Connect with us

Exclusiv

„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale

Publicat

acum 3 luni

pe

Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor”

Când polițiștii și militarii cer bani, nu poezie, reacția „morală” o știm pe dinafară:
„Ați ales o vocație, nu o meserie. Ați jurat. Serviți țara. Onoarea uniformei nu se măsoară în bani.”

Subtitlu nespus, dar urlat din toți rărunchii:
„Dacă vrei salariu, ești trădător de jurământ. Dacă ceri drepturi, dezonorezi uniforma.”

Ce pare, la prima vedere, o românească ieftină de ultimii 30 de ani – marca „te-am făcut, fraiere”, servită de politicieni ipocriți și de boșii din structurile centrale cu reflexe de secretar de partid – e de fapt o schemă veche de 250 de ani.

Adam Smith, părintele capitalismului, cel pe care îl flutură toți gură-cască atunci când justifică „piața liberă”, a descris exact acest mecanism în 1776, în „Avuția națiunilor”.
Nu ca ideal, ci ca șmecherie de preț: cum să plătești mai puțin pentru munca cea mai grea, îmbrăcând restul în „onoare”.

Analiza este readusă în actualitate, în cheie românească, de Sindicatul Diamantul, prin vocea lui Emil Păscuț. Și e nimic mai usturător pentru discursul oficial decât să vii peste el cu Adam Smith însuși.

Regula lui Smith: muncă grea și periculoasă = bani mai mulți. Cu o excepție monstruoasă

În Cartea I, capitolul X, Adam Smith pune întrebarea simplă: de ce diferă câștigurile între profesii?

Răspunsul lui, devenit clasic în economie:
pe o piață liberă, avantajele și dezavantajele diferitelor ocupații tind să se compenseze.

Cu alte cuvinte:

  • munca ușoară, curată, sigură = bani mai puțini;
  • munca grea, murdară, periculoasă = bani mai mulți.

Exemplele lui:

  • calfa de croitor câștigă mai puțin decât țesătorul;
  • țesătorul, mai puțin decât fierarul;
  • minerul, care își riscă pielea în subteran, câștigă în 8 ore cât potcovarul în 12.

Riscul, murdăria, oboseala, răspunderea se plătesc.
Asta e regula. E manual de economie, nu fluturaș sindical.

Exemplul extrem la Smith: călăul public:

„The most detestable of all employments, that of public executioner, is, in proportion to the quantity of work done, better paid than any common trade whatever.”

Tradus:
„Cea mai detestabilă dintre toate îndeletnicirile, aceea de călău public, este, raportat la cantitatea de muncă prestată, mai bine plătită decât orice meserie obișnuită.”

De ce? Pentru că e odioasă, detestată.
Societatea îl urăște, deci trebuie să-l plătească regește.
Dezonoarea e o taxă pe care angajatorul o plătește în plus.

Reversul otrăvit: când „onoarea” nu se adaugă la salariu, ci îl taie

Tot acolo, Smith formulează fraza care spulberă discursul cu „vocația”:

„Honour makes a great part of the reward of all honourable professions. In point of pecuniary gain, all things considered, they are generally under-recompensed.”

Tradus pe românește, fără livraj cu fundiță:
„Onoarea constituie o mare parte din recompensa tuturor profesiilor onorabile. Din punctul de vedere al câștigului bănesc, ele sunt în general insuficient recompensate.”

Deci:

  • la profesiile onorabile, onoarea nu se adaugă la salariu;
  • onoarea este o parte din salariu – adică o parte pe care angajatorul nu o mai plătește în bani.

Cu cât profesia e mai „onorabilă”, cu atât portofelul e mai subțire.
Diferența se achită în stimă, ceremonii, medalii, drapele și poze.

Statul a înțeles perfect schema:

  • banii dor bugetul;
  • moneda simbolică (stegulețe, diplome, „eroism”, „vocație”, „onoare”) nu costă nimic.

Sindicatul Diamantul nu inventează nimic: doar arată că ceea ce azi e prezentat ca morală patriotică, Adam Smith a despuiat, acum 250 de ani, ca mecanism rece de exploatat profesii onorabile.

Polițistul și militarul: combinația perfectă pentru a fi înșelat legal

Orice polițist sau militar care citește își recunoaște fișa zilnică:

  • ture de noapte,
  • expunere la violență,
  • risc de moarte sau invaliditate,
  • răspundere penală pentru decizii luate în secunde,
  • uzură fizică accelerată,
  • restrângeri de drepturi pe care alții nici nu le concep.

După regula lui Smith, ar trebui să fie plătiți cu vârf și îndesat.
De ce nu sunt?

Pentru că polițistul / militarul nu este o excepție de la teoria lui Smith, ci cazul-limită unde două reguli ale aceluiași sistem se ciocnesc frontal:

  1. Muncă extrem de periculoasă → ar cere cea mai mare primă de risc.
  2. Profesia extrem de onorabilă → duce, conform lui Smith, la subplată în bani, diferența fiind plătită în „onoare”.

Rezultatul, notează Adam Smith și confirmă România lui 2026:
cea mai periculoasă profesie ajunge plătită sub cea mai banală.

Polițistul și militarul sunt pe diagonala blestemată:

  • periculoși la maximum,
  • onorabili la maximum,
  • plătiți la minim.

Călăul – detestabil, bine plătit pentru dispreț.
Soldatul/polițistul – onorabil, plătind el pentru stima primită.

Formula lui Smith, rezumată dur:

„Călăul este plătit pentru disprețul pe care îl suportă; soldatul plătește pentru stima pe care o primește.”

Nota de plată a uniformei: dublu minus, zero plus

Aplicată la polițist/militar, harta lui Smith arată așa:

  • pentru componenta onorabilă:
    statul taie din salariu și plătește în „stimă” – ceremonii, discursuri, medalii, parade, „eroi în uniformă”.
  • pentru componenta periculoasă:
    aceeași regulă cere o primă masivă de risc –
    exact cea care la polițiști și militari lipsește de facto.

Bilanțul omului în uniformă, pe contabilitatea smithiană, în România:

  • la rubrica „onoare” – debit (i se scad bani);
  • la rubrica „pericol” – zero credit (nu primește nimic în plus).

