Exclusiv
Diplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
Star Focus bate la ușa MAE: „Deschideți, nu venim cu flori, venim cu întrebări”
Redacția STAR FOCUS nu mai bate timid la ușa Ministerului Afacerilor Externe. Într-o solicitare oficială de informații de interes public, publicată de starfocus.ro, jurnaliștii pun pe masă un set de întrebări care zgârie rău spoiala de protocol a diplomației românești în Republica Cuba.
În centrul atenției:
- doamna ambasador Theodora Magdalena Mircea, șefa Ambasadei României în Cuba;
- domnul consul Ionuț Bârsan, diplomat în aceeași misiune;
- domnul Dragoș Sprînceană, personaj prezent în „spațiul public” în preajma celor doi, între Havana și Statele Unite.
Oficial, scrisoarea este „civilizată”: nu acuză, nu condamnă, doar cere clarificări. Neoficial, întrebările puse de STAR FOCUS sunt atât de precise, încât dacă răspunsurile ar fi incomode, la MAE ar trebui să se aprindă nu doar becul roșu, ci toate sirenele de „control și evaluare diplomatică”.
Cine este Dragoș Sprînceană în schema de la Havana? „Invitat”, „intermediar” sau „emis fără mandat”?
Prima bombă pusă elegant pe masa Ministerului de Externe de către STAR FOCUS: rolul domnului Dragoș Sprînceană în activitățile din jurul Ambasadei României în Cuba.
Întrebările sunt cu bisturiul, nu cu ciocanul:
- A participat Sprînceană la evenimente organizate, găzduite, sprijinite sau facilitate de ambasadă, pe perioada mandatului ambasadorului Theodora Magdalena Mircea?
- Care a fost denumirea fiecărui eveniment, data, locul, caracterul (oficial, economic, diplomatic, protocolar sau privat)?
- Cine i-a aprobat participarea și în ce calitate a fost invitat?
Și apoi vine întrebarea care ar trebui să doară la orice minister serios:
- A avut domnul Dragoș Sprînceană vreo calitate oficială sau neoficială din partea Ambasadei României sau a MAE?
Pe românește:
Este acest domn un simplu invitat de ocazie, un prieten de familie, un „facilitator” economic sau un personaj care se dă drept ceea ce nu este, la adăpostul unei ambianțe diplomatice cu drapel în spate?
Întâlniri, proiecte, combinații: cine s-a întâlnit cu cine și pentru ce?
STAR FOCUS merge mai departe și întreabă dacă Dragoș Sprînceană a facilitat întâlniri cu:
- reprezentanți ai autorităților din Cuba;
- reprezentanți ai Statelor Unite;
- ori din alte state.
Și, mai ales:
- Au existat întâlniri la care acesta a participat împreună cu reprezentanți ai Ambasadei României, unde s-au discutat proiecte economice, diplomatice sau de cooperare?
- Dacă da, care a fost natura acestor întâlniri?
Traducere jurnalistică:
Ne aflăm în fața unui cetățean care se plimbă prin cercuri diplomatice pentru frumusețea pozelor, sau vorbim de cineva care, cu sau fără mandat, deschide uși, pune oameni la aceeași masă și eventual asortează interesul public cu interesul privat?
Cuba, Statele Unite și excursiile cu iz diplomatic: cine plătește nota de plată?
Un capitol întreg din solicitarea STAR FOCUS este dedicat deplasărilor și evenimentelor din Cuba și Statele Unite ale Americii, acolo unde apar la pachet:
- ambasadorul Theodora Magdalena Mircea,
- consulul Ionuț Bârsan,
- și același Dragoș Sprînceană.
Întrebările sunt tăioase:
- Au participat cei doi diplomați, ambasador și consul, la astfel de evenimente împreună cu Sprînceană?
- Ce caracter au avut aceste participări: oficial, diplomatic, economic, protocolar sau privat?
- Cine a plătit?
Și aici începe dansul pe sârmă:
- Au fost folosite fonduri publice?
- Dacă da, care este valoarea și ce aprobări au stat la bază?
- Dacă nu, cine a suportat costurile?
- Au existat sponsorizări, invitații sau alte forme de sprijin din partea unor persoane fizice sau juridice?
Cu alte cuvinte:
Ne uităm la activități strict instituționale sau la o combinație de turism diplomatic, business privat și prietenii bine hidratate pe banii altora – fie ei publici sau „sponsori dezinteresați”?
Regulile MAE: hârtie frumoasă sau doar decor de bibliotecă?
O întrebare-cheie a STAR FOCUS lovește în centrul problemei:
Au fost respectate toate normele interne ale MAE privind participarea diplomaților la astfel de evenimente?
Aici nu mai vorbim doar de bani, ci și de:
- aprobări interne;
- compatibilitatea între rolul diplomatic și „viața socială” cu mediul de afaceri;
- posibile percepții de amestec între reprezentarea statului român și interese private.
Dacă toate sunt în regulă, MAE ar trebui să poată răspunde cu lejeritate. Dacă nu, atunci solicitarea STAR FOCUS devine prima pagină a unui dosar de control care nu mai poate fi maturat sub preș.
Diplomație de cuplu: ambasadorul și consulul – familie și subordonare în aceeași misiune
Partea a treia din solicitarea STAR FOCUS intră direct în mina de conflict de interese: relația dintre doamna ambasador și domnul consul.
Întrebările puse MAE:
- Care este funcția exactă, rangul diplomatic și atribuțiile domnului Ionuț Bârsan în cadrul Ambasadei României în Cuba?
- Este acesta soțul doamnei ambasador Theodora Magdalena Mircea?
Dacă DA – și asta vrea să lămurească presa – se pune întrebarea:
- A analizat MAE situația din perspectiva:
- normelor privind organizarea misiunilor diplomatice,
- incompatibilităților,
- conflictelor de interese,
- altor reguli interne?
Au fost emise avize juridice? Cine face evaluarea profesională a domnului Bârsan și cui îi este acesta subordonat?
Și întrebarea cea mai incomodă:
- Au existat situații în care doamna ambasador a avut atribuții privind coordonarea, aprobarea sau evaluarea activității domnului Bârsan?
- Dacă da, ce măsuri au fost luate pentru evitarea măcar a aparenței de conflict de interese?
Diplomația românească are deja suficiente probleme de imagine. Dacă mai adăugăm și scenarii în care ambasadorul își evaluează soțul, avem tabloul complet al unei misiuni care riscă să fie percepută mai degrabă ca o mică afacere de familie cu pașaport diplomatic.
Controlul intern: a dormit cineva la butoane?
STAR FOCUS întreabă sec și apăsat:
- A făcut MAE – prin Corpul de Control și Evaluare Diplomatică sau altă structură – verificări privind activitatea Ambasadei României în Cuba, în mandatul doamnei ambasador?
Dacă da:
- Ce perioadă a fost verificată?
- Care a fost obiectul controlului și cine l-a efectuat?
- Care au fost concluziile?
- S-au formulat recomandări sau s-au dispus măsuri?
Apoi:
- Au existat sesizări, reclamații sau informări privind activitatea ambasadei ori a personalului diplomatic?
- Au fost identificate nereguli administrative, disciplinare sau procedurale?
Dacă DA, ce măsuri au fost dispuse?
Dacă NU, MAE este invitat să confirme expres că nu a constatat nicio abatere.
În plus, se întreabă clar:
- Există acum, la acest moment, verificări sau controale în desfășurare privind Ambasada României în Cuba?
Dacă răspunsurile se vor lăsa așteptate, opinia publică va trage singură concluzia: fie ministerul nu vrea să vadă, fie a văzut și preferă să tacă.
Pozele din spațiul public: diplomație sau PR de combinații?
STAR FOCUS indică faptul că în spațiul public au apărut:
- materiale de presă;
- imagini cu doamna ambasador și domnul consul,
- la diverse evenimente alături de domnul Dragoș Sprînceană.
MAE este invitat să spună:
- Reflectă aceste imagini realitatea fidelă sau există aspecte care necesită clarificare ori dezmințire?
- Ce informații sunt inexacte sau incomplete?
- Participarea la astfel de evenimente a fost compatibilă cu statutul diplomatic și cu regulile interne ale MAE?
- Au existat aprobări interne pentru aceste participări, dacă erau de natură oficială?
- Există documente oficiale care să ateste caracterul instituțional al acestor activități?
Și, poate cea mai importantă întrebare de imagine:
- Consideră MAE că aparițiile publice ale diplomaților alături de persoane din mediul de afaceri pot crea percepții greșite asupra activității unei misiuni?
- Dacă da, ce măsuri sunt avute în vedere pentru evitarea unor astfel de situații?
Pe scurt:
Dacă ambasada devine fundal de selfie pentru relații de business opace, diplomația românească nu mai seamănă cu o instituție a statului, ci cu un club select de networking pe banii contribuabilului.
„Invitație la replică”, nu la tăcere: mingea e în terenul ambasadorului și al MAE
În final, STAR FOCUS joacă după regulile profesiei, dar nu renunță la fermitate. Redacția:
- invită doamna ambasador Theodora Magdalena Mircea și pe domnul consul Ionuț Bârsan
- să transmită orice precizări, explicații sau informații relevante pentru corecta informare a opiniei publice.
Orice răspuns:
- va fi publicat integral sau în extras,
- cu respectarea sensului și contextului.
Și vine avertismentul jurnalistic, limpede:
- În lipsa unui răspuns în termenul legal prevăzut de Legea 544/2001, materialul va consemna faptul obiectiv că:
- punctul de vedere a fost solicitat,
- nu a fost primit.
Fără interpretări forțate, fără etichete gratuite, dar cu un fapt imposibil de negat:
Ministerul Afacerilor Externe a fost întrebat. Dacă nu răspunde, tăcerea va vorbi în locul lui.
Pamfletul faptelor: când întrebările sunt mai grele decât orice acuzație
STAR FOCUS subliniază că:
- nu formulează acuzații,
- respectă prezumția de bună-credință și dreptul la imagine,
- urmărește exclusiv verificarea unor informații de interes public.
Dar în spatele acestei formule impecabile stă un adevăr incomod pentru MAE:
în 2026, opinia publică nu se mai mulțumește cu poze lucioase de recepții și fraze goale despre „relațiile excelente dintre state”.
Când apar întrebări precum:
- „Cine a plătit?”
- „Cine cu cine este înrudit?”
- „Cine a aprobat ce?”
- „Au existat controale?”
…diplomația de carton începe să se cojească, iar în spate rămâne o singură opțiune decentă:
transparență totală sau recunoașterea rușinoasă că nu există niciuna.
Până atunci, rămâne scris negru pe alb:
„Dezvăluie STAR FOCUS: întrebările la care MAE nu-și mai poate permite luxul să tacă.” (Cerasela N.).
Exclusiv
GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)
Stația fantomă care „curăță” banii, nu apele: corupție la chiuvetă în Prahova
Stația care trebuia să spele apele, nu conștiințele
Stația de epurare de la Corlătești a fost construită, în vremuri demult apuse, pentru a curăța apele reziduale ale Rafinăriei Astra. După închiderea acesteia, bijuteria tehnologică a ajuns pe mâinile companiei New Century Development, cunoscută mai degrabă pentru dezvoltări imobiliare decât pentru spălat păcate industriale.
Cu alte cuvinte, o firmă de „cărămidă și betoane” a ajuns proprietara unei stații de epurare – iar rezultatul se vede (și se miroase) în teren.
Viza anuală – ca revizia la mașină: ștampilă, nu funcționalitate
Pe 12 august, stația privată de epurare de la Corlătești primește, liniștită, viza anuală. Totul pare în regulă, pe hârtie. Pe 18 august însă, Garda Națională de Mediu Prahova (GNM Prahova) vine în control și, potrivit relatărilor surselor ziarului de investigații Incisiv de Prahova, începe „distracția”:
- sunt aplicate sancțiuni;
- se impune un set de aproximativ 30 de măsuri;
- se formulează o propunere de suspendare a activității stației.
Și totuși, în ciuda acestui tablou, din câte se cunoaște până în prezent, stația nu a fost notificată cu vreo suspendare de către Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Prahova. Suspendarea pare să fie, la APM, un concept teoretic, bun de folosit doar în comunicate, nu și în realitate.
Stație de epurare fără laborator, fără biologie, fără nămol – dar cu tupeu
Din informațiile prezentate, tabloul tehnic este demn de manualul „Așa NU”:
- agentul economic nu are laboratorul funcțional;
- nu se fac analize nici la intrarea apei, nici la deversarea în emisar;
- treapta biologică nu funcționează deloc;
- treapta mecanică funcționează doar parțial;
- gospodăria de nămol lipsește cu desăvârșire;
- dozarea substanțelor pentru tratarea apelor se face „cu cărca”, adică artizanal, la mica inspirație, nu științific.
Pe românește: avem o „stație de epurare” care nu epurează, dar funcționează. Un fel de spital fără medici, școală fără profesori, avion fără aripi. Dar cu autorizație.
Economia județului, scutul perfect pentru mizerie
În loc să închidă temporar acest circ tehnologic, „mai-marii” autorităților consideră că stația trebuie să meargă mai departe, exact așa cum e. De ce? Pentru că, ni se spune, „se periclitează economia județului”.
Apele murdare curg, dar economia trebuie salvată. Iar când economia e invocată ca scuză universală, mizeria devine politică de stat: nimeni nu mai vede, nimeni nu mai aude, toți se tem de „consecințe economice”.
Șantaj pe țeavă: conducta rafinăriei închisă „pentru negociere tarifară”
Surpriza de proporții, relatată, vine dintr-un episod petrecut în urmă cu circa doi ani. Stația de la Corlătești ar fi oprit brusc conducta Rafinăriei (rafinărie care mai funcționa la Ploiești), sub pretextul unei „negocieri de tarif”.
- conducta se oprește;
- negocierile se întind;
- aproape un an de zile, cisternele cară apa din rafinărie în lipsa unei soluții funcționale.
În timp ce natura și logica urlă după o stație de epurare decentă, cineva joacă poker pe conducta de apă uzată.
Despre prețuri, se aud, spun sursele citate, niște „șoapte” interesante:
- acum doi ani, 1 metru cub de apă ar fi costat 1 leu;
- „negocierea” ar fi început de la 100 de lei metrul cub;
- discuția s-ar fi oprit abia când APM ar fi notificat rafinăria că îi ridică autorizația de mediu pe motiv că nu are stație de epurare.
Evident, nu vorbim, după cum notează aceleași surse, de lei, ci, cel mai probabil, de altă monedă internațională. Când diferența între 1 și 100 nu mai e aritmetică, ci politică, conducta devine instrument de presiune, nu infrastructură.
Tandemul toxic: Garda de Mediu + APM, manual de „așa se face, așa nu se prinde”
Potrivit investigațiilor, la Prahova se lucrează într-un „tandem toxic”. În rolurile principale:
- Dana Tudorache – eterna șefă a Gărzii de Mediu Prahova;
- Florin Diaconu – șef la Agenția pentru Protecția Mediului Prahova (APM), descris drept „prietenul intim” al doamnei Tudorache.
Deși Diaconu ajunsese la vârsta de pensionare, mandatul i-a fost prelungit încă un an în fruntea APM Prahova. Când ești prea „valoros” pentru sistem, nu te lasă la pensie, te ține la butoane.
Conform acelorași dezvăluiri ce vor continua, Diaconu este omul care emite autorizațiile de mediu, dar și cel care ar explica, „în particular”, doamnei Tudorache „ce și cum să facă”. Exact ca în cazul stației de la Corlătești: unul dă hârtia, celălalt „controlează”, iar rezultatul este un mare nimic pentru mediu și un mare „bravo” pentru complicitate.
Lux, apartament „de mare casă” și viață bună, pe salariu de bugetar
Sursele ziarului de investigații Incisiv de Prahova susțin că, în urma documentărilor proprii, au fost șocați de ceea ce au aflat despre:
- un apartament într-o „mare casă” din SUA;
- viața luxoasă a copiilor și a familiei lui Florin Diaconu;
- toate acestea obținute, oficial, dintr-un salariu de bugetar la conducerea APM Prahova.
Nu e treaba acestei invesrtigatii (in mai multe episoade) să dea verdicte penale, dar e imposibil să nu observi discrepanța stridentă: la stat, salariu modest; în viață, standard „internațional”. Serviciile și organele de cercetare penală, spun sursele, ar avea material suficient să-și pună întrebări. Deocamdată însă, întrebările vin mai mult din presă decât din instituțiile care ar trebui să se autosesizeze.
Concluzie: în Prahova se epurează tot, mai puțin apele
Din tot acest tablou, rezultă o concluzie absurdă, dar perfect coerentă cu realitatea descrisă:
- avem o stație de epurare fără laborator funcțional, fără treaptă biologică, fără gospodărie de nămol;
- avem un control GNM cu sancțiuni și 30 de măsuri, plus propunere de suspendare;
- avem o APM care, deși notifică rafinăria când e presiune pe conducte, nu pare grăbită să suspende stația privată;
- avem un „tandem” de șefi care își prelungesc reciproc utilitatea și influența;
- avem semne de viață luxoasă care nu se pupă cu organigrama de bugetar.
În Prahova, se pare că se epurează orice: dosare, situații, responsabilități, reputații. Doar apele nu. Apele, alea, rămân murdare – ca oglindă fidelă a sistemului care ar fi trebuit să le curețe. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Ajutoarele de deces înghețate la 2017. Cum își ascunde Poliția Română formulele de calcul după ștampila „secret de serviciu”
Familiile polițiștilor morți în activitate sau în timpul serviciului descoperă abia la final, în fața ghișeului, că „sprijinul statului” e calculat după salariile de acum aproape un deceniu. Baza de calcul este înghețată la nivelul lunii decembrie 2017, normele sunt secrete, iar Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) refuză să furnizeze statistici detaliate despre cât și cui a plătit. În schimb, invocă Legea 544/2001, ordonanțe de austeritate și o jurisprudență convenabilă.
Ce promite legea pe hârtie: trei tipuri de drepturi la deces
Primul răspuns oficial al IGPR, adresat sindicatului (SPR Diamantul), clarifică arhitectura juridică:
- Articolul 61 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017:
– prevede plata drepturilor bănești pentru luna în care a avut loc decesul polițistului. - Articolul 91 din aceeași anexă:
– stabilește un ajutor de deces egal cu 12 solde/salarii de funcție, acordat soțului/soției, copiilor sau, în lipsa acestora, părinților. - Articolul 37¹ din Legea 360/2002 (Statutul polițistului):
– introduce un ajutor suplimentar de deces egal cu trei salarii de bază.
În teorie, vorbim de un pachet consistent: ultima lună de drepturi, plus 12 salarii, plus încă 3 salarii. Imaginea publică e aceea a unui stat care își protejează eroii până la capăt.
Cifrele oficiale: banii există, dar nu spun tot
Al doilea document aduce primele cifre, pentru 2025 și 2026:
- Perioada 01.01 – 31.12.2025:
- 25 de cazuri de acordare a ajutoarelor de deces;
- Ajutor art. 91: 711.876 lei;
- Drepturi art. 61: 182.811 lei;
- Ajutor art. 37¹: 244.823 lei.
- Perioada 01.01 – 31.08.2026:
- 15 cazuri;
- Ajutor art. 91: 494.912 lei;
- Drepturi art. 61: 86.417 lei;
- Ajutor art. 37¹: 150.895 lei.
IGPR insistă că:
- ajutoarele se acordă „cu celeritate” după deschiderea creditelor bugetare;
- sunt plătite din capitole bugetare diferite:
- art. 37¹ – de la Capitolul 68.A.06 „Asistență socială pentru familie și copii”;
- art. 91 – de la Capitolul 68.A.08 „Ajutoare la trecerea în rezervă, retragere sau pensionare”.
Acest detaliu tehnic contează: dacă bugetul pentru „asistență socială” sau pentru „ajutoare la trecerea în rezervă” e blocat ori subfinanțat, familiile pot aștepta luni de zile, chiar dacă pe hârtie dreptul este „clar și ferm”.
În plus, IGPR listează un set stufos de documente pe care familia trebuie să le aducă: actele de identitate, certificatele de naștere și căsătorie, certificatul de deces, declarații notariale, extras de cont. Orice hârtie lipsă înseamnă timp pierdut.
Unde se rupe filmul: ajutoare de deces legate de salariile din decembrie 2017
Abia al treilea document devoalează adevărata problemă: înghețarea bazei de calcul.
IGPR recunoaște negru pe alb că:
- baza de calcul pentru:
- ajutorul de la art. 91 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017,
- ajutorul suplimentar de la art. 37¹ din Legea 360/2002,
este solda/salariul de funcție de la nivelul lunii decembrie 2017.
Argumentul este o înșiruire de ordonanțe de urgență cu impact bugetar (OUG 90/2017, 114/2018, 130/2021, 168/2022, 115/2023, 156/2024, 141/2025 etc.), prin care Guverne succesive au înghețat sau plafonat diverse componente salariale.
Singurul drept „actualizat” la zi rămâne cel de la:
- Art. 61 din Anexa VI la Legea 153/2017 – plătit „la nivelul aflat în plată în luna în care a intervenit decesul”.
Restul pachetului, cele 12 + 3 salarii, rămân legate de fotografia financiară a lunii decembrie 2017.
În condițiile în care inflația cumulată și creșterile de salarii au modificat serios puterea de cumpărare, familiile primesc în 2025–2026 ajutoare de deces calculate ca și cum timpul s-ar fi oprit în urmă cu aproape nouă ani.
Formule de calcul clasificate: Ordin S/18/2023 și S/7/2018
La întrebarea legitimă „Cum, concret, se calculează aceste ajutoare?” răspunsul IGPR trimite lucrurile direct în zona opacității:
- Normele metodologice care explică în detaliu modul de calcul sunt cuprinse în:
- Ordinul MAI nr. S/7/2018,
- completat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/18/14.02.2023.
Ambele acte sunt clasificate la nivel „Secret de Serviciu”.
IGPR admite că „similar se procedează” și pentru ajutorul prevăzut la art. 37¹ din Legea 360/2002.
Cu alte cuvinte:
- baza de calcul este fixată la 2017;
- algoritmul exact se află în acte secrete, inaccesibile publicului, sindicatelor și chiar instanțelor fără proceduri speciale de declasificare.
Pentru un drept social fundamental, destinat familiilor polițiștilor decedați, statul operează cu formule inaccesibile beneficiarilor. Practic, ei trebuie să creadă pe cuvânt instituția care, în același timp, justifică înghețarea la 2017.
Refuzul statisticilor detaliate și „scutul” Legii 544/2001
Atunci când solicitantul cere nu doar sume globale și număr total de cazuri, ci și statistici mai fine (pe tipuri de situații, pe unități, pe perioade), răspunsul IGPR devine defensiv.
Instituția susține că:
- „nu deține evidențe statistice conform criteriilor solicitate”;
- Legea 544/2001 o obligă să furnizeze doar informațiile așa cum există ele în forma deținută de instituție;
- nu are obligația să:
- prelucreze date,
- refacă baze de date,
- sau să creeze „statistici à la carte”.
Pentru a-și blinda poziția, IGPR invocă o decizie a Curții de Apel București:
- Decizia civilă nr. 445 din 16.02.2023, în care instanța arată că Legea 544 nu obligă autoritățile să facă o activitate suplimentară de prelucrare, interpretare sau corelare a datelor, ci doar să ofere ce dețin deja.
Finalul răspunsului este un paragraf de PR:
„Vă mulțumim pentru încrederea acordată și vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea problemelor ce intră în competența informațiilor de interes public.”
Disponibilitate declarată, dar sever limitată de felul în care instituția alege să își țină registrele și de modul în care invocă legea pentru a nu reconstrui imaginea reală a fenomenului.
Concluzie: un „sprijin” calculat în întuneric, la prețul anului 2017
Ansamblul celor patru documente conturează un tablou clar:
- Statul promite, prin lege, un pachet generos de ajutoare de deces pentru polițiști.
- În practică:
- cele mai importante două ajutoare sunt legate de salariile din decembrie 2017;
- formula exactă de calcul este ascunsă în ordine „secret de serviciu”;
- instituția refuză să construiască sau să comunice statistici detaliate, invocând Legea 544 și o jurisprudență favorabilă;
- familiile sunt puse în fața unui mecanism opac, în care trebuie să creadă pe cuvânt aceeași autoritate care recunoaște, în același timp, înghețarea bazei de calcul.
Pentru un polițist activ, mesajul este cinic: statul îți cere loialitate la risc maxim, dar, dacă mori, ajutorul pentru familia ta este calculat după o grilă veche de aproape un deceniu, ascunsă în acte secrete, iar dimensiunea reală a fenomenului nu poate fi verificată public. (Cristina T.).
Exclusiv
Permanența fantomă. Când munca polițiștilor dispare din hârtie ca dosarele incomode din sertar
Rubrica goală care golește drepturi
În fiecare zi, la fiecare unitate de poliție, se emite „dispoziția de zi pe unitate”. Un document pompos, ridicat de O.m.a.i. nr. 173/2020 la rang de „document de decizie și de planificare operațională”.
Pe românește: hârtia pe care se scrie cine muncește, ce face și când o face.
La rubrica „serviciul de permanență la sediul unității și prezența la program”, pentru șefi se completează frumos.
Pentru personalul de execuție, adică pentru ăia care chiar stau în sediu, o asigură efectiv, răspund la telefoane și sar la urgențe… rubrica rămâne goală.
Gol. Nimic. Zero.
Iar în lumea birocratică a M.A.I., ce nu există pe hârtie, nu există nici în realitate:
- nu apare în pontaj,
- nu apare la munca suplimentară,
- nu apare în instanță,
- nu apare nicăieri.
Un drept care nu lasă nici măcar o urmă de pix este, pentru minister, un moft. Îl ai doar „moral”, dar nu și „contabil”.
Articolul 42: alineatul care există, dar nu pentru „prostime”
Art. 42 alin. (1) din O.m.a.i. S/108/2011 spune clar: permanența la sediul unității este asigurată de personalul cu funcții de execuție.
Șefimea? Ei asigură permanența… de la domiciliu. Adică din fotoliu, de pe canapea, eventual cu un serial în fundal. „Permanență telemuncă”.
Și totuși, deși tocmai execuția are obligația, în dispoziția de zi, unde scrie că are această permanență? Nicăieri.
Bonus: alineatul ăsta nici măcar nu mai e clasificat. DGMO l-a declasificat prin Nota-Raport nr. 400.097 din 26 ianuarie 2026, comunicată oficial tuturor unităților, prin adresa IGPR – Structura de Securitate nr. 882660 din 17 aprilie 2026, urcată pe INTRAPOL.
Cu alte cuvinte: nu mai e secret. Oricine îl poate citi. Teoretic.
Practic, când întrebi de el, mulți se comportă ca și cum ar fi vorba de codul lansării rachetelor nucleare.
Sindicatul Diamantul întreabă: unde e permanența? Ministerul răspunde: „Luați de nu mai întrebați”
Pe 13 august 2026, Sindicatul Diamantul decide să facă ce scrie la carte:
- formulează o petiție temeinică, în baza O.G. 27/2002,
- invocă art. 6 din Legea 544/2001 (acces la informații publice),
- pune și Legea dialogului social nr. 367/2022 pe masă,
- trimite frumos, cu număr, la IGPR, IGPF, DGPMB, toate inspectoratele județene de poliție și toate inspectoratele teritoriale ale poliției de frontieră.
Două întrebări mari și late:
- De ce rămâne rubrica de permanență necompletată pentru personalul de execuție, deși art. 42 alin. (1) spune că ei asigură permanența?
– Care e textul integral al alineatului declasificat?
– A trimis cineva „de sus” vreo instrucțiune să nu se completeze rubrica? - Ghidul aplicației PONTAJ:
– A fost primit?
– Când, de la cine?
– Cum a fost adus la cunoștința personalului?
– Se poate o copie?
Întrebări banale, pentru un minister serios. Explozive, pentru unul care preferă rubrica goală și răspunsul copiat.
Poliția de Frontieră: „Da, știm să completăm rubricile și să deschidem aplicația”
Surpriză: la frontieriști se poate.
- Garda de Coastă (adresa nr. CR 1966046 din 24 august 2026) răspunde în 10 zile, cum spune legea.
Spune clar: se completează toate rubricile pentru permanență, și pentru conducere, și pentru execuție.
Ghidul? Există, e pus la dispoziție prin Dispoziția Secretarului General nr. 2284/27.06.2025, se găsește în e-Pontaj, la „Contul meu”. - ITPF Giurgiu: în aceeași notă, rubrica se completează.
- ITPF Iași: confirmă completarea rubricilor pentru toți și spune că dispoziția zilnică e generată din ePontaj din decembrie 2025.
- ITPF Sighetu Marmației: confirmă că rubrica se completează „potrivit prevederilor în vigoare”.
Cireașa de pe tort:
- ITPF Oradea (adresa nr. 4639001 din 14 septembrie 2026) declară negru pe alb: de la eșalonul superior nu au venit instrucțiuni sau îndrumări prin care să se ceară necompletarea rubricii de permanență.
Pe scurt: aceleași legi, aceeași aplicație, același minister.
La frontieră: se poate.
În multe inspectorate de poliție: brusc, nu se mai poate.
Poliția Română: 13 inspectorate, 1 răspuns, 0 rușine
Și acum intrăm în teatrul absurdului.
Treisprezece inspectorate județene trimit către sindicat același tip de răspuns, cu variații cosmetice. Douăsprezece dintre ele ajung chiar în aceeași zi. Nu e copy-paste, e „unitate de viziune”.
Formula standard:
- „Activitățile circumscrise asigurării serviciului de permanență se desfășoară potrivit O.m.a.i. S/108/2011, document clasificat secret de serviciu.”
- Se citează art. 44 alin. (1) din Legea 360/2002: serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu.
- Urmează asigurarea solemnă că prevederile ordinului sunt respectate. Toate.
Despre art. 42 alin. (1)?
NIMIC.
Despre faptul că alineatul a fost declasificat printr-o notă oficială?
NIMIC.
Despre rubrica necompletată și motivele acestei „nenecesități birocratice”?
NIMIC.
Despre eventualele instrucțiuni de la centru prin care s-a sugerat, discret, „lăsați rubrica aia în pace”?
NIMIC.
Ca în bancul cu „nu confirmăm și nu infirmăm, dar vă asigurăm că totul e legal”.
La Ghidul PONTAJ, același refren:
- „A fost transmis și este disponibil în aplicația PONTAJ, pe pagina principală.”
Dacă l-a văzut cineva, dacă s-a făcut instruire, dacă știe omul simplu cum să-l folosească… nu mai are loc în răspuns.
Declasificat, dar numai la televizor, nu și în birou
Structurile de frontieră au măcar eleganța de a spune: alineatul e declasificat, dar face parte dintr-un document clasificat, așa că să întrebați la emitent (IGPR/M.A.I.). ITPF Iași invocă art. 38 alin. (1) din HG 585/2002 – transmiterea informațiilor clasificate între unități, cu aprobarea emitentului.
Problema?
Art. 38 se referă la informații clasificate. Or, aici vorbim de un alineat declasificat printr-un act oficial al DGMO, comunicat structurilor. Adică nu mai e secret. Nu mai e „clasificat între noi”, e clar și la vedere.
Dacă acceptăm logica invocată, atunci:
- declasificarea parțială nu mai are niciun sens;
- orice alineat scos din regim ar rămâne de fapt sub ștampila „secret” doar pentru că stă în același PDF cu restul documentului.
Pe românește: „Teoretic e declasificat, practic nu ți-l dăm, că stă lângă texte încă secrete și ne e lene să-l scoatem separat.”
Și între timp, rubrica de permanență rămâne tot goală.
Legea spune 10 zile, inspectoratele răspund „poate într-o lună, poate niciodată”
Legea 544/2001 e clară:
- în 10 zile trebuie să primești răspuns;
- dacă durează mai mult identificarea informației, ți se comunică asta, tot în 10 zile;
- maxim 30 de zile pentru răspunsul final.
În cazul Diamantul:
- petiția a fost înregistrată la inspectorate pe 14 și 17 august;
- răspunsurile vin… cam după o lună;
- unii sar și peste termenul de 30 de zile;
- nimeni nu anunță legal prelungirea în termenul de 10 zile;
- într-un caz s-a prelungit termenul de două ori, ceea ce legea nu permite deloc.
În același timp, Garda de Coastă, care a răspuns concret la ambele întrebări, reușește să se încadreze în 10 zile, fără drame existențiale.
Deci nu „sistemul” nu poate.
Unii pot, alții nu vor.
Tăcerea de la IGPR: când centrul nu răspunde, periferia tace inteligent
Inspectoratul General al Poliției Române – destinatarul principal al petiției – n-a răspuns deloc. Zero. Nici măcar un „am primit, revenim noi”.
Direcția Generală de Poliție a Municipiului București? La fel de tăcută.
Mai multe inspectorate:
- înregistrează petiția,
- anunță, unele, prelungirea termenului (uneori chiar după ce expiră cele 10 zile!),
- apoi trimit răspunsuri trase la indigo, care ocolesc fix întrebările esențiale: rubrica, art. 42 alin. (1), declasificarea, eventualele instrucțiuni de la centru.
Termenele de 30 de zile expiră între 13 și 17 septembrie 2026.
IGPR nu catadicsește să spună nici „da”, nici „nu”, nici „nu dăm”.
Se bazează, probabil, pe metoda clasică: dacă nu răspundem, poate obosesc ei.
Permanent e doar abuzul. Munca, nu.
Realitatea din răspunsurile și tăcerile acestea e simplă și cinică:
- Permanența la sediu e asigurată de polițiști de execuție.
- În acte, pentru ei, rubrica rămâne necompletată.
- Orele nu apar în pontaj.
- Munca suplimentară nu există juridic.
- În instanță, fără hârtie, dreptul e zero.
Totul se joacă în câteva rânduri necompletate de „dispoziția de zi pe unitate”.
Un spațiu alb pe o foaie devine gaură neagră pentru drepturi salariale.
Și când întrebi oficial „de ce?”, primești:
- 13 răspunsuri identice, fără esență,
- explicații cu ordin „secret” ca paravan,
- ignorarea art. 42 alin. (1) și a declasificării,
- termene legale băgate sub preș,
- și o tăcere monumentală de la centru.
Concluzie: permanența fantomă și sindicatele care aprind lumina
Ce ne arată episodul „rubricii goale”:
- Ministerul are toate instrumentele să recunoască munca oamenilor – și totuși preferă să o facă invizibilă.
- O regulă declasificată există doar pe hârtie, nu și în mentalul celor care o aplică.
- Inspectoratele știu să dea copy-paste și să se ascundă în spatele clasificării, dar nu știu să completeze o rubrică simplă.
- Tăcerea IGPR nu e întâmplătoare, e mesaj: „nu vrem să discutăm asta”.
Iar între timp, polițistul de execuție:
- stă în sediu, în „permanență”,
- își asumă răspunderi,
- își sacrifică timp și viață personală,
- iar sistemul îi șterge urmele cu un singur gest birocratic: lasă rubrica goală.
Permanența nu e la sediul unității.
Permanența este în minciună, în opacitate, în reflexul de a ascunde realitatea sub ștampila „secret” sau sub un răspuns scris la indigo.
Dacă vrei să vezi cât de mult prețuiește M.A.I. munca oamenilor săi, nu te uita la parade, la discursuri și la „Respect pentru uniformă”.
Uită-te la o rubrica mică, lăsată zilnic necompletată. (Cerasela N.).
GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)
Stația fantomă care „curăță” banii, nu apele: corupție la chiuvetă în Prahova Stația care trebuia să spele apele, nu conștiințele...
Ajutoarele de deces înghețate la 2017. Cum își ascunde Poliția Română formulele de calcul după ștampila „secret de serviciu”
Familiile polițiștilor morți în activitate sau în timpul serviciului descoperă abia la final, în fața ghișeului, că „sprijinul statului” e...
Permanența fantomă. Când munca polițiștilor dispare din hârtie ca dosarele incomode din sertar
Rubrica goală care golește drepturi În fiecare zi, la fiecare unitate de poliție, se emite „dispoziția de zi pe unitate”....
Premier căutat pentru reglaj de „culoare”. Brigada Rutieră, blocată la semafor politic
Pamflet despre concursurile amânate la șefia Poliției și „coloanele neoficiale” pentru politicieni grăbiți România fără premier, Poliția fără coloană vertebrală...
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
Republica Prahova: „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal” Într-o țară imaginară...
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu...
„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125
Sindicatul polițiștilor „Diamantul” acuză Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) că refuză să intervină în...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
„GRĂDINIȚA DE CADRE” LOVEȘTE DIN NOU: CÂND NU IEȘI PREMIER, IESE PENSIA În IPJ Prahova, meritocrația e un banc prost...
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore
Cotroceniul, birou de ștampilat pe nevăzute: cum a semnat Nicușor Dan, cu ochii închiși, execuția Articolului 550 România lui 2026...
Comisarul de 3,80 la teorie, 10 la împuternicire: șef peste IPJ Cluj, corigent la competență
De la „împuternicit etern” la „picat rușinos” Ce funcție mai poate ocupa în cadrul IPJ Cluj comisarul-șef Moșuțan Radu după...
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
-
Exclusivacum o zi
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
-
Exclusivacum 4 zile
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 3 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
-
Exclusivacum 2 zile
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
-
Exclusivacum 4 zile
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Exclusivacum 3 zile
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore
-
Featuredacum 11 oreȘeful care confundă polițiștii cu sticlele din ladă
-
Exclusivacum 2 zile
„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125