Featured
România pe șine moarte: cum a pus UE CFR-ul la cerșit și statul a dat cu trenul în gard
Pamflet feroviar: calea ferată – spartă, vândută și declarată „strategie europeană”
Ministerul Transporturilor tocmai a recunoscut oficial, într-un document pompos numit „Strategie pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare”, că infrastructura feroviară din România este praf și pulbere. Nu o spun „rău-voitorii”, nu o spun „extremiștii”, o scrie negru pe alb Ministerul, iar dezvăluirea este prezentată, cu cifre și surse, de Cotidianul Național într-un articol semnat de jurnalista Claudia Marcu.
Pe scurt: CFR SA, compania care se ocupă cu întreținerea, repararea, modernizarea, dezvoltarea și operarea infrastructurii feroviare publice, este obligată prin Regulamente UE să fie un fel de organism caritabil feroviar: nu are voie să facă profit, nu are voie nici măcar să-și acopere costurile. Iar statul român, obedient și incompetent, a acceptat să bage calea ferată în perfuzii de subfinanțare cronică până când rețeaua a ajuns în colaps.
CFR SA – compania care are voie orice, numai să funcționeze nu
Conform analizei publice relatate de Ziarul Național pe baza documentelor oficiale, Regulamentul UE 2015/909 stabilește explicit că recuperarea a 15 categorii de costuri este interzisă pentru CFR SA. Administratorul infrastructurii feroviare nu are voie:
- să-și recupereze integral costurile
- să își adauge o cotă de profit
Ministerul Transporturilor avertizează clar: pentru CFR SA, „recuperarea integrală a costurilor plus o cotă de profit este interzisă în mod explicit de legislația europeană”, iar compania este obligată să reducă tariful de utilizare a infrastructurii, adică să-și micșoreze în mod constant veniturile. Cu alte cuvinte, să funcționeze în sens invers față de orice agent economic normal.
Dar, desigur, după aceea tot aceleași autorități la București și la Bruxelles vin și moralizează cu sloganuri eco: „Transferați transporturile de pe șosea pe calea ferată!”. Pe aceeași cale ferată praf și pulbere pe care au pus-o ei în genunchi.
Green Deal pe linii moarte: UE vrea trenuri verzi pe șine ruginite
În timp ce Comisia Europeană cere, în numele Green Deal, transferul transporturilor rutiere către calea ferată și visează la rețeaua transeuropeană de transport, realitatea din România, descrisă de Ministerul Transporturilor, este grotescă:
- infrastructura feroviară este în colaps
- CFR SA nu are voie să funcționeze după regulile economiei de piață
- statul este forțat să compenseze prin bani puțini și târziu
Când CFR Marfă a fost reclamată de operatorii privați la Comisia Europeană pentru ajutor de stat, Bruxelles-ul a sărit ca ars: a cerut instant returnarea ajutorului, împingând compania de stat spre faliment. Dar când vine vorba de CFR SA, de infrastructura însăși, acolo nu se mai pune problema de piață liberă: i se interzice să-și acopere costurile, iar statul român este obligat să suporte diferența, conform Directivei 34/2012.
Rezultatul? Nu poți desființa calea ferată, dar poți să o lași să putrezească. Și exact asta s-a făcut: subfinanțare cronică și infrastructură distrusă.
Directivă europeană, prostie națională: statul-balama între pierderi și ruine
Directiva 34/2012 a transformat, la nivel european, obligația statului român de a asigura echilibrul dintre veniturile și cheltuielile CFR SA într-o normă: dacă nu ai voie să faci profit și nici să-ți recuperezi costurile, diferența trebuie băgată de la buget. Teoretic.
Practica românească, conform datelor prezentate de Ministerul Transporturilor și redate de Cotidianul Național și Ziarul Național:
- resursele financiare alocate în exercițiul 2021-2025 nu au permis:
- nici investițiile necesare
- nici atingerea nivelului tehnic cerut la nivel european
- obiectivul european de transfer al fluxurilor de pasageri și marfă către calea ferată a rămas o glumă amară
- majoritatea obiectivelor din „Strategia de dezvoltare a infrastructurii feroviare publice 2021-2025” au rămas:
- neîndeplinite
- sau nici măcar începute
Pe românește: am avut „strategie”, am bifat „alinierea la UE”, dar nu s-a făcut nimic. În schimb, liniile s-au degradat în ritm accelerat.
Bilanț dezastruos: peste 35 de miliarde de lei lipsă și șine rupte
Cifrele oficiale, asumate de Ministerul Transporturilor, sunt demne de un rechizitoriu:
- Deficit de finanțare 2021-2025 pentru întreținere, reparații curente și reînnoire:
- peste 12,5 miliarde de lei
- adică 49,46% din necesar
- efectul: degradarea accelerată a stării tehnice a infrastructurii, creșterea cheltuielilor de întreținere și exploatare, rezultate financiare constant negative pentru CFR SA
- Deficit de finanțare 2021-2025 pentru proiectele majore de modernizare:
- 23 miliarde de lei
- adică 43,47% din necesar
Totalul găurii: peste 35 de miliarde de lei lipsă, pentru ca România să aibă, în loc de cale ferată, un muzeu în aer liber al neputinței politice.
CFR SA „înregistrează în mod constant un rezultat negativ”. Normal: dacă îi interzici să facă profit, îi tai veniturile și nici nu-i dai suficienți bani, nu poate decât să piardă. Dar apoi vine Guvernul de la București, în stilul Bolojan & Co., și se preface ofensat: „companiile pe pierdere” trebuie hulite. Nu contează că regulile de la Bruxelles le-au legat mâinile din start.
Restricții de viteză: România, țara în care trenurile fug… încet
Consecințele finanțării la sub 20% față de necesar pentru lucrările de reparații sunt apocaliptice, iar Ministerul Transporturilor le pune pe hârtie:
- numărul restricțiilor de viteză pe infrastructura feroviară a crescut cu 54%
- lungimea restricțiilor de viteză a crescut cu 26,80%
- de la 696 km la 1.688 km
- raportat la anul 2021
Deci, în loc să avem trenuri mai rapide, avem mai multe porțiuni pe care trenurile sunt obligate să meargă încet, pentru că infrastructura e atât de degradată încât altfel ar sări de pe șine.
De la 400 km reînnoiți pe an la 72,56% rețea expirată
Înainte de 1990, CFR făcea, cu propriile forțe, reînnoirea a circa 400 km de cale ferată pe an, pe o rețea de lungime comparabilă cu cea de acum. Asta se traduce în cifre seci, dar devastatoare:
- 1990: doar 10,10% din elementele infrastructurii erau scadente la reînnoire
- 2010: procentul urcă la 41,14%
- 2025: ajunge la 72,56%
Adică aproape trei sferturi din infrastructura feroviară a României este îmbătrânită, depășită, scadentă la reînnoire. În timp ce Bruxelles-ul visează la trenuri „verzi”, România rulează pe șine „putrede”.
Trafic în cădere: când infrastructura crapă, pasagerii și marfa dispar
Ministerul Transporturilor mai semnalează un efect „surprinzător”: dacă distrugi infrastructura, scade și traficul:
- în 2025, față de 2021, s-a înregistrat:
- o scădere cu peste 22% a traficului de marfă
- o scădere cu peste 2% a traficului de călători
- o scădere cu circa 8% a traficului total
În loc să transfere marfa și pasagerii de pe șosea pe calea ferată, România – sub „binecuvântarea” regulilor UE și sub complicitatea guvernelor succesive – a reușit performanța opusă: să facă trenul atât de neatractiv și de lent, încât marfa fuge pe TIR-uri, iar oamenii în autocare și mașini.
„Strategie” de fațadă: nu plan de dezvoltare, ci autodenunț la infracțiunea de incompetență
Documentul pompos al Ministerului Transporturilor, prezentat ca „Strategia pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare”, nu este, în fond, decât:
- o expunere publică a dezastrului
- un semnal de alarmă tardiv
- un autodenunț al unui sistem politic care a acceptat, ani la rând, ca România să fie condamnată la rularea pe linii moarte
Totul, așa cum rezultă din datele și formulările prezentate de Cotidianul Național și Ziarul Național, cu trimitere clară la Regulamentul UE 2015/909, la Directiva 34/2012 și la cifrele oficiale furnizate chiar de Ministerul Transporturilor.
Epilog pe șine rupte: România, laboratorul perfect pentru eșecul „integrării”
În numele „integrării europene”, CFR SA a fost transformată într-o companie cu interdicție de supraviețuire economică. În numele „disciplinei bugetare”, statul român a finanțat infrastructura feroviară la jumătate din necesar, iar apoi și mai jos. În numele „Green Deal”, Comisia Europeană cere transferul transportului pe calea ferată, fără să clipească în fața faptului că acea cale ferată este – după propriile documente ale Ministerului Transporturilor – „praf și pulbere”.
Nu mai e nevoie de dușmani externi, de sabotaj sau de comploturi. Avem:
- regulamente europene care interzic profitul și recuperarea costurilor
- guverne românești obediente și incompetente
- și o infrastructură feroviară care se prăbușește la vedere
Rezultatul? România nu mai are cale ferată. Are, în schimb, un monument național al neputinței, întins pe mii de kilometri de șine ruginite, cu restricții de viteză, deficite de miliarde și strategii pline de vorbe goale.
Sursa faptelor, cifrelor și avertismentelor: documentele oficiale ale Ministerului Transporturilor și analiza publicată de Cotidianul Național, prin articolul semnat de Claudia Marcu, precum și prezentările din Ziarul Național privind starea infrastructurii feroviare.
Administratie
Monumentul lui Alexandru Ioan Cuza, finalizat la intrarea în comuna Florești
Primarul Simona David a anunțat încheierea lucrărilor la ansamblul dedicat domnitorului, amenajat într-un punct de reper pentru localitate.
Edilul a anunțat finalizarea proiectului
Lucrările la monumentul dedicat lui Alexandru Ioan Cuza, amplasat la intrarea în comuna Florești, au fost finalizate, a anunțat primarul Simona David. Într-un mesaj adresat comunității, edilul a transmis: „Dragii mei, s-au finalizat lucrările la monumentul lui Alexandru Ioan Cuza!”.
Anunțul marchează încheierea intervențiilor de amenajare urmărite de administrația locală în ultimele etape ale proiectului.
Lucrările au inclus împrejmuirea și montarea catargului
Înainte de finalizare, echipele au montat gardul, au realizat lucrări de sudură și au turnat fundația de beton pentru catargul destinat drapelului României. Aceste elemente completează amenajarea monumentului și contribuie la conturarea unui spațiu vizibil și reprezentativ la intrarea în comună.
Simona David a urmărit proiectul pe teren
Pe parcursul lucrărilor, primarul Simona David s-a deplasat la șantier pentru a verifica stadiul intervențiilor și evoluția proiectului. Implicarea edilului a fost prezentată de administrația locală drept parte a monitorizării directe a amenajării până la încheierea acesteia.
Un omagiu adus unei personalități istorice
Monumentul îl evocă pe Alexandru Ioan Cuza, personalitate esențială a istoriei României, și va marca intrarea în Florești. Odată cu finalizarea amenajării, ansamblul devine un nou punct de reper pentru comunitate și un omagiu adus domnitorului.
Administratie
Prahova lansează cursuri gratuite de inițiere sportivă pentru copii
Programul, derulat împreună cu CS alPHa Prahova, se adresează copiilor cu vârste între 6 și 14 ani și va include cinci discipline.
Cinci sporturi, acces gratuit
Copiii din Prahova vor putea participa, începând din noiembrie, la cursuri gratuite de inițiere în karate, judo, atletism, tenis de masă și șah. Programul este destinat celor cu vârste între 6 și 14 ani și va fi organizat de Consiliul Județean Prahova, în colaborare cu CS alPHa Prahova.
Detaliile despre program și înscrieri urmează să fie anunțate în perioada următoare.
Accent pe participare și descoperirea pasiunilor
Președintele Consiliului Județean Prahova, Virgil Nanu, spune că inițiativa urmărește să le ofere copiilor ocazia de a încerca sporturi diferite, de a-și căpăta încredere și de a-și descoperi eventuale aptitudini.
„Nu căutăm campioni de la prima întâlnire. Vrem să le oferim copiilor șansa de a descoperi cât de departe pot ajunge”, a transmis acesta, îndemnând părinții să-i încurajeze să participe.
Sportul, o investiție în viitor
Potrivit lui Nanu, accesul la sport de la vârste fragede poate contribui la dezvoltarea copiilor și la formarea unor deprinderi valoroase. Inițiativa pornește de la ideea că primul pas nu trebuie să ducă neapărat spre performanță, ci să le ofere copiilor posibilitatea de a găsi o activitate care li se potrivește.
Exclusiv
Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș
Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard
Când plouă cu iodură, dar nu și cu lege
De aproximativ 20 de ani, pe teritoriul României se practică un sport național foarte special: se trag rachete cu iodură de argint în atmosferă, iar instituțiile trag de timp.
Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) a fost prezentat ca „instrument strategic de protecție a economiei naționale”. În fapt, pe teren, fermierii din Prahova constată „seceta tehnologică”, iar pe hârtie apar rapoarte pseudo-științifice, cu 51% conținut plagiat din conspirații despre HAARP și „arme climatice”.
Între cerul brăzdat de rachete și câmpul crăpat de sete, o singură constantă:
vidul legislativ, vidul de monitorizare și plinul de complicitate instituțională.
Noile documente – notificările oficiale ale fermierilor din Prahova, răspunsul Gărzii Naționale de Mediu și scrisoarea CSAT transmisă prin Forumul APPR – vin să confirme negru pe alb ceea ce Incisiv de Prahova și fermierii spun de ani de zile: sistemul funcționează (sau a funcționat) ca o improvizație gigantică, în afara regulilor elementare de protecție a mediului și bun-simț administrativ.
Adrian Mocanu vs. Statul iodurat: fermierii întreabă, instituțiile dau din umeri
Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova, prin președintele Adrian Mocanu, trimite către Ministerul Mediului o NOTIFICARE OFICIALĂ cu titlu cât se poate de sobru și devastator:
„SOLICITARE DE POZIȚIE INSTITUȚIONALĂ ȘI ASUMARE A RĂSPUNDERII LEGALE privind introducerea deliberată și repetată a iodurii de argint (AgI) în atmosferă pe teritoriul României, în cadrul activităților de intervenție activă în atmosferă.”
În notificare, Mocanu reamintește un fapt simplu, dar care pare science-fiction pentru administrația românească:
- De cca 20 de ani, se desfășoară activități sistematice de dispersie atmosferică a iodurii de argint, o substanță clasificată periculoasă în reglementările europene.
- Activitatea:
- este intenționată și repetitivă;
- implică anual un număr semnificativ de rachete;
- conduce inevitabil la depunerea substanței în sol, ape de suprafață, ape subterane și ecosisteme.
Și acum urmează lista de rușine, formulată impecabil juridic:
- Nu există, în spațiul public:
- studii de impact asupra mediului;
- modelări oficiale de dispersie atmosferică;
- delimitarea ariei reale de depunere;
- evaluări cumulative pe termen lung;
- monitorizări sistematice ale concentrației de argint în mediu.
Cu alte cuvinte: tragem rachete în atmosferă de 20 de ani, dar să nu ne încurcăm de amănunte mărunte precum:
„Unde ajunge chimicala?”, „Ce concentrații sunt în sol și apă?”, „Dăunează?”
Statul Român: „Nu știm, dar ne bazăm pe studii… care nu sunt la noi.”
Principiul precauției, varianta românească: „merge și-așa, fără studii”
În secțiunea „Obligații legale incidente”, fermierii fac un mic curs de drept european pentru autoritățile care par să fi chiulit:
- Autoritățile publice au obligația:
- să aplice principiul precauției (art. 191 TFUE);
- să prevină producerea unor prejudicii de mediu;
- să evalueze impactul activităților susceptibile de a afecta mediul;
- să sesizeze organele de urmărire penală când există indicii privind posibile încălcări ale legii.
Și avertismentul tăios:
„În lipsa unei evaluări reale a impactului, continuarea sau tolerarea unei astfel de activități poate atrage răspundere administrativă, civilă și penală.”
Traducere:
Dacă trageți cu rachete chimice în atmosferă fără studii, nu sunteți „strategi ai vremii”, sunteți candidați la dosar penal.
Întrebările-cheie: „unde-s studiile, unde-s autorizațiile, cine răspunde?”
Notificarea lui Adrian Mocanu intră apoi la baionetă, cu o listă de întrebări explicite, imposibil de ocolit:
- Există studii de impact și modelări oficiale care să determine:
- aria reală de depunere a iodurii de argint;
- concentrațiile estimate în sol și apă;
- depășirea sau nu a zonelor declarate?
Dacă da – să fie comunicate, cu documente, autori, date și autoritatea care le-a avizat.
Dacă nu – pe ce bază legală s-a considerat activitatea compatibilă cu legislația de mediu? - A fost evaluat impactul cumulativ al introducerii repetate a iodurii de argint în aceleași zone geografice, pe 20 de ani?
- Există monitorizări oficiale privind:
- concentrația de argint în sol;
- concentrația în apele de suprafață și subterane;
- impactul asupra faunei acvatice și polenizatorilor?
- În lipsa acestor monitorizări:
- „Explicați în ce temei a fost apreciat că nu există risc.”
- Fermierii cer autorității să spună clar dacă, în opinia ei, desfășurarea unei activități de introducere deliberată de substanță chimică în mediu, fără evaluare completă și fără monitorizare cumulativă, poate constitui:
- faptă contravențională;
- faptă penală;
- încălcare a legislației de mediu.
- Se cere explicit:
- dacă, în urma verificărilor, vor fi sesizate organele de cercetare penală;
- care va fi temeiul legal.
- Se întreabă dacă:
- în statele UE se mai desfășoară sisteme naționale de lansare de rachete cu iodură de argint;
- aceste state au evaluări de impact cumulativ.
- Se solicită temeiul juridic exact:
- Ce act normativ concret, cu articol, permite utilizarea și dispersia deliberată a iodurii de argint în atmosferă pe teritoriul României?
- Există autorizație specifică emisă de autoritatea competentă în domeniul substanțelor chimice și protecției mediului?
- Întrebări precise despre compatibilitatea cu:
- Regulamentul REACH;
- legislația privind substanțele periculoase;
- protecția apelor;
- biodiversitatea și prevenirea poluării.
- Întrebări despre firmele private implicate:
- Care e baza legală pentru ca societăți private concesionate de Autoritatea antigrindină să utilizeze iodură de argint în atmosferă?
- Au autorizații de mediu pentru utilizarea și dispersia substanței?
- Au autorizații pentru manipularea unor substanțe periculoase?
- Există avize de la autorități competente privind gestionarea riscurilor chimice?
- Se întreabă dacă:
- utilizarea iodurii de argint în atmosferă a fost supusă evaluării de impact asupra mediului (EIM);
- există procedură de consultare publică.
Și finalul, ca un pumn pe masă:
„Vă solicit să vă asumați o poziție instituțională explicită cu privire la legalitatea acestei practici.”
Răspunsul Gărzii Naționale de Mediu: „Noi nu știm, dar sigur toți ceilalți o fac”

Răspunsul oficial al Gărzii Naționale de Mediu (G.N.M.), prin Comisarul General Andrei Rudolf Corlan, confirmă, involuntar, tot ce acuză fermierii:
- GNM recunoaște că nu deține un inventar al operatorilor care desfășoară activități de combatere a grindinei.
- GNM mai recunoaște că nu a efectuat controale la acești operatori.
- Se spune că autorizarea activităților cu impact asupra mediului este reglementată prin Ordinul MMDD nr. 1798/2007, iar Direcțiile Județene de Mediu decid dacă sunt necesare studii de impact și monitorizare.
- Apoi vine perla:
„Din informațiile noastre, toate statele membre UE folosesc iodură de argint, metodele de aplicare fiind diferite. Nu sunt restricții de utilizare a iodurii de argint, compusul chimic anorganic fiind insolubil în apă.”
Cu alte cuvinte:
- Nu avem inventar.
- Nu avem controale.
- Nu știm ce se întâmplă în sol și în apă.
- Dar știm, aproape mistic, că „toată Europa” face la fel și că nu sunt probleme.
În paralel, alte documente arată că majoritatea statelor din Europa Centrală și de Vest (Germania, Franța, Austria, Elveția, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) au renunțat la sistemele de rachete antigrindină, invocând eficiență scăzută, riscuri de mediu și alternative disponibile.
Deci:
- Garda de Mediu: „Toți folosesc, e ok.”
- Realitatea europeană: „Cei mai mulți au renunțat.”
Asta nu mai e doar opacitate, e dezinformare oficială în toată regula – servită cu antet, ștampilă și semnătură.
CSAT și Forumul APPR: sistem „strategic”, cadru normativ expirat, bani îngropați
Forumul APPR (Asociația Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România) primește un răspuns de la Administrația Prezidențială / CSAT (Petiția nr. 12129, DSN1/993/2025), în care se confirmă mai multe elemente-cheie:
- SNACP este prezentat ca:
- „instrument strategic de protecție a economiei naționale, în special a sectorului agricol”;
- destinat „diminuării pierderilor cauzate de fenomene meteorologice extreme”.
- Funcționarea SNACP este reglementată printr-o Hotărâre de Guvern emisă o dată la 15 ani.
- Ultimul cadru normativ a expirat în decembrie 2024.
- Consecința:
„ceea ce a condus, de drept, la suspendarea sistemului.”
Deci:
- ani de zile, sistemul a funcționat pe un cadru normativ vechi;
- eficiența nu este certificată de Administrația Națională de Meteorologie (care furnizează doar date brute);
- DNA a deschis dosar penal nr. 65/2/P/2026 pe componenta financiară;
- iar în final, cadrul legal a expirat, lăsând în aer nu doar iodura de argint, ci și întreaga construcție juridică.
În același răspuns, CSAT admite că:
- Majoritatea statelor din Europa Centrală și de Vest au renunțat la sistemele de rachete antigrindină.
- Fermierilor li se recomandă, în esență, să se orienteze spre:
- polițe de asigurare împotriva riscurilor climatice;
- scheme de sprijin pentru primele de asigurare aprobate la nivel european.
Traducere:
„Noi am tras cu rachete 20 ani pe bani publici, fără să știm clar dacă funcționează sau ce lasă în urmă în sol și apă. Acum a expirat hotărârea de guvern, sistemul e suspendat, luați-vă asigurare și mai vedem.”
Pseudo-știința, plagiatul și „raportul Frankenstein”
În investigațiile publicate de ziarul nostru de investigatii „Incisiv de Prahova”, apare un alt capitol grotesc:
- Argumentația științifică a SNACP se bazează pe un „raport” care:
- conține 51% conținut plagiat;
- este preluat din surse conspiraționiste (HAARP, „arme climatice”, teorii dubioase);
- nu se sprijină pe studii independente serioase, peer-reviewed, realizate pe teren în România.
Cu alte cuvinte, în loc de:
- rapoarte de impact chimic;
- măsurători de sol, apă și biodiversitate;
- modele de dispersie atmosferică validate,
avem un colaj de copy-paste din pseudo-știință, ridicat la rang de fundament pentru o intervenție tehnologică masivă asupra mediului.
Dacă n-ar fi tragic, ar fi doar o glumă proastă. Așa, e politică publică pe bani grei.
Banii: milioane pe hârtie, secetă pe câmp
Investigatia nu poate ocoli componenta financiară:
- „Suprafața protejată” raportată: 2,3 milioane ha.
- Realitatea din teren: fermieri disperați, culturi calamitate, „secetă tehnologică”.
- Monitorizarea eficienței și a impactului a fost concesionată unor ONG-uri:
- fără angajați;
- fără capacitate profesională reală;
- care funcționează, practic, ca interfețe de sifonare a banului public.
DNA confirmă deschiderea dosarului penal 65/2/P/2026, vizând partea financiară a SNACP.
Și aici apare combinația mortală:
- vid legislativ + pseudo-știință + instituții-paravan + ONG-uri-fantomă + bani publici
= rețeta perfectă pentru ceea ce fermierii numesc, fără menajamente, „cardașie” între operatorii sistemului și autorități.
APM Prahova, Garda de Mediu Prahova și „statul-paravan”
Investigațiile jurnalistice și memoriile fermierilor mai scot în evidență:
- În Prahova, sistemul funcționează invocând:
- un acord de mediu expirat din 2005.
- APM Prahova și Garda de Mediu Prahova:
- recunosc că nu dețin autorizații de mediu actualizate;
- recunosc că nu monitorizează dispersia iodurii de argint în sol și apă;
- recunosc că nu există studii de impact reale.
