Băieții cu girofar și rezervor fără fund

În mijlocul Poliției Române, acolo unde ar trebui să miroasă a lege și disciplină, pute a benzină scoasă “pe șest” din rezervoarele statului.
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vorbește despre un posibil sistem mafiot care ar fi funcționat chiar în inima Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR): furturi de combustibil și piese auto, cu binecuvântarea tăcerii de la vârf.

Acuzațiile nu vin de la vreun anonim, ci de la Victor Mușat, fost dispecer auto în cadrul IGPR, în prezent pensionar, care susține că a văzut, a știut și a avertizat. Dezvăluirile sale, preluate de Epoch Times România la 26.06.2026, au ajuns acum, prin demersul SPR „Diamantul”, direct pe masa premierului Ilie Bolojan, a Corpului său de Control, a conducerii IGPR și a Direcției Generale de Protecție Internă (DGPI).

De la șofer de “general” la denunțător de “combinații”

Potrivit relatărilor consemnate de Epoch Times România, Victor Mușat nu e vreun figurant periferic. El a fost șofer personal atât pentru fostul inspector general al Poliției Române, Liviu Vasilescu, cât și pentru actualul inspector general, chestor Benone‑Marian Matei. Adică a stat în preajma vârfului piramidei.

Același Mușat descrie, în declarațiile sale, un mecanism instituțional prin care cantități importante de carburanți ar fi fost sustrase din IGPR, prin:

• falsificarea foilor de parcurs,
• scurtcircuitarea sondei litrometrice,
• introducerea de apă în rezervoare înainte de casarea autovehiculelor,
• curse fictive, raportate doar pe hârtie.

Totul, spune acesta, ar fi funcționat “cu știirea și sub ochii închiși ai șefilor”.

“Nu se confirmă”: clasicul refren al instituției surprinsă cu mâna în rezervor

Înainte ca dezvăluirile lui să explodeze în presă, Mușat a ieșit pe rețelele de socializare și a povestit cu lux de amănunte cum ar funcționa această rețea infracțională în chiar centrul Poliției Române.

Reacția oficială a IGPR?
Versiunea de manual: “verificările efectuate nu au confirmat acuzațiile”.

Numai că, în timp ce IGPR cântă veșnicul “nu se confirmă”, reprezentanții SPR „Diamantul” văd tabloul din alt unghi și decid să intre în joc:

• trimit sesizări la IGPR,
• către Cancelaria Prim‑ministrului,
• și la DGPI.

Cu alte cuvinte, mută mingea din ograda “autoverificărilor” interne spre zona în care ar trebui să doară: premier, control guvernamental, protecție internă.

“Tuning” pe banii fraierului colectiv: mașina personală, reparată din bugetul IGPR

Pe lângă furturile de carburant deja semnalate în presă, site‑ul atacul.ro (sursa menționată în textul original) deține o informație care, dacă se confirmă, ridică “combinația” la nivel de manual de parazitare a bugetului public.

Conform acestor date, un număr “deloc mic” de polițiști și‑ar fi cumpărat autoturisme identice cu cele de serviciu, iar apoi:

• și‑ar fi schimbat piesele între mașina proprie și cea de la serviciu,
• ar fi făcut astfel “revizia” mașinii personale pe banii IGPR,
• folosind piese, consumabile și manoperă plătite din bugetul Inspectoratului General.

Dacă scenariul se confirmă, vorbim de hoție “la două capete”:
rezervorul statului pe post de pușculiță, iar parcul auto pe post de service personal.

WhatsApp, carburant și “un om de încredere”: când controlul se face pe chat privat

În petiția adresată Corpul de Control al premierului Bolojan, SPR „Diamantul” nu se oprește la declarații generale, ci indică și probe concrete, așa cum reies din materialul publicat de Epoch Times România:

• Sunt prezentate capturi de ecran din conversații WhatsApp, datate și atribuite nominal:
  • colonelului Poenaru Mihai (8 februarie 2022),
  • fostului inspector general Liviu Vasilescu,
  • actualului inspector general, chestor Benone‑Marian Matei.
• În aceste conversații, spune petiția:
  • cei vizați ar fi fost informați direct, cu date concrete (cantități de carburant, foi de parcurs, fotografii);
  • în loc de sesizare formală către organele de control, ar fi preferat:
    • “nu raportează”,
    • “un om de încredere care să verifice”,
    • adică o “gestionare informală” a unor posibile fapte penale.
• Comunicatul C.I.R.P. al I.G.P.R. nr. 402.298/12.05.2026 a negat realitatea acuzațiilor, sprijinindu‑se exclusiv pe clasarea altor două sesizări făcute de Mușat, fără să se pronunțe pe conținutul concret al conversațiilor WhatsApp.

Toate aceste elemente sunt, potrivit petiției, reproduse integral în documentul anexat sesizării înaintate Guvernului.

Inspectorul general, “omul premierului”: când semnătura de sus se întoarce împotrivă

SPR „Diamantul” mai lovește într‑un punct sensibil: lanțul de numire politică. În petiție se subliniază că:

• Inspectorul general al I.G.P.R., cu rang de secretar de stat, este:
  • numit prin decizie a Prim‑ministrului,
  • la propunerea ministrului Afacerilor Interne,
  • după consultarea Corpului Național al Polițiștilor.
• Actul de numire este, așadar, un act al Prim‑ministrului, iar persoana numită:
  • este direct vizată de dezvăluirile publicate la 26.06.2026,
  • prin conversațiile WhatsApp atribuite chestorului Benone‑Marian Matei și fostului inspector general Liviu Vasilescu,
  • ambii numiți în funcție prin decizii similare ale Prim‑ministrului aflat la putere la momentul respectiv.

Petiția subliniază că:

• faptele descriu un mecanism organizat, desfășurat pe cel puțin trei ani (2019–2022);
• acesta ar viza sustragerea sistematică de bunuri din patrimoniul public;
• acuzațiile sunt documentate prin comunicări scrise atribuite conducerii IGPR.

Concluzia sindicaliștilor: o acuzație de asemenea gravitate impune o reacție instituțională promptă din partea oricărei autorități legate organic de funcția vizată – în speță, Prim‑ministrul, care semnează numirea în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002.

Întrebările care ard mai tare ca motorina: premierule, cine răspunde?

În consecință, Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul” cere, în scris, răspunsuri punctuale la o serie de întrebări incomode, dar perfect logice:

1. A știut sau n‑a știut Guvernul?
   • A fost Cabinetul Prim‑ministrului sau Corpul de Control al Primului‑Ministru informat, pe orice cale, despre:
     • conținutul dezvăluirilor publice ale lui Victor Mușat,
     • și al conversațiilor WhatsApp publicate la 26.06.2026,
     • conversații care vizează persoana numită prin decizia Prim‑ministrului în funcția de inspector general al IGPR?
2. Semnezi și uiți sau ai obligație să verifici?
   • Consideră destinatarul că actul de numire emis în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002:
     • generează o obligație de verificare sau informare periodică privind conduita persoanei numite,
     • distinct de procedurile disciplinare interne ale MAI și IGPR?
3. S‑a autosesizat Guvernul sau așteaptă să se stingă scandalul?
   • A fost inițiată, la nivelul aparatului de lucru al Guvernului, vreo verificare proprie cu privire la faptele semnalate?
   • Dacă nu, care este motivul pentru care o astfel de verificare nu a fost considerată necesară?
4. Cine are, concret, voie să zgâlțâie inspectorul general?
   • Cărei structuri anume – din interiorul sau exteriorul aparatului de lucru al Guvernului – i se atribuie:
     • competența de a iniția o cercetare disciplinară/administrativă față de o persoană numită prin decizie a Prim‑ministrului în funcția de inspector general al IGPR,
     • în condițiile în care Cabinetul Prim‑ministrului nu are competență proprie de cercetare disciplinară?

“Baticul pe țeavă, batista pe țambal”

Toate aceste întrebări, arată SPR „Diamantul”, ar trebui să dea de gândit celor de la Corpul de Control al premierului Ilie Bolojan și să îi oblige să se implice serios pentru clarificarea faptelor.

Clarificare care nu se poate face:

• fără analizarea, cu maximă atenție, a probelor pe care Victor Mușat spune că le deține;
• fără verificarea capturilor de ecran cu discuțiile purtate de Mușat cu diverși “capi” din Poliția Română.

Aceste capturi, potrivit relatărilor menționate în petiție și în articolul Epoch Times România, lasă senzația că principalul interes ar fi fost:

• nu să se curețe sistemul,
• ci să se oprească orice scandal din fașă,
• să se pună batista pe țambal și capac pe rezervor.

Concluzie de pamflet: când hoții de motorină sunt tot “gardienii legii”

Dacă acuzațiile consemnate de Epoch Times România, atacul.ro și înaintate oficial de SPR „Diamantul” se confirmă, imaginea este grotesc de clară:

• în timp ce polițiștii obișnuiți își pun viața în joc pe salarii de mizerie,
• unii “aleși ai sistemului” ar fi transformat:
  • rezervoarele în pușculițe personale,
  • parcul auto în service pentru mașinile lor,
  • iar WhatsApp‑ul în instrument de mușamalizare “de familie”.

Iar peste toate, semnătura liniștită a Prim‑ministrului, care numește, dar rămâne dator cu un răspuns esențial:
Ce se întâmplă când inspectorul general, omul tău, apare în mijlocul unui asemenea scandal?

Până la un răspuns serios, sistemul pare să funcționeze după o singură regulă:
“Nu se confirmă”.
Doar că, de data asta, s‑ar putea să se confirme… cu tot cu nume, cu funcții și cu rezervorul spart în fața premierului. (Cristina T.).

“Veste mare” în MAI: după un an de amorțeală, s-au găsit vorbele, nu și fondurile

După aproape un an în care promovările polițiștilor pe funcții au fost puse pe pauză, îngropate prin sertarele birocratice ale Ministerului Afacerilor Interne, conducerea MAI și reprezentanții Inspectoratului General al Poliției Române au reușit, în sfârșit, performanța monumentală de a anunța… că “urmează să fie reluate procedurile”.

Conform informării făcute de sindicatul SIDEPOL – sursa oficială a acestor “bombe” administrative – procedurile privind promovarea polițiștilor pe funcții, amânate de aproape 1 an, ar trebui să renască din propria cenușă începând cu trimestrul IV al anului 2026.

Promovări cu porția: dacă sunt bani, bine, dacă nu… mai aveți răbdare

Din datele comunicate de factorii de decizie, schema este simplă și cinic de previzibilă:
promovările sunt estimate să înceapă din luna septembrie 2026 și să continue până la sfârșitul anului. Evident, nu pentru toți, nu după merit, ci “în limita fondurilor bugetare disponibile”.

Adică: dacă mai rămân ceva firimituri prin buget după ce se termină festivalul de sinecuri și funcții calde, poate prind și polițiștii amărâți câte o promovare. Dacă nu, rămâneți cu “încrederea” și “răbdarea”.

Trimestrul IV 2026: cândva, cumva, dacă și numai dacă

Reluarea procedurilor de promovare este proiectată pentru trimestrul IV al anului 2026. Nu o zi mai devreme. Polițiștii așteaptă de aproape un an, dar sistemul se mișcă în ritm de melc administrativ: se discută, se informează, se “preconizează”, se “estimează”.

Concret, după cum arată informarea sindicală SIDEPOL:

• procedurile de promovare au fost amânate aproape un an;
• reluarea este prevăzută din trimestrul IV 2026;
• startul estimat: septembrie 2026;
• durata: până la sfârșitul anului 2026;
• condiția supremă: există bani la buget.

“Vă mulțumim pentru răbdare și încredere”: slogan oficial pentru ignorare prelungită

În timp ce polițiștii așteaptă cu anii să fie promovați pe funcțiile pe care deja le muncesc de facto, mesajul oficial, transmis prin informarea SIDEPOL, vine cu un final demn de manualul de comunicare corporatistă:

“Vom urmări îndeaproape acest proces și vă vom informa imediat ce vom primi detalii suplimentare privind calendarul și modul de desfășurare a promovărilor. Vă mulțumim pentru răbdare și încredere.”

Traducere liberă, în limbaj de pamflet:
“Stați liniștiți, mai discutăm, mai analizăm, mai vedem dacă se găsesc bani, iar între timp vă rugăm să aveți răbdare nelimitată și încredere oarbă. Restul e tăcere bugetară.”

Concluzie usturătoare: promovările vin, dar numai la pachet cu norocul și cu bugetul

Toate datele anunțate prin informarea SIDEPOL arată același lucru:

• statul recunoaște că a blocat promovările aproape un an;
• promite reluarea lor abia în trimestrul IV 2026,
• le condiționează strict de “limita fondurilor bugetare disponibile”,
• și cere, la final, “răbdare și încredere”.

Într-un sistem în care munca reală se face la bază, iar funcțiile se deblochează sus doar când dă bine la imagine și se aliniază conjuncțiile bugetare, mesajul este clar:
promovările nu sunt un drept previzibil, ci un lux administrativ, acordat ocazional, cu porția, între două rectificări bugetare și trei promisiuni politice.

Pamfletul rămâne, polițistul așteaptă. (Cerasela N.).

„Poliție aservită” și poliție iritată: Recorder aprinde fitilul, Drăgan detonează conferința

Un reportaj Recorder – „Poliție aservită” – publicat în mai 2026, a zgâlțâit confortul din vârful Poliției Române. Reacția IGPR? O conferință de presă din 22 mai 2026, susținută, în numele instituției, de chestorul de poliție Georgian Drăgan, transmisă public și publicată integral pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne (www.mai.gov.ro, sursa oficială).

Acolo, de la pupitrul cu stema statului, Drăgan a decis să nu se limiteze la „dați-ne voie să vă prezentăm punctul de vedere”. Nu. A trecut direct la atac la baionetă asupra sindicatelor, inclusiv asupra Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” și a liderilor săi.

Citat oficial, din conferința publicată de MAI, anexată de Sindicatul Diamantul la acțiune:

„Indiferent câtă presiune publică vor pune reprezentanții, ca să nu îi mai numesc celor două sindicate, Poliția Română și Ministerul Afacerilor Interne, noi împreună, nu vom accepta ceea ce au încercat să facă mulți ani de zile și vor încerca și mulți ani de aici înainte să ne impună domniile lor ce șefi să fie împuterniciți pe anumite funcții de conducere. Management-ul Poliției Române este făcut de către conducerea Poliției Române, nu de către sindicate și nicidecum de către domnul Josanu, care a fost dat afară din Poliția Română.”

Traducere pe românește: „Sindicatele, și în special Josanu de la Diamantul, ne trag de sfori de ani de zile, vor șefi pe pile, iar noi, cavalerii managementului, nu cedăm.” Fără probe, fără nuanțe, cu nume și prenume.

De la pupitrul oficial la banca de acuzați: Diamantul îi cheamă în fața Tribunalului București

Doar că de data asta sindicatul nu s-a mulțumit cu o postare indignată pe Facebook. Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, persoană juridică de drept privat, cu sediul social în București, str. Corbița nr. 39, sector 5, sediu de corespondență pe str. Ienăchiță Văcărescu nr. 17A, sector 4, CIF 19544011, cont RO96CECEB31231RON1692764 la CEC Bank, telefon 021.315.28.26, e-mail petitii.sprdiamantul@yahoo.com, reprezentat legal de președintele Vitalie Josanu, a trecut la artileria grea: contencios administrativ.

Cererea e depusă la Tribunalul București – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), cu sediul în București, str. Mihai Vodă nr. 4–6, sector 5, cod poștal 050043.

Obiectul: să oblige IGPR să răspundă la o serie de întrebări puse în baza Legii 544/2001 (liberul acces la informațiile de interes public) și să comunice documentele aferente. Nu interpretări, nu „păreri personale”, ci hârtii și fapte.

11 întrebări simple, un răspuns lung și gol: „Noi nu dăm interpretări”

Pe 25 mai 2026, Sindicatul Diamantul trimite către IGPR, pe cale electronică (inclusiv la adresa dedicată legea544@politiaromana.ro), cererea nr. 90/25.05.2026, întemeiată pe Legea nr. 544/2001 și O.G. nr. 27/2002.

Conținutul, structurat în 11 puncte, e de o simplitate aproape jenantă pentru o instituție care se prezintă ca bastion al legalității:

1. Să arate dovezile concrete (petiții, adrese, cereri, memorii, note, procese-verbale, corespondență sau orice alt document) din care rezultă că Sindicatul „Diamantul” a cerut vreodată IGPR, MAI sau oricărei structuri să împuternicească ori să numească o anumită persoană pe o funcție de conducere.
2. Să arate dovezile concrete că Sindicatul „Diamantul” ar fi exercitat presiuni asupra IGPR/MAI pentru a impune persoane pe funcții de conducere, prin împuternicire.
3. Să identifice precis situațiile la care s-a referit chestorul Drăgan prin formula „ceea ce au încercat să facă mulți ani de zile”, cu date, persoane implicate și documente.
4. Să indice temeiul legal în baza căruia un reprezentant oficial al instituției lansează acuzații publice împotriva unor sindicate legal constituite, în cadrul unei conferințe de presă instituționale.
5. Să spună clar dacă declarațiile lui Drăgan sunt poziția oficială a instituției sau o opinie personală, exprimată în cadru instituțional.
6. Să comunice dacă există și, dacă da, în ce stadiu se află o procedură de cercetare disciplinară față de chestorul Georgian Drăgan pentru faptele din 22.05.2026.
7. Să spună dacă Drăgan era în timpul programului de lucru când a susținut conferința de presă din 22.05.2026 și dacă avea dispoziție de la inspectorul general Benone Matei să preia sarcinile de purtător de cuvânt atunci.
8. Să precizeze ce funcție ocupă Georgian Drăgan în cadrul IGPR și de la ce dată.
9. Să spună dacă Drăgan are în fișa postului atribuții de purtător de cuvânt, cu copie de pe fișa postului.
10. Să comunice identitatea purtătorilor de cuvânt oficiali ai IGPR, cu copiile fișelor lor de post.
11. Să arate documentul (dispoziție, ordin, notă internă etc.) prin care Drăgan a fost desemnat să susțină conferința din 22.05.2026 în numele IGPR.

Adică exact ce pretinde orice cetățean normal de la o autoritate plătită din bani publici: „Ai afirmat ceva grav, arată și pe ce te bazezi. Cine te-a mandatat, în ce calitate ai vorbit și în ce temei?”

La 15 iunie 2026, IGPR răspunde prin adresa nr. 407.220/15.06.2026 a Centrului de Informare și Relații Publice. Tradus: răspunde structura condusă chiar de Drăgan.

Ce comunică efectiv? Un singur element: funcția și data ocupării ei de către ofițerul vizat (punctul 8).

Restul? Refuz global, ambalat elegant: Legea 544 „nu se ocupă cu interpretări sau aprecieri” asupra declarațiilor publice. Un paragraf despre libertatea presei, un pic de deontologie, și gata: 10 din 11 puncte – trimise la plimbare.

„Nu avem ce să vă dăm” vs. „Dați-ne și hârtia că nu aveți ce să ne dați”

Sindicatul Diamantul demontează, în cererea către instanță, această perdea de fum:

– Solicitările nu privesc „interpretări”, ci documente și fapte: petiții, adrese, note, fișe de post, existența sau nu a unei cercetări disciplinare, acte de desemnare, program de lucru. Ori există, ori nu există: nu sunt opinii, sunt hârtii.

– IGPR a răspuns la punctul 8, deci admite implicit că informații factuale pot fi comunicate. Numai că exact acolo unde devine sensibil (dovezi pentru acuzațiile grave, temei legal, eventuală cercetare disciplinară, cine era, de fapt, purtător de cuvânt), brusc totul devine „interpretare”.

– Art. 7 alin. (2) din Legea 544 obligă la un refuz motivat, în termen, doar pe excepțiile clare din art. 12 (secrete de stat, date personale etc.). IGPR nu invocă nicio excepție, nu susține că documentele nu există sau că ar fi clasificate. Doar se ascunde după „noi nu dăm interpretări”.

Diamantul spune limpede: dacă nu aveți nicio petiție, niciun proces-verbal, niciun e-mail prin care să fi cerut noi șefi pe funcții – scrieți pe hârtie că nu aveți. Dacă nu există fișe de post sau dispoziții de desemnare, scrieți că lipsesc. Refuzul de a confirma chiar și inexistența documentelor e, în sine, o încălcare a legii.

Drăgan – purtător de cuvânt oficial sau purtător de ranchiună personală?

Situația devine și mai interesantă când intrăm în zona „ce a vrut să spună autorul”.

IGPR invocă, în răspunsul dat sindicatului, art. 30 din O.M.A.I. nr. 201/2016, care spune că persoana desemnată „prezintă punctul de vedere oficial al instituției, potrivit mandatului încredințat” și că persoanelor desemnate „le este interzis să emită păreri personale”.

Adică, pe românește:
– fie Drăgan a vorbit oficial pentru IGPR – caz în care IGPR își asumă cu totul acuzațiile la adresa sindicatelor și a lui Vitalie Josanu;
– fie Drăgan a băgat pe țeavă, de la pupitrul oficial, frustrări și conflicte personale – caz în care chiar ordinul invocat de IGPR spune că a încălcat regulile.

Sindicatul arată și un detaliu esențial, consemnat chiar în transcrierea oficială a conferinței (sursa: site-ul MAI, anexat cauzei): Drăgan recunoaște la un moment dat că face o paranteză care „nu se referă neapărat la subiectul conferinței de presă de astăzi”, ci la chestiuni „chiar personale”, și admite că „profită de această conferință de presă” ca să-i ceară lui Josanu să aducă probe într-un conflict între ei, vechi de ani de zile.

Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, art. 2, spune clar: polițistul exercită autoritatea publică doar în legătură cu atribuțiile de serviciu, nu pentru reglări de conturi personale.

De aici și întrebarea-cheie a Sindicatului Diamantul, redesenată în pamflet, dar perfect juridică în cerere:
„A vorbit Georgian Drăgan pentru IGPR sau pentru Georgian Drăgan? A fost comunicat oficial sau discurs de orgoliu public, ținut cu girofarul aprins în fundal?”

IGPR refuză să răspundă.

Purtător de cuvânt de ocazie: când șeful de cabinet iese în față, iar purtătorul oficial dispare în decor

O altă linie de atac a Sindicatului Diamantul: funcția lui Georgian Drăgan.

Conform datelor publice, el este director de cabinet al inspectorului general, nu purtător de cuvânt al IGPR. Pe site-ul Poliției Române apar alte persoane drept purtători de cuvânt oficiali.

Cu toate acestea, la conferința sensibilă din 22 mai 2026, în care se reacționa la reportajul Recorder „Poliție aservită”, la pupitru nu apare purtătorul de cuvânt, ci directorul de cabinet.

Diamantul cere de la IGPR exact ceea ce orice instituție normală ar trebui să poată scoate în 10 minute din registratură:
– a existat o dispoziție a inspectorului general prin care Drăgan a fost pus, punctual, să fie purtător de cuvânt (pct. 7 și 11)?
– ce scrie, exact, în fișa postului lui Drăgan (pct. 9)?
– cine sunt, cu acte în regulă, purtătorii de cuvânt ai IGPR și ce atribuții au (pct. 10)?

Sindicatul sugerează o problemă de fond: dacă o persoană din cabinetul șefului iese în public pe o atribuție care nu-i aparține, se poate ajunge la o „imixtiune în activitatea altui polițist”, exact situația descrisă la art. 57 lit. i) din Legea nr. 360/2002 (imixtiune în atribuțiile altuia).

În termeni de pamflet:
„Cine era, legal, vocea Poliției Române în acea zi: purtătorul de cuvânt sau purtătorul de interese?”

IGPR, din nou, nu răspunde.

Când susținutul de Drăgan răspunde… pentru Drăgan: conflictul de interese în toată splendoarea lui

Răspunsul nr. 407.220/15.06.2026 nu vine de la inspectorul general, nici de la o structură neutră, ci de la Centrul de Informare și Relații Publice – structură condusă chiar de Georgian Drăgan.

Deci:
– o cerere prin care se contestă comportamentul public al lui Drăgan;
– o întrebare dacă există o cercetare disciplinară împotriva lui Drăgan;
– o solicitare să se precizeze dacă declarațiile lui Drăgan sunt oficiale sau personale;

…sunt soluționate de structura aflată în subordinea directă a lui Drăgan.

Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, art. 11, spune negru pe alb: dacă o petiție vizează activitatea unei persoane, acea persoană (sau subordonații ei) nu pot soluționa petiția. Asta nu e recomandare morală, e interdicție legală.

Sindicatul Diamantul o spune fără menajamente: exact structura condusă de ofițerul criticat decide dacă instituția trebuie să explice ce a făcut acel ofițer.

În pamflet: „Întreabă lupul dacă a păzit bine stâna. Răspuns oficial: nu putem interpreta.”

De ce insistă Diamantul? Pentru că nu cer un favor, ci un drept

Dincolo de ironie, în cerere e o construcție juridică limpede:

– Orice persoană (fizică sau juridică) are dreptul, prin art. 6 din Legea 544/2001, să ceară informații de interes public. Nu trebuie să-și justifice interesul.
– Conținutul cererii vizează strict activitatea unei autorități publice (IGPR) și a reprezentantului ei oficial, în legătură cu o conferință publică. Asta e, prin definiție, „informație de interes public”.
– Sindicatul Diamantul nu e doar „beneficiar ocazional” al legii, ci un actor constant în dezbaterea publică privind MAI, cu o pagină publică de comunicare de peste 44.000 de urmăritori și milioane de vizualizări lunare (date prezentate în cerere). Adică exact tipul de entitate la care se referă CEDO în cazurile Társaság a Szabadságjogokért c. Ungaria și Magyar Helsinki Bizottság c. Ungaria: „câine de pază” al societății, cu rol legitim în controlul public al instituțiilor.

În plus, interesele sunt directe și personale:
– afirmația lui Drăgan, oficială sau nu, lovește direct în reputația sindicatului și a liderilor săi: Vitalie Josanu (președinte) și Emil Păscuț (fondator și președinte de onoare), ambii vizați;
– documentele cerute sunt necesare pentru ca sindicatul să decidă dacă formulează acțiuni de răspundere împotriva IGPR și a funcționarilor implicați în „calomnierea” organizației;
– refuzul IGPR blochează nu doar accesul la informații, ci și accesul la justiție.

Când IGPR se ascunde după site-ul propriu, CEDO îi bate pe umăr

În sprijinul poziției sale, Sindicatul Diamantul invocă și jurisprudența CEDO, în special cauza Roșiianu c. România (24 iunie 2014), unde Curtea spune clar: faptul că o autoritate publică a pus o informație pe site nu o scutește de obligația de a o comunica solicitantului.

Complexitatea, volumul sau „nu știm cum să vă răspundem” nu justifică refuzul, cel mult o întârziere.

În pamflet: „Nu poți răspunde unui cetățean cu ‘caută singur pe site, dacă mai găsești’. Statul nu e grup de Facebook, e obligat să dea răspuns scris, clar și complet.”

Concluzia pamfletară: cine face managementul? Cine își gestionează cuvintele?

IGPR, prin Georgian Drăgan, proclamă solemn că „management-ul Poliției Române este făcut de către conducerea Poliției Române, nu de către sindicate”.

Sindicatul Diamantul, prin acțiunea la Tribunalul București, întreabă la fel de solemn:
– Cine face managementul cuvintelor rostite de la pupitrul oficial?
– Cine răspunde când un ofițer, director de cabinet, „profită” de conferința de presă pentru a regla conturi personale cu sindicatele?
– Cine decide că nu trebuie să mai știm nimic despre asta, în afară de: „nu dăm interpretări”?

În limbaj de pamflet, dar cu miez juridic:
„Dacă IGPR nu are ce să ascundă, să depună la dosar toate documentele. Dacă nu există niciun document care să susțină acuzațiile lui Drăgan, să scrie negru pe alb că acuzațiile au fost făcute din burtă, de la pupitrul instituției. Dacă există, să le arate. Până atunci, ‘poliție aservită’ riscă să nu mai fie doar titlul Recorder, ci autodescrierea unei instituții care fuge de propriile declarații.”

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, prin președintele Vitalie Josanu, nu cere decât atât: respectarea art. 31 din Constituție, a Legii 544/2001, a OG 27/2002, a Legii 360/2002, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și… a bunului-simț.

Adică exact ce ar trebui să apere, în mod normal, chiar Poliția Română. (Sava N.).