Dublu debit, zero credit.
Același casier – Statul – aplică doar regula care îi convine: invocă „onoarea” când trebuie să nu plătească, „riscul” când trebuie să ceară mai multă obediență.

„Întreg prețul sângelui lor”: cum se cumpără viață cu speranțe romantice

Adam Smith nu se oprește la salariu. Lovește direct în mecanismul de recrutare:

„These romantic hopes make the whole price of their blood. Their pay is less than that of common labourers, and in actual service their fatigues are much greater.”

„Aceste speranțe romantice alcătuiesc întreg prețul sângelui lor. Plata lor este mai mică decât a muncitorilor de rând, iar în serviciul efectiv oboseala lor este mult mai mare.”

Tradus pe șleau pentru uniforma din 2026:

  • Nu solda plătește sângele soldatului/polițistului.
  • Sângele este cumpărat cu vise de glorie, decorații, „onoare națională”.

Iar marfa e mereu disponibilă, spune Smith, pentru că:

  • tinerii supraestimează șansele de reușită,
  • subestimează riscurile reale,
  • se lasă ademeniți de viața de aventuri, nu de viața reală cu hernie, infarct, dosare și pensii tăiate.

„The dangers and hairbreadth escapes of a life of adventures, instead of disheartening young people, seem frequently to recommend a trade to them.”

„Primejdiile și scăpările la limită ale unei vieți de aventuri, în loc să-i descurajeze pe tineri, par adesea să le recomande o asemenea meserie.”

Comentariul românesc, cum îl subliniază Emil Păscuț – SPR DIAMANTUL:

  • nimeni nu intră în poliție la 20 de ani gândindu-se la hernia de disc de la 45,
  • la bolile de inimă care îl bagă în groapă cu 10 ani mai devreme,
  • la procesele pe care le va da propriului angajator ca să își primească ce scrie deja în lege.

Statul exploatează exact ce știa Smith:

  • optimismul vârstei,
  • prestigiul uniformei,
  • dorința de aventură și de respect.

„Compensația de risc” în România: lege vie pe hârtie, moartă pe fluturaș

Te-ai aștepta ca România să fie atât de „balcanică” încât nici măcar să nu fi auzit de compensația de pericol.
Realitatea e mai cinică: a auzit, a scris, a votat, a publicat… și apoi a înghețat.

Sindicatul Diamantul arată clar:

  • Legea-cadru 153/2017, Anexa VI, art. 14 alin. (1):
    pentru „munca cu grad ridicat de risc sau în condiții de pericol deosebit”, personalul militar și polițiștii „beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit”.

Pe hârtie – impecabil, occidental.
În realitate – Adam Smith + OUG made in Romania:

  • dreptul există,
  • aplicarea lui este eșalonată „în trepte”,
  • iar fiecare treaptă este înghețată anual prin OUG-uri succesive de „încetinire”, „prudență bugetară” și alte minciuni ambalate tehnic.

Două legi-cadru succesive (L. 284/2010 și L. 153/2017) au făcut aceeași mișcare:

  1. au creat dreptul la compensație de risc;
  2. au amânat intrarea lui în vigoare „treptat”;
  3. guvernele, an de an, au venit cu OUG-uri care blochează exact treptele.

Mecanism perfect:

  • dreptul există suficient cât să nu mai poată fi cerut;
  • nu ajunge niciodată în buzunar.

În 16 ani, compensația de risc/pericol deosebit:

  • nu a fost plătită nici sub Legea 284/2010,
  • nici sub Legea 153/2017,
  • nici astăzi.

Dreptul trăiește în Monitorul Oficial;
moare pe fluturașul de salariu.

Statutul polițistului: „Adam Smith” scris cu mâna statului român

Legea 360/2002 – Statutul polițistului conține, fără să-și dea seama, esența lui Smith.

  • Art. 1 alin. (2):
    „Exercitarea profesiei de polițist implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.”

    Deci: riscul e structural, nu accidental.

  • Art. 1 alin. (3):
    „Statutul special este conferit de îndatoririle și riscurile deosebite…”

    Cu alte cuvinte: tot „statutul special” se sprijină pe risc.

  • Art. 6:
    „Polițistul beneficiază de drepturi compensatorii acordate… pentru condițiile speciale și riscurile pe care le implică exercitarea profesiei.”

Lanț logic simplu:

  1. profesia are risc mare, prin natura sa;
  2. acesta justifică „statutul special”;
  3. riscul trebuie compensat în bani.

Realitatea:

  • „statutul special” este invocat zilnic ca motiv de restrângere a drepturilor,
  • riscul – ca motiv de datorie sporită,
  • dar nu ca motiv de plată sporită.

Statul ia din Smith ce îi convine:

  • partea cu „onoarea profesiei”,
  • taie partea cu „diferențialul de risc”.

Statul minimal al lui Smith: primele două datorii – apărarea și ordinea. Fix ce plătește România la discount

În Cartea a IV-a și a V-a, Adam Smith reduce statul la esență.
„Suveranul sau statul” – spune el – are trei mari îndatoriri:

  1. Să protejeze societatea de violența și invazia altor societăți (apărarea).
  2. Să protejeze fiecare membru al societății de nedreptatea sau opresiunea celorlalți (ordine, justiție).
  3. Să susțină lucrări și instituții publice pe care piața nu le poate finanța singură.

Adică, în termeni actuali:

  • armata, poliția, justiția – pe primul loc;
  • restul – după.

Smith nu se rușinează să scrie:

„defence… is of much more importance than opulence”
„apărarea este cu mult mai importantă decât opulența”.

Cu alte cuvinte:
Statul care își plătește prost oamenii din apărare și ordine nu face economie; își sabotează propria existență.

Mai mult, Smith spune clar:

  • războiul și ordinea nu produc bunuri vandabile,
  • deci oamenii din aceste domenii sunt întreținuți din munca celorlalți, prin stat.
  • deci nu pot fi lăsați pieței.
    Nu există „poliție privată care să țină loc de stat”.

„E vocație, nu salariu”: nu e omagiu, e refuz de plată

Sindicatul Diamantul, citând și explicându-l pe Adam Smith, închide cleștele:

  • Pe de o parte, Smith spune:
    apărarea și ordinea sunt primele datorii ale statului, nu mofturi.
  • Pe de altă parte, tot el explică:
    statul trişează folosind „onoarea” ca monedă de plată în locul banilor.

De aici vine discursul oficial de azi:

„Meseria de polițist e o vocație, nu o sursă de venit.”
„Ați depus un jurământ, nu ați semnat un contract de salariu.”

Pare elogiu.
În analiza lui Smith, e altceva: refuz de plată mascat în limbaj patriotic.

Adam Smith, scos din raft și pus pe masa discuției de Emil Păscuț și SPR DIAMANTUL, spune negru pe alb:

  • onoarea e reală și nimeni nu v-o poate lua;
  • dar nu e treaba statului să o contabilizeze ca formă de salariu.

Onoarea aparține omului.
Solda este datoria statului.

Cine le amestecă:

  • nu înalță uniforma,
  • ci arată cât de puțin îi respectă pe polițiști și militari.

Concluzie: când îți flutură drapelul, îți achită în natură ce îți datorează în bani

De la 1776 la 2026, firul e același:

  • Statul are obligația esențială să asigure apărarea și ordinea.
  • Pentru asta angajează oameni în uniformă.
  • Le restrânge drepturi, le cere viața la nevoie, îi umple de „onoare” la ceremonii.
  • Când vine vorba de bani:
    • invocă „vocația”,
    • invocă „jurământul”,
    • blochează compensația de risc prin OUG-uri,
    • lasă drepturile să trăiască doar pe hârtie.

Ce arată Sindicatul Diamantul, cu Adam Smith în mână, e simplu:

  • când ți se spune „serviți țara, nu salariul”,
  • ți se comunică, de fapt:
    „onoarea ta e moneda cu care îți plătești singur riscul, noi nu mai băgăm nimic în cont.”

Data viitoare când vreun șef, ministru sau comunicator îți spune „nu mai vorbiți de bani, purtați cu mândrie uniforma”,
deschide în minte Cartea I, capitolul X din „Avuția națiunilor” și articolul 14 din Legea 153/2017.

Nu e lipsă de vocație să ceri bani.
Este lipsă de onoare a statului să te plătească în drapele în loc de soldă. (Cerasela N.).

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
incisiv.national@gmail.com
.....
Articole pe aceiasi tema:

Exclusiv

Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!

Publicat

acum 2 zile

pe

octombrie 19, 2026

De

Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova.

În România, iodura de argint nu cade doar din cer. Cade și din pix.
Și, ca să nu răspundă nimeni pentru ea, s‑a inventat o nouă armă de „protecție antigrindină”: răspunsul oficial mincinos, parafat, ștampilat și trecut frumos la „corespondență rezolvată”.

La butoane, aceeași distribuție de aur:

  • Mafia Antigrindină – băieții cu rachetele.
  • Garda de Mediu & APM Prahova – băieții cu parafa.
  • Diaconu – omul care a transformat Prahova într‑un Disneyland al acordurilor de mediu expirate și al tăcerilor administrative.

Când nu le mai ajung rachetele, trag cu formulări „tehnice”. Când nu le mai ajunge iodura din nori, presară minciuni în răspunsuri.

Bine ați venit în Republica falsului oficial, unde hârtia e mai toxică decât norul.

IMG_20261018_0001

HG‑ul mort, sistemul viu și hârtia care jură că totul e legal

Actul I al comediei: legalitatea magică.

Pe teren, realitatea:

  • Hotărârea de Guvern care ținea în viață sistemul antigrindină a expirat.
  • Acordurile de mediu în Prahova zac de ani de zile într‑un sertar, cu miros de mucegai administrativ.
  • Logica de bun‑simț spune: dacă actele au murit, sistemul e mort.

Pe hârtie, însă, vine răspunsul oficial al Mafiei Antigrindină, sub supravegherea tandră a APM Prahova și a Gărzii de Mediu:
totul e „legal”, „conform”, „perfect încadrat în legislația în vigoare”.

Hârtia spune că sistemul respiră sănătos, deși aparatele arată linie dreaptă.
Diagnosticul: „Deces juridic” în realitate, „stare excelentă” în răspuns.

Aici intervine Diaconu‑resuscitatorul. Când un acord de mediu e mort de 20 de ani, el nu‑l vede.
Dar când mafia cere ștampila pe „activitate în parametri legali”, Diaconu vede perfect:
– „Totul e în regulă, semnați aici, argintul poate curge mai departe.”

ANM – meteorolog cu forța. Răspunsul în care norii sunt proști, instituțiile nu

Actul II: martorul smuls cu japca.

Răspunsul oficial al Mafiei Antigrindină se laudă cu un partener de lux:
– „ANM ne certifică eficiența, dragă publicule! Noi doar aplicăm știința, suntem niște umili servitori ai norilor!”

În hârtia lor:

  • ANM devine marele arbitru al succesului;
  • rachetele ies „bine” la control;
  • totul e „evaluat, analizat, comparat”.

În realitate, ANM este meteorolog, nu notar la căsătoria dintre grindină și iodură:

  • furnizează poze cu nori, date, radare;
  • nu certifică nimic, nu validează nimic, nu jură pe eficiența nimănui.

Cu alte cuvinte, mafia antigrindină ia omul care îți spune „Mâine plouă” și îl transformă, în răspuns oficial, în:
„Da, confirm, rachetele lor sunt superbe, eficiente și legale, trageți liniștiți!”

Falsul e simplu și gras:
ANM – de fapt furnizor de date.
ANM – pe hârtia Mafiei – garant al tehnologiei.

Sub privirea caldă a Gărzii de Mediu și sub tăcerea grea a APM Prahova, minciuna trece drept „informatie tehnică de specialitate”.

Studiile fantomă: „impactul de mediu” – opțional, rachetele – obligatorii

Actul III: Știința, acest moft.

În răspunsul oficial, Mafiei Antigrindină nu îi tremură pixul:

  • Lipsa articolelor științifice publicate? „Nu afectează în niciun fel validitatea activităților.”
  • Studiul de impact? „Inițiativă proactivă”, nu obligație.
  • Monitorizare chimică? „Se va face în viitor, probabil, cumva, vedem noi.”

Traducere în română simplă:

Nu avem dovezi, nu avem măsurători, nu avem modelări, dar cereți‑ne să credem. Credință în rachete, fraților, nu în știință.

Între timp:

  • iodura cade ani la rând în același sol;
  • nimeni nu verifică ce se întâmplă cu ea;
  • Diaconu și instituțiile lui nu par deranjate de faptul că prahovenii sunt tratați ca șoareci de laborator fără acordul lor.

În logica lor, racheta e obligatorie, știința e benevolă.
Impactul de mediu e „dacă vrem”, iodura e „fără număr”.

Asta nu mai e neglijență, e program național de ignoranță toxică, ambalat oficial în fraze birocratice.

Graficul minune din Republica Moldova, vândut ca „dovadă” pentru România

Când n‑ai date, împrumuți de la vecini.

Răspunsul Mafiei Antigrindină ni‑l vinde mândru:

  • un grafic spectaculos, cu „eficiența” rachetelor;
  • desen frumos, linii, culori, tot ce trebuie pentru efect vizual.

Singura problemă: Nu e al nostru. E din Republica Moldova.

Nu se spune asta de la început. Nu se explică nimic:

  • altă țară,
  • alte proceduri,
  • alt climat,
  • alt context.

Graficul e fluturat mare, ca dovadă supremă, iar apoi, când sunt prinși cu mâța pe axa X, vin cu explicația:
„Era doar un exemplu ilustrativ, nu v‑a păcălit nimeni, doar v‑am inspirat.”

Așa arată falsul elegant în răspuns oficial:

  1. Prezinți un grafic din altă țară ca și cum ar vorbi despre a ta.
  2. Când ești prins, spui că era „exemplu didactic”.
  3. Și Garda de Mediu, și APM Prahova tac.

La capătul lanțului, fermierul român rămâne cu pământul crăpat și cu „exemple ilustrative” în loc de ploaie.

Caietul de sarcini invizibil: cum se fură în numele „tratamentului egal”

Actul V: Transparența cu perdea groasă.

Când vine vorba de studiul de impact – celebrul unicorn al Mafiei Antigrindină – apare o nouă glumă:

  • Caietul de sarcini nu poate fi făcut public;
  • Nu e bine să vadă lumea ce cerințe există;
  • Se invocă Legea 544, „tratamentul egal al ofertanților” și alte formule sofisticate.

Adică:

Ca să fim transparenți și corecți, nu arătăm nimic.

Ce contează că:

  • banii sunt publici;
  • subiectul e impactul asupra mediului;
  • fermierii și cetățenii sunt direct afectați?

Sub bagheta magică a juriștilor antigrindină, secretizarea devine transparență, iar opacitatea e vândută ca „egalitate de șanse”.

Garda de Mediu? Nimic.
APM Prahova? Mucles.
Diaconu? Probabil ocupat să semneze alt teanc de „nu ne privește”.

 Seceta „tehnologică” ștearsă cu buretele IPCC

Actul VI: Când nu mai ai argumente, dai vina pe climă și pleci acasă.

În răspunsul oficial, Mafiei Antigrindină îi iese din nou „știința” la interval:

  • seceta din 2025 nu ar avea nicio legătură cu intervențiile în nori;
  • totul e doar schimbare climatică globală, IPCC, fenomene convective, texte lungi în engleză care sună inteligent.

Schema e simplă:

  1. Se trag rachete în nori ani de zile.
  2. Se observă „zone de umbră”, ploi care dispar fix peste câmpurile fermierilor.
  3. Când fermierii întreabă „Nu cumva e de la voi?”,
    răspunsul vine instant:
    – „Nu, e de la încălzirea globală. Citiți rapoartele.”

Sub privirea blajină a instituțiilor de mediu, tehnologia devine sfântă, natura devine vinovată.

Nu contează că ești singura țară care trage masiv cu iodură în regiune.
Nu contează că norii par să se „stingă” după punctele de tragere.
Important e să ai la îndemână o frază cu „nu se poate stabili o legătură cauzală directă”.

Asta nu e analiză științifică, e alibi scris la imprimantă.

Transparență de vitrină: date lucioase sus, gunoi toxic jos

Publicăm tot ce nu deranjează

IMG_20261018_0001

Mafia Antigrindină se laudă, în răspuns:

  • cu rapoarte publicate pe site,
  • cu statistici,
  • cu „informare a publicului”.

Realitatea e mai simplă:

  • nu vezi nicăieri:
    • unde cade iodura,
    • ce concentrații de argint sunt în sol și în ape,
    • ce se întâmplă în timp cu microbiologia solului.
  • vezi doar:
    • tabele frumoase cu „număr de intervenții”,
    • procente „de eficiență” scoase din pălărie,
    • texte autoprezentate ca „argumentație științifică”.

Transparența lor e ca vitrina unui magazin de lux:

  • în față – poze frumoase;
  • în spate – depozitul, închis ermetic, unde stai cu noroiul, iodura și documentele reale.

Iar peste toată scena tronează Diaconu, omul care face miracole cu ștampila:

  • când e vorba să monitorizeze chimic, nu se poate;
  • când e vorba să avizeze și să tacă, se poate foarte bine.

Epilog: Republica falsului oficial

În această nouă parte a dosarului, nu mai vorbim doar despre rachete, iodură și secetă.
Vorbim despre fals, minciună și complicitate administrativă.

Decorul:

  • Mafie antigrindină, flămândă de contracte;
  • Garda de Mediu, gardian doar la poarta limbajului de lemn;
  • APM Prahova, sub conducerea lui Diaconu – scutul birocratic ideal;
  • fermierii – din nou, ultimii care află ce li se întâmplă deasupra capului și sub picioare.

Marea „realizare” a sistemului nu e doar că trage iodură în nori. Marea realizare e că a împușcat și adevărul:

  • a declarat legal ceea ce e suspendat;
  • a inventat știință unde există doar plagiat;
  • a folosit instituții serioase drept figurant în sceneta „totul e în regulă”;
  • a transformat răspunsurile oficiale în armă de acoperire pentru un experiment climatic, financiar și juridic.

Concluzia cinstită:

Sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova, în special a lui Diaconu, Mafia Antigrindină a reușit performanța unică de a însămânța nu doar norii cu iodură de argint, ci și documentele oficiale cu minciuni de plumb.

Fermierii rămân, ca de obicei:

  • cu cerul gol,
  • cu pământul crăpat,
  • cu iodura nenumărată
  • și cu răspunsuri „perfect legale”, care miroase a fals de la o poștă.

