Exclusiv
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
IPJ Prahova, de la „dați-ne sursele” la „stați cuminți, că vă dăm în judecată”
Seria de dezvăluiri publicată de Incisiv de Prahova despre IPJ Prahova și SRPCIV a rupt, deja, masca unei structuri care funcționează mai degrabă ca o moșie feudală decât ca o instituție a statului (aici). BMW făcut praf în „misiune”, Duster de serviciu folosit pe post de taxi de familie, șefi împuterniciți pe viață, examene auto la normă și adrese oficiale prin care Poliția cere presei să își toarne sursele – totul pe bani publici și pe nervii cetățenilor.
Reamintim: IPJ Prahova a îndrăznit să trimită Incisiv de Prahova o adresă prin care cerea indicarea „persoanelor de la care au fost obținute informațiile” despre BMW-ul MAI 59944 făcut epavă. Adică exact ceea ce interzic Legea 504/2002, Constituția și art. 10 CEDO, cu toată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Să rezumăm: „Nu căutăm abuzul, nu căutăm vinovatul. Căutăm gura care a vorbit”.
După acest pumn oficial în gura presei, a venit și pumnul neoficial: amenințările examinatorului Pîrvu Leonard, noua vedetă negativă a SRPCIV Prahova.
Pîrvu Leonard, examinatorul cu „tată la dosar” și „prieteni procurori”
În episoadele anterioare, Incisiv de Prahova a dezvăluit deja cum examinatorul Pîrvu Leonard, transferat disciplinar de la Mizil și reciclat la SRPCIV Prahova, a ajuns să fie implicat într-un grav incident în parcarea Mall Ploiești Sud: în timpul unei probe de mers cu spatele, candidatul a lovit un om. Victima a ajuns la spital. Rutiera a venit, s-au făcut hârtii, dar către public – liniște. Zero transparență, zero explicații, zero asumare.
Noile informații, venite din surse care cunosc bine culisele zonei Mizil și confirmate ca atare de redacția Incisiv de Prahova, conturează însă un tablou și mai urât:
- tatăl lui Pîrvu Leonard lucrează la primăria unei comune din zona Mizil;
- atât acesta, cât și primarul localității respective ar fi cercetați de structurile anticorupție pentru diverse ilegalități;
- Pîrvu Leonard este prieten bun cu Țică George, instructor auto la Școala de Șoferi Sara School Ploiești, și el din zona Mizil;
- aceleași surse susțin că între Pîrvu și Țică s-ar practica „blaturi la traseu” – adică o relație de „cooperare” în favoarea candidaților aduși de instructorul „de la el de-acasă”.
Și dacă vă întrebați de ce a fost „păsuit” examinatorul Pîrvu Leonard după incidentul în care un om a fost lovit, sursele vorbesc despre o altă „coincidență fericită”: prietenia lui cu un ofițer DGA Prahova, tot din zona Mizil, care – potrivit acelorași relatări – nu ar mai lucra astăzi acolo.(sac!)!
Aici, desigur, mingea e în terenul organelor de anchetă: să verifice dacă aceste legături și favoruri există și ce rol au jucat ele în tolerarea derapajelor acestui examinator.
Până atunci, faptele vizibile rămân: un examinator disciplinar mutat, un om lovit la examen, zero transparență publică, zero sancțiuni anunțate clar. O „siguranță rutieră” la mișto.
„Am prieteni procurori, vă dau în judecată!” – manual de intimidare la SRPCIV
După ce Incisiv de Prahova a publicat informații despre episodul de la Mall și despre trecutul său, Pîrvu Leonard nu s-a dus să se uite în oglindă. Conform mai multor persoane, reacția lui a fost una de manual pentru „milițianul de tranziție”:
- ar fi început să „își bage și să își scoată” în stânga și-n dreapta;
- ar fi amenințat că va acționa în instanță;
- s-ar fi lăudat că are „prieteni procurori”;
- ar fi încercat, prin ton și limbaj, să transmită același mesaj toxic ca IPJ Prahova prin adresa oficială: „Stați cuminți, că vă închidem gura!”.
Observați linia roșie:
- IPJ Prahova – oficial, cu antet, cere sursele presei, sfidând Constituția și CEDO;
- un examinator al aceleiași structuri – neoficial, prin amenințări, flutură „prieteni procurori” și plângeri în instanță.
Același ADN instituțional: „Nu îndrăzni să vorbești, că vin peste tine”. Și, culmea ironiei, se întâmplă exact în timp ce statul român este obligat, pozitiv, de același art. 10 CEDO să asigure protecție jurnaliștilor și surselor lor.
„Blaturi la traseu” și examene pe bandă rulantă: cum se fabrică haosul pe șosele
Pe fundalul acestor „prieteni procurori”, elementele de context deja dezvăluite de Incisiv de Prahova devin și mai grave:
- la SRPCIV Prahova, șefa Mitrea Nicoleta – impusă în funcție cu sprijin politic, potrivit relatărilor interne – ar forța examinatori să ia 14–15 candidați pe zi, ca să dea bine la București pe hârtie;
- li se cere să „nu îi mai pice din parcare”, chiar și la gafe grave, inclusiv neacordarea de prioritate;
- aceeași Mitrea a fost implicată într-un incident cu două camioane în sensul de la Ana Maria Pop, fiind – spun sursele – mai preocupată de telefon decât de elevul de la volan;
- examinatorul Pîrvu Leonard, mutat disciplinar, lovește un om în timpul unui examen, dosarul se îngroapă în hârtii, iar el se laudă că „dă în judecată”.
Peste toate se așază acuzațiile privind „blaturile” cu Țică George, instructor la Sara School Ploiești, tot din zona Mizil, și „umbra” unui ofițer DGA prieten cu Pîrvu. Facem precizarea esențială: aceste informații sunt prezentate, corect, ca suspiciuni și relatări ale surselor, nu ca verdicte penale. Verdictele le dau anchetatorii – dacă își fac treaba.
Între timp, însă, șoferii cinstiți împart șoseaua cu produse ale acestui sistem: candidați trecuți „pe încredere”, examene făcute pe fugă, examinatori cu trecut dubios și cu prezent agresiv, gata să sugrume, nu să protejeze siguranța rutieră.
IPJ Prahova: miliția noului mileniu, cu CEDO la coș și presa la colț
Amenințările examinatorului Pîrvu Leonard nu sunt un accident izolat, ci o verigă într-un lanț mai lung de reflexe autoritare, pe care Incisiv de Prahova le-a documentat, filă cu filă:
- inspectoratul condus, din 2012 până azi, aproape exclusiv prin împuterniciri, cu aceiași oameni rotiți la infinit;
- BMW de serviciu făcut praf de agenți promovați pe pile, fost muncitor la CFR transformat în „vedetă rutieră” cu epavă la activ;
- Duster „de botez” pentru inspectorul-șef împuternicit Ginel Preda, folosit ca mașină de familie, cu soția și copilul în spate și șoferul IPJ la volan;
- adresă oficială prin care IPJ Prahova cere presei să-și deconspire sursele, în dispreț față de Legea 504/2002 și față de întreaga jurisprudență CEDO privind protecția surselor jurnalistice;
- acum, examinatorul Pîrvu Leonard care se umflă în pene cu „prieteni procurori” și amenință după ce este menționat, în mod documentat, într-o investigație de presă.
Este aceeași cultură instituțională:
„Noi suntem statul, noi decidem cine vorbește, cine tace, cine ia permis, cine ia mașină de serviciu, cine e prieten și cine e dușman. Jurnaliștii? Să stea în banca lor, că avem noi pix, ștampilă, DGA și procurori de partea noastră”.
Presa nu dă surse, dă pe față abuzurile. „Pas cu pas”, cum zicea un clasic încă în viață
Există o veste proastă pentru Pîrvu Leonard, pentru șefii împuterniciți ai IPJ Prahova și pentru toți cei care cred că pot folosi amenințări, adrese ilegale și „prieteni procurori” pe post de bâtă împotriva libertății presei: mecanismul democratic încă funcționează, cel puțin cât timp mai există jurnaliști dispuși să nu se lase.
Incisiv de Prahova a anunțat deja că:
- nu își va trăda sursele, indiferent câte adrese aberante trimite IPJ Prahova;
- nu va opri dezvăluirile, indiferent câte amenințări verbale „cu instanța” vehiculează examinatorii „vedetă”;
- va continua să publice, „pas cu pas”, documentele, poveștile, sesizările și probele care arată cum a fost transformat IPJ Prahova într-o grădiniță de cadre obediente și SRPCIV într-o fabrică de haos pe roți.
Protecția surselor jurnalistice nu este o glumă. Este garantată de Legea 504/2002, de Constituție și de art. 10 CEDO. Faptul că IPJ Prahova a semnat o hârtie prin care cere încălcarea acestor principii este o problemă juridică serioasă, nu un moft.
Faptul că Pîrvu Leonard își permite, după ce un om a fost lovit la examen, să vânture amenințări și „prieteni procurori” este, la rândul său, o chestiune care ar trebui să îi preocupe pe șefii reali ai Poliției Române, nu doar pe cititorii de presă.
Final provizoriu: „Mai mă leși?” – dar cu toate instituțiile pe recepție
Nu, nu dăm surse.
Nu, nu ne speriem de examinatorii cu „tată cercetat” și „prieteni procurori”.
Nu, nu închidem serialul pentru că IPJ Prahova a descoperit pixul și hârtia cu antet.
În schimb:
- vom continua să documentăm fiecare episod în care mașinile de serviciu devin taxiuri de familie;
- fiecare examen în care candidații trec sau pică după criterii de gașcă, nu de competență;
- fiecare caz în care polițiștii cinstiți sunt striviți de „milițieni-analfabeți” cu protecție sus-pusă;
- fiecare tentativă, oficială sau „la mișto”, de a pune pumnul în gura presei.
Pentru IPJ Prahova și pentru toți Pîrvii cu prieteni prin birouri de parchet, mesajul rămâne același:
Libertatea presei nu se ia la intimidare, iar adevărul nu se oprește la prima amenințare.
Mai mă leși? Episodul cinci e doar o altă filă. Serialul merge mai departe.
Bonus de serial: de la „prieteni procurori” la „bătrânul de serviciu” de la parchet
Referitor la celebra sintagmă „prieteni procurori”, trebuie să reamintim cititorilor că, așa cum dezvăluiam încă de la începutul acestui serial – pornit, după cum am precizat clar în articolul asumat „Bumerangul prostiei la IPJ Prahova: Cum un BMW făcut praf a deschis «Cutia Pandorei» și a demascat rețeaua «milițienilor-analfabeți»” (Incisiv de Prahova) – nu ne oprim aici.
Vom reveni, în episoadele următoare, cu detalii siropoase și cu un grad de penal mult mai ridicat despre:
- bătrânul procuror la care ajung, ca prin farmec, toate dosarele cu polițiști care nu se pleacă în fața conducerii IPJ Prahova;
- același procuror bătrân care, deși demult ar fi trebuit să fie la pensie, încă ține în mână „robinetul” dosarelor sensibile;
- și al cărui fiu a fost, deloc întâmplător, angajat la SICE Prahova.
Pe această filieră se conturează – din informațiile și documentele ajunse la Incisiv de Prahova – o adevărată splendoare de posibile fapte penale și ilegalități, un mecanism în care polițiștii incomozi sunt tocați sistematic, în timp ce „milițienii-analfabeți” cu protecție politică și de clan sunt plimbați de la o funcție la alta.
Recunoaștem deschis: după ce ne-a iritat răspunsul și solicitarea ilegală a IPJ Prahova de a ne deconspira sursele, pregătisem „doar” 24 de episoade din acest serial, toate bazate pe investigații serioase, cu respectarea tuturor normelor deontologice, informațiile fiind verificate din cel puțin cinci surse independente – mult peste ceea ce impune conduita profesională standard.
Dar derapajul IPJ Prahova – hârtia oficială prin care ni s-au cerut sursele – a deschis, efectiv, robinetul dezvăluirilor venite chiar din interiorul instituțiilor. Subordonați, martori, oameni sătui să tacă au început să vorbească.
Așa se face că, în momentul de față, nu mai suntem la episodul 24, ci deja la verificarea materialului pentru episodul 54.
Pfff… urmează jihadul.
Exclusiv
Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene
România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor
În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o reformă curajoasă și nici printr-un lider vizionar, ci printr-un spectacol grotesc: Curtea Constituțională a anulat integral primul tur al alegerilor prezidențiale. Motivul oficial: TikTok s-a transformat, potrivit autorităților, în armă de manipulare hibridă în favoarea candidatului suveranist Călin Georgescu.
Nu mitinguri fraudate, nu saci de voturi dispăruți, nu buletine tipărite în garaj. Nu. Algoritmi, boți și „actori ostili externi”.
Democrația românească nu ar fi căzut la urne, ci în feed-ul de TikTok.
Documentele declasificate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și rapoartele SRI, SIE, STS au completat tabloul oficial: mecanismele de moderare ale TikTok au eșuat în a marca și trata corect conținutul electoral, permițând o amplificare artificială, disproporționată, a unui singur candidat în raport cu restul.
Întrebarea care arde însă dincolo de comunicate și rapoarte este simplă:
Când aperi democrația și când, de fapt, o confisți în numele „securității naționale” și al „integrității procesului electoral”?
Bruxelles-ul moralist: „Vă protejăm de voi înșivă, prin algoritmi curați”
Versiunea oficială de la București și Bruxelles este bine împachetată: România ar fi fost victima unei operațiuni hibride, iar statul – ghidat de lumina regulamentelor europene și a Actului privind Serviciile Digitale (DSA) – ar fi intervenit eroic.
Pe limbaj de pamflet, rețeta arată așa:
– algoritmul devine noul bau-bau;
– DSA devine noua bâtă de „igienizare a discursului”;
– iar cetățeanul este considerat prea slab pentru a discerne singur, deci trebuie „protejat” prin ștergeri, limitări, etichetări și, la nevoie, prin anularea votului.
Așa se naște doctrina de „democrație defensivă”: dacă nu iese cine trebuie, înseamnă că au greșit algoritmii, nu partidele.
Washington-ul nervos: Congresul descoperă „exportul de cenzură” made in UE
Ceea ce părea o criză internă românească a devenit, peste ocean, probă într-un dosar mult mai mare. Sub conducerea lui Jim Jordan (R-OH), președintele Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților, Congresul SUA a început să scormonească în culisele relației dintre Comisia Europeană și giganții tech.
Din scrisorile oficiale și citațiile transmise către TikTok, Meta și celelalte mari platforme online (a se vedea corespondența publicată de Comisia Judiciară a Camerei Reprezentanților), reiese, potrivit lui Jordan, că:
- companiile de tehnologie au pus la dispoziția Congresului mii de documente interne și comunicări cu Comisia Europeană și cu statele membre ale UE;
- aceste documente indică, în viziunea Comisiei Judiciare, amploarea unei campanii globale de cenzură orchestrate de Bruxelles;
- UE ar fi constrâns platformele să elimine discurs legal, să-și rescrie politicile de moderare la nivel global și să impună restricții de exprimare nu doar pentru europeni, ci și pentru utilizatorii americani;
- în loc să-și revizuiască abordarea, Comisia Europeană ar părea că își dublează eforturile de cenzură, încercând în același timp să le ascundă de public;
- până în prezent, Comisia Europeană nu a reușit să formuleze, în percepția anchetatorilor din Congres, o respingere convingătoare a dovezilor prezentate.
În acest decor, România devine cazul-șoc:
țară membră UE, alegeri anulate, rețea socială chineză, „actori ostili externi” – o combinație perfectă pentru a arăta cum se îmbină cenzura politică, geopolitica și ingineria algoritmică.
Mesajele care se autodistrug: „transparența” UE intră pe Signal și dispare
În martie 2026, ancheta Congresului SUA a făcut un salt exploziv. Au fost emise citații oficiale (subpoenas) către TikTok, Meta, Alphabet, Microsoft, OpenAI, xAI și alți giganți, după ce a apărut numele lui Prabhat Agarwal, șeful echipei de aplicare a DSA în cadrul Comisiei Europene.
Potrivit documentelor invocate public de Comisia Judiciară, Agarwal le-ar fi sugerat colegilor să folosească aplicații de mesagerie criptată cu funcții de auto-ștergere (precum Signal) atunci când se comunică dispoziții sensibile către reprezentanții platformelor online și către responsabili de la nivel național din statele membre.
Concluziile provizorii formulate de Comisia Judiciară a Congresului SUA:
- Obstrucționarea anchetei: oficiali europeni ar fi încercat să-și șteargă urmele, făcând dificilă reconstituirea presiunilor puse pe companiile tech;
- Cenzura extrateritorială: prin amenințarea cu amenzi până la 6% din cifra de afaceri globală, DSA devine, din perspectiva Congresului, o ghilotină financiară care împinge platformele să limiteze discursul politic inclusiv pentru utilizatorii americani, ocolind Primul Amendament.
Pe scurt: reglementăm în numele „transparenței”, dar vorbim pe canale care își șterg singure memoria. Iar România este primul loc unde efectele acestui dans opac se văd direct în urne.
România, prinsă la mijloc între două dogme care nu se suportă
Dincolo de jargonul juridic, conflictul este de fapt unul între două dogme politice ireconciliabile:
- Dogma Bruxelles-ului: „Democrația trebuie apărată, dacă e nevoie, chiar de deciziile propriilor cetățeni, cu ajutorul experților, al regulatorilor și al algoritmilor controlați.”
- Dogma Washington-ului (aripa Jordan): „Libertatea de exprimare este aproape absolută; cine controlează moderarea și penalizează discursul face cenzură politică, nu protecție democratică.”
Cazul alegerilor din România este transformat în afiș de campanie pentru ambele tabere:
- Pentru Comisia Europeană și autoritățile de la București, România devine demonstrația practică a faptului că, fără intervenție fermă, algoritmii și campaniile obscure pot deturna votul.
- Pentru Congresul SUA, România este proba vie că, sub pretextul „combaterii dezinformării”, un aparat birocratic poate legitima anularea votului popular atunci când rezultatul nu convine.
Utilizatorul român, captiv într-o bulă filtrată, cu buletin și buletin de vot
Pentru România, efectele se simt pe trei niveluri majore:
- Credibilitate instituțională: Rapoartele serviciilor secrete și decizia Curții Constituționale se află sub lupa unei investigații externe. Dacă ancheta Congresului SUA va sugera că deciziile de moderare ale TikTok au fost influențate sau deturnate de canale neoficiale ale unor oficiali europeni, legitimitatea anulării alegerilor riscă să se prăbușească, transformând „apărarea democrației” în abuz transnațional de putere.
- Subordonare tehnologică: Platformele sociale aplică deja setări și filtre speciale pentru spațiul european. Utilizatorul român riscă să trăiască într-o bulă informațională puternic filtrată, în care ceea ce nu trece de grila reglementatorilor nu mai apare în feed – nu pentru că nu există, ci pentru că a fost etichetat ca „risc”, „dezinformare”, „conținut problematic”.
- Precedent electoral periculos: Reluarea alegerilor deschide o cutie a Pandorei. De acum înainte, de fiecare dată când un candidat „neconvenabil” obține o victorie organică prin canale alternative, narațiunea „interferenței algoritmice” poate fi scoasă din sertar pentru a cere invalidarea rezultatului.
Cine stăpânește algoritmul, stăpânește democrația
Anularea alegerilor din România nu este un accident izolat, ci primul mare seism produs de coliziunea dintre:
- legile statelor naționale,
- regulamentele Uniunii Europene,
- algoritmii platformelor globale,
- și ambițiile politice de la Washington și Bruxelles.
În timp ce Bruxelles-ul invocă „securitatea națională” și „integritatea alegerilor”, Washington-ul acuză apariția unui aparat global de cenzură. La mijloc rămâne cetățeanul român – primul alegător dintr-o democrație declarată matură căruia i s-a spus, practic:
„Votul tău e valabil… până când algoritmii și birocrații decid că nu mai este.”
Cenzura nu mai poartă uniformă, nu mai închide tipografii și nu mai confiscă ziare de pe tarabe. Cenzura de azi vine cu logo de platformă, interfață prietenoasă, politici de „siguranță”, mesaje criptate care se auto-șterg și, la final, cu puterea de a reseta urnele.
2026-03-16-jdj-to-meta-zuckerberg-re-preservation 2026-03-16-jdj-to-tiktok-custodian-of-records-re-preservation
Tabel sintetic: Războiul narativelor pe spinarea României
| Aspect | Bruxelles și București – „Democrație defensivă” | Congresul SUA (Jim Jordan & co.) – „Libertate vs. cenzură” |
|---|---|---|
| Interpretarea cazului România | Protecție a securității naționale și a integrității alegerilor | Exemplu de abuz de reglementare și anulare a votului sub pretext digital |
| Rolul DSA | Cadru legitim de transparență și responsabilizare a platformelor | Pârghie de șantaj financiar și export de cenzură la nivel global |
| Rolul TikTok și al platformelor | Vinovate de încălcarea normelor electorale și de amplificare nejustă a unui candidat | Victime ale presiunii politice a UE, forțate să limiteze discurs legal |
| Algoritmii | Vector de dezinformare și risc de securitate ce trebuie controlați | Pretext comod pentru intervenții politice și control asupra opoziției |
| Anularea alegerilor | Măsură „excepțională, dar necesară” pentru a salva democrația | Semn de capturare a procesului electoral de către birocrați și regulatorii UE |
| Poziția României | Stat „protejat” în războiul informațional | Cobai într-un experiment de cenzură transnațională |
| Mesaj către cetățean | „Te apărăm de manipulare, ai încredere în instituții și în reguli stricte” | „Ți-au anulat votul în numele unei corectitudini algoritmice foarte discutabile” |
(Cristina T.).
Exclusiv
O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă ceea ce instituția ar fi trebuit să facă din oficiu: să sesizeze încălcarea normelor de securitate și sănătate în muncă la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu.
Acolo unde, pe hârtie, ar trebui să existe „condiții optime de lucru pentru personalul MAI”, în realitate polițiștii își desfășoară activitatea zilnic într-un mediu care le pune în pericol sănătatea și siguranța. Nu vorbim despre mofturi, ci despre un amestec de neglijență, indiferență și dispreț față de cei care duc, efectiv, greul muncii de zi cu zi.
O adresă și un dosar: așa arată „grija” sistemului față de propriii oameni

Demersul sindicatului nu a putut fi îngropat sub preș. Prin adresa nr. 915163/2026, Direcția Control Intern a Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) comunică faptul că, în urma sesizărilor formulate de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, conducerea IPJ Sibiu a dispus declanșarea cercetării prealabile privind respectarea obligațiilor legale la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă.
Tradus din birocrată în română: după ce polițiștii au tras semnalul de alarmă prin sindicat, IPJ Sibiu s-a văzut obligat să mimeze, deocamdată, trezirea. S-a descoperit, brusc, că poate ar trebui verificat dacă nu cumva normele de securitate și sănătate în muncă sunt călcate în picioare chiar acolo unde polițiștii își riscă sănătatea.
Condițiile de muncă ale polițistului nu sunt moft: dar sistemul le tratează ca pe o glumă proastă
„Diamantul” repetă răspicat un adevăr care, în mod normal, ar trebui să fie banal: condițiile de muncă ale polițistului nu sunt un moft, ci o obligație a instituției.
Realitatea însă arată altfel:
– polițistul e bun la intervenții, la reținerea infractorilor, la asumat riscuri;
– dar când vine vorba de aer respirabil, spații sigure, igienă și respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă, brusc totul devine „vedem”, „analizăm”, „cercetăm prealabil”.
Acolo unde condițiile sunt încălcate, sindicatul este obligat să facă ceea ce ar trebui să fie reflex instituțional: să sesizeze, să insiste și să urmărească până la capăt. Fără presiunea sindicatelor, multe „centre de reținere” ar rămâne, liniștite, centre de risc maxim pentru propriii polițiști.
Vocea din teren versus zidul de beton din birouri: cine chiar apără polițistul?
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” își exprimă deschis recunoștința față de colegii care au semnalat situațiile de la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu. Ei sunt cei care văd zilnic realitatea: infiltrații, igrasie, instalații precare, spații improprii, norme de securitate și sănătate în muncă tratate ca niște recomandări opționale.
„Sunteți vocea din teren, iar noi vă suntem scutul” – transmite sindicatul. O frază care sună frumos, dar care, din păcate, spune și altceva: fără vocea din teren și fără „scutul” sindical, instituția i-ar lăsa pe polițiști exact unde sunt acum – între pereți care crapă și rapoarte care mint.
Scut sindical, armură de hârtie instituțională: cât valorează o viață de polițist într-un centru de arest?
Faptul că a fost nevoie de sesizarea Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” și de o adresă oficială a Direcției Control Intern, cu număr de înregistrare și formulări seci, arată cât de puțin contează, în practică, sănătatea și siguranța polițistului.
Instituția funcționează după principiul:
– până nu există sesizare, „nu știm”;
– până nu există scandal, „nu e problemă”;
– până nu se cer hârtii, „merge și-așa”.
Iar când, în sfârșit, se mișcă ceva, totul începe cu „cercetare prealabilă”, nu cu „remediere imediată”.
Până când normele de securitate și sănătate în muncă vor fi aplicate pentru polițiști cu aceeași strictețe cu care sunt aplicate legea și regulamentele pentru cetățeni, rămâne valabilă formula amar de exactă a „Diamantului”:
polițiștii sunt vocea din teren, sindicatul le este scutul.
Instituția, în schimb, prea des rămâne doar un zid rece, pe care se lipește o adresă cu număr și semnătură. (Cristina T.).
Exclusiv
O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți
Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă
Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță, dezvăluie Sindicatul Europol. În mai puțin de patru zile de la momentul în care ministrul interimar al muncii a aruncat în „transparență decizională” proiectul noii Legi a salarizării – la solicitarea Președintelui României, ca să se bifeze frumos și la capitolul „implicarea Cotrocenilor” – Guvernul a ajuns în postura penibilă de a fi redus la rangul de „martor asistent” în propriul circ legislativ.
Executivul, care se visa mare reformator al sistemului bugetar, a ajuns să privească de pe tușă cum instanța îi scoate siguranțele de la panoul de comandă chiar pe tema de care se lăuda mai tare: „noua Lege a salarizării”.
Curtea de apel București trage cablul din priză: consultarea este suspendată oficial
Totul a pornit de la o acțiune în instanță introdusă de Federația Sanitar, care a decis să nu mai înghită „consultarea publică” făcută în stil „repede, prost și pe tăcute”. Ca urmare a acestei acțiuni, Curtea de apel București a emis o ordonanță președințială prin care:
- suspendă procedura de consultare publică a proiectului Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice;
- stabilește că măsura produce efecte până la soluționarea cauzei pe fond.
Cu alte cuvinte, tot mecanismul de consultare publică, așa cum a fost el șmecherește pus în mișcare de Guvern, a fost pus pe pauză, cu ștampilă de instanță. Nu s-a mai mers pe clasicul „lasă, că merge și-așa”, ci pe „stop, vedem întâi dacă e legal ce încercați să vindeți drept reformă”.
Guvernul primește lecția de bază: nu reformezi bugetarii călcând legea în picioare
În funcție de modul în care va fi soluționată cauza pe fond, Guvernul României riscă să primească, negru pe alb, un mesaj pe care nici cel mai talentat consilier de imagine nu-l poate parfuma:
- nu poți pretinde că reformezi sistemul bugetar ignorând legea;
- nu poți mima consultarea publică bifând niște proceduri formale;
- nu poți impune decizii cu impact asupra a sute de mii de angajați din sectorul public fără un dialog real.
După cum subliniază Sindicatul Europol, orice reformă serioasă trebuie:
- construită transparent;
- făcută cu respectarea cadrului legal;
- bazată pe un dialog real cu organizațiile sindicale, nu pe simulări administrative și consultări de fațadă, puse pe site cât să treacă de ochiul neavizat.
Spectacolul de „democrație de carton”, în care Guvernul întreabă de formă și decide de fapt, a ajuns în fața instanței, iar instanța a decis să dea cu decorul de pereți până se lămurește dacă piesa respectă sau nu legea.
„Marea reformă” parcată la dosar: întregul traseu al legii este în aer
Ca efect direct al ordonanței președințiale emise de Curtea de apel București, întregul parcurs de adoptare a noii Legi a salarizării este suspendat. Proiectul care trebuia să regleze salariile personalului plătit din fonduri publice a fost trimis, elegant, la colț, să aștepte.
Decizia nu este definitivă:
- hotărârea Curții de apel București poate fi atacată cu recurs;
- termenul pentru recurs este de 5 zile de la comunicare.
Până una-alta, Guvernul nu mai poate continua, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, procedura de consultare publică pe care a încercat să o ruleze pe modul „formal, rapid și, dacă se poate, pe șest”.
De la „reformă istorică” la „martor asistent”: anatomia unei aroganțe birocratice
Situația de azi, așa cum reiese din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol și din acțiunea Federației Sanitar, arată un Executiv care a încercat să:
- dea impresia că ascultă societatea, dar să evite dialogul real cu sindicatele;
- treacă pe repede înainte o lege cu impact uriaș asupra a sute de mii de bugetari;
- se ascundă în spatele formulei „transparență decizională”, fără să respecte spiritul ei: participarea efectivă a celor afectați.
Rezultatul: Guvernul se vede obligat să asiste, ca un figurant cu obligație de prezență, la derularea unui proces care îi verifică tocmai corectitudinea „consultării” cu care se lăuda. Din mare jucător, a devenit spectator de categorie „martor asistent”.
Justiția decide, sindicatele veghează, Guvernul așteaptă cu pixul în aer
Parcursul procesului va fi urmărit pas cu pas de organizațiile sindicale – Federația Sanitar, care a inițiat acțiunea, și Sindicatul Europol, care a dezvăluit public blocajul. Acestea anunță că vor informa în dinamică privind finalitatea cauzei, mai ales în condițiile în care decizia Curții de apel București poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Până la o soluție pe fond și până la eventuala judecare a recursului, Legea salarizării stă cu frâna trasă, iar Guvernul are o ocazie rară: să priceapă că „reforma” făcută prin mimă, prin șmecherii de calendar și prin consultări de fațadă nu trece testul unei instanțe care chiar citește legea. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 5 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 2 zile„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii



