Exclusiv
Băicoi, republica panourilor ilegale: „STOP VEXLER”, START CIRC. Statul numără melci, extremismul ridică schele
Băicoi, kilometrul zero al tupeului: panouri fără acte, lege făcută afiș
Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul pasaj rutier spre strada Înfrățirii, România și-a instalat, la propriu, oglinda: gropi, șantiere, un mormânt de 5.000 de ani al culturii Yamnaya și, peste toate, două panouri cu mesajul „STOP VEXLER” (aici).
Adică „STOP legea care combate antisemitismul, xenofobia și extremismul, că ne strică jocurile de partid”.
Legea 241/2025 – cunoscută public drept „Legea Vexler”, după inițiatorul ei, deputatul Silviu Vexler, reprezentant al Federației Comunităților Evreiești din România – interzice organizațiile și faptele cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, înăsprește pedepsele pentru promovarea cultului figurilor extremiste și sancționează propaganda online. Despre acest cadru legal au scris și Digi24, și Spotmedia, și Adevărul.
Pe scurt, statul spune:
„Nu vrem antisemitism, nu vrem fascism, nu vrem extremism.”
Panoul de la Băicoi răspunde:
„STOP VEXLER.”
Traducere liberă: „STOP legea care ne taie curentul la propaganda extremistă.”
Curaj pe carton, coloană vertebrală în leasing: personajele de pe DN1
Potrivit informațiilor locale și dezvăluirilor Incisiv de Prahova, în spatele „curajului” de carton se află un personaj politic plimbat cu fidelitate de abonament prin AUR, SOS și, mai nou, ACT, genul de traseism „anti-sistem” cu upgrade-uri dese și manual de utilizare inexistent.
Aceeași persoană – susțin surse judiciare citate de jurnaliștii Incisiv de Prahova – are la activ:
- zeci de plângeri penale pentru hărțuire și atacuri la adresa unor primari, deputați și societăți comerciale;
- plângeri pentru incitare la ură;
- o protecție aproape miraculoasă din partea unor organe de cercetare penală, care par să fi pus dosarele la păstrat, la rece.
Peste toate, aceeași „voce civică” este activă în online cu mesaje de tip fascist, distribuite și reciclate pe rețelele de socializare, în exact același registru cu „STOP VEXLER”.
Panoul șmecher: nu doar sfidează legea, ci și proprietatea publică
Surse judiciare au confirmat pentru Incisiv de Prahova un detaliu care ridică brusc miza de la simplă contravenție la infracțiuni în toată regula:
- cele două panouri „STOP VEXLER” ar fi construite fără autorizații – fapt care, de unul singur, ar fi atras „doar” o sancțiune contravențională;
- însă unul dintre panouri este ridicat fără niciun drept, fără autorizație, chiar pe teren aparținând UAT Băicoi.
Asta nu mai e doar tupeu urbanistic. Asta duce, cum explică sursele judiciare, la îndeplinirea elementelor constitutive ale mai multor infracțiuni prevăzute de Codul penal (nu doar de legislația contravențională), la care se adaugă, ca topping, mesajele cu tentă extremistă propagate în spațiul public și online.
Pe românește:
Nu e doar „panou fără hârtie”, e panou cocoțat ilegal pe teren public, cu mesaj ce lovește într-o lege care apără societatea de extremism.
CNCD vede incitare la ură. IPJ Prahova vede… alt dosar „în lucru”
În timp ce IPJ Prahova se mișcă într-un ritm de melc cu febră musculară, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) apasă accelerația.
Vicepreședintele CNCD, Cătălin Raiu, declara pentru Spotmedia (citat ulterior și de Adevărul) că va propune colegiului autosesizarea în cazul panourilor „StopVexler.ro”. Modelul este un caz anterior, al unor panouri controversate, când s-au cerut date de la primărie pentru a identifica persoana fizică sau juridică ce și-a asumat mesajul.
Raiu explică, limpede, că:
- mesajele de tip „STOP X” la adresa unei persoane sau a unei categorii protejate pot reprezenta discurs de ură;
- țintirea comunității evreiești este, în mod obișnuit, încadrată la discurs de ură;
- mesajul „STOP VEXLER” poate fi perceput de o parte a societății până la nivel de „lichidare fizică” sau invitație la așa ceva;
- deci ne aflăm în zona potențială a incitării la violență.
CNCD vede și spune pe nume riscurile de discurs de ură și violență.
IPJ Prahova, în schimb, bifează rubrica „sesizare înregistrată, cercetări în curs, revenim”.
Document oficial: IPJ confirmă cercetările, panourile confirmă sfidarea
Potrivit unui document oficial emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova, consultat de Incisiv de Prahova, instituția:
- confirmă înregistrarea unei sesizări (14.264/09.06.2026) privind panourile „STOP VEXLER” de pe DN1 (dosar penal nr 1689/11.06.2026);
- arată că au fost întocmite acte de sesizare penală, cu indicarea cadrului normativ privind faptele de natură extremistă și încălcarea ordinii de drept;
- menționează efectuarea de verificări privind respectarea dispozițiilor legale referitoare atât la conținutul mesajului, cât și la amplasarea și autorizarea panourilor.
Cu alte cuvinte, pe hârtie, instituția funcționează, scrie, înregistrează, formulează.
În teren, însă, panourile continuă să troneze, unul dintre ele ilegal inclusiv ca amplasament – exact cum au semnalat sursele judiciare pentru Incisiv de Prahova.
Claudiu Târziu, avocatul „din reflex”: sare la panou, nu la dosare
Partidul Acțiunea Conservatoare (PAC), fondat de Claudiu Târziu, a fost legat public de campania „StopVexler” de investigațiile Spotmedia și de referințele CNCD: site-ul StopVexler.ro, același mesaj afișat pe sediu, discursul clasic „ni se îngrădește libertatea de exprimare”.
Când IPJ Prahova a deschis dosar penal după dezvăluirile Incisiv de Prahova, PAC a urlat „abuz”, „stat polițienesc”, „Opoziție redusă la tăcere”. Claudiu Târziu a ieșit public indignat, anunțând proteste și pozând în victimă a regimului.
Problema?
Potrivit informațiilor prezentate de Incisiv de Prahova, liderul conservator s-a repezit să apere „un membru de partid” în necunoștință totală de cauză, fără să verifice:
- istoricul persoanei, cu zecile de plângeri penale pentru hărțuire, atacuri la primari, deputați și companii;
- acuzațiile repetate de incitare la ură;
- faptul – mult mai grav – că unul dintre panouri e amplasat fără drept, fără autorizație, pe teren al UAT Băicoi, intrând deja în zona mai multor infracțiuni, nu doar într-un conflict de opinii.
Așa arată, în practică, „statul polițienesc” din discursul lui Târziu:
Panouri ilegale, mesaje cu tentă extremistă, protecții miraculoase, lider politic care apără, în orb, exact persoana cu dosarele la grămadă.
Incisiv de Prahova: de la sancționarea abuzurilor IPJ la sancționarea melcului IPJ
Ziarul de investigații Incisiv de Prahova a fost primul care a expus public povestea panourilor „STOP VEXLER” pe DN1, precum și legăturile cu zona „anti-sistem” de carton. Același ziar a documentat de-a lungul timpului abuzuri ale IPJ Prahova și nu a ezitat să le sancționeze public.
De data aceasta, însă, problema nu mai este abuzul, ci viteza:
- IPJ Prahova s-a „autosesizat” la trei zile după dezvăluirile de presă;
- panourile, neautorizate, au rămas pe poziții, cu tot cu mesaj;
- unul dintre ele, amplasat ilegal pe teren public, continuă să funcționeze, ca un steag plantat în obrazul autorității.
Poziția Incisiv de Prahova este clară:
nu apără IPJ Prahova de critică – dimpotrivă, sancționează și va sancționa orice abuz –, dar în acest caz reclamă modul de melc în care acționează instituția, când era nevoie de reacție fermă și rapidă:
- nu „autosesizare” la trei zile,
- nu „dosar în lucru” cu panourile tot acolo,
- ci oprirea imediată a unui afișaj neautorizat, dintre care unul pe domeniul public al UAT Băicoi.
Preistorie scoasă la lumină, extremism urcat pe stâlp
Ironia situației este perfectă și amară.
În aceeași zonă Băicoi – DN1:
- arheologii au descoperit un mormânt vechi de 5.000 de ani, aparținând culturii Yamnaya;
- președintele Consiliului Județean Prahova, Virgiliu Daniel Nanu, a vorbit, într-o declarație publică, despre „Prahova preistorică” care iese la lumină, despre „rădăcini de cinci milenii” și despre nevoia de a îmbina dezvoltarea infrastructurii cu protejarea patrimoniului;
- s-au anunțat expoziție-eveniment și conferințe la Palatul Culturii din Ploiești, cu obiecte din aur, argint și cupru, prezentate ca simboluri ale identității și continuității.
În același timp, la câțiva metri de aceste „rădăcini” celebrate solemn, răsare alt „patrimoniu”: panouri ultramoderne care contestă fățiș o lege menită să protejeze memoria Holocaustului, a antisemitismului și a extremismului care au umplut Europa de gropi comune, nu de morminte arheologice pentru expoziții.
Respect pentru trecutul de 5.000 de ani?
Da, la conferințe de presă.
Respect pentru trecutul de 80 de ani, pentru victimele Holocaustului?
Acolo, panoul zice „STOP”.
Libertatea de exprimare, luată ostatică: de la petiție civică la propagandă de partid
Discursul oficial al PAC, consemnat inclusiv de Adevărul, e următorul: panourile „nu conțin mesaje extremiste”, „nu fac referire la rasă, etnie sau religie”, „nu instigă la ură sau violență”, doar trimit la un site de petiție prin care se cere, „democratic”, abrogarea legii.
„Doar un mesaj politic incomod”, spun ei.
Realitatea completă, așa cum reiese din anchetele Spotmedia, Incisiv de Prahova și declarațiile CNCD:
- Legea Vexler sancționează clar propaganda extremistă, cultul figurilor fasciste și negarea Holocaustului;
- panourile transformă legea însăși în țintă, delegitimează, simbolic, efortul statului de a ține extremismul în frâu;
- mesajul „STOP VEXLER” poate fi perceput ca mesaj îndreptat nu doar împotriva legii, ci împotriva persoanei inițiatorului – reprezentant al comunității evreiești – și, implicit, împotriva comunității pe care o reprezintă;
- campania este dusă simultan offline (panouri, sedii de partid) și online (site, rețele sociale), cu retorică victimistă și cu apel la „nesupunere” față de ordinea de drept.
„Petiție civică” este ambalajul.
În cutie găsești, însă, exact ce a vrut să prevină Legea Vexler.
Întrebarea de pe DN1: cine apără legea care apără statul?
Tabloul, cu toate piesele puse la locul lor – așa cum reies din investigațiile Incisiv de Prahova, articolele Spotmedia și Adevărul, explicațiile Digi24 și declarațiile CNCD – arată așa:
- O lege – Legea 241/2025 („Legea Vexler”) – creată special pentru a bloca antisemitismul, xenofobia și propaganda extremistă.
- Două panouri – dintre care unul amplasat, potrivit surselor judiciare, ilegal pe teren al UAT Băicoi – ridicate fără autorizații, care atacă simbolic exact această lege.
- Un personaj politic cu „specializare” în partide anti-sistem și cu zeci de plângeri penale, protejat până acum de o lentoare inexplicabilă a organelor de cercetare penală.
- Un partid (PAC) care își asumă mesajul, se proclamă victimă a „statului polițienesc” și ignoră complet realitatea juridică a panourilor neautorizate și a istoricului persoanei pe care o apără.
- IPJ Prahova, prins între un document oficial corect formulat și un teren pe care panourile încă stau bine-mersi.
- CNCD, care vede risc de discurs de ură și incitare la violență.
- CJ Prahova, care predică dragostea de rădăcini vechi de 5.000 de ani în timp ce, lângă ele, răsar în voie mlădițe de extremism de carton.
Rămâne o singură întrebare, mai mare decât literele de pe panou:
Legea Vexler apără statul de extremism.
Cine apără Legea Vexler de statul care se mișcă în reluare, cu ochii la panouri și cu mâinile în buzunar? Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
Zeul Luca și Colonia Cuba: cum s-a transformat MAE într-o prăvălie de familie, cu diplomă franceză la butonieră
Diplomație de clan, nu de stat: când Havana devine sufrageria unei rețele de prieteni și soți
Ce vedem în povestea ambasadei României din Cuba, dezvăluită de starfocus.ro, nu mai e „politică externă”, ci teatru de familie cu protocol la costum.
În centru: ambasadorul Theodora Magdalena Mircea, consulul Ionuț Bârsan (despre care presa întreabă direct dacă este chiar soțul doamnei ambasador) și eternul „invitat special” Dragoș Sprînceană, personaj care apare ca un fel de bodyguard al combinațiilor între Havana și Statele Unite.
Redacția STAR FOCUS a trimis Ministerului Afacerilor Externe o solicitare oficială, bine calculată: nu acuză, dar taie adânc. Cine, ce, în ce calitate, cine a aprobat, cine a plătit, ce controale au fost, ce conflicte de interese există. Toate întrebările pe care o diplomație serioasă le-ar discuta în spatele ușilor închise, dar care acum ajung, pe bună dreptate, pe masa opiniei publice.
„Domnul din poze”: Dragoș Sprînceană – invitat, intermediar sau turist de lux pe drapelul României? (aici)
STAR FOCUS întreabă chirurgical:
– A participat Dragoș Sprînceană la evenimente organizate, găzduite, sprijinite sau „facilitate” de Ambasada României în Cuba?
– Care au fost denumirea, data, locul, natura acestor evenimente – oficiale, economice, diplomatice, protocolare sau strict private?
– Cine i-a aprobat prezența și, mai ales, în ce calitate a fost acolo?
Și vine întrebarea care în orice stat normal deschide automat un dosar de control:
– A avut, oficial sau neoficial, vreo calitate din partea ambasadei sau a MAE?
Tradus fără pudră:
Este Sprînceană doar „prietenul casei” adus să dea bine în poze, un mic „facilitator” de business pe sub masă sau un personaj care se plimbă prin decor cu aer de emisar, la umbra drapelului și a statutului diplomatic al altora?
Cuba–SUA, turism, protocol și nota de plată: cine își pune sejurul pe banii noștri?
În același cadru, toate drumurile par să ducă la același trio:
– ambasadorul Theodora Magdalena Mircea,
– consulul Ionuț Bârsan,
– și „omnipozentul” Dragoș Sprînceană.
Întrebările STAR FOCUS sunt simple și letale:
– Au participat ambasadorul și consulul, împreună cu Sprînceană, la evenimente în Cuba și/sau Statele Unite?
– Ce natură au avut aceste participări: oficială, diplomatică, economică, protocolară sau pur privat?
– Cine a plătit? Ministerul, sponsorii, prietenii, personajul din poze?
Și de aici începe spectacolul pe muchie de cuțit:
– Au fost folosite fonduri publice?
– Dacă da, în ce valoare, cu ce aprobare?
– Dacă nu, cine a scos portofelul: persoane fizice, firme, „sponsori dezinteresați”?
Cu alte cuvinte, ne uităm la:
– activități instituționale sau
– la un amestec lipicios de turism diplomatic, business privat și prietenii bine hidratate sub steagul României?
Ambasada–SRL de familie: când ambasadorul își are soțul subordonat și statul se preface că nu vede
STAR FOCUS deschide direct cutia mare a conflictului de interese:
– Care este funcția, rangul și atribuțiile domnului Ionuț Bârsan la Ambasada României în Cuba?
– Este sau nu este acesta soțul ambasadorului Theodora Magdalena Mircea?
Dacă răspunsul este „DA”, atunci manualul oricărui minister sănătos trece la capitolul:
– norme privind organizarea misiunilor,
– incompatibilități,
– conflicte de interese,
– avize juridice,
– cine evaluează profesional pe cine și cui se subordonează cine.
Întrebarea-cheie:
– A avut vreodată doamna ambasador atribuții de coordonare, aprobare sau evaluare a activității domnului Bârsan?
Dacă da, ce s-a făcut pentru a evita măcar aparența unei mici „afaceri de familie” cu pașaport diplomatic inclus?
Diplomația românească, deja șifonată, riscă să arate exact așa: un mic business de cuplu, cu resursele statului puse la dispoziția unei structuri în care criteriul „familia întâi” pare mai tare decât „interesul național”.
Controlul MAE: minister cu sirene oprite și lumină stinsă
Întrebările STAR FOCUS către MAE sunt atât de clare, încât orice tăcere devine suspectă:
– A efectuat Corpul de Control și Evaluare Diplomatică sau altă structură verificări privind activitatea Ambasadei României în Cuba, în mandatul actualei ambasador?
Dacă da:
– ce perioadă a fost verificată,
– ce anume s-a controlat,
– ce concluzii au rezultat și ce măsuri s-au dispus?
Au existat sesizări, reclamații, informări, nereguli administrative, disciplinare sau procedurale?
– Dacă da, ce măsuri?
– Dacă nu, ministerul e invitat măcar să aibă curajul să semneze negru pe alb că nu a găsit absolut nimic.
Și mai incomod:
– Există acum, în prezent, vreun control în derulare privind activitatea ambasadei din Cuba?
Dacă răspunsurile se lasă așteptate, concluzia publicului va fi inevitabilă:
– ori ministerul nu vrea să știe,
– ori știe foarte bine și a ales discreta „tăcere administrativă”.
Poze lucioase, PR ieftin și combinații scumpe
În spațiul public au apărut deja:
– materiale de presă,
– imagini cu doamna ambasador și domnul consul,
– la evenimente în care Dragoș Sprînceană stă în cadru ca un soi de acționar majoritar la relațiile lor externe.
STAR FOCUS cere MAE să răspundă punctual:
– Aceste imagini reflectă realitatea sau ascund mai mult decât arată?
– Ce este inexact, incomplet, manipulator?
– Participarea diplomaților la asemenea evenimente e compatibilă cu regulile interne și cu statutul de reprezentanți ai statului?
– Au existat aprobări scrise, documente oficiale care să ateste caracterul instituțional al acestor apariții?
Dar întrebarea cea mai grea rămâne:
– Consideră MAE că aparițiile diplomaților alături de personaje din mediul de afaceri pot crea percepții greșite asupra activității unei misiuni?
Dacă da – ce face, concret, ca să prevină transformarea ambasadelor în fundal pentru selfie-uri de business opac?
Pus brutal:
Când ambasada devine decor pentru combinații private, diplomația nu mai arată a instituție de stat, ci a club de networking scump, plătit din buzunarul contribuabilului.
În timp ce Cuba fierbe, la centru se înalță un „Zeus” politic: Luca NICULESCU
Pe acest fundal deja toxic, tabloul se completează cu alt personaj cheie de la vârful MAE: Luca NICULESCU.
Potrivit dezvăluirilor și informațiilor prezentate, între altele, de anchetatorii.ro (vezi detaliile și documentarea amplă în materialul „Scandal major în MAE: masca lui Luca Niculescu cade – favoritism, furt intelectual, abuz de putere și o rețea de interese pe dosarul aderării României la OCDE”, publicat la 08.04.2026, sursa: anchetatorii.ro), portretul acestuia arată ca un concentrat de tot ceea ce nu ar trebui să existe într-un minister al afacerilor externe.
„Diplomat de carieră” peste noapte: când funcția bate concursul și decorația bate meritul
Luca NICULESCU, promovat fulgerător ca „diplomat de carieră” fără concurs, a fost înșurubat politic pe o funcție de secretar de stat, în ciuda lipsei de experiență reale în politica externă.
Nimeni nu s-a întrebat oficial:
– de ce,
– pe ce criterii,
– în virtutea căror merite profesionale?
Recompensat cu decorații de Stat ale Franței – doar el știe exact pentru ce, arată sursele citate – și împins în sus de o combinație de relații, imagine de „intelectual rafinat” și un PR lustruit, Niculescu a ajuns să exercite un control abuziv asupra instituției pe care și-a subordonat-o.
MAE, în versiune „Luca NICULESCU”: favoritism, nepotism și cultul personalității
Din relatarea și investigațiile semnalate de presă, între care anchetatorii.ro, se conturează un model de „management” după chipul și asemănarea lui Luca NICULESCU:
– favoritism – promovarea „de-ai lui”, nu a competenței;
– nepotism – funcții pentru apropiați, prieteni și oameni din rețele „de încredere”;
– abuz de putere – decizii luate discreționar, presiune pe aparatul de lucru, control autoritar al resurselor și dosarelor;
– furt intelectual – acuzații legate de modul în care sunt folosite și asumate idei, documente, munci ale altora, inclusiv în dosare sensibile precum aderarea României la OCDE (conform relatărilor detaliate în anchetatorii.ro).
În paralel, declarațiile sale de presă sunt descrise de sursele critice ca fiind:
– înșelătoare,
– menite să-i lustruie imaginea,
– să servească unui cult personal al personalității, nicidecum unei comunicări oneste a interesului public.
Nimeni, însă, nu pare dispus să-l tragă la răspundere. Nimeni nu analizează serios cât de adevărate sau cât de cosmetizate sunt afirmațiile sale publice. În timp ce dosare majore se mișcă greu, imaginea „secretarului de stat–vedetă” este atent întreținută.
De la jurnalist la „cvasi-Zeus”: cum s-a obișnuit Luca NICULESCU cu puterea fără control
De când a prins gustul funcțiilor de stat și al avantajelor care vin la pachet, Luca NICULESCU s-a transformat – în practica de zi cu zi descrisă de sursele critice – într-un veritabil „cvasi-Zeus” în instituția unde a fost numit politic.
Funcțiile nu au devenit instrumente ale interesului public, ci, după cum rezultă din relatările presei, instrumente ale abuzului și puterii personale.
– decizii de carieră luate după criterii obscure,
– scheme de influență,
– rețele de interese legate de dosare cheie precum aderarea la OCDE,
– protejarea „soldaților loiali” și marginalizarea profesioniștilor incomozi.
Sub masca de „intelectual fin”, cultivată ani întregi, se conturează – potrivit acestor investigații – profilul unui ins mediocru profesional, dar foarte abil în folosirea resurselor și mecanismelor statului pentru propria ascensiune și consolidare de putere.
MAE între Cuba și Zeus: ambasade de familie jos, „diplomați de carton” sus
Imaginea de ansamblu e sumbră:
– jos, la Havana, întrebări serioase despre o ambasadă care arată și sună a mică afacere de familie cu prieteni de business introduși pe ușa de protocol;
– sus, la centru, un secretar de stat, Luca NICULESCU, descris în anchete de presă ca orchestrând favoritism, abuz de putere și un cult al propriei imagini, totul sub stindardul unui „diplomat de carieră” fabricat peste noapte.
Când într-un minister:
– tăcerea ține loc de control,
– loialitatea personală bate competența,
– decorul de „intelectual” acoperă mediocritatea,
– iar ambasadele riscă să devină extensii ale unor rețele private,
nu mai vorbim de politică externă, ci de capturarea instituțională a statului.
Invitație la transparență: documente, nu poze; răspunsuri, nu discursuri narcisiste
STAR FOCUS, în cazul Cuba, și anchetatorii.ro, în cazul Luca NICULESCU, nu fac altceva decât să pună pe masă întrebările pe care MAE se străduiește, vizibil, să le ocolească.
Regula jocului democratic e simplă:
– au fost cerute explicații;
– au fost solicitate documente;
– a fost oferit dreptul la replică ambasadorului Theodora Magdalena Mircea, consulului Ionuț Bârsan și, în mod evident, lui Luca NICULESCU, ca personaj central în arhitectura actuală a MAE.
Dacă răspunsurile vor veni, ele trebuie verificate, confruntate cu faptele, cu documentele, cu anchetele deja publicate (inclusiv cele ale anchetatorii.ro pe dosarul Niculescu–OCDE).
Dacă nu vor veni, rămâne consemnat un fapt simplu și devastator:
– ministerul a fost întrebat,
– n-a avut curajul să răspundă.
Pamfletul faptelor: când ministerul seamănă cu un templu al lui „Zeus Luca”
Oficial, presa nu acuză, nu condamnă, nu dă verdicte penale.
Neoficial, faptele pun la zid o întreagă construcție:
– ambasadă suspectată de a funcționa în logica „afacerii de familie cu drapel la intrare”;
– secretar de stat ridicat la rang de „cvasi-Zeus”, cu favoritism, abuz și cult al personalității;
– lipsă de controale reale, lipsă de asumare, lipsă de rușine.
În 2026, opinia publică nu se mai sperie de titluri pompoase despre „relații excelente dintre state”.
Se uită la întrebări precum:
– cine a plătit?
– cine e rudă cu cine?
– cine a fost numit fără concurs?
– cine a abuzat de putere și cine l-a lăsat?
– ce spun documentele, nu declarațiile lustruite?
Rămâne scris, de data aceasta cu nume și cu surse citate:
– STAR FOCUS a pus reflectoarele pe Cuba și pe combinațiile de familie;
– anchetatorii.ro a tras masca de pe fața lui Luca NICULESCU, descriind, cu documente, favoritism, furt intelectual, abuz de putere și o rețea de interese pe dosarul aderării României la OCDE.
De aici încolo, mingea nu mai e nici la presă, nici la public.
E la MAE, la instituțiile de control și la cei care, în teorie, ar trebui să apere statul de propriile lui „Zeus”-i improvizați. (Cristina T.).,
Exclusiv
„Elita” care mulge polițiștii la concediu: cum a făcut DGF-ul lui Grecu Răzvan din sporurile de condiții grele o pușculiță de 30 de milioane de euro
Concediu pe banii cui? Pe banii polițistului, normal!
Bani furați, la bucată, de la fiecare polițist, de „elita” aparatului central din MAI, grupată în jurul șefului Direcției Generale Financiare (DGF). Miza: sporul de condiții grele pe perioada concediului, tăiat cu sânge rece din drepturile oamenilor, în timp ce la vârf se fac „economii” cu pixul, nu cu legea.
Sindicatul Diamantul dezvăluie mecanismul: „aripa DGF” a aparatului central încalcă deliberat legea și refuză să plătească sporurile legale pe durata concediului de odihnă. Nu vorbim despre o eroare, nu vorbim despre o interpretare. Vorbim despre o schemă cu rea-credință, rulată ani la rând.
În foto 1 (menționată de Sindicatul Diamantul) apare ultima sentință favorabilă obținută la Vaslui. Din 2024, sindicatul rulează pe bandă rulantă astfel de procese și, atenție, le câștigă. Traducere: legea e de partea polițiștilor, nu a „elitei” financiare din MAI.
Băieții deștepți din DGF: „economii” din carnea oamenilor
La nivel declarativ, MAI se laudă cu „gestionarea responsabilă a banului public”. În realitate, după cum arată datele expuse de Sindicatul Diamantul și analizele din proiectul Open MAISAL, „responsabilitatea” înseamnă asta:
- nu plătești ce datorezi tuturor,
- plătești doar celor care te dau în judecată,
- iar restul îi lași să fie mulși „legal” de o elită prădătoare bine așezată în birouri călduțe.
În foto 2, cu titlu exemplificativ, sunt prezentate sumele pe care un agent le are de recuperat de la MAI, dintre cei care au refuzat să se lase mulși de această „elită” de pradă din minister. Pe românește: unu’ singur a zis „ajunge!” și a cerut banii în instanță.
Etalonul propus de sindicat: Liviu – agentul căruia MAI îi datorează, pentru sporul de condiții grele pe durata concediului, suma de 2.509 lei brut pentru perioada 13.02.2021 – 31.12.2023 (circa 2 ani și 10 luni).
Acești 2.509 lei nu sunt „tot ce se poate”, ci doar un fragment:
- acoperă doar un interval limitat (până la 31.12.2023),
- vizează un singur spor (condiții grele în concediu),
- iar dreptul „curge și în continuare” – adică suma crește cu fiecare an în care DGF refuză plata.
Matematica jafului: 30 de milioane de euro „economisiți” de șeful DGF dintr-un singur spor
Exercițiu simplu, sugerat chiar de Sindicatul Diamantul:
Luăm creanța lui Liviu (2.509 lei) drept etalon și o multiplicăm cu 60.000 de polițiști.
- 2.509 lei × 60.000 polițiști = 150.540.000 lei
Adică aproximativ 150,5 milioane lei.
Transformați în euro, la un curs de circa 5,05 lei/€:
- 150.540.000 lei ≈ 29,8 milioane €, rotund 30 de milioane de euro.
Atenție la două detalii, subliniate explicit de sursele sindicale și din analiza Open MAISAL:
- E o subestimare grosolană.
- Cei 2.509 lei acoperă doar ~2 ani și 10 luni (13.02.2021 – 31.12.2023);
- dreptul continuă „și în continuare”, deci suma per om crește cu fiecare an de neplată;
- cifra se referă la un singur spor (condiții grele pe perioada concediului).
- Mecanismul „baze înghețate” – jaful pe mai multe fronturi.
Open MAISAL a documentat mecanismul „bazelor înghețate”, prin care apar diferențe de plată pe încă aproximativ șase tipuri de drepturi salariale, nu doar pe sporul de condiții grele.
Cu alte cuvinte: sporul de concediu e doar mărunțișul. Piesa vizibilă dintr-un angrenaj mai larg de subplată organizată.
Rezultatul: șeful DGF bifează „economii” de milioane, nu din reformă, ci din drepturile tăiate angajaților.
Mafiot pentru angajați, „excelență” pentru stăpâni
Din perspectiva salariaților păgubiți, Grecu Răzvan, contabilul-șef care conduce Direcția Generală Financiară a MAI, arată ca un mafiot de buget:
- refuză sistematic plata unor drepturi prevăzute de lege,
- lasă ministerul să piardă procese în serie,
- dar între timp „economisește” sume colosale, pentru că majoritatea oamenilor nu își permit să se judece cu statul.
Din perspectiva stăpânilor lui politici, însă, aceeași persoană e o slugă impecabilă:
- a transformat, prin simplu refuz de plată, o datorie mare într-una „mică”;
- în loc să plătească zeci de milioane de euro la 60.000 de oameni, statul plătește doar câtorva mii de polițiști care au avut curaj și răbdare să îl dea în judecată.
Asta înseamnă eficiență bugetară „made in MAI”:
- nu respecți legea,
- storci tăcerea angajaților,
- și dai vina pe „constrângerile financiare”.
Predoiu, ministrul „economiilor din pix”: sluga perfectă nu rămâne nerecompensată
Întrebarea pusă direct, ca un cui în talpa puterii, de cei care au scos la lumină aceste practici (Sindicatul Diamantul și analizele de tip Open MAISAL) rămâne:
Dacă ești ministrul Cătălin Predoiu și ai o slujbă în aparatul tehnic care îți face, din pix, economii de zeci de milioane de euro pe an din banii cuveniți propriilor angajați:
- Îi dai un grad de „chestoraș”, ca să fie băiatul mulțumit?
- Îi pui și câte o „Excelență” la fiecare 6 luni, ca să sară și cariera, nu doar contabilele?
- Îl decorezi pentru „management financiar performant”, în timp ce instanțele arată negru pe alb că legea e călcată în picioare?
Merită băiatul sau nu merită?
Din perspectiva polițistului jefuit în concediu, răspunsul e clar.
Din perspectiva sistemului care se hrănește din astfel de „economii”, la fel de clar:
Merită, pentru că e util.
Iar acolo unde utilitatea pentru stăpân bate dreptul pentru angajat, pamfletul nu mai e umor, ci radiografie. (Cristina T.).
Exclusiv
Kinder-MAI: Dialog social cu surpriză, la termen de valabilitate expirat
Invitații de pe o zi pe alta, acord colectiv strâmb, polițiști folosiți și aruncați, dar conducerea „negociază” cu zâmbetul pe buze și mâinile în buzunarele oamenilor.
Dialog social tip SMS: „Mâine, la 14:00. Veniți. Atât.”
În Ministerul Afacerilor Interne, dialogul social se organizează cu aceeași grijă cu care îți comanzi un taxi la 2 noaptea: pe ultima sută de metri și cu zero explicații.
Invitațiile pentru „consultare” vin în mai puțin de 24 de ore înainte de întâlnire, ca și cum sindicatele ar fi de serviciu permanent pe WhatsApp-ul MAI.
Conform relatărilor reprezentanților federațiilor sindicale, ieri, la ora 14:00, toate organizațiile sindicale au fost chemate la „dialog” cu conducerea ministerului, reprezentată de secretarul de stat Bogdan Despescu. N-a fost clar nici ce se discută, nici cu ce să se pregătească participanții. S-au prezentat din respect pentru instituție. Respect care, din partea „conducerii”, pare a fi doar un moft opțional.
Oul Kinder de la Interne: nu scrie pe ambalaj ce găsești înăuntru
În viziunea „conducerii” MAI, dialogul social este un fel de ou Kinder: nu ți se spune nimic în avans, surpriza e totul.
Nu primești agendă, nu primești temă, nu primești documente de lucru, dar ești invitat să „consulți” și să „fii partener social”.
Cam așa se înțelege „seriozitatea” la vârful MAI: partenerii sociali trebuie să fie ghicitori, nu reprezentanți ai salariaților. Iar transparența seamănă mai degrabă cu un geam vopsit în negru.
Acordul colectiv: început strâmb, continuat în genunchi
În preambulul discuțiilor, „marea preocupare” a MAI a fost Acordul colectiv.
Același acord colectiv inițiat strâmb, la nivel de grup de unități, atât de bine întocmit încât Ministerul Muncii a refuzat să-l înregistreze pentru nerespectarea procedurii legale.
Pe scurt: au vrut să fie „strategi”, au dat-o în bară procedural, iar acum îi roagă pe partenerii sociali să semneze, cu promisiunea clasică de mahala instituțională: „semnați voi, că facem noi să fie bine, ca să nu fie rău”.
Nu există alte premise, nu există corectarea de fond a problemelor, doar varianta „las’ că rezolvăm noi”. Potrivit reprezentanților sindicali, aceasta este filosofia actualei „conduceri” a MAI: improvizație cu ștampilă.
Frica de grevă: Guvern demis, interimar, dar speriat de umbră
În fundal, planează zvonurile că Guvernul – demis, dar interimar în același timp, deci responsabil fără să vrea să fie responsabil – se teme de o escaladare a grevei din sănătate și în alte domenii.
Conform legislației, declanșarea grevei este posibilă doar în lipsa unui acord sau contract colectiv de muncă valabil.
Întâmplător, fix acum MAI vrea să „negocieze” acordul colectiv. Desigur, nu pentru că e presiune socială, nu pentru că se clatină scaunele, nu de teamă că modelul sănătății s-ar putea extinde. Ci, sigur, din „dorința arzătoare” de a respecta drepturile polițiștilor și personalului. Arzătoare… ca o lumânare uitată într-un birou gol.
„Dați-ne 10 priorități, că noi le punem pe piept!” – după 2 ani de somn instituțional

Ca într-un început de mandat, de parcă ar fi aterizat ieri în minister, Bogdan Despescu le-a cerut fiecărei organizații sindicale să aducă, până la următoarea întâlnire, „10 priorități”.
Ei, conducerea, le vor lua „pe piept”.
Interesant este că această rugăminte vine după 2 ani de „mandat” în care actuala conducere a MAI a avut timp suficient să afle problemele sistemului. Se pare că, în loc să asculte sindicatele, au răsfoit sertare, au epuizat orice listă de „priorități” inventate intern, iar acum, când scaunele devin instabile, își aduc aminte de dialogul social.
De fapt, potrivit federațiilor sindicale, nu asistăm la un dialog autentic, ci la o mimare grosolană a consultării, făcută pe fugă, de pe o zi pe alta, doar pentru a crea APARENȚA că le pasă.
Dialog social numai la nervi: când e scandal, se aprind telefoanele
În ultimii 2 ani, spun reprezentanții sindicali, dialogul social real din MAI a existat aproape exclusiv în perioade de conflict sau criză:
- când s-au tăiat SDSL-urile;
- când s-a modificat legea pensiilor militare;
- în timpul grevei de la Arhivele Naționale;
- și ori de câte ori existau „emoții” serioase că se vor declanșa proteste de amploare.
Cu alte cuvinte, cât timp oamenii își văd cu greu de treabă, dar fără să iasă în stradă, conducerea MAI e liniștită. Când mișcă sindicatele, deodată apar „dezbateri”, „grupuri de lucru”, „analize”. Dialog social prin șoc electric.
Chiar și așa, sindicatele anunță că vor participa la toate întâlnirile. Nu din naivitate, ci pentru că altfel conducerea ar striga că „nu are cu cine discuta”. Acum are cu cine, dar nu prea are ce spune.
Funcții de top, salarii de jos – mii de oameni blocați
Până să ajungem la cele „10 priorități”, există una singură, gravă și urgentă, pe care MAI o tot amână: deblocarea promovărilor.
În sistem sunt mii de agenți și ofițeri care lucrează cât pentru 2-3 colegi, ocupă de facto funcții superioare, dar sunt plătiți sub nivelul funcției pe care o exercită în realitate.
Oamenii fac muncă de șef, pe salariu de execuție. Muncă de ofițer, pe bani de agent.
În timp ce Predoiu și Despescu invită sindicatele să vină cu „10 priorități”, prima ar fi simplă:
deschideți robinetul blocat al promovărilor și opriți bătaia de joc a „muncii la negru” în interiorul instituției.
Polițiști de unică folosință – folosiți în pandemie, aruncați în 2026
Pe lângă blocarea promovărilor, există un scandal mut, dar cu victime foarte concrete: aproape 100 de polițiști angajați în perioada pandemiei, care au fost „hrăniți” cu promisiunea că vor rămâne definitiv în sistem.
Acești oameni au fost deja inițiați în carieră, au acumulat experiență, au muncit în condiții excepționale, într-o perioadă în care statul îi trata ca „eroi de prima linie”. Astăzi, din cauza lipsei de interes a „conducerii” MAI, aceiași oameni riscă să fie eliberați din funcție în luna septembrie 2026.
Practica este cinică: când e criză, sunt „ai noștri”. Când trece criza, devin cheltuială bugetară în exces. Totul se întâmplă, notează sursele sindicale, pe fundalul unui discurs demagogic în care se turuie neîncetat despre „lipsa de personal”.
Concluzie: MAI strigă „nu avem oameni!”, dar îi dă afară și îi plătește sub funcție
Pe scurt, tabloul MAI, așa cum îl descriu reprezentanții federațiilor sindicale, arată așa:
- dialog social „ghici ce se discută azi”;
- acord colectiv inițiat ilegal, dar împins la semnat;
- teamă de grevă, mascată în „dorință de negociere”;
- conducere care după 2 ani cere abia acum „10 priorități”;
- mii de polițiști și personal care muncesc peste nivelul lor de salarizare;
- aproape 100 de polițiști folosiți în pandemie, lăsați acum la marginea sistemului, cu termen de expirare septembrie 2026;
- și, peste toate, un refren ipocrit: „nu avem personal, suntem în deficit de oameni”.
Kinder-MAI: deschizi ambalajul și descoperi că surpriza nu e jucărie, ci un sistem în care cei de jos țin instituția pe umeri, iar cei de sus țin doar de scaune. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 4 zileO nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
-
Exclusivacum 5 zileO nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX
-
Exclusivacum 2 zileMilitarii și-au plătit singuri pensiile cu 1,32 miliarde de euro. Statul doar încasează aplauzele
-
Exclusivacum 3 zileȘoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști
-
Exclusivacum 3 zileHipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”
-
Exclusivacum 2 zileDiplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
-
Exclusivacum 5 zileCurtea de Conturi bate cu ciocănelul în nor: „Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente
-
Administratieacum 4 zileReforma salarizării sub lupa sindicatelor: O „bombă cu ceas” pentru sistemul de apărare și ordine publică



