Anchete
ROMGAZ ÎȘI UMPLE BUZUNARELE: 6,5% ÎN PLUS LA SALARII, PE TĂCUTE, LA ADĂPOSTUL „STRATEGICULUI” NEPTUN DEEP
Când e criză pentru toți, dar nu și pentru băieții de la gaz
Guvernul a descoperit, brusc, că are inimă mare – dar doar pentru Romgaz. În ședința de vineri, Executivul a aprobat, prin memorandum, majorarea salariilor din companie cu 6,5%, începând cu 1 iunie 2026.
Nu prin lege, nu prin mare transparență, ci discret, „pe surse” la început, și abia apoi cu documentul scos la lumină, semnat de:
- Ilie Bolojan – ministru interimar al Energiei,
- Oana Gheorghiu – vicepremier interimar,
- Alexandru Nazare – ministru interimar al Finanțelor.
Când e vorba de tăieri, se dau ordonanțe și conferințe. Când e vorba de măriri la o companie de stat „de casă”, se lucrează cu memorandume și comunicate atent ambalate.
„Nu mai facem față pieței”. Săracii giganți monopol de stat
Justificările oficiale pentru creșterea salariilor la Romgaz par rupte din manualul de plângeri al corporațiilor cu profit record:
- „Anul trecut, creșterea salarială a fost sub nivelul pieței de specialitate.”
- „E nevoie de măsuri pentru păstrarea angajaților performanți.”
- „Compania are în plan investiții majore, e complicat să mai ții oamenii buni.”
Memorandumul plânge, în esență, de mila unei companii uriașe, de stat, care:
- e pe profit,
- are poziție strategică,
- și se vaită că „nu mai poate concura la salarii” cu privații.
Așa că soluția găsită nu e piața liberă, nu e eficiența, nu e reforma, ci reflexul clasic: mai mulți bani, aprobați politic, printr-un document netrecut la vedere pe ordinea de zi inițială.
40,6 milioane lei „indexare”: o mică atenție pentru motivația personalului
În cifre, „modestul” 6,5% arată așa:
- Majorarea totală: 40.654.274 lei, conform memorandumului.
- Data de aplicare: 1 iunie 2026.
Explicația oficială:
„Menținerea angajaților, în special a celor direct productivi (inclusiv cu studii superioare, TESA) (…) devine din ce în ce mai dificilă”, în condițiile în care competitorii din piață oferă salarii mai mari, iar anterior au existat „multiple restricții legislative” la indexări.
Traducere: ani de zile, statul a pus frână generală la creșteri, acum, când e nevoie să nu fugă oamenii buni din companiile „strategice”, se ridică frâna, dar selectiv. Când e pentru bugetari de rând sau sectoare uitate de lume, ni se explică doct că „nu sunt resurse” și „trebuie responsabilitate bugetară”. Când e pentru Romgaz – hop, se găsesc peste 40 de milioane.
Neptun Deep, Iernut, Azomureș: lista de proiecte, folosită ca paravan
Guvernul scoate artileria grea a proiectelor pentru a justifica mărirea:
- Proiectul strategic Neptun Deep;
- Finalizarea centralei de la Iernut;
- Acordul de principiu cu Azomureș pentru preluarea activității operaționale.
Se mai flutură, în treacăt, și cifra magică:
- „Cel mai mare program de investiții din istoria societății, de aproximativ 5,6 miliarde lei”.
Morala oficială: dacă Romgaz e „strategic” și investește masiv, automat trebuie să creștem salariile, altfel nu se mai face nimic. Responsabilizarea costurilor? Management pe bune? Condiționarea măriri de performanță reală, nu doar de titulatura de „strategic”? Nu se discută.
Strategia e simplă: spui „securitate energetică” și „stabilitatea pieței de gaze” și orice critică devine, brusc, atac la siguranța națională.
Memorandum pe sub masă: trei proiecte anunțate, unul gras strecurat
Piesa cea mai „amuzantă” a întregii povești ține de transparență:
- Pe ordinea de zi au fost anunțate inițial trei proiecte.
- În comunicatul de după ședință apar patru.
- Dar niciun cuvânt despre salariile de la Romgaz.
Decizia privind majorarea cu 6,5% apare inițial doar „pe surse”, apoi abia ulterior Guvernul face public memorandumul. Practic, un bonus financiar de zeci de milioane de lei, aprobat într-un mod în care omul obișnuit să nu priceapă prea mult din proceduri nici nu știe exact când și cum a fost aruncat pe masă.
Nu vorbim de o pensie minimă. Vorbim de un colos energetic de stat, implicat în proiecte majore, unde fiecare decizie de acest tip ar trebui discutată și analizată în plenă lumină. În schimb, totul miroase a „hai să nu stricăm imaginea, vedem noi după ce trece”.
Statul sărac la profesori și doctori, darnic la „strategici”
Contrastul e inevitabil:
- la educație, sănătate, asistență socială, orice cerere de creștere salarială e întâmpinată cu lecții de „sustenabilitate” și „disciplină bugetară”;
- la companii de stat mari, cu profit, se trece direct la memorandum și majorare, sub pretextul „competiției pe piața muncii”.
Nu e vorba că angajații Romgaz n-ar merita salarii competitive. Problema este dublul standard:
- pentru cei „strategici”, angajați într-o companie de stat bine așezată, se găsesc imediat argumente și bani;
- pentru cei care țin pe umeri sisteme întregi subfinanțate, se inventează comisii, discuții, amânări și promisiuni abstracte pentru „după reformă”.
Concluzie: Romgaz, laboratorul perfect al salariilor „strategic” discrete
Guvernul își ambalează decizia într-o frază impecabilă de comunicat:
„Decizia de majorare a salariilor angajaţilor Romgaz cu 6,5% (…) are în vedere rolul strategic al Romgaz (…) și nevoia de menţinere a stabilităţii şi motivării resursei umane.”
Sună tehnic, grav, responsabil. Dar, dincolo de limbajul lustruit, rămâne imaginea următoare:
- o companie de stat pe profit;
- un memorandum discret, cu zeci de milioane în joc;
- un Guvern care nu simte nevoia să își asume direct, transparent, o astfel de decizie încă de la început.
Când e vorba de bani pentru sistemul public la scară largă, totul se transformă în criză, deficit și avertismente europene. Când e vorba de bani pentru un colos „strategic”, se poate și altfel: repede, tăcut, cu explicații frumos ambalate, după ce trece trenul ședinței de Guvern.
În România, nu toți suntem „strategici”. Unii suntem doar contribuabili. Cei de la Romgaz tocmai au aflat, negru pe alb, de ce e bine să fii în prima categorie. (Irinel I.).
Anchete
Procurorul „neînlocuibil” Todoran își pregătește fotoliul de DIICOT: dosare tari, funcție beton, sistem fericit
Când credeai că ai văzut tot spectacolul justiției române, mai apare un episod. De data aceasta, protagonistul este procurorul DIICOT Adrian-Petre Todoran, cunoscut publicului larg mai ales prin prisma dosarului în care liderul suveranist Călin Georgescu a fost arestat preventiv pentru înșelăciune și constituire de grup infracțional organizat.
Publicația Lumea Justiției dezvăluie că, în timp ce dosarele explodează în spațiul public, domnul Todoran își așază liniștit viitorul profesional: a depus cerere să rămână în continuare la DIICOT, în aceeași structură, doar că fără haina de șef.
Todoran, șef de secție azi, simplu procuror „de lux” mâine
Concret, procurorul DIICOT Adrian-Petre Todoran, șef al Secției de combatere a criminalității organizate din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a formulat o cerere prin care solicită să-și continue activitatea în aceeași structură, după data de 4 ianuarie 2027, când îi expiră mandatul de șef de secție.
Cu alte cuvinte: funcția trece, scaunul rămâne. Sistemul nu-și lasă oamenii „pe drumuri”, mai ales când aceștia gestionează dosare cu impact politic și mediatic.
Cererea lui Todoran a fost pusă cumințel pe ordinea de zi a ședinței Secției pentru procurori a CSM din data de 10 noiembrie 2026. Formula birocratică sună impecabil, ca într-un manual de tehnică a limbajului steril:
„Solicitarea domnului TODORAN ADRIAN-PETRE, procuror șef al Secției de combatere a criminalității organizate din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, de continuare a activității în cadrul aceleiași structuri specializate, la încetarea mandatului funcției de conducere deținute”.
Traducere liberă: „Am fost șef, am avut dosare grele, vreau să rămân tot aici. Sistemul mă știe, eu știu sistemul. Ne înțelegem.”
„Desigur” că nu există motive de respingere. Sistemul nu-și înțeapă oamenii
Potrivit informațiilor prezentate de Lumea Justiției, nu există vreun motiv real pentru care cererea lui Adrian-Petre Todoran să fie respinsă. Asta reiese atât din practica CSM, cât și din logica de castă a sistemului: procurorii care au condus structuri sensibile și au instrumentat dosare de mare vizibilitate rar ajung să fie „pierduți” de sistem.
Arestarea preventivă a lui Călin Georgescu pentru înșelăciune și constituire de grup infracțional organizat nu pare să umbrească deloc traseul instituțional al lui Todoran. Dimpotrivă, imaginea care se conturează este a unui magistrat bine ancorat, care își prelungește liniștit cariera exact acolo unde a jucat roluri-cheie.
În timp ce opinia publică se întreabă cum se fac și se desfac dosarele de profil înalt, sistemul pare preocupat de cu totul altceva: continuitatea oamenilor-cheie pe poziții.
CSM – fabrică de continuitate și pensii speciale
Aceeași ședință a Secției pentru procurori a CSM nu se ocupă doar de viitorul liniștit al lui Todoran. Pe ordinea de zi se regăsește și o „plecare de lux” din vârful Ministerului Public.
Este vorba despre procuroarea Antonia-Eleonora Constantin, șefa Secției judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ). În cazul acesteia, se discută eliberarea din funcție prin pensionare. Adică exact traseul clasic: poziție înaltă, influență mare, apoi ieșire la pensie cu toate beneficiile aferente.
CSM, întruchipat în această Secție pentru procurori, apare astfel ca o veritabilă uzină de omologat două categorii de destine:
- cei care rămân „pe poziții” în structuri sensibile;
- și cei care ies din scenă cu pensii grele, după cariere în vârful piramidei.
Justiția – între arestări spectaculoase și cariere betonate
În timp ce liderul suveranist Călin Georgescu se confruntă cu acuzații grave și cu un dosar instrumentat de DIICOT sub coordonarea procurorului Todoran, sistemul de justiție își vede de rutina lui: mandate care se încheie, cereri de continuitate, pensionări cu onoruri.
Pamfletar vorbind, imaginea este aceea a unui teatru în care, pe scenă, publicul vede arestări, cătușe, conferințe de presă, declarații dure și acuzații de grup infracțional organizat; în culise, se discută calm cine rămâne în birou, cine iese la pensie și cine primește încă un mandat sau măcar un loc cald.
Sursa informațiilor despre cererea lui Adrian-Petre Todoran și despre agenda CSM este publicația Lumea Justiției, care continuă să scoată la lumină nu doar dosare, ci și traseele de carieră ale celor care le instrumentează.
Final de scenă: inculpați schimbători, instituții de neclintit
Personajele se schimbă: azi Călin Georgescu, mâine alt nume „sonor”. Dosarele vin și pleacă. Dar structurile, funcțiile și traseele procurorilor „de sistem” par a fi bătute în piatră.
Adrian-Petre Todoran nu cere mult: doar să rămână acolo unde a fost, într-o structură de forță, în timp ce alți colegi se retrag la pensii de lux. Iar CSM, de cele mai multe ori, nu este arbitrul sever al sistemului, ci mecanismul prin care se confirmă ceea ce era deja decis în culise: continuitatea oamenilor „potriviți” în locurile „potrivite”. (Irinel I.).
EROUL DE CARTIER, RIDICAT CA INFRACTOR
„Justițiarul de Berceni”, pe numele lui real Alexandru Constandachi, vânător de pedofili și coșmarul prădătorilor sexuali, a ajuns el însuși la „vânat”: reținut, apoi arestat la domiciliu, ca în final să fie eliberat din arest, într-un dosar în care este acuzat că ar fi bătut și sechestrat un posibil prădător sexual. Adică omul a prins un individ suspect, l-a predat poliției – și, ce să vezi, el e cel care ajunge să dea explicații cu cătușe la pachet.
Conform relatărilor din publicația Lumea Justiției, întreaga poveste a început de la un posibil prădător sexual prins de Constandachi și predat organelor. Și, ca în orice scenariu absurd marca „justiție românească”, cel care se luptă cu pedofilii ajunge sub lupa procurorilor, iar „posibilul prădător” devine, aproape artistic, personaj secundar în dosar.
TELEFONUL JUSTIȚIARULUI, MAI INTERESANT DECÂT POSIBILUL PRĂDĂTOR
Între timp, mai aflăm un detaliu savuros: activistul civic a avut telefonul interceptat în această cauză. N-o spun „dușmanii poporului”, ci chiar procuroarea de caz – Iulia-Raluca Neagoe, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Aceasta i-a trimis lui Alexandru Constandachi o înștiințare oficială că i-au fost ascultate convorbirile telefonice. Lumea Justiției prezintă inclusiv facsimilul documentului. Bineînțeles, totul „în litera și spiritul legii”: mai întâi te ascultăm, apoi te anunțăm frumos, eventual după ce am tras cu urechea cât a trebuit.
CUM SUNĂ LEGEA CÂND DEVINE MANUAL DE ASCULTARE
Partea frumoasă – dacă mai poate fi numit „frumos” – e că această interceptare vine ambalată impecabil în hârtie de Cod de procedură penală, art. 145, intitulat poetic „Informarea persoanei supravegheate”.
Legea spune așa:
- În cel mult 10 zile de la încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul trebuie să informeze în scris fiecare persoană supravegheată cu privire la măsura dispusă asupra sa.
- Apoi, în termen de 20 de zile de la primirea acestei informări, persoana are dreptul să ceară procurorului să-i prezinte procesele-verbale și chiar să-i pună în față convorbirile, imaginile și toate minunile rezultate din supraveghere.
Teoretic, democrație și transparență. Practic, îți dai seama că ai fost ascultat abia după ce s-a terminat spectacolul. Ai dreptul să afli ce au înregistrat – dar abia după ce au înregistrat tot ce-au vrut.
CÂND JUSTIȚIA ÎȚI SPUNE „TE-AM ASCULTAT PENTRU BINELE TĂU”
Legea mai are și o parte „flexibilă”, foarte utilă pentru cei care apasă pe butonul de înregistrare. Art. 145 alin. (3) îi permite procurorului să amâne informarea sau prezentarea conținutului interceptărilor, dacă asta ar putea:
- „Perturba” desfășurarea urmăririi penale;
- Pune în pericol siguranța victimei, martorilor sau familiilor lor;
- Crea „dificultăți” în supravegherea tehnică a altor persoane implicate.
Cu alte cuvinte: te putem asculta liniștiți, iar să-ți spunem sau nu – asta decidem noi, în funcție de „interesul anchetei”. Iar tu, cetățean, stai cuminte și așteaptă hârtia. Sau nici măcar.
JUSTIȚIAR INTERCEPTAT, POSIBIL PRĂDĂTOR APROAPE DISPĂRUT DIN CADRU
Pamfletar vorbind, situația arată așa:
- Avem un om care se luptă cu pedofili, îl prinde pe unul și îl predă poliției.
- În loc să vedem o cruciadă contra prădătorilor sexuali, asistăm la o operațiune meticuloasă contra celui care îi vânează.
- Telefonul justițiarului devine obiect de studiu, iar instituțiile statului par mai preocupate să asculte activistul decât să urmărească până la capăt presupusul prădător.
Nu știm ce e mai grotesc: faptul că un vânător de pedofili ajunge să fie tratat ca un pericol public, sau că sistemul, în loc să-l protejeze, îi scotocește telefonul cu zel de laborator.
MORALA: ÎN ROMÂNIA, DACĂ VÂNEZI RĂUL, RIȘTI SĂ DEVII TU „PROBLEMA”
Cazul relatat de Lumea Justiției ridică o întrebare incomodă: în ce fel de justiție trăim, dacă un activist care prinde un posibil prădător sexual ajunge supravegheat tehnic, interceptat, reținut și arestat la domiciliu, în timp ce opinia publică nici măcar nu mai află detalii clare despre soarta celui suspectat de fapte abominabile?
În loc să vedem instituții care colaborează cu cei ce expun pericole reale pentru copii, avem un tablou în care statul pare mai deranjat de justițiar decât de prădător.
Concluzia pamfletului?
În România, când suni să anunți că ai prins un posibil pedofil, ai grijă ce vorbești la telefon. Nu de alta, dar s-ar putea ca, la final, singurul „dosar bine lucrat” să fie chiar al tău. (Irinel I.).
Pamflet inspirat din relatările publicației Lumea Justiției
Pe 27 noiembrie, Sala Dalles găzduiește un eveniment care aduce în prim-plan violența domestică și nevoia de sprijin pentru persoanele afectate. Participarea este gratuită, pe bază de rezervare.
Violența domestică nu lasă doar urme vizibile. Frica, izolarea și sentimentul că nu există o ieșire pot deveni parte din viața de zi cu zi a celor care trec prin astfel de situații. Evenimentul „Violența domestică, dincolo de frică” își propune să vorbească despre această realitate și despre pașii care pot duce către siguranță și o viață demnă.
Întâlnirea va avea loc vineri, 27 noiembrie 2026, de la ora 19:00, la Sala Dalles, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 18, în București. Intrarea este gratuită, cu rezervarea locului în prealabil.
Un eveniment în cadrul celor 16 zile de activism
Evenimentul se desfășoară în cadrul campaniei internaționale 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeilor, care începe pe 25 noiembrie, de Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor, și se încheie pe 10 decembrie, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului.
Campania atrage atenția asupra violenței împotriva femeilor și susține eforturile de prevenire și combatere a acesteia. Mesajul central este că nimeni nu ar trebui să fie nevoit să trăiască în frică și că informarea și sprijinul pot fi pași importanți spre siguranță.
Reprezentant al Poliției Române, la întâlnire
Inspectoratul General al Poliției Române va fi reprezentat de comisarul-șef de poliție Alexandru Leuțu-Cotroceanu, director al Direcției de Ordine Publică.
Prezența reprezentantului Poliției Române subliniază importanța colaborării și a informării cu privire la protecția persoanelor afectate de violența domestică.
Există sprijin și o cale către siguranță
Violența domestică poate fi însoțită de tăcere și teamă, însă persoanele aflate în astfel de situații nu sunt singure. Există legi care oferă protecție, adăposturi sigure și servicii de sprijin. A cere ajutor poate fi un prim pas către ieșirea dintr-o situație de abuz.
Evenimentul „Violența domestică, dincolo de frică” invită publicul să acorde atenție acestei realități și să susțină mesajul că fiecare persoană are dreptul la o viață în siguranță, fără violență și fără teamă.
Participarea este gratuită, cu rezervare
Evenimentul va avea loc la Sala Dalles, Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 18, București, începând cu ora 19:00. Accesul este gratuit, pe baza rezervării locului. Informațiile despre eveniment și rezervări sunt disponibile pe site-ul Sălii Dalles.
Nimeni nu trebuie să trăiască în frică. Există sprijin, există protecție și există o cale către o viață demnă și liniștită. (Sava N.).
Mizil – orașul unde legea e „opțională”, dar nota de plată o achită contribuabilul
În România în care fiecare leu bugetar ar trebui cântărit, la Mizil pare că s-a inventat un nou sport: aruncatul...
Penitenciarul unde pâinea se cumpără la mica înțelegere, iar lucrările se fac pe hârtie
„Ordine și disciplină”: doar pentru deținute, nu și pentru achiziții (cazul Penitenciarului de Femei Ploiești – Târgșoru Nou, după raportul...
„Excelența” la M.A.I.: Cum să furi legal (sau nu) din buzunarele propriilor oameni
Conflictul privind majorarea pentru „lucrări de excepție” – sau „excelența”, cum o alintă, ironic, șefii din M.A.I. – a scos...
IPJ Prahova – „Structuri SRL” și lăutarul de serviciu. Mocanu Horia, duba nouă, Renaultul „upgrade” și planul de a pune mâna pe Băicoi
În universul paralel numit IPJ Prahova, unde „Structuri SRL” pare să fie adevărata firmă de apartament care coordonează uniformele, cariera...
„Academia de invârtit facturi”: Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE!
„Formare profesională” pe bani publici: când controlul intern ia pauză Curtea de Conturi a României, prin Camera de Conturi Prahova,...
„Secret” cu ștampilă Nesecret: cum a inventat I.P.J. Neamț infracțiuni din propriile hârtii
Ministerul face, sindicatul întreabă, poliția „se autosesizează” Există un gen special de umor administrativ în România: îți tipărești „secretele” pe...
Eroi de unică folosință: ne aducem aminte de polițiști doar când cad la pământ
Jurământ cu glonț inclus: „chiar cu prețul vieții” nu e o figură de stil În primele săptămâni de școală, tinerii...
Fermierii, la cuțitul Bruxelles-ului: FAPPR intră în ring cu noul PAC 2028–2034
Luni, 9 noiembrie 2026: Bruxelles-ul taie, FAPPR trage de mânecă Luni, 9 noiembrie 2026, Parlamentul European mai bifează o rundă...
I.P.J. Prahova – De la «Siguranță și Încredere» la «parapet și fier vechi»
IPJ Prahova – Facem zob mașinile, Nu infractorii! Încă o mașină făcută praf. Nimic nou la IPJ Prahova Încă un...
Polițistul român, plătit la preț de 2009, folosit la standard NATO: „Salariul tău a fost, rămâne și va fi o glumă proastă”
România, 2026: statul cu iPhone 15, dar cu fluturaș de salarizare pe Nokia 1100 În anul 2026, într-o țară membră...
MAI, fabrica de șefi „desemnați”: cum s-a transformat DGMRU în biroul de lipit grade și pile
12 ani de provizorat: minister serios, șefi la „mica înțelegere” Premieră absolută la nivelul Ministerului Afacerilor Interne: după mai bine...
Guvernul, arbitru la „ruleta disciplinară” in M.A.I.: polițiști judecați după regulile scrise cu pixul șefului de tură
Când legea tace, vorbește Hotărârea de Guvern În România anului 2025, polițistul nu răspunde disciplinar după lege, ci după o...
Două luni fără șef. La I.P.J. Cluj, poliția a funcționat pe „las’ că „merge și-așa”
Funcția de conducere a Poliției Municipiului Cluj-Napoca a rămas vacantă de la 1 septembrie până la 2 noiembrie 2026. Sindicatul...
Permisiile sub semnul întrebării: încă un deținut nu s-a întors, iar deciziile conducerii ANP cer explicații
Un condamnat pentru tentativă de viol nu a revenit la Penitenciarul Craiova-Pelendava după o ieșire temporară, la 3 noiembrie 2026....
Legea e pentru săraci! Soțul secretarei UAT Boldești-Scăeni, dosar penal după ce a forțat bariera și a condus cu permisul suspendat, în timp ce familia doarme pe 321.000 de euro
Cu piciorul pe accelerație, direct în Codul Penal: cum sfidează bariera, poliția și sărăcia românilor un „expert superior” cu peste...
-
Exclusivacum 19 ore
IPJ Prahova – „Structuri SRL” și lăutarul de serviciu. Mocanu Horia, duba nouă, Renaultul „upgrade” și planul de a pune mâna pe Băicoi
-
Exclusivacum 4 zile
I.P.J. Prahova – De la «Siguranță și Încredere» la «parapet și fier vechi»
-
Exclusivacum 2 zile
„Academia de invârtit facturi”: Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE!
-
Exclusivacum 4 zile
Polițistul român, plătit la preț de 2009, folosit la standard NATO: „Salariul tău a fost, rămâne și va fi o glumă proastă”
-
Exclusivacum 5 zile
Guvernul, arbitru la „ruleta disciplinară” in M.A.I.: polițiști judecați după regulile scrise cu pixul șefului de tură
-
Exclusivacum 4 zile
MAI, fabrica de șefi „desemnați”: cum s-a transformat DGMRU în biroul de lipit grade și pile
-
Exclusivacum 5 zile
Permisiile sub semnul întrebării: încă un deținut nu s-a întors, iar deciziile conducerii ANP cer explicații
-
Exclusivacum 19 ore
Mizil – orașul unde legea e „opțională”, dar nota de plată o achită contribuabilul