Connect with us

Exclusiv

Republica Butoiului Roșu: cum se recicla „pe persoană fizică” gunoiul de aur al Coca-Cola Ploiești

Publicat

pe

DICTATURA DE FABRICĂ ȘI COMOARA DIN GUNOI

După ultimele investigații prezentate cu ajutorul angajaților care nu mai suportă dictatura și tirania din fabrica Coca-Cola HBC Ploiești, a început să se spargă, încet dar sigur, bula mafiei deșeurilor din fabrică.
Nu mai vorbim doar de frustrări la locul de muncă, ci de un sistem bine uns, care transformă gunoiul în aur, cu binecuvântarea tăcută a unor șefi și „responsabili” cu mediu și siguranță.

Conform investigațiilor Incisiv de Prahova (sursa:
https://www.incisivpreahova.ro/2026/06/12/coca-cola-hbc-ploiesti-reciclare-pe-persoana-fizica-donatii-pe-bani-nebuni-si-bani-fara-sa-i-stie-nici-dracu-nu-stie-dar-bani-sunt/ ), deșeurile din Ploiești – în loc să fie reciclate transparent – par să fie transformate într-o afacere „pe persoană fizică”, cu bani „pe care nici dracu’ nu știe de unde-i numeri, dar bani sunt”.

DEȘEURI MAI BĂNOASE DECÂT SUCUL: „DONĂM”, DAR NU SE ȘTIE CINE ÎNCASĂ

În timp ce compania pozează în campioană a responsabilității sociale, reciclarea de la Ploiești arată altfel:

  • sume mari rezultate din valorificarea deșeurilor
  • contracte de valorificare „în ceață”, unde ce e „mare în lei” poate deveni, printr-o minune, „mai mare în euro”
  • bani care, oficial, se leagă de „donații” și ONG-uri, dar care, în practică, ridică întrebarea: cine încasează, concret?

Banii din gunoi se plimbă mai discret decât sucul pe raft. Reclame avem la doze reci, nu și la butoaie vândute la fier vechi.

„CĂRNETELUL BUIULUI ROȘU” ȘI LEGEA SCRISĂ PE OLX

Altă piesă de bază a caracatiței deșeurilor este „cărnetelul buiului roșu”, prezentat de Incisiv de Prahova (sursa:
https://www.incisivpreahova.ro/2026/07/02/carnetelul-buiului-rosu-mafia-deseurilor-de-la-coca%c2%80%99ploiesti-fise-facute-legea-pe-olx/ ).

Aici vorbim despre:

  • fișe „făcute” după bunul plac
  • o „lege” care pare scrisă direct pe OLX
  • un sistem paralel de gestiune în care realitatea din teren nu seamănă cu cifrele din documente

Cine ține cărnetelul, ține și butoanele banilor. Ce nu intră în sistem, intră la combinații.

BĂIEȚII ȘI FETELE DEȘTEPȚI: DEȘEURI CARE „DEPĂȘESC” PRODUCȚIA

Când băieții și fetele deștepți din Companie au pus ochii pe deșeuri, li s-au înveselit instant obrajii:

  • cantități care dispar „din acel loc”
  • deșeuri care, pe hârtie, par mai puține, dar în practică „sunt mai mari decât cele produse în sila timpului”
  • trasee neoficiale spre fier vechi, „pe persoană fizică”, spre rude, apropiați și parteneri de combinații

Matematica nu mai e 1+1=2, ci 1 butoi în gestiune, 3 butoaie prin sate și 0 în raportarea oficială.

ECO-FUNCȚII, ECO-TITLE, ECO-MUȘAMALIZARE

Toată afacerea nu se putea derula fără girul conducerii și al celor cu titulaturi lucioase pe zona de mediu:

  • Sofia Ioana Brisan – Environmental Sustainability Manager
  • Cătălin Andrei Stoica – Environmental Health & Safety Coordinator

Pe hârtie, aceștia păzesc mediul. În realitate, conform datelor apărute în presă, deșeurile au un rol strategic în activitatea lor. Nu numai ca responsabilitate, ci și ca resursă perfectă pentru:

  • raportări cosmetizate către Agenția pentru Protecția Mediului
  • cantități „foarte mici” trecute oficial, comparativ cu realitatea din teren
  • lipsa trasabilității reale la butoaie și alte deșeuri

CIRCUITUL PARALEL AL BUTOAIELOR: DIN FABRICĂ LA RUDĂ, VIA FIER VECHI

Dacă „circuitul normal” al deșeurilor însemna colectorul specializat, în realitatea de la Ploiești avem:

  • deșeuri de tablă (butoaie, bidoane, tuburi, cuburi de 1000 litri, rezină etc.) luate de la fabrică
  • departamentul de vânzări și marketing care ajută „firme prietene” să ia butoaiele, să le transporte, să le verse și, în final, să le ducă la clientul final sau la fier vechi
  • butoaie ajunse direct la centre de colectare pe persoană fizică, la rude și apropiați ai vânzătorilor

Circuitul eco s-a „optimizat” în circuit mafiot de familie. Se reciclează banii, nu și corectitudinea.

BUTOAIE DISPĂRUTE DIN GESTIUNE, APĂRUTE PE ȘANȚ ȘI ÎN ANUNȚURI

La dovezile strigătoare la cer se adaugă:

  • lipsa butoaielor din gestiune (intrări / ieșiri), tocmai în zona unde Cătălin Andrei Stoica și Sofia Ioana Brisan au grijă să „mușamalizeze din tastatură”
  • butoaie care nu apar ca marfă raportată, dar se văd cu ochiul liber: pe toate șanțurile, la toate magazinele și barurile, la sate și la oraș
  • anunțuri publice de vânzare, pe tot felul de pagini, în toate orașele țării

Un exemplu de anunț:

„Butoaie 200L, foste cu sirop și gel, pentru închidere etanșă, alimentare, apă.
Au fost folosite pentru industria răcitorului.
Potrivite pentru apă, ploaie etc.
Preț: 100 lei/buc.”

Adică: ceea ce trebuia să fie deșeu industrial gestionat strict, devine produs de larg consum, la liber, la 100 de lei bucata.
Traseul: din fabrică „dispărut”, în anunț „ca nou”.

RECICLAREA LA COCA-COLA: BIDOANE, BUTOAIE, CUBURI ȘI REZINĂ „FOARTE ACCESIBILE”

Așa se face reciclarea deșeurilor la Coca-Cola: o bună parte din deșeuri sunt foarte accesibile angajaților și nu numai. În joc intră:

  • bidoane
  • butoaie
  • tuburi de tablă
  • cuburi de 1000 litri
  • rezină și alte materiale tentante din curtea fabricii

Întrebarea de bun-simț:
Unde sunt instituțiile statului în fața acestor „valorificări pe persoană fizică” la Coca-Cola?
Multinaționala mai e sustenabilă sau doar foarte „sustenabilă” pentru buzunarele unora din interior?

GNM, AFM – sunteți pe fir sau dormiți? ANAF, vede cineva circuitul banilor din gunoi?

MUSUROIUL DE LA BUCUREȘTI ȘI DOSARELE CARE ÎNCEP SĂ MIȘTE

De când articolele Incisiv de Prahova au început să iasă public, mușuroiul de la Coca-Cola București s-a tulburat serios. S-au certat între ei, iar din această busculadă au ieșit la iveală indicii clare ale unui sistem de evaziune în jurul deșeurilor.

Mai nou, se pare că unora le-au venit „mințile la cap” prea târziu: au început să-și dea în judecată propriul partener, încercând să scape basma curată după ce, anterior, l-au acoperit în fața celor de la Grup.

În acest context apar și dosare pe portalul instanțelor, ce pot fi consultate pentru a înțelege cât de departe a mers conflictul și cum se încearcă, acum, spălarea pe mâini:

Nu mai e vorba doar de „nemulțumiri interne”, ci de războaie juridice între parteneri, după ani în care au mers mână în mână pe drumul gunoiului de aur.

ANGAJAȚII NU MAI TAC. STATUL?

Angajați ai companiei – unii dintre ei insistenți, greu de cumpărat și loiali legii – au început să vorbească deschis despre:

  • dictatura internă
  • mafia deșeurilor
  • reciclarea „pe persoană fizică”
  • combinațiile cu butoaie, fier vechi, donații și ONG-uri

Jurnaliștii de la Incisiv de Prahova mulțumesc tuturor pentru informațiile transmise și pentru încrederea acordată redacției și promit să le dezvăluie pe toate, rând pe rând, pe măsură ce vor fi verificate și confirmate și de alți colegi ai celor din interior.

EPILOG PROVIZORIU: CARACATIȚA STRÂNGE, DAR ȘI CEI STRÂNȘI ÎNCEP SĂ MUȘTE

Caracatița deșeurilor de la Coca-Cola Ploiești nu mai e doar o bănuială:

  • butoaie ruginite care devin bani curați
  • raportări cosmetizate la mediu
  • reciclare „pe persoană fizică”
  • bidoane, cuburi și rezine „foarte accesibile”
  • anunțuri publice de vânzare în toată țara
  • dosare judiciare între foști parteneri de combinații

Tentaculele încă strâng, dar pentru prima dată de ani de zile, angajații nu mai tac, iar presa nu mai închide ochii.
Rămâne de văzut dacă statul rămâne spectator sau intră, în sfârșit, pe teren, în cea mai profitabilă „ligă de reciclare” pe care a văzut-o România: Reciclare S.A. – pe persoană fizică, marca Coca-Cola Ploiești.  Vom reveni. (Cristina T.).

Exclusiv

Polițist cu cântarul, la datorie: cât lemn bagi în sobă, atâta „ordine publică” ai!

Publicat

pe

De

Mintea odihnită produce hârtii obosite

Acolo unde ar trebui să fie strategie, analiză de risc și planuri de combatere a criminalității, la IPJ Satu Mare pare să fie doar… timp liber și imaginație administrativă. Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol, polițiștii din posturile de poliție rurale au primit o misiune „de importanță națională”: să cântărească, zilnic, lemnele de foc pe care le ard în sobe.

Nu, nu e pamflet, nu e scheci, nu e stand-up. E România, varianta „mintea odihnită a inspectorului-șef”.

Operațiunea „Kilogramele Patriei”: câți butuci, atâta siguranță

Conducerea IPJ Satu Mare a pus pe picioare un întreg mecanism birocratic demn de un manual de absurditate administrativă:

  • informare,
  • cântărire,
  • raportare la zi a cantității de lemne folosite pentru încălzire.

Dacă ar exista „buletin de lemn”, probabil ar trebui verificat și istoricul fiecărei scânduri. Până una-alta, polițistul de la țară trebuie să știe nu doar cine fură, cine bate, cine încalcă legea, ci și câte kilograme de lemn sacrifică soba în fiecare zi gerosă.

Uniformă, topor, sobă: multitasking pe banii contribuabilului

În tot acest spectacol, nimeni nu pare deranjat de „detaliile tehnice”:

  • polițistul în uniformă, cu toate dotările la purtător,
  • iese frumos, ca la apel,
  • crapă lemne,
  • le stivuiește,
  • le manipulează,
  • apoi le trimite, în regim de urgență, către… raportare.

Sigur, printre două tăieri cu toporul, mai poate eventual completa și un proces-verbal, mai poate interveni la un scandal domestic sau poate răspunde la un apel 112. Dacă nu-l prinde cântarul „neoperațional”.

Toată această munca fizică intensă nu apare, desigur, în fișa postului. Conform Legii 218/2002, Poliția Română se ocupă de ordine publică, siguranță, investigații, nu de contabilitatea brazilor căzuți la datorie în soba instituției. Dar ce mai contează legea, când există dispoziție de sus?

Legea 218/2002 versus Legea Sobei cu Lemne

Evident, nici crăpatul lemnelor, nici manipularea lor, nici dansul cu butucul în brațe nu figurează printre atribuțiile polițiștilor. Nu există nicăieri, în Legea 218/2002, capitolul „Inspectoratul ca depozit de combustibil solid cu personal în uniformă”.

Și totuși, realitatea bate legislația: acolo unde ar trebui să fie prevenire și combatere a infracționalității, avem prevenire și combatere a… consumului „necontrolat” de lemne.

Marea Enigmă Națională: cu ce cântărim, tovarăși?

Cea mai savuroasă parte a poveștii, dezvăluită tot de Sindicatul Europol, este detaliul „tehnic” care pulverizează orice urmă de logică: IPJ Satu Mare nu are în dotare… cântare.

Comanda sună așa: „Polițiștii sunt obligați să cântărească lemnele!”
Realitatea răspunde: „Cu ce, șefu’? Cu ochiul liber?”

Cântarul de acasă, noua dotare „MAI personală”

Cum instituția nu deține cântare, soluția „creativă” plutește în aer: cel mai probabil, polițiștii vor fi tentați să aducă de acasă ce găsesc și ei prin baie sau dormitor. Cântarele corporale ale soțiilor ar putea deveni, peste noapte, parte din logistica neoficială a IPJ-ului.

Scenariul e simplu și grotesc:

  • dimineața, soția nu mai știe câte kilograme are,
  • seara, polițistul știe câte kilograme de lemn a ars instituția.
    Un pas mic pentru sobă, un pas mare pentru ridicolul administrativ.

Concluzie: când nu mai poți gestiona criminalitatea, cântărești lemnele

În loc să se ocupe de resurse umane, de dotări reale, de combaterea infracțiunilor și de protejarea cetățenilor, conducerea IPJ Satu Mare inventează sarcini absurde, transformând polițiștii în paznici ai lemnului de foc și scribi ai sobei instituționale.

Mintea odihnită a inspectorului-șef a reușit performanța să aducă Poliția Română, printr-o singură dispoziție, din zona autorității în cea a comediei involuntare. Iar Sindicatul Europol nu face decât să tragă cortina și să lase publicul să vadă spectacolul complet: o instituție serioasă, pusă la cântar, la propriu și la figurat. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Antena bate până în concediu: IGPR pierde recursul, nota de plată prinde dobândă

Publicat

pe

De

În administrația românească, drumul dintre un drept salarial și plata lui poate avea mai multe opriri decât un personal de provincie: cerere, dosar, tribunal, recurs și, la capătul liniei, o hotărâre definitivă. Pentru 16 polițiști reprezentați de Sindicatul „Diamantul”, disputa privind includerea „sporului de antenă” în indemnizația de concediu a ajuns la destinație. Potrivit sindicatului, instituțiile trebuie să recalculeze și să plătească diferențele. Cu inflație. Cu dobândă. Fiindcă timpul pierdut prin instanțe nu se decontează în felicitări.

Concediul trece, procesul rămâne. Până când rămâne doar de plată

S.P.R. „Diamantul” anunță că, pe 8 octombrie 2026, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat recursul IGPR, prin Decizia nr. 768/2026, în dosarul nr. 1008/88/2024. Hotărârea este definitivă.

Miza litigiului: includerea sporului pentru condiții grele de muncă, numit uzual „spor de antenă”, în calculul indemnizației de concediu de odihnă pentru polițiștii reprezentați în proces.

Pe scurt, potrivit rezultatului judiciar comunicat de sindicat, acest element salarial trebuia luat în calcul și la indemnizația de concediu. Antena nu pleacă la mare cu polițistul, dar nici calculul indemnizației nu se face după geografia șezlongului.

Șaisprezece polițiști și o socoteală ajunsă la tribunal

Acțiunea a fost introdusă de sindicat la Tribunalul Tulcea pe 19 august 2024, în numele membrilor săi. Prin Sentința nr. 146 din 3 februarie 2026, instanța a respins excepția prescripției și a admis cererea, conform informațiilor furnizate de „Diamantul”.

Obligațiile au fost repartizate astfel: IPJ Tulcea trebuie să recalculeze indemnizațiile pentru 12 polițiști, iar IGPR pentru alți patru, incluzând sporul pentru condiții grele de muncă de care aceș au beneficiat.

În această poveste, aritmetica are nevoie de robă. Pentru ca un spor să ajungă în calculul indemnizației, nu a fost suficient un creion bine ascuțit: a trebuit parcurs și traseul judiciar. O performanță administrativă aparte — să transformi statul de plată într-o lectură cu număr de dosar.

Prescripția n-a închis dosarul. Recursul n-a micșorat factura

Tribunalul a respins excepția prescripției. Ulterior, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat recursul formulat de IGPR, potrivit aceleiași surse.

Exercitarea unei căi de atac este un drept procedural. Numai că, după soluția definitivă anunțată de sindicat, controversa din acest dosar nu mai poate ține locul recalculării.

Instituția a avut argumentele sale, instanța a dat soluția, iar acum urmează partea mai puțin spectaculoasă, dar esențială: plata. Acolo unde comunicatul nu poate înlocui transferul bancar, iar solemnitatea antetului nu valorează cât diferențele datorate.

Inflația și dobânda: două adaosuri pe care întârzierea nu le trimite în concediu

Conform prezentării hotărârii de către S.P.R. „Diamantul”, recalcularea pornește din august 2021 sau din 2023, în funcție de situația fiecărui reclamant, și continuă pe durata raporturilor de serviciu, în condițiile stabilite de instanță.

Diferențele trebuie plătite actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă.

Așadar, nu vorbim doar despre refacerea unor calcule vechi. Sumele datorate vin însoțite de efectele trecerii timpului. Inflația nu stă la ușa instituției să ceară audiență, iar dobânda legală nu poate fi convinsă să revină după concedii.

Ironia este completă: disputa privind o componentă a indemnizației se încheie cu obligația de a achita diferențele, plus actualizare și dobândă. Calendarul, spre deosebire de un dosar, nu poate fi pus în sertar.

Definitiv pentru cei 16, nu baghetă magică pentru toate statele de plată

Rezultatul anunțat privește cei 16 polițiști reprezentați în acest dosar. Nu trebuie confundat cu o recalculare automată pentru întregul personal al Poliției: situația altor angajați depinde de împrejurările concrete și de cadrul juridic aplicabil.

Pentru reclamanții din dosarul de la Tulcea, însă, mesajul este limpede: potrivit sindicatului, obligațiile stabilite de instanță au rămas în picioare după respingerea recursului.

Morala administrativă? Când calculul indemnizației ajunge să fie lămurit definitiv de judecători, problema nu mai este recepția antenei. Semnalul a ajuns. Acum trebuie să ajungă și banii. (Cerasela N.).

Pamflet pe baza informațiilor comunicate de S.P.R. „Diamantul”.

Citeste in continuare

Exclusiv

La MAI, familia se întemeiază cu acordul șefului. Pentru reîntregire, aduceți un „indicator la schimb”!

Publicat

pe

De

În Poliția Română, infractorul poate traversa mai multe județe într-o singură noapte. Polițistul care vrea să se mute în județul de domiciliu are nevoie de rapoarte, răbdare și, eventual, de o a doua viață, fiindcă prima riscă să se termine la „reveniți cu o nouă solicitare”.

Sindicatul Europol reclamă lipsa unor criterii clare, publice și verificabile pentru aprobarea mutărilor. Unii polițiști așteaptă ani. Alții pleacă în câteva luni. De ce? Aici începe adevărata muncă de investigație: nu urmărirea unui suspect, ci identificarea criteriului.

Criteriul a fost văzut ultima dată intrând într-un birou. De atunci, nu mai răspunde la solicitările de transparență.

Cincisprezece rapoarte și un singur răspuns: mai încercați o carieră aici

Potrivit Europol, un polițist încadrat în DGPMB în 2022 încearcă din 2024 să se mute la IPJ Dolj. A depus 15 rapoarte. Toate au primit răspuns negativ, motivat prin deficitul de personal și situația operativă.

Cincisprezece rapoarte. Omul n-a mai cerut mutarea, a început o colecție de literatură administrativă. La următorul volum poate să pună prefață: „Dedic această lucrare familiei mele, pe care sper s-o revăd înainte de pensionare”.

În același timp, susține sindicatul, mai mult de 15 colegi au obținut aprobarea mutării către alte inspectorate, inclusiv polițiști cu vechime mai mică.

Sigur, pot exista diferențe legitime între cazuri. Tocmai de aceea ar trebui explicate. Dar când explicația lipsește, deficitul de personal capătă însușiri supranaturale: pentru unii e zid de beton, pentru alții e perdea de mărgele.

Nu cerem să dispară deficitul prin magie. Cerem să ni se explice de ce magia pare să funcționeze diferit de la un dosar la altul.

Lege avem. Ce facem cu ea e proba de perspicacitate

Există Statutul polițistului. Există Ordinul MAI nr. 140/2016. Așadar, nu vorbim despre o instituție care a uitat să inventeze procedura.

Problema semnalată de Europol este alta: cum sunt comparate solicitările, cine are prioritate și de ce?

Într-un mecanism transparent, omul știe ce contează: vechimea, postul disponibil, situația familiei, problemele medicale, necesarul de personal. În mecanismul descris de sindicat, omul știe mai ales unde se depune raportul.

Atât. Restul e suspans administrativ.

Ai număr de înregistrare, dar n-ai orizont. Ai domiciliu, dar n-ai certitudinea că vei ajunge să locuiești acolo. Ai familie, dar instituția pare să o trateze ca pe un hobby practicat între ture.

Deficitul de personal: argument serios, nu ștampilă universală

Lipsa de personal poate justifica, în mod real, refuzul unei mutări. Ordinea publică nu se asigură cu urări de bine și nici patrulele nu se completează cu personaje din organigramă desenate în creion.

Dar un motiv real trebuie explicat concret.

Câte posturi sunt ocupate? Ce specializări lipsesc? Ce plecări au fost aprobate? În ce condiții? De ce două cereri aparent similare au primit soluții diferite?

Fără aceste răspunsuri, „situația operativă” riscă să devină echivalentul instituțional al lui „pentru că așa zic eu”, doar că poartă uniformă și are antet.

Un refuz motivat se poate înțelege. Un refuz multiplicat nu devine motivare doar pentru că imprimanta lucrează consecvent.

„Indicator la schimb”: aduceți înlocuitorul și mai vedem

Una dintre soluțiile invocate este identificarea unui „indicator la schimb”. Administrativ, schimburile pot ajuta unitățile să-și echilibreze necesarul de personal. În versiunea trăită de solicitant, însă, mecanismul are farmecul unui anunț de mică publicitate:

„Schimb depărtare de familie cu apropiere de domiciliu. Ofer răbdare, dosar complet și uzură nervoasă. Aștept variante.”

Polițistul nu mai trebuie doar să-și facă meseria. Devine și agent de recrutare pentru propria plecare. Își caută corespondentul, potrivește județele, verifică posibilitățile și speră că, după ce rezolvă puzzle-ul, nu schimbă cineva capacul cutiei.

Europol susține că la IPJ Constanța există refuzuri inclusiv în asemenea situații, fără justificarea deciziei.

Dacă așa stau lucrurile, „indicatorul la schimb” nu mai e cheia ușii. E doar dreptul de a mai bate o dată.

Constanța: cererile se analizează, explicațiile se lasă la dospit

Conform datelor prezentate de Europol, la Constanța au fost analizate, în cursul anului 2026, 183 de cereri de mutare către județele de proveniență. Dintre acestea, 35 au fost aprobate prin identificarea unui „indicator la schimb”.

Sindicatul reclamă că nu au fost explicate criteriile aplicate și motivele neaprobării celorlalte solicitări.

Cifrele, singure, nu demonstrează favoritism. Dar nici nu țin loc de explicații.

„Am analizat” nu înseamnă automat „am lămurit”. Și ospătarul poate analiza nota de plată; clientul tot are dreptul să știe de unde a apărut al treilea șnițel.

După protestele din februarie 2026, despre care amintește Europol, răspunsul firesc ar fi transparența. Nu transparența aceea de birou prin care se vede planta de la fereastră, dar nu se vede criteriul după care se decide viața unui angajat.

Familia, această anexă incomodă a dosarului profesional

Dincolo de hârtii există rate, chirii, copii, soți și părinți bolnavi. Europol descrie situații în care distanța dintre serviciu și domiciliu pune presiune serioasă pe viața familială și pe buget.

În traducere administrativă, polițistul trebuie să fie prezent la serviciu, disponibil pentru misiuni și suficient de elastic financiar încât să întrețină o viață în două locuri.

Eventual să-și îmbrățișeze familia prin aplicație. Dacă se întrerupe conexiunea, să depună raport.

Iar replicile manageriale reclamate de sindicat — „te-am pus eu să te faci polițist?”, „te-am pus eu să alegi capitala?”, „descurcă-te și tu ca alți colegi” — merită expuse într-un muzeu al conducerii prin ridicat din umeri.

„Te-am pus eu să te faci polițist?” nu este argument managerial. Este renunțarea la argument, rostită de pe un scaun cu putere de semnătură.

După aceea, probabil, urmează discursul despre motivarea personalului.

Nu poți trata omul ca pe o piesă blocată în inventar și apoi să te întrebi de ce nu mai funcționează cu entuziasm.

Pilele: suspiciunea crește unde explicația lipsește

Europol semnalează și percepția că intervențiile unor persoane influente pot conta în aprobarea mutărilor.

Să păstrăm distincția: percepția nu este probă, iar o mutare aprobată nu dovedește existența unei intervenții.

Dar instituția nu combate suspiciunile ascunzând mecanismul deciziei. Dacă oamenii nu văd regulile, încep să caute relațiile. Dacă nu primesc explicații, primesc zvonuri.

Și uite așa, în loc să întrebe „ce condiții trebuie să îndeplinesc?”, angajatul ajunge să se întrebe „pe cine trebuia să cunosc?”.

Aceasta este factura opacității. Și o plătesc inclusiv cei ale căror mutări au fost aprobate perfect justificat.

Soluția scandaloasă: reguli pentru toată lumea

Ce solicită, în esență, Europol? Criterii publice. Evidența cererilor. Motivarea concretă a refuzurilor. Luarea în calcul a situațiilor familiale și medicale. Acces transparent la posturi și posibilități de schimb. O cale clară de reanalizare.

Adică niște lucruri atât de revoluționare încât alte organizații le numesc, pur și simplu, administrare.

Nimeni nu cere ca toate mutările să fie aprobate. Nu se poate goli un inspectorat fiindcă tuturor le este dor de casă. Dar nici dorul de casă nu trebuie tratat ca abatere de la disciplina organigramei.

MAI și inspectoratele din subordine au de răspuns la o întrebare simplă: după ce reguli decideți și cum le poate verifica omul căruia îi cereți să mai aștepte?

Până atunci, polițistul poate continua să depună rapoarte. Să le numeroteze, să le arhiveze și să le lase moștenire.

Poate că el nu va ajunge prea curând acasă.

Dar dosarul lui are deja domiciliul stabil la „nu se aprobă”. (Cerasela N.).

Pamflet inspirat de situațiile relatate de Sindicatul Europol. Datele și cazurile prezentate sunt atribuite organizației sindicale; comparațiile și exagerările sunt satirice.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv16 ore ago

Polițist cu cântarul, la datorie: cât lemn bagi în sobă, atâta „ordine publică” ai!

Mintea odihnită produce hârtii obosite Acolo unde ar trebui să fie strategie, analiză de risc și planuri de combatere a...

Exclusiv16 ore ago

Antena bate până în concediu: IGPR pierde recursul, nota de plată prinde dobândă

În administrația românească, drumul dintre un drept salarial și plata lui poate avea mai multe opriri decât un personal de...

Exclusiv16 ore ago

La MAI, familia se întemeiază cu acordul șefului. Pentru reîntregire, aduceți un „indicator la schimb”!

În Poliția Română, infractorul poate traversa mai multe județe într-o singură noapte. Polițistul care vrea să se mute în județul...

Exclusiv2 zile ago

Dosarul Antigrindină – Partea a X‑a – Republica rachetelor fără autorizație: cum au ajuns Diaconu (APM Prahova) și Garda de Mediu scutul mafiei antigrindină

Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova Operațiunea Iodura: cum a transformat Statul Român Prahova...

Exclusiv2 zile ago

Republica sinecurilor unite: Mega-tunul de la IAR Brașov și caracatița politică de la MEAT

Când un secretar general adjunct își face lege proprie, iar ministrul Irineu Darău transformă statul român în firmă de partid...

Exclusiv2 zile ago

Nu este o glumă. Este toaleta polițiștilor!

Nu, nu este o toaletă dintr-o clădire părăsită, nici decor de film horror și nici vreun experiment vizual generat de...

Exclusiv2 zile ago

Planul la amenzi: cum s-a transformat polițistul în vaca de muls a șefilor cu pix și Excel

Normă la amenzi, nu atribuții: polițist cu șapcă, șef cu abac Mesajul transmis de adjunctul IPJ Bacău, comisar-șef Giugariu Constantin,...

Exclusiv2 zile ago

„BAYRAKTAR” LA SECRET.  Cum s-a ales praful de plângerea împotriva ministrului, iar dosarul penal l-a luat sindicatul

Ministrul Predoiu n-a fost cercetat nici măcar o zi. Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a stat șapte luni cu dosar...

Exclusiv2 zile ago

TASER PENTRU TOȚI, DAR NU CHIAR ACUM. Cronica unui șoc anunțat în Poliția Română

Polițiștii români ar putea, într-o bună zi, să vadă altceva la brâu în afară de un pix, un baston și...

Exclusiv3 zile ago

Incompatibilități cu capul în nisip: Cum pasează M.A.I. cartoful fierbinte către ANI, iar polițiștii din Europol, CEPOL și Frontex stau agățați între două legi și zero răspunsuri

SIDEPOL trage semnalul de alarmă: din 31 august 2026 a intrat în vigoare Legea 180/2026, noul regim al incompatibilităților, dar...

Exclusiv3 zile ago

M.A.I. – Statul vânează rațe, „Diamantul” vânează drepturi: trei procese, trei palme peste obrazul sistemului

Când „sezonul de vânătoare” se deschide în România, toată lumea se gândește la rațe, nu la drepturi salariale. Numai că,...

Exclusiv3 zile ago

CATASTROFELE ECOLOGICE DIN PRAHOVA –  Sub ocrotirea directorului–dictator Florin Diaconu (APM Prahova) și a „Gărzii lui” de Mediu – Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 5

O poveste (din păcate) reală despre cum se poate transforma o agenție de protecție a mediului într-un cartier general al...

Exclusiv4 zile ago

Stația‑fantomă de la Corlătești își dă arama pe față: „ape uzuale” direct în Pârâul Dâmbu, sub nasul lui Diaconu și al Gărzii de Mediu adormite. Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 4

Incisiv de Prahova prezintă în exclusivitate imaginile (video) de ieri ale unei catastrofe ecologice „omologate” prin nepăsare oficială Ziarul de...

Exclusiv4 zile ago

Dosarul Antigrindină – Partea a IX‑a –  Republica rachetelor antigrindina: cum a fost însămânțată România cu minciuni, plumb și abuz de serviciu

Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova Statul care dă cu racheta în nori și...

Exclusiv4 zile ago

CASA DE PENSII A MAI, KNOCK-OUT LA CURTE: CUM A VRUT SĂ IA BANII UNUI POLIȚIST ȘI A PLECAT CU… CHELTUIELI DE JUDECATĂ

Operațiunea „Ia-i pensia, dă-i în judecată și pierzi” Casa de Pensii Sectorială a MAI a reușit performanța rară de a...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv