„Ținutul Vinului” cu parfum de dopaj: turism de broșură, laborator de culise

În proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este vândut ca atracție-vedetă: singurul hipodrom modern de trap din România, locul unde – oficial – „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile” (conform comunicărilor oficiale ale Hipodromului și materialelor „Prahova Tips & Tricks”).

În tribune: copii cu popcorn, selfie-uri cu cai lucioși, zâmbete.
În culise: dopaj, refuz de antidoping, hotărâri croșetate pe lângă regulament, interese obscure și o comisie care pare mai preocupată să protejeze un proprietar decât să apere sportul și animalele.

Din „Ținutul Vinului”, am ajuns oficial în „Ținutul Dopajului Protejat”.

Marele Premiu de Trap: refuz antidoping, trofeu păstrat. „Sport curat” cu ștampilă locală

Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești are loc Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru trăpașii de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Vreme bună, 6 curse, 37 de cai la start, demonstrații, „experiențe pentru toată familia”.

După Derby, impresarii cer control antidoping – procedură firească într-un sport care vrea să pară curat. Calul câștigător, VULEJIE STI, refuză recoltarea probelor biologice pentru control antidoping (fapt consemnat în Hotărârea nr. 2 a Comisiei de Apel a CSM Ploiești).

În orice stat normal: STOP JOC, descalificare, sesizare penală.
La Ploiești: amendă, suspendare 60 de zile… și titlul rămâne neatins.

Formula locală de „integritate” sportivă:
Refuz de antidoping + amendă + suspendare scurtă = Campion rămâi, trofeul nu se atinge.

Regulamentul ANARZ: „Descalificare obligatorie și sesizare penală”. Comisia: „Doar o mică pauză de 60 de zile…”

Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat de ANARZ (document oficial disponibil pe site-ul anarz.eu), spune clar:

• orice încălcare a regulamentului atrage descalificarea calului din cursa respectivă, pe lângă sancțiunile specifice;
• refuzul recoltării probelor pentru control antidoping nu e glumă, ci motiv de:
  • descalificare (art. 111),
  • sancțiuni sportive (art. 95),
  • și, la fapte grave (refuz probe, suspiciuni de substituire, fals, samavolnicii asupra pașaportului etc.), obligația de a sesiza organele de urmărire penală (art. 95, inclusiv alin. 3 – sursa: ANARZ, Regulamentul General al Curselor de Trap).

Cu alte cuvinte, „meniul” obligatoriu pentru refuzul antidoping este:
Descalificare + sancțiuni sportive + sesizare penală.

Ce face, în schimb, sistemul de la Ploiești, potrivit elementelor de noutate și Hotărârii nr. 2?

• îl lasă pe cal câștigător al Marelui Premiu;
• dă o suspendare de 60 de zile pentru cal și proprietar pe hipodrom;
• aplică o amendă de 4.000 lei;
• nu atinge trofeul și nu șterge victoria.

Sancțiune după modelul „noaptea minții”:
Calul e „prea dopabil” pentru a alerga 60 de zile, dar suficient de „curat pe hârtie” ca să rămână campion.

Sancțiune Frankenstein: „Suspendăm calul, nu suspendăm titlul”

Absurditatea deciziei sare în ochi:

• calul VULEJIE STI refuză controlul antidoping;
• Comisia constată încălcarea regulamentului, aplică amendă și suspendă:
  • calul – 60 de zile fără curse;
  • proprietarul – 60 de zile fără acces pe hipodrom;
• dar nu retrage titlul, nu anulează rezultatul Marelui Premiu.

Unde s-a mai văzut ca un cal să fie considerat suficient de problematic încât să fie suspendat, dar prea „delicat” ca să-i fie luat Marele Premiu?
Este exact situația semnalată ca „strigătoare la cer” în relatările din interior: se recunoaște încălcarea, se dă amendă, dar nu se aplică sancțiunea centrală – descalificarea.

Mai mult, sancțiunea aleasă (strict suspendare 60 de zile pentru cal) nu are bază regulamentară ca substitut al descalificării. Pare, după cum se afirmă, că a fost construită intenționat „șubred”, pentru a putea fi atacată ulterior în civil, astfel încât chiar și această pedeapsă minimală să cadă în instanță ca „neavând temei legal”.

Pe scurt:
calul câștigă, refuză dopajul, rămâne campion;
proprietarul stă 60 de zile pe tușă; regulamentul e pus pe silent.

„Nae” în fruntea comisiei: de la CV politic la arbitraj antidoping

Alexandri Nicolae

În fruntea Comisiei de Apel – cea care răsucește regulamentul pe toate părțile – se află Nicolae Alexandri, fost prefect, fost deputat, fost director general prin diverse instituții, conform propriului CV Europass (document oficial: Alexandri Nicolae, curriculum vitae, cu funcții la Prefectura Prahova, Poșta Română, Conpet, Camera Deputaților etc.).

Specializare în trap? Zero în CV.
Specializare în antidoping, medicină veterinară sau sport ecvestru? Zero în CV.

Și totuși, acest „Nae” (cum este numit în relatările pamfletare din interior) conduce Comisia de Apel, care decide:

• cine este sau nu descalificat;
• cum se „interpretează” obligatoriu regulamentul ANARZ;
• și dacă refuzul antidoping este tratat ca faptă gravă sau ca abatere ușor „cosmetizabilă”.

În loc să vedem juriști specializați în drept sportiv, medici veterinari, oameni cu expertiză reală în integritatea competițiilor, avem un produs tipic al sistemului de plantat oameni pe funcții, ajuns să hotărască asupra unui scandal cu potențiale implicații penale și de protecție a animalelor.

Comisia de 3… devine comisia de 5: când regulamentul se umflă ca să încapă „oamenii potriviți”

Conform normelor, comisia este prevăzută cu 3 membri. Clar. Fix. Nu „3 + prietenii de ocazie”.

Potrivit informațiilor din interior:

• „Nae Alexandri”, aflat în poziția de președinte al comisiei, decide să mărească comisia de la 3 la 5 membri, fără temei legal clar;
• membrii existenți sunt sunați, întrebați dacă „sunt de acord” să fie lărgită comisia deja constituită;
• scopul perceput: introducerea unor noi membri „de-ai casei”, astfel încât votul final să fie sigur în sensul dorit.

Adică, în loc să se aplice regulamentul la litera lui, se modifică pe repede-înainte arhitectura comisiei, exact în momentul în care trebuie judecat refuzul unui test antidoping în cursa Marelui Premiu.

Imagine grotescă:

• art. 95 și 111 din Regulamentul ANARZ cer descalificare și sesizare penală;
• Comisia de Apel se preocupă… să-și schimbe efectiv propria componență numerică, pentru a-și asigura majoritatea „corectă”.

„Stimatu’ de la trap”: dopaj, interese și motorină din „gurile rele”

În centrul scandalului: proprietarul calului câștigător, prezentat în interior ca „Stimatu’” – personaj despre care mai multe surse din lumea trapului afirmă că:

• nu este la prima abatere privind dopajul cailor;
• în trecut, s-ar fi folosit de schimbări de proprietar (ex. cazul calului NELSTROM) pentru a „dilua urmele” în fața testelor antidoping;
• ar fi exercitat presiuni și amenințări asupra comisiilor, fără să fie serios sancționat.

Și, „bonus”:
„gurile rele” din târg îl leagă de un antrepozit fiscal suspect, din care motorina ar ajunge „prin interpusi” către RATP/TCE – afirmații care, chiar prezentate ca zvonuri, conturează o umbrelă de influență economică ce face ca un simplu regulament sportiv să pară o glumă proastă pe fundal.

Important: acestea sunt relatări și acuzații vehiculate în spațiul intern al hipodromului și în mediul local, nu hotărâri definitive ale vreunei instanțe. Dar exact astfel de „legături” percepute fac ca decizia comisiei – care îl menajează la capitolul titlu și descalificare – să miroasă a favoritism și complicitate, nu a aplicare obiectivă a regulilor.

„Toți caii de pe podium au fost drogați!” – când președintele Federației spală rufele direct în public

Anterior, într-o relatare anterioară, era atribuită președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, o declarație șoc:

„Mă lupt cu acest flagel de ani de zile! Este extrem de greu să-l eradichez! Toți caii de pe podium au fost drogați! Este inuman, este inadmisibil!”

Dacă această afirmație este corect reprodusă, avem:

• o recunoaștere din vârf că dopajul la trap este un flagel, nu o excepție;
• o situație în care chiar președintele Federației admite că podiumul este „contaminat”.

În acest context, faptul că, în cazul VULEJIE STI:

• refuzul antidoping nu produce descalificare,
• ci doar o suspendare temporară,
• iar trofeul rămâne neatins,

transformă regulamentul ANARZ într-un simplu PDF decorativ pe site, citat frumos în hotărâri și încălcat în practică „la scenă deschisă”.

Opinia separată din Hotărârea 2: doi membri spun pe față „TREBUIA DESCALIFICAT!”

Hotararea 2- final

În Hotărârea nr. 2 a Comisiei de Apel CSM Ploiești (document oficial):

• decizia finală este luată cu majoritate;
• există o opinie separată (formulată de membrii Turcea Petrica și Popescu Cătălin – vezi paginile 9–12 ale documentului), care spune clar:

1. Refuzul recoltării probelor pentru antidoping este dovedit prin procesul-verbal și procesele verbale de recoltare;
2. Conform art. 111 din Regulamentul ANARZ, acest refuz atrage descalificarea calului;
3. Orice altă soluție (doar amendă, doar suspendare) nu respectă regulamentul;
4. Situația are și implicații de protecție a animalelor și de drept penal, fiind incidente prevederile Legii 205/2004 privind protecția animalelor și obligația de sesizare a organelor de urmărire penală (art. 95.3 din regulament);
5. Se cere expres:
   • descalificarea calului VULEJIE STI din cursa Marele Premiu de Trap;
   • anularea rezultatului și adaptarea clasamentului;
   • evidențierea faptului că neaplicarea acestor prevederi contravine integrității competiției.

Cu alte cuvinte, chiar în interiorul comisiei există oameni care spun negru pe alb:

„Refuzul antidoping + păstrarea titlului = încălcarea regulamentului și lovitură dată credibilității sportului.”

Majoritatea, însă, a mers pe formula comodă: suspendare 60 zile + amendă, dar fără atingerea trofeului.

Copiii din tribune: curs intensiv de „Regulamentul e opțional”

Proiectul „Prahova Tips & Tricks” vinde Hipodromul Ploiești ca locul ideal pentru „experiențe memorabile pentru toată familia”.
Experiența reală pentru copiii din tribune:

• vezi un cal câștigător refuzând să fie testat antidoping;
• afli că există un regulament strict (ANARZ, art. 95 și 111), dar că poate fi „adaptat”;
• constați că titlul se păstrează chiar dacă refuzi controlul;
• mai auzi pe surse că „toți caii de pe podium au fost drogați”;
• și citești apoi că Poliția Animalelor și organele penale ar trebui, teoretic, sesizate.

Lecția de morală livrată pe viu:

• regulile sunt pentru pliante, nu pentru aplicare;
• dacă ești suficient de „important”, testul antidoping devine opțional;
• „fair-play”-ul există doar în comunicate și discursuri festive.

De la „Tips & Tricks” turistice la „Tips & Tricks” pentru fraudă sportivă

Dacă s-ar aplica măcar standardul minim de normalitate, situația VULEJIE STI + „Stimatu’” + „Nae & comisia umflată” ar impune:

1. Reanalizarea oficială a hotărârii prin care calul a fost lăsat să-și păstreze titlul;
2. Aplicarea integrală a Regulamentului ANARZ:
   • descalificare,
   • sancțiuni financiare,
   • interdicții de acces pe hipodrom;
3. Sesizarea organelor de urmărire penală, în baza art. 95 și art. 95.3, pentru:
   • refuzul recoltării probelor;
   • eventuale fraude sportive;
   • posibile rele tratamente aplicate animalelor;
4. Acțiunea fermă a Poliției Animalelor:
   • controale,
   • analize ale substanțelor administrate cailor,
   • verificarea tuturor celor care manipulează aceste „tratate” chimice.

În loc de asta, avem:

• o sancțiune improvizată (suspendare 60 zile pentru cal și proprietar, fără temei solid și fără descalificare);
• o comisie care se umflă de la 3 la 5, în mijlocul scandalului;
• un președinte de comisie fără specializare în domeniu, dar cu istoric politic consistent, care „dirijează” interpretarea regulamentului;
• zvonuri persistente despre interese paralele în motorină și rețele de influență.

Concluzie: Hipodromul Ploiești – de la „bijuterie turistică” la caz de manual pentru procurori

Hipodromul Ploiești riscă să rămână în istorie nu ca atracția-vedetă din „Ținutul Vinului”, ci ca studiu de caz despre:

• cum se refuză testele antidoping fără pierderea titlului;
• cum se suspendă calul, dar se salvează trofeul;
• cum se umflă comisiile după nevoi;
• cum se transformă un regulament clar (ANARZ, art. 95 și 111) într-o simplă recomandare decorativă;
• cum protecția animalelor și integritatea sportului sunt sacrificate pe altarul „stimabililor” cu influență.

Pentru turiștii ademeniți de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar fi cinstit să se adauge, în mic, dar clar:

„…și, din când în când, un tur prin culisele unde caii refuză antidoping, regulamentul se rescrie din pix, iar comisiile se măresc cât să încapă toți oamenii ‘buni’.”

Aici nu mai e loc de marketing.
Este loc de anchetă, de răspundere și de penal. Vom recveni. (Cristina T.).

„Secret de serviciu”: cum se calculează, de fapt, sporul pentru condiții grele

În Ministerul Afacerilor Interne, adevărata artă nu e prinderea infractorilor, ci jonglatul cu salariile propriilor polițiști. Sindicatul Diamantul dezvăluie „marele secret de serviciu”: formula de calcul pentru sporul de condiții grele, cunoscut popular drept „sporul de antenă”.

Formula oficială, folosită în aplicația MAISal, este:

SPOR LUNAR = salariul de funcție de referință din decembrie 2018 x 10% x numărul de ore efectiv lucrate în condiții grele / numărul normal de ore al lunii

Pe fluturașul de salariu, acest drept apare la rubrica „Sporuri, indemnizații”, sub denumirea „condiții grele și toxic”. Adică, în timp ce lucrezi în condiții grele, sporul tău se calculează după un salariu învechit, prăfuit și ținut în viață printr-o ultraactivare de acte abrogate, după cum explică Sindicatul Diamantul.

Baza „istorică”: decembrie 2018, luna în care timpul s-a oprit pentru MAI

Sindicatul Diamantul ia drept etalon un polițist, agent în cadrul DGPMB, și demontează, cu exemple concrete, cum arată jaful „legal” ambalat în tabele și aplicații:

• salariul de funcție din decembrie 2018 este baza istorică folosită de MAISal,
  nu salariul de funcție actual;
• 10% reprezintă procentul sporului;
• orele normale ale lunii = numărul de zile lucrătoare x 8 ore;
• orele efectiv lucrate = doar orele în care persoana a lucrat efectiv în condițiile pentru care se acordă sporul.

Ce NU intră, după DGPMB, la „ore efectiv lucrate”:

• concediile de odihnă,
• concediile medicale,
• cursurile,
• orice alt tip de absență.

Cu alte cuvinte, sporul pentru condiții grele dispare fix când tu nu ești la serviciu pentru că ești bolnav sau în concediu, deși condițiile alea grele rămân în fișa postului și în organigramă.

Exemplul 1 – iunie 2021: spor de condiții grele „la ofertă”

Datele, conform explicațiilor oferite de Sindicatul Diamantul:

• salariul de funcție de referință (decembrie 2018): 2.889 lei;
• 20 de zile lucrătoare;
• 160 de ore normale;
• 96 de ore efectiv lucrate;
• procentul sporului: 10%.

Calculul oficial:

2.889 lei x 10% x 96 ore / 160 ore = 173,34 lei

Rezultatul plătit:

173 lei

Adică, jumătate de lună în condiții grele, jumătate de spor. Formula e clară, doar că baza e ținută în 2018, nu în prezent.

Exemplul 2 – august 2021: când chiar muncești, primești „maximumul” din 2018

Datele:

• salariul de funcție de referință: 2.889 lei;
• 22 de zile lucrătoare;
• 176 de ore normale;
• 176 de ore efectiv lucrate.

Calculul:

2.889 lei x 10% x 176 ore / 176 ore = 288,90 lei

Pentru că polițistul a lucrat toate orele normale ale lunii, primește întregul cuantum de 10% din baza istorică.

Rezultatul plătit:

289 lei

Dacă ai muncit tot, primești TOT… dar tot din salariul de funcție înghețat în decembrie 2018, nu din ce ai astăzi în statul de plată.

Exemplul 3 – ianuarie 2026: trei zile de lucru, o șesime de spor

Datele, potrivit Sindicatului Diamantul:

• salariul de funcție de referință folosit de MAISal: 2.738 lei;
• 18 zile lucrătoare;
• 144 de ore normale;
• 24 de ore efectiv lucrate.

Calculul:

2.738 lei x 10% x 24 ore / 144 ore = 45,63 lei

Rezultatul, după rotunjire:

46 lei

De ce atât de puțin?
Pentru că polițistul a avut doar 24 de ore efectiv lucrate, adică trei zile de lucru.

• 24 ore = o șesime din cele 144 de ore normale ale lunii.

Dacă ar fi lucrat întreaga lună, sporul ar fi fost:

2.738 lei x 10% = 273,80 lei

Dar, pentru că a lucrat doar o șesime din timp, a primit o șesime din spor:

273,80 lei x 24 / 144 = 45,63 lei → 46 lei după rotunjire.

Matematica e corectă. Problema e că baza de calcul rămâne captivă în trecut, iar polițistul trage azi pentru sume calculate ieri.

Exemplul 4 – iunie 2026: două realități paralele în același stat de plată

Datele, așa cum le prezintă Sindicatul Diamantul:

• baza istorică: 2.856 lei;
• 21 de zile lucrătoare;
• 168 de ore normale;
• 168 de ore efectiv lucrate;
• salariul de funcție actual: 5.805 lei.

Calculul sporului, după regula MAISal:

2.856 lei x 10% x 168 / 168 = 285,60 lei

Pentru că orele efectiv lucrate = orele normale, formula se simplifică:

2.856 lei x 10% = 285,60 lei

După rotunjire:

286 lei

Dacă sporul ar fi fost calculat la salariul de funcție actual de 5.805 lei, ar fi rezultat:

5.805 lei x 10% = 580,50 lei

Diferența?

• spor plătit: 286 lei;
• spor calculat la salariul actual: ≈ 581 lei;
• aproximativ 295 lei pierduți într-o singură lună.

Aceasta este, explică Sindicatul Diamantul, „legătura indirectă” păstrată cu vechea valoare de referință sectorială de 197,3387 lei, formal abrogată, dar resuscitată prin baza salarială istorică din decembrie 2018.

De ce tot teatrul ăsta? Pentru că „secret de serviciu”

După cum arată explicit Emil Păscuț, SPR Diamantul, problema nu este doar formula în sine, ci secretizarea întregului mecanism:

• o mână de indivizi din aparatul central al MAI, în frunte cu conducerea