirit.
Un astfel de exemplu este Alexandru Cocîr, polițist în cadrul Serviciului Public Comunitar de Pașapoarte Timiș. Aflat în vacanță cu familia în Spania, acesta a intervenit fără ezitare pentru a salva un copil aflat în pericol de înec.
Copilul fusese surprins între stânci de valurile puternice
Incidentul s-a produs pe o plajă retrasă, unde nu exista salvamar și nici alte forțe de intervenție în apropiere.
Băiețelul nu mai reușea să iasă din apă după ce fusese surprins între stânci de valurile puternice. Tatăl său a încercat să ajungă la el, însă a fost, la rândul său, doborât de valuri.
În acele momente critice, Alexandru a acționat rapid și a intrat în apă pentru a ajunge la copilul care se lupta să rămână la suprafață.
„Am sărit în apă, l-am luat pe sus și l-am scos repede”
Polițistul a povestit că a reacționat instinctiv, fără să aibă timp să conștientizeze pe deplin gravitatea situației.
„Pe moment, nici eu nu am realizat că l-am salvat de la înec. Am sărit în apă, l-am luat pe sus și l-am scos repede”, a povestit Alexandru Cocîr.
Intervenția sa rapidă a făcut posibilă salvarea copilului, care s-a întors în siguranță alături de familia sa.
Curajul și responsabilitatea nu depind de uniformă
Sindicatul Europol i-a transmis polițistului felicitări și întreaga apreciere pentru gestul său.
„Felicitări, Alexandru! Gestul tău ne amintește că spiritul de responsabilitate, curajul și dorința de a ajuta nu se opresc odată cu programul de lucru și nu depind de uniformă. Sunt valori care îi definesc pe oamenii dedicați binelui celorlalți, oriunde s-ar afla”, au transmis reprezentanții Sindicatului Europol.
Pentru copil și familia sa, intervenția polițistului a însemnat șansa de a se întoarce în siguranță acasă. Reprezentanții sindicatului au declarat că sunt mândri să îl aibă coleg și i-au mulțumit pentru curajul dovedit. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 3 zileEPISODUL 52 – „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre: Nepoți, kile și vile”
-
Exclusivacum o ziEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 3 zileORGANIGRAMA CU CHILOȚI” DE LA TCE, RUȘINEA PLOIEȘTIULUI: CUM ÎȘI DĂ NAE COMISIONARU’ SINGUR CONTROL, JUSTIȚIE ȘI AUDIT, CU NEAMURILE LA BUTOANE
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI
-
Exclusivacum o ziTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 4 zileLa TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere




Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login