Restul e doar:

Citeste in continuare

Exclusiv

I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu

Publicat

acum 2 zile

pe

octombrie 19, 2026

De

După ce i-am trecut prin bisturiu pe:

  • Picior Florin-Alexandru – agentul-spray prins de propriul body-cam,
  • Mataiche Marian – Rambo de Boldești, încurcat de propriul film,
  • Achim Petronel – șeful care ține lacătul pe plângerea victimei,

a venit momentul pentru „vocea colectivă a plutonului”:

Dumitrache Silviu-Ionuț și Stanciu Mihai-Cătălin – polițiștii-ecou, martori la ceea ce nu se vede și nu se aude, dar apare perfect caligrafiat în declarații.

Ei nu sunt vedetele intervenției. Nu pulverizează, nu conduc echipajul, nu refuză plângeri. Dar fără declarațiile lor „de confirmare”, minciuna de ansamblu nu ar avea greutate în fața procurorului și a instanței.

  1. Rolul lor în schema Boldești-Scăeni: carne de tun juridică

În dosarele:

  • 4319/284/P/2024,
  • 2377/284/P/2024,
  • 1483/284/P/2026,

numele lui:

  • Dumitrache Silviu-Ionuț,
  • Stanciu Mihai-Cătălin

apar în calitate de:

  • agenți de poliție în dispozitiv,
  • martori la „scenele de ultraj” puse în cârca lui D.F.V. și a celorlalți,
  • semnatari de declarații în care:
    • repetă, întăresc și cosmetizează varianta oficială a echipajului Mataiche–Picior–Burlan.

Dacă Picior și Mataiche sunt scenariștii principali,
Dumitrache și Stanciu sunt corul din spate:

  • intră la momentul potrivit,
  • spun replicile corecte,
  • confirmă tot ce trebuie, fără să clatine povestea.
  1. Ce spun, pe scurt, Dumitrache și Stanciu: „am văzut ce trebuia”

În declarațiile lor (așa cum reies din analiza făcută în plângerea penală și ordonanțele Parchetului), Dumitrache și Stanciu:

  • susțin, în esență, că:
    • F.V. a avut un comportament:
      • extrem de agresiv,
      • provocator,
      • amenințător;
    • polițiștii:
      • au acționat proporțional,
      • au folosit sprayul justificat,
      • au procedat la reținere „în litera și spiritul legii”;
    • atmosfera:
      • ar fi fost una de pericol concret pentru agenți,
      • justificând acuzațiile de:
        • ultraj,
        • tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice.

Pe românește: își armonizează perfect discursul cu:

  • Picior („amenințări cu moartea, comportament violent”),
  • Mataiche („folosirea sprayului ca reacție necesară, pentru apărarea polițiștilor”),
  • Burlan (aceleași formule despre „te omor, nu mai scapi de mine” și „agresiune fizică iminentă”).

Numai că…

Body-cam-ul nu cântă aceeași partitură

Scena crimei: spray-ul, petrecerea și realitatea din body-cam

Într-un context alarmant ce denunță violarea drepturilor cetățenești, investigatiile recente ale ziarului „Incisiv de Prahova” scot la iveală abuzurile comise de polițiștii din Boldesti Scaieni și complicitatea conducerii IPJ Prahova. Un om de afaceri se află în control judiciar pentru o infracțiune pe care nu a comis-o, după ce a fost reținut ilegal timp de 24 de ore, într-un scandal în care poliția a intervenit arbitrar.

Pe 6 mai 2024, o petrecere de ziua de naștere, organizată în centrul orașului Boldesti Scaieni, a devenit pretextul ideal pentru o răzbunare personală orchestrată de agentul principal de poliție Mataiche Marian. Acesta a fost motivat de resentimente personale legate de trecutul soției sale, care a avut o relație premergătoare căsătoriei cu unul dintre participanți. Într-o tentativă de a mușamaliza aceste abuzuri, alții din cadrul poliției au oferit informații false într-un dosar penal, ceea ce exacerbează problema.

Imagini în premieră, în EXCLUSIVITATE, nerestaurate:

Rămâne de văzut dacă acest caz va atrage atenția asupra nevoii urgente de reforme în cadrul forțelor de ordine și dacă justiția va prevala, aducând responsabilitate celor care au abuzat de puterea lor.

În dosar, probele tehnice – imaginile și sunetul de pe body-cam-uri – arată altceva:

  • sprayul iritant-lacrimogen:
    • este folosit de Picior:
      • repetat,
      • de la mică distanță,
      • într-un mod discutabil raportat la pericolul real;
    • bicicleta:
      • este luată de D.F.V. după ce a fost pulverizat,
      • este aruncată în direcția lui Picior, dar:
        • nu lovește pe nimeni,
        • nu produce vătămări;
      • amenințările cu moartea de tipul:
        • „te omor, nu mai scapi de mine”,
        • „ne vedem pe stradă și te omor”

nu apar pe înregistrări așa cum sunt ele consemnate în declarații.

Prin urmare, când:

  • Dumitrache și Stanciu „confirmă” versiunea dramatică a colegilor,
  • susținând un nivel de violență și amenințare care nu se regăsește pe film,

ei intră în zona clasică descrisă în plângerea penală:

„au dat declarații, în calitate de martori, făcând mai multe afirmații mincinoase și nereprezentând toate aspectele relevante despre care aveau cunoștință”.

Cu alte cuvinte, nu sunt doar martori, sunt amplificatoare.

Cum îi citește Parchetul: martori sau co-autori ai denaturării adevărului?

Procurorul Andreia Dascălu, în:

  • Ordonanța de reunire din 19.03.2026,
  • Ordonanța de extindere a urmăririi penale in rem din 15.04.2026,

nu se limitează la a-i privi pe polițiști ca „victime ale limbajului colorat” al lui D.F.V.
Din contră:

  • reține că:
    • polițiștii din Boldești-Scăeni (inclusiv Dumitrache și Stanciu)
      au contribuit la crearea unei versiuni oficiale contrare realității,
    • declarațiile lor fac obiectul suspiciunii de:
      • fals intelectual (prin consemnarea neadevărului în acte oficiale),
      • inducerea în eroare a organelor judiciare (prin fabricarea/umflarea situației de fapt),
      • mărturie mincinoasă (art. 273 alin. 1 Cod penal),
      • cu conexiuni către abuz în serviciu și purtare abuzivă, la nivelul întregului dispozitiv.

În limbaj juridic: când repeți conștient minciuna colegilor, devii parte a ei.

Alzheimer de pluton: „nu-mi amintesc ce e pe film, dar știu sigur că a fost ultraj”

Un pattern comun la toți:

  • Picior,
  • Mataiche,
  • Burlan,
  • Dumitrache,
  • Stanciu,

este memoria selectivă:

  1. Când e vorba de:
    • fiecare injurie,
    • fiecare gest al lui D.F.V.,
    • fiecare ridicare de ton:

au o claritate de cristal.
Totul e:

  • „amenințare cu moartea”,
  • „intenția de a lovi”,
  • „ultraj”.
  1. Când e vorba de:
    • momentele în care:
      • Picior pulverizează sprayul din senin,
      • F.V. e pus la pământ,
      • se folosesc cătușele,

memoria începe să se aburească, exprimările devin vagi, succesiunea faptelor se „amestecă”.

Când peste toate astea vine:

  • body-cam-ul,
  • plângerea penală a victimei,
  • analiza avocatească și ordonanțele Parchetului,

rezultatul este clar: amnezia nu este boală, este strategie.

Iar Dumitrache și Stanciu sunt parte din acest „sindrom de pluton”: preiau narațiunea oficială și o consolidează, în ciuda probelor video contrare.

De ce sunt esențiali, chiar dacă nu sunt „vedete” în intervenție

Pentru ca scenariul inițial – „polițiști eroi atacați de un individ periculos” – să stea în picioare, nu ajung:

  • un Picior care exagerează,
  • un Mataiche care cosmetizează.

Sunt necesari:

  • martori de confirmare, cu uniformă, ștampilă și pix:
    • să asigure „consistența” poveștii,
    • să dea senzația că:
      • „toți polițiștii prezenți au văzut același lucru”,
      • „nu poate fi toată lumea greșită”.

Aici intră în joc Dumitrache și Stanciu:

  • ei sunt dovada că minciuna nu e „derapaj individual”,
  • ci practică de grup, în care:
    • fiecare pune umărul,
    • fiecare bate o semnătură,
    • fiecare adaugă o cărămidă la zidul ridicat împotriva victimei.

De aceea, plângerea penală și ordonanțele Parchetului nu se opresc la un singur nume.
Vorbes despre polițiștii de la Boldești-Scăeni la pachet, ca un întreg mecanism.

  1. Corul fără partitură: ce facem cu imaginile?

Problema lor majoră este că:

  • declarațiile sunt scrise ca într-un proces-verbal din anii ’90,
  • dar intervenția este filmată cu body-cam-uri din 2024.

Dacă nu ar fi existat:

  • înregistrările video,
  • transcrierile audio,
  • stick-urile depuse la dosar,

povestea spusă de:

  • Picior,
  • Mataiche,
  • Burlan,
  • Dumitrache,
  • Stanciu,

ar fi avut toate șansele:

  • să fie înghițită ca atare,
  • să ducă la condamnarea lui D.F.V. pentru ultraj,
  • să rămână doar „cuvântul polițistului” contra „cuvântului bețivului”.

Body-cam-ul a făcut, însă, ceva ce schema Boldești nu anticipase:

  • a oferit o realitate paralelă cu procesul-verbal,
  • iar Parchetul a notat în acte:
    • că există „aspecte contrare realității consemnate de polițiști”,
    • că se impune urmărirea penală in rem pentru:
      • fals intelectual,
      • inducerea în eroare,
      • purtare abuzivă,
      • abuz în serviciu,
      • mărturie mincinoasă.

În serialul nostru, body-cam-ul e singurul polițist onest de la fața locului.

Concluzie de episod: Dumitrache & Stanciu – „martori” la ce trebuia, nu la ce a fost

Episodul 5 arată clar locul lui Dumitrache Silviu-Ionuț și Stanciu Mihai-Cătălin în lanț:

  • nu sunt inițiatorii abuzului,
  • nu sunt cei care țin lacătul pe ușa plângerii,
  • dar sunt cei care legitimează pe hârtie abuzul comis de colegi.

Prin declarațiile lor:

  • „întăresc” o poveste contrazisă de body-cam,
  • contribuie la:
    • reținerea lui D.F.V.,
    • punerea în mișcare a acțiunii penale pentru ultraj,
    • prelungirea calvarului juridic al victimei,

echilibrându-se perfect în categoria:

„martori care, în loc să dea lumină, mai sting niște becuri”.

În logica serialului:

  • Picior – agresorul cu spray,
  • Mataiche – regizorul intervenției,
  • Achim – șeful-lacăt,
  • Dumitrache & Stanciu – corul care cântă partitura mincinoasă până când intră procurorul în sală. Vom reveni. (Cristina T.).

 

Citeste in continuare

Exclusiv

IPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea

Publicat

acum 2 zile

pe

octombrie 19, 2026

De

Grădinița de cadre – ediția Baicoi: bătaie, botezuri și băi de „apă vie” la Poliția lui Pinochio & prietenii (aici)

Grădinița de cadre, sezonul Baicoi: când „domnii” se bat, legea stă în genunchi

Seria „Grădinița de Cadre” a IPJ Prahova, documentată de Incisiv de Prahova, părea deja un serial complet:

  • Plutonierul devenit peste noapte „domn comisar”, Stoican Bogdan zis „Pinochio de Băicoi”, cu 5 dosare disciplinare în brațe și o pensie de urgență (05.09.2026) ca paravan;
  • „Subcomisarul-șef de poliție”, grad inexistent, inventat cu nonșalanță pe site-ul Poliției Orașului Băicoi pentru doamna comandant Elena-Laura Bulei, apoi șters pe furiș;
  • Conducerea IPJ Prahova cu Marcel Bălan, ținut bine în funcție prin concursuri opace, cu înscriere „la șoaptă”, ca să nu se deranjeze liniștea sistemului;
  • Rețeaua Diaconu & Ciorobea, cu piață, tarabe și „produse bio” în Câmpina, exact cât să devină incompatibili cu statutul, dar foarte compatibili cu protecția șefilor.

Acum, în acest tablou de nepotism, șmen și simulacre de disciplină, intră în scenă bătaia de Băicoi, un episod care leagă perfect „păpușile” de la vârful IPJ Prahova de micile lor feude locale.

Bătaia de Băicoi: când „băiatul bun” al sistemului lovește femei, iar Poliția se uită în altă parte

Cazul femeii bătute în Băicoi de către I. B. nu este, în contextul „Grădiniței de Cadre”, un simplu incident. Este rezultatul direct al „educației” promovate ani la rând de această rețea: cine e de-al lor, e intangibil.

Conform investigațiilor si informatiilor intrate în posesia Incisiv de Prahova:

  • I. B. este fratele fostului patron al Wetterbest;
  • Soția lui, I. O., este directorul Spitalului Băicoi;
  • Cei doi au avut mereu „o relație bună” cu Poliția – adică acea relație în care tu lovești, iar ei se fac că nu văd.

Nu vorbim despre o ceartă domestică, nu despre „o neînțelegere”. Vorbim despre:

  • o femeie pălmuită în public,
  • împinsă,
  • insultată,
  • și apoi umilită chiar în incinta Poliției, în fața a trei agenți, de către comandantul Poliției Orașului Băicoi, Elena-Laura Bulei, potrivit relatărilor victimei și informațiilor oferite Incisiv de Prahova.

În locul în care legea trebuia să o protejeze, a fost înfipt ultimul cui în demnitatea ei.

Nunta, botezul și bătaia: rețeaua de cumetrii a lui Pinochio

În lumea „Grădiniței de cadre”, nimic nu este întâmplător. Cine cu cine se pozează la nuntă și la botez valorează mai mult decât orice Cod Penal.

Din informațiile transmise Incisiv de Prahova reiese că:

  • I. B., soția lui I. O. și copilul lor au fost invitați la nunta fiicei lui Stoican Bogdan „Pinochio”;
  • La rândul său, Stoican Bogdan a fost prezent la botezul nepotului lui I. B., copilul băiatului acestuia.

Adică:

  • când e nuntă, sunt toți la masă,
  • când e botez, e „familia extinsă” la poză,
  • când e bătaie în public, Poliția Baicoi intră în modul „nu vedem, nu auzim, nu știm”.

„O mână spală pe alta” nu mai e proverb, e regulament intern nescris al Poliției Băicoi și, prin extensie, al IPJ Prahova.

Doamna comandant Bulei: de la „subcomisar-șef” inventat la „urlător-șef” în fața victimei

Actuala șefă a Poliției Orașului Băicoi, Elena-Laura Bulei, nu este un personaj întâmplător.

  • A fost prezentată pe site-ul oficial al Poliției cu un grad inexistent în legislație – „subcomisar-șef de poliție”, fapt devoalat de Incisiv de Prahova;
  • După scandal, titulatura a fost ștearsă pe furiș, ca și cum nu ar fi existat niciodată;
  • Este percepută, în interior, drept protejata adjunctului IPJ Prahova, Marcel Bălan, același Bălan legat de episodul „păpușii gonflabile”.

În noul episod, doamna comandant nu se rezumă la titluri inventate.

Victima agresiunii povestește, în exclusivitate pentru Incisiv de Prahova, că, în loc să fie ascultată și protejată, a fost practic agresată verbal și psihologic chiar în sediul Poliției:

„Nu este normal. Nu există să pălmuiești o femeie, s-o împingi și nu mai zic injuriile… În public? Fără să o cunoască? Fără să comit nicio iregularitate? Să fiu umilită în poliție în fața a 3 agenți? Exclus! Aceasta doamnă nouă comandant trebuie trasă la răspundere, să scoată camere de luat vederi din incintă, cum a putut țipa la persoana vătămată într-un hal fără de hal… Tremuram, plângeam, nu vedeam nici seria din buletin s-o pun la plângere, efectiv nu puteam scrie plângerea…”

Mai departe, victima relatează pentru Incisiv de Prahova:

„Mi-a țipat că n-am voie să pun mâna pe telefon? Aveam copilul acasă, vroiam să-l anunț că întârzii puțin. N-am avut drept la replică, la a deschide gura. Păi eu, bătută, victima, distrusă, dar tot eu luată la șuturi?”

Aceasta nu mai este doar incompetență. Este abuz de autoritate, transformarea unei secții de poliție în sală de interogatoriu pentru victime, nu pentru agresori.

Pinochio, Bălan & co.: sistemul care scoate oamenii pe bandă rulantă din răspundere

Nu trebuie uitat „contextul educațional” al acestei „Grădinițe de Cadre”:

  • Stoican Bogdan, Pinochio de Băicoi, cercetat în 5 dosare disciplinare, nu este dat exemplu în comunicatele IPJ, ci este lăsat să plece „de urgență” la pensie, într-o manevră clasică de evadare din răspundere;
  • Diaconu Daniel și soția sa Florentina, cu afaceri în piața din Câmpina și „produse bio” pentru șefi, sunt verificați de SIPI și ANI, dar sistemul îi tolerează ani întregi, până când devine imposibil să mai fie apărați;
  • Structura IPJ Prahova, cu Marcel Bălan adjunct, se menține confortabil prin concursuri „cu ușile închise” și înscrieri discrete, foarte discrete.

Tot acest sistem transmite un mesaj clar în teritoriu:

  • Cine e „de-al nostru” are pensie de urgență, protecție, cumetrii și poze de nuntă;
  • Cine e victimă, mai ales femeie, are parte de țipete în sediu, interdicție de a pune mâna pe telefon și umilire în fața agenților.

Când camerele de luat vederi devin „probe indezirabile”

Unul dintre cele mai grave aspecte semnalate de victimă, în exclusivitate pentru Incisiv de Prahova, este tocmai cererea ca Poliția Baicoi să prezinte imaginile de pe camerele de supraveghere.

Victima cere „să se scoată camerele de luat vederi din incintă”, adică să fie analizate, pentru a demonstra cum a fost tratată în sediul Poliției:

  • cum comandantul ar fi țipat la ea;
  • cum abia putea să-și vadă actul de identitate;
  • cum tremura și plângea, incapabilă să-și scrie plângerea.

Într-un stat normal, imaginile ar fi fost primul lucru verificat. În „Grădinița de Cadre”, imaginile sunt tratate ca o problemă: pot confirma că „doamna comandant” nu este modelul de echilibru și profesionalism cu care IPJ Prahova vrea să dea bine în fața presei.

„Nu este normal”: strigătul victimei, radiografia unui județ blocat de rețele

Cuvintele victimei – „Nu este normal” – sunt mai mult decât o simplă exclamare. Sunt diagnosticul corect pus unui întreg sistem:

  • Nu este normal să fii bătută în public și agresorul să se plimbe liniștit în „relație bună” cu Poliția;
  • Nu este normal să fii umilită în sediul Poliției, în fața a trei agenți, pentru că ai avut ghinionul să fii victima „unuia de-al casei”;
  • Noi, cei de la Incisiv de Prahova continuam…..
  • Nu este normal ca o comandantă suspectată de comportament abuziv să fie percepută ca protejată a adjunctului IPJ;
  • Nu este normal ca rețeaua de nunți, botezuri și „produse bio” să bată orice litera a legii. Oare, chiar DGA Prahova a adormit de tot?

Dar, în IPJ Prahova, exact asta este „normalul”. Asta este „Grădinița de cadre”:

  • cu Pinochio pensionat strategic,
  • cu grade inventate și șterse „la secret”,
  • cu protejați și protejați ai protejaților,
  • cu victime transformate în vinovați chiar în sediul poliției.

Epilog: Grădinița de cadre sau manualul practic de cum să NU faci poliție

Cazul femeii bătute în Băicoi de I. B., conexiunile lui de cumetrie cu Stoican Bogdan „Pinochio” și modul în care Poliția Orașului Băicoi, sub conducerea Elenei-Laura Bulei, a gestionat situația nu sunt accidente izolate. Sunt consecința firească a unei poliții de județ transformată în sistem de protecție pentru ai lor.

Incisiv de Prahova a documentat, pas cu pas, această „Grădiniță de cadre”:

  • cum se inventează grade;
  • cum se maschează dosare;
  • cum se câștigă concursuri „la secret”;
  • cum o mână spală pe alta, iar toate la un loc murdăresc complet uniforma de polițist.

Iar la capătul acestui lanț, rămâne imaginea unei femei care, după ce a fost bătută în public, intră în sediul Poliției sperând să găsească dreptate și iese de acolo mai umilită decât a intrat.

Asta este, astăzi, adevărata „siguranță și încredere” livrată de IPJ Prahova prin Grădinița sa de cadre.

Restul sunt poze de la nuntă și botez. Vom reveni. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv2 zile ago

Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!

Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova. În România, iodura de argint nu cade doar...
Exclusiv2 zile ago

I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu

După ce i-am trecut prin bisturiu pe: Picior Florin-Alexandru – agentul-spray prins de propriul body-cam, Mataiche Marian – Rambo de...
Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea

Grădinița de cadre – ediția Baicoi: bătaie, botezuri și băi de „apă vie” la Poliția lui Pinochio & prietenii (aici)...
Exclusiv2 zile ago

I.P.J. Prahova? MITREA, „DOAMNA TREABA MARE”, LA COMANDĂ: CUM SE FABRICĂ HAOSUL LA SRPCIV PRAHOVA

SRPCIV Prahova, structură care ar trebui să fie un pilon al siguranței rutiere, funcționează, potrivit relatărilor interne și investigatiilor Incisiv...
Exclusiv3 zile ago

I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 4). Achim Petronel – șeful care ține lacătul pe ușa legii

După ce i-am așezat pe masa de disecție pe: agentul-spray Picior Florin-Alexandru (Episodul 2), „Rambo” de serviciu Mataiche Marian (Episodul...
Exclusiv3 zile ago

Ploiești, orașul în care barierele ilegale rezistă mai mult decât legea. IPJ Prahova, TCE și Bariera Omnia – anatomia unui oraș ținut în șantaj de „pile”

În Ploiești, cetățeanul care respectă legea este, oficial, fraier. Actele o spun, nu pamfletarul. Hârtii cu ștampilă, semnături, dispoziții și...
Exclusiv3 zile ago

Articolul 10 – Sindromul «Să moară și capra judecătorului din provincie». Legea contenciosului administrativ, cancer procedural în 151 de dosare din M.A.I.

Când legea nu mai apără drepturi, ci protejează oboseala instanțelor din București În România juridică, statul de drept are o...
Exclusiv4 zile ago

Dosarul antigrindină, partea a XIV‑a. Republica Iodurată S.A. – Manual de furat cu racheta, securizat cu ICEWOLFS, DARK STONE, LEGENDARY & mopul de la TERRA CLEAN

Într-un colț de Europă unde ploile fug, grâul crapă și fermierii își vând vaca să mai plătească un credit, statul...
Exclusiv4 zile ago

I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 3). Mataiche „Rambo” Marian – eroul de hârtie care se bate doar în declarații

Dacă în Episodul 2  (aici) l-am disecat pe agentul Picior Florin-Alexandru, omul cu sprayul care s-a împiedicat în propriul body-cam,...
Exclusiv4 zile ago

M.A.I. – 12,5% anticorupție – marea majorare care se acordă doar în teorie și se taie la practică

Cum a ajuns Decizia nr. 60/2024 a Înaltei Curți să fie palma financiară peste fața celor care previn corupția, dar...
Exclusiv4 zile ago

Polițist la facultate: ai uitat de concediu în anul I? Nu-i nimic, vine MAI cu scutirea!

Studenți pe șest, cu bocancul în bibliotecă Sindicatul Europol a întrebat, politicos și la obiect, Ministerul Afacerilor Interne: „Ce facem...
Exclusiv4 zile ago

Guvernarea prin FARAise: România, vândută la Washington și taxată la ghișeu

În timp ce românului i se predică austeritate de la tribuna Parlamentului, în birourile de la București și în firmele...
Exclusiv5 zile ago

Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș

Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard...
Exclusiv5 zile ago

I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta

În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie...
Exclusiv5 zile ago

IPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume

Republicii 296 – Academia de bătaie, umilință și like-uri Lecții de parcare aplicată: „Dau cu palma, deci exist” Ora 10...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv