Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat

Tămâie la Băicoi, dosar la Parchet: agenta cu creme și mașina poliției

„Grădinița de cadre – IPJ Prahova S.R.L.”, serial documentat de ziarul de investigații Incisiv de Prahova, intră în sezonul XXVI cu încă un episod de antologie: agenta cu creme în fund, Ciubuciu Miruna (sau cum o cheamă oficial în statul de funcții), prinsă nu doar cu „selfie”-uri deocheate, ci și la volanul mașinii de poliție, prin Băicoi.

Conform informațiilor venite „din sistem” și coroborate cu verificările BCI (Biroul Control Intern):

• BCI ar fi finalizat verificările și a probat că agenta:
  • a condus mașina poliției prin Băicoi,
  • fără să fie în drept și cu acordul tacit al lui Stoican Bogdan;
• aceste acte au fost trimise la Parchet pentru deschiderea unui dosar penal privind conducerea mașinii de poliție.

Aspectele privind mașina poliției condusă de agenta cu „pasiuni cosmetice” au fost dezvăluite în exclusivitate de Incisiv de Prahova.

Acum, când BCI a confirmat faptele și a expediat documentele spre Parchet, Stoican își schimbă repertoriul:

• în fața colegilor: „nu știam, nu am văzut, nu am auzit, nu recunosc”;
• în realitate: tăcere, amnezie interesată și o nouă cărămidă în zidul de ipocrizie al IPJ Prahova S.R.L.

Nunta de la Ramatuelle: șeful cu darul în pix și hărțuirea „ofiterului necredincios”

Înainte de a da cu tămâie prin birouri, Stoican Bogdan a dat cu invitații printre subalterni.

Povestea, relatată din interior:

• final de mai, nunta fiicei lui la un local de fițe, Ramatuelle;
• Stoican, în calicia lui după bani, invită masiv subordonați de la Poliția Băicoi:
  • unii vin,
  • alții refuză,
  • alții anunță că vin, apoi spun că nu mai pot, pentru că:
    • au probleme acasă,
    • nu au bani de „dar”.

„Aici devine frumos”, spun sursele. Un ofițer Popescu Răzvan, venit din Dolj și considerat până atunci unul din lingăii fideli ai lui Stoican:

• anunță inițial că vine la nuntă;
• apoi spune că nu mai vine, invocând probleme de sănătate ale viitoarei sale soții, gravidă.

Din acel moment, Stoican intră pe modul „șef de S.R.L.”, nu comandant de poliție:

• începe să-l monitorizeze obsesiv:
  • pe unde merge cu mașina,
  • ce face în birou,
  • cât stă în pauza de masă,
  • dacă în pauza de masă îndrăznește să treacă pe acasă, la soția gravidă și bolnavă;
• îl hărțuiește cu atenția unui mic dictator de secție, supărat că nu i se respectă „taxa de protecție de nuntă”.

Rețeta medicală, bârfă de șef și batjocura bolii: „Sfântul Bogdan” fără niciun Dumnezeu

Episod demn de manualul „așa nu” în managementul polițienesc:

• ofițerul Popescu Răzvan pierde o rețetă medicală în interiorul clădirii poliției, pentru o boală a soției sale;
• un coleg „binevoitor” găsește hârtia și, în loc să i-o înapoieze discret, i-o duce direct lui Stoican.

De aici, Stoican:

• citește, comentează, bârfește problema medicală a soției subalternului;
• își strânge în jur lingăii de serviciu și face glume ieftine pe seama bolii femeii;
• totul, ca răzbunare că Popescu Răzvan:
  • a zis că vine la nuntă,
  • apoi a îndrăznit să spună că nu mai vine.

Confidențialitatea datelor medicale? Respect pentru suferința unui om și a soției lui? Zero.

Comportamentul descris de surse arată un „șef” care nu are toată țigla pe casă, dar are destul cinism cât să transforme o problemă de sănătate într-o cafenea de bârfă de birou.

Tămâie în sediu și draci în birou: „Sfantul Bogdan din Telega” exorcizează IPJ S.R.L.

Dincolo de micile răzbunări la nuntă, Stoican Bogdan și-a construit în poliție o imagine bizară de „sfânt pios”.

Relatări din interior:

• aproape în fiecare dimineață, Stoican:
  • ia tămâia,
  • „sfințește” sediul poliției,
  • umple birourile de fum, de nu se mai vede nimic.
• colegii, ironici, spun că:
  • dă cu tămâie ca să „scoată dracii” din biroul lui,
  • sau să mai estompeze mirosul de corupție, abuz și hărțuire.

În loc de un comandant echilibrat, IPJ Prahova are un personaj cu comportament de Voila, care:

• dimineața face pe monahul cu tămâia,
• la prânz hărțuiește subordonați pentru că nu i-au făcut dar consistent la nuntă,
• seara râde de bolile soțiilor subalternilor.

„Sfântul Bogdan din Telega”, varianta IPJ S.R.L.: tămâie peste mizerie, nu curățenie în sistem.

„Laika” de la termopane: de la vânzătoare de geamuri la „penală” pe dosare complicate

Agenta de poliție Ilioiu Gabriela Roxana, deja menționată în episoadele anterioare ca „Laika”, are și ea un traseu „de firmă de cartier”, nu de instituție a statului.

Conform datelor din interior, coroborate cu dezvăluirile Incisiv de Prahova:

• angajată direct din civilie în 2016–2017, „când se intra cu buletinul”;
• vine la peste 30 de ani în poliție, în timp ce:
  • ceilalți colegi aveau deja 10 ani vechime,
  • unii trecuseră prin școli de poliție, examene, stagii.

Înainte:

• fostă vânzătoare de geamuri și uși termopan, aflată în căutarea unui „job stabil”.

După:

• intră la rutieră;
• se bagă în seamă cu ofițerul Vîrlan Florin (încă ne-șef atunci):
  • la început, „glume expirate”,
  • apoi apropiere „trup și suflet”,
  • relație comentată intens în colectiv;
• ulterior, Vîrlan (rebotezat de colegi „Mârlan Florin”) este:
  • împuternicit șef la Biroul Rutier,
  • ea devine „favorita” lui:
    • nu mai face stradă,
    • e „secretară” comodă,
    • iese cu „șeful–nașul” prin oraș să „verifice agenții”,
    • face muncă de 2 lei, dar cu beneficii de top.

Răsturnarea lui Drăghici, „merite” salariale și anchete făcute praf

Când la conducerea Biroului Rutier ajunge Drăghici Laurențiu:

• acesta o trimite pe Ilioiu la munca de secretariat;
• acolo, „Laika” începe să:
  • gafeze,
  • cadă în greșeli,
  • demonstreze că nu duce greul.

Reacția? În loc să fie corect evaluate competențele:

• Ilioiu Gabriela Roxana și Vîrlan Florin încep să:
  • caute sprijin printre agenți,
  • comploteze,
  • încerce să-l răstoarne de la conducere pe Drăghici Laurențiu.

Apoi:

• „Laika” se mută la Cercetări Penale – Biroul Rutier;
• beneficiază de salarii de merit, în timp ce:
  • alți agenți cu vechime,
  • absolvenți de școli de poliție,
  • nu primesc astfel de bonificații;
• meritul ei real?
  • sprijinul și relația cu Vîrlan, nu competența profesională.

La Cercetări Penale Rutiere:

• colegii spun că nu se descurcă,
• „nu o ajută capul”,
• „procuroarea cu care lucra” a început să o certe că:
  • nu știe anchetă penală,
  • face praf dosarele penale.

Nu pentru că vrea să le saboteze, ci pentru că nu știe efectiv ce face.

Aici e vina sistemului: angajezi foste vânzătoare de termopane „cu buletinul”, le așezi în structuri de cercetare penală pe rutieră, apoi te miri că dosarele complicate sunt făcute praf.

Mita „pe mesaje”: agentul care cere 10 milioane și se miră că e reclamat la DGA

Și ca tabloul să fie complet, să nu uităm că Biroul Rutier Ploiești este exact locul în care:

• în ianuarie, s-a dat foc la arhivă,
• un agent a fost prins că a luat mită.

Conform relatărilor din interior:

• agentul Petre Răzvan oprește în trafic un șofer;
• îi cere șoferului „să-i dea ceva”;
• șoferul spune că „nu are la el”;
• în acel moment, un polițist normal ar înceta orice demers.

În loc de asta:

• agentul face schimb de numere de telefon cu șoferul;
• îi spune că:
  • „se văd mai târziu”
  • să-i dea 10 milioane (vechi);
• șoferul zice „da” și pleacă.

Trec:

• o zi,
• două.

Văzând că șoferul nu îl sună și el „are nevoie de bani”, agentul:

• începe să-l streseze cu mesaje,
• îi spune textual:
  • „dar tu chiar nu te simți?”

Atunci șoferul:

• ia foc,
• înțelege că mita i se cere pe față,
• sună la DGA.

Final: încă un „cadru” intrat direct din viața civilă în poliție, care tratează uniforma ca pe un abonament la șpagă.

Foc la foișor în Telega: blesteme, fasole, alcool și pretenții de chetă pentru șef

Spre final de 2025, iarna, Stoican Bogdan face un gest „rar” pentru el:

• cheamă câțiva argați la domeniul său din Telega;
• îi adună la un ceaun de fasole cu carne;
• vrea să arate că e „om”, că își cinstește oamenii fideli.

Se bea, se râde, se face chef.

Din neatenție:

• ia foc foișorul din curte;
• sursele spun: „l-au ajuns blestemele”.

Vin pompierii:

• sting incendiul,
• pleacă.

Rezultatul:

• Stoican rămâne:
  • fără asistentă,
  • fără ceaun,
  • fără foișor.

Dar partea „tare” vine după:

• zilele trec,
• nimeni dintre „oamenii lui” nu îl sună să vadă:
  • cum se simte,
  • dacă e bine,
  • dacă are nevoie de ajutor;
• nimeni nu face chetă ca să-i ridice un foișor nou „omului la necaz”.

Stoican devine și mai supărat pe subalterni, nu pentru lipsa de profesionalism, ci pentru:

• lipsa de „compasiune financiară”,
• faptul că n-au pus mână de la mână să-i refacă „simbolul de domeniu”.

IPJ Prahova S.R.L. în varianta Telega: șeful se așteaptă la daruri, la chetă pentru foișor ars și la empatie financiară, în timp ce așteptările față de propriul comportament rămân la zero.

De la pietrișari și „Laika” la agenta cu creme și „Sfântul Bogdan”: aceeași firmă de familie

Dacă punem cap la cap:

• polițistul de la Câmpina care, conform presei locale (inclusiv Observatorul Prahovean), și-a amanetat laptopul sau laptopurile de serviciu pentru bani la păcănele;
• finul Olteanu Mihnea Ilie, indicat de surse (consemnate de Incisiv de Prahova) în „dispariția” unuia sau a două telefoane de serviciu;
• nașul Vîrlan Florin, șef de secție, cu istoric de relații „speciale” cu „Laika”;
• „Laika” – Ilioiu Gabriela Roxana, fostă vânzătoare de termopane devenită „specialistă” în cercetări penale rutiere, cu dosare făcute praf;
• agentul de la Rutieră Ploiești, Petre Răzvan, care cere 10 milioane mită prin mesaje și se supără că șoferul nu se „simte”;
• agenta cu creme, Ciubuciu Miruna, care conduce mașina poliției prin Băicoi, fapt confirmat de BCI și trimis cu acte la Parchet (după ce a fost dezvăluit în exclusivitate de Incisiv de Prahova);
• Stoican Bogdan:
  • cu hărțuirea ofițerului Popescu Răzvan pentru că nu i-a onorat „darul” de nuntă,
  • cu bârfa pe boala soției subalternului,
  • cu tămâia de dimineață în sediul poliției,
  • cu foișorul din Telega ars și supărarea că nimeni nu a făcut chetă să i-l reconstruiască;
• sezoanele anterioare cu:
  • pietrișari „la negru”,
  • turnători SIPI (gen Duță Georgiana),
  • „mașini fantomă”,
  • „arme rătăcite”,
  • șefi reciclați și promovați,

avem aceași concluzie:

IPJ Prahova nu funcționează ca un inspectorat de poliție, ci ca un S.R.L. de familie, cu:

• amanet de bunuri de serviciu,
• tămâie peste abuzuri,
• protecție pentru „ai lor”,
• bârfe și răzbunări personale,
• mită „organizat” prin mesaje,
• dosare penale și disciplinare închise convenabil.

Concluzie: Circ cu girofar, tămâie în sediu și foișor la ofertă

În timp ce:

• o parte din presă se oprește la „caz incredibil, detalii în comentarii”,
• IPJ Prahova mimează transparența prin comunicate anemice,
• șefi ca Stoican fac ritualuri cu tămâie și răfuieli cu subalterni „necredincioși” la nuntă,

realitatea, așa cum se vede din dezvăluirile documentate în presa locală, în special de Incisiv de Prahova, arată așa:

• poliția – circ cu girofar,
• IPJ Prahova – S.R.L. de familie cu influențe de mănăstire dubioasă,
• cetățeanul – fraierul de serviciu, spectator la:
  • amanet de laptopuri,
  • dispariții de telefoane,
  • mașini de poliție conduse de agente „cu creme”,
  • termopane ajunse în birouri de cercetare penală,
  • tămâieri matinale și foișoare arse.

Până când:

• procurorii,
• structurile de control,
• și politicul care patronează acest sistem

nu vor trata aceste episoade nu doar ca pe un pamflet, ci ca pe material de dosar serios, IPJ Prahova S.R.L. va continua:

• să vândă credibilitatea la tarabă,
• să emită bon fiscal de tăcere,
• să crească, în „grădinița de cadre”, pietrișari, turnători, amanetari, „Laika” de la termopane, șefi cu tămâie și colectori de daruri de nuntă.

Sezonul XXVI se închide aici.
Din păcate pentru Prahova, serialul e abia la mijloc. (Cristina T.).

„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1

Contractul de salubrizare cu Blue Planet din Sectorul 1 nu ridică doar praful de pe străzi, ci și o întrebare simplă, dar devastatoare: cine avea obligația să știe că în structura societății există acționari fiduciari și beneficiari reali diferiți de cei care apar formal în acte?

Primăria Sectorului 1 a făcut spectacol în iunie: nu mai lucrăm cu Romprest, am organizat „licitație”, am ales Blue Planet prin cerere de oferte, avem contract de 95,5 milioane lei, economie istorică de 72,5 milioane față de vechiul operator, conferințe, poze, grafice colorate.

Un mic detaliu „uitat” din pliante: acționarul majoritar al Blue Planet este fiduciar, adică omul din acte este paravan, iar beneficiarul real este altcineva. Iar acest „altcineva” nu apare nicăieri în comunicările publice ale primăriei.

După circul mediatic, realitatea a lovit sec: de la 1 iulie se lucrează tot cu Romprest. Contractul cu Blue Planet există pe hârtie, dar nu funcționează în teren, iar peste procedură plutesc întrebări incomode despre acționariat, fiducii și legalitate.

Primarul George Tuță a ales cea mai comodă strategie: tăcerea totală.

Primarul George Tuță întrebat, primarul George Tuță nu răspunde

Am întrebat direct: știe sau nu știe George Tuță cine este beneficiarul real al Blue Planet, în condițiile în care acționarul majoritar din acte este fiduciar?

Am întrebat și dacă acesta este motivul pentru care Primăria Sectorului 1 a preferat să rămână cu Romprest după 1 iulie sau dacă adevăratele cauze sunt:

• contestațiile în instanță ale Romprest,
• lipsa dotărilor reale ale Blue Planet,
• ori toate la un loc.

Răspunsul primarului: niciun cuvânt. Nicio clarificare, niciun gest de minimă transparență.

În schimb, două instituții-cheie – Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) – explică, în documente oficiale, că obligația de a cunoaște beneficiarul real și de a preveni conflictul de interese cade fix pe umerii primăriei.

Aceleași obligații le au și autoritățile din Ploiești, care lucrează sau cochetează cu aceeași „rețea” de firme de salubritate, fiducii, holdinguri fără angajați și bani grei din contracte publice. Acolo, ca și la București, pare să domnească aceeași boală: orbul găinii administrativ.

ANAP: autoritatea contractantă răspunde, nu se poate ascunde după București

ANAP precizează clar că:

• rolul său este să elaboreze cadrul normativ și să exercite control în condițiile prevăzute de lege;
• obligația de a respecta legislația achizițiilor publice revine, în primul rând, autorităților contractante.

Asta înseamnă că Primăria Sectorului 1, Primăria Ploiești, Primăria Sectorului 3 sau 4 nu pot invoca ANAP ca scuză atunci când semnează contracte cu firme cu acționari fiduciar-paravan și beneficiari reali ascunși.

ANAP amintește și definiția conflictului de interese din Legea 98/2016: orice interes financiar, economic sau personal, direct sau indirect, care poate afecta imparțialitatea persoanelor implicate în atribuirea contractului trebuie analizat de autoritatea contractantă.

Pe scurt:

• dacă există indicii privind structura reală de control a unei companii participante la procedură,
• aceste elemente trebuie analizate în cadrul verificărilor făcute de autoritatea contractantă,
• nu pot fi „uitate” la dosar pentru că deranjează.

ANAP mai subliniază:

• legislația nu mută responsabilitatea verificării conflictelor de interese la nivelul agenției;
• autoritatea contractantă trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru identificarea, prevenirea și eliminarea situațiilor care pot afecta imparțialitatea procedurii;
• existența unui conflict de interese se analizează de la caz la caz, în funcție de informațiile disponibile în procedură.

ANAP precizează, de asemenea, că nu are atribuții de:

• stabilire a beneficiarilor reali ai unei societăți,
• verificare a Registrului beneficiarilor reali.

Aceste sarcini revin altor instituții, iar analiza structurii de control și a eventualelor consecințe asupra procedurii trebuie făcută de autoritatea contractantă în limitele competențelor sale.

Tradus pe românește: când Primăria Sectorului 1 sau Primăria Ploiești semnează contracte de zeci sau sute de milioane cu firme de tip Blue Planet, nu au voie să spună „noi nu știm, nu e treaba noastră cine e în spate”.

ONPCSB: beneficiarii reali trebuie identificați, fiducia nu e scut de anonimat

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor pune reflectorul pe transparența beneficiarilor reali.

Legea 129/2019 obligă:

• persoanele juridice, fiduciile și construcțiile juridice similare să dețină informații adecvate, corecte și actualizate privind beneficiarii reali;
• aceste informații trebuie puse la dispoziția autorităților competente, la cerere;
• beneficiarii reali au obligația de a furniza fiduciarilor toate informațiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor legale;
• fiduciarul și persoana juridică trebuie să furnizeze entităților raportoare informații privind beneficiarul real, atunci când acestea aplică măsurile de cunoaștere a clientelei.

Scopul este clar:

• identificarea persoanelor care exercită controlul efectiv asupra unei societăți sau asupra masei patrimoniale administrate prin fiducie;
• verificarea transparenței structurii de control;
• evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de ascundere a beneficiarilor reali.

Cu alte cuvinte:

• fiducia este un mecanism legal,
• dar nu poate fi folosită ca paravan pentru a ascunde cine controlează, în realitate, firme care încasează bani publici din contracte de salubritate,
• iar autoritățile locale nu au voie să se prefacă că această problemă nu există.

Fiducia: paravanul perfect pentru gunoaiele de lux

ONRC explică mecanismul: fiducia este operațiunea prin care drepturile patrimoniale sunt transferate către un fiduciar, spre administrare, în beneficiul unei alte persoane. Se creează o masă patrimonială distinctă de patrimoniul fiduciarului.

Contractele de fiducie trebuie:

• înregistrate fiscal;
• în anumite situații, înscrise în alte registre prevăzute de lege;
• înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) pentru a fi opozabile terților.

Structura nu este interzisă în România și se folosește în diverse tranzacții comerciale. Dar:

• existența fiduciei nu anulează obligația de identificare a beneficiarului real;
• nu justifică opacizarea totală a structurii de control;
• nu justifică ca primăriile să lucreze cu „acționari fiduciar” fără să întrebe cine este de fapt beneficiarul.

În practică, în schema gunoiului:

• fiduciarul apare în acte,
• beneficiarul real rămâne în umbră,
• contractele de fiducie nu se văd în AEGRM,
• banii publici curg, iar statul se face că nu vede.

Trei firme, o singură filozofie: acționarul se vede, beneficiarul nu există

În toată România, ONRC identifică trei „profesioniști” în funcțiune cu asociați fiduciari:

• Bin Go Solutions SRL (fosta Rosal Grup / United Waste Solutions) – groapă de gunoi financiară cu datorii de aproape 40 de milioane lei la stat, acționariat fiduciar;
• Blue Planet Services SA – preia activitatea de salubritate, cu acționar fiduciar majoritar, contracte în Sectoarele 1, 3 și 4;
• Tiragram SRL – firmă mai mică, dar funcționând pe aceeași logică, cu deosebirea că aici beneficiarul fiduciei este declarat: MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu‑Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău.

Toate trei se intersectează cu Legea 129/2019 privind prevenirea spălării banilor, care cere declararea beneficiarului real. Pe hârtie, totul pare legal. În realitate, structurile de proprietate sunt proiectate astfel încât nimeni să nu înțeleagă cine controlează cu adevărat afacerea.

De la Rosal la Bin Go la Blue Planet: datoriile la stat, profiturile la rețea

Prima mare firmă care a folosit acționari fiduciari în România a fost Rosal Grup SA, imperiul lui Vasile‑Silviu Prigoană:

• în 2015, Rosal introduce fiducia: avocații Dan Gabriel Găman și Cătălin Adrian Manciu devin acționari „la vedere”;
• actele interne arată că Găman, cu 52% din acțiuni, este doar proprietar fiduciar, beneficiarul real fiind Prigoană.

Anii următori aduc:

• fiducii în lanț;
• combinații cu pachete de 30%, 40%, 20% și 10% între Prigoană, Găman, Imperial Master Invest și alții;
• moartea lui Silviu Prigoană în 2024, dar supraviețuirea rețelei de fiducii și a acționarilor paravan.

Structura actuală la Bin Go Solutions:

• 70% – avocatul Dan Gabriel Găman, proprietar fiduciar;
• 10% – avocatul Cătălin Adrian Manciu, proprietar fiduciar;
• 20% – Imperial Master Invest SRL, holding fără angajați, dar cu profit de milioane.

Datorii fiscale ale Bin Go: aproape 40 de milioane lei.
În același timp:

• activitatea de salubritate a fostei Rosal/Bin Go este mutată la Blue Planet;
• Blue Planet e „curată”, aptă să participe la licitații și să ia credite masive garantate cu contracte publice;
• Primăriile Sectorului 1, 3 și 4 și autoritățile din Ploiești se aliniează, pe rând, la coadă pentru a lucra cu firma cu acționar fiduciar.

Blue Planet: fiducii, credite de 250 de milioane și același nucleu de control

Istoricul Blue Planet:

• înființată în 1995;
• ajunge sub controlul lui Bogdan Niculescu și al Clean Green Energy Invest;
• apoi este preluată 100% de Vestsal Solution SRL, firmă deținută de Radu‑Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău;
• la 29 martie 2023, Vestsal își cedează participația: 70% către Jean Niculescu, 20% către Imperial Master Invest, 10% către Promoter Invest;
• la 21 iunie 2023, pachetul de 70% este trecut oficial pe numele lui Alexandru Cristache, acționar fiduciar;
• structura rămâne: 70% Cristache (fiduciar), 20% Imperial Master Invest, 10% Promoter Invest, administrator Cristache.

Aceeași Blue Planet:

• contractează în mai 2025 un credit de 250 de milioane lei de la Exim Banca Românească;
• pune gaj contractele de salubritate cu Sectorul 4 și asocierea cu Bin Go;
• frații Jean și Bogdan Niculescu semnează fidejusiunea și apar ca oameni care exercită controlul real.

În Sectorul 1:

• aceeași Blue Planet câștigă, pe hârtie, contractul de 95,5 milioane lei prin cerere de oferte;
• se laudă „economii” față de Romprest;
• în realitate, firma are acționar majoritar fiduciar, beneficiarul real nu este transparent, iar primarul nu suflă un cuvânt.

Nepotul lui Tărău, Tiragram și cercul care se închide frumos

Nu toate fiduciile sunt complet opace. La Tiragram SRL:

• în 2019, asociatul unic Dan‑Cătălin Albăstroiu transferă temporar toate părțile sociale către avocatul Oana Berbecariu, proprietar fiduciar;
• ulterior, apare Societatea Civilă de Avocați Pavel, Berbecariu și Asociații ca fiduciar pentru părțile deținute de MyGreenConcept SRL, pe 10 ani, din 14.10.2025;
• beneficiarul fiduciei este MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu‑Bogdan Urda.

Așadar:

• același Urda care controla Vestsal Solution și, prin ea, Blue Planet;
• același nepot al lui Adrian Tărău;
• același nume care revine în Tiragram, MyGreenConcept, Blue Planet.

Drumul banilor și al participațiilor:

• pornește de la Tărău (prin Urda),
• trece prin Blue Planet și frații Niculescu,
• revine prin fiducii și firme intermediare,
• se închide în același cerc de „băieți deștepți” ai salubrității.

Ploieștiul și Sectorul 1: aceeași boală, același paravan

În fața acestor realități, mesajele ANAP și ONPCSB nu mai pot fi ignorate fără rea‑credință:

• autoritatea contractantă este direct responsabilă să verifice conflictul de interese și structura de control;
• beneficiarii reali trebuie identificați, iar fiducia nu e scut de anonimat;
• lipsa de interes pentru cine controlează firmele care iau bani publici nu e „neatenție”, e complicitate.

Primăria Sectorului 1 nu poate pretinde că nu a știut de existența acționariatului fiduciar la Blue Planet.
Primăria Ploiești nu poate spune că nu are obligația să verifice cine se află în spatele firmelor cu care face salubritate și concesiuni de milioane.

Când aceeași rețea de firme, oameni și fiducii se plimbă între București și Prahova, între Bin Go, Blue Planet, Tiragram și MyGreenConcept, între credite EximBank și contracte de sute de milioane, orbul găinii nu mai este scuză, este metodă.

Concluzie: legea e pentru fraieri, fiducia e pentru băieți deștepți

Legea spune limpede:

• declară beneficiarul real;
• înregistrează fiducia la fisc și în AEGRM;
• asigură transparența structurii de control;
• previne spălarea banilor și finanțarea rețelelor obscure.

În practică:

• Bin Go Solutions – fostă Rosal – stă pe datorii de aproape 40 de milioane lei, cu 80% din acțiuni la avocați‑fiduciari și beneficiari reali nedeclarați public;
• Blue Planet Services – „operator curat”, cu acționar majoritar fiduciar, credit de 250 de milioane, contracte în Sectorul 4, licitații uriașe în Sectorul 3 și contract câștigat (dar blocat) în Sectorul 1;
• Tiragram SRL – mai mică, dar conectată prin fiducie la MyGreenConcept și la nepotul lui Tărău, fost proprietar de Blue Planet.

Autoritățile locale:

• semnează contracte de zeci și sute de milioane cu firme ale căror beneficiari reali sunt parțial ascunși;
• se laudă cu „economii” și „proceduri legale”,
• ignoră obligațiile de transparență din Legea 129/2019.

Autoritățile centrale:

• numără corect până la trei firme cu fiducie,
• dau citate din lege,
• dar acceptă ca fiduciile din aceste cazuri să nu fie vizibile în AEGRM.

În această republică a fiduciei, legea ajunge hârtie igienică, fidejusorii se îmbogățesc, acționarii reali rămân în umbră, iar gunoiul – financiar, juridic și fizic – e presat frumos sub covorul intereselor comune dintre politică, afaceri și instituții.

Iar cât timp primării ca Sectorul 1 și Ploieștiul aleg deliberat să nu vadă cine încasează, orbul găinii nu mai e boală, e strategie de guvernare.