În loc să fie gardienii legii de mediu, aceste instituții:
- ignoră sesizările fermierilor;
- refuză controale de fond asupra poluării chimice;
- devin, practic, paravan administrativ pentru operatorii sistemului.
În limbaj administrativ: „lipsă de competență materială, lipsă de atribuții, lipsă de temei”.
În limbaj juridic: „Statul Român, specializat în spălat pe mâini cu iodură de argint.”
„Seceta tehnologică”: când rachetele nu aduc ploaia, ci praf și faliment
Asociația fermierilor din Prahova vorbește despre:
- „secetă tehnologică” – fenomenul prin care, după intervențiile cu rachete:
- ploile ocolesc anumite zone;
- culturile sunt afectate în mod repetat;
- riscurile de faliment cresc.
Memoriile nr. 67/68/03.04.2026, adresele către Garda Națională de Mediu și către Ministerul Mediului, precum și răspunsurile primite, alcătuiesc un dosar complet al indiferenței instituționale:
- Fermierii cer:
- studii;
- monitorizare;
- transparență;
- asumarea răspunderii.
- Statul răspunde:
- cu generalități;
- cu „toată UE face la fel” (fals);
- cu pase la alte instituții („noi doar coordonăm, întrebați pe celălalt”).
Între timp, câmpul nu se irigă cu răspunsuri evazive, iar iodura nu se dizolvă în „nu e de competența noastră.
Concluzie: „Republica iodurată” între DNA, CSAT și plug
Din documentația strânsă (notificarea oficială a fermierilor prahoveni, răspunsul Gărzii Naționale de Mediu, scrisoarea CSAT către Forumul APPR, confirmarea dosarului DNA) investigațiile „Incisiv de Prahova” conturează următoarea imagine de ansamblu:
- Sistemul antigrindină a funcționat ani de zile:
- cu acorduri de mediu expirate;
- fără studii reale de impact;
- fără monitorizare a iodurii de argint în sol și apă;
- pe pseudo-rapoarte științifice plagiate.
- Autoritățile de mediu:
- nu au inventar al operatorilor;
- nu au efectuat controale;
- nu pot arăta nicio evaluare cumulativă pe 20 de ani;
- recită, în schimb, mantra „toate statele UE folosesc iodură de argint”.
- Nivelul strategic (CSAT, Guvern, MADR):
- recunoaște că a expirat cadrul normativ în decembrie 2024;
- admite că sistemul este suspendat de drept;
- pasează responsabilitatea la Ministerul Agriculturii și Guvern;
- împinge fermierii spre asigurări, nu spre soluții.
- Componenta financiară:
- „suprafață protejată” de 2,3 milioane ha, pe hârtie;
- ONG-uri fără angajați plătite să „monitorizeze”;
- un dosar DNA deschis pe finanțarea sistemului.
- Fermierii:
- cu pământul crăpat de „seceta tehnologică”;
- cu notificări juridice beton;
- cu dovezi ale „cardașiei” instituționale.
Într-o lume normală, toate aceste piese ar duce la:
- stoparea imediată a oricărei intervenții cu iodură de argint;
- declanșarea unor evaluări independente, serioase;
- asumarea răspunderii politice și administrative;
- despăgubirea fermierilor afectați.
În România, deocamdată, avem:
- rachete trase în cer,
- iodură depusă în tăcere,
- un sistem suspendat „de drept”,
- un dosar DNA în lucru,
- și un stat care se preface că totul este sub control, deși documentele proprii îl contrazic.
Epilog:
Când istoria va scrie despre „Dosarul Antigrindină”, ar trebui să-l pună la capitolul: „Așa nu se face nici știință, nici agricultură, nici stat de drept.”
Iar fermierilor prahoveni li se poate recunoaște, măcar post-factum, meritul de a fi fost singurii care au întrebat, cu voce tare:
„Cine răspunde pentru iodura din câmpurile noastre și pentru seceta voastră tehnologică?”
Până la proba contrarie, rămâne valabilă singura concluzie cinstită: Fermierii – Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 3 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 5 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 23 de oreI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 4 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 3 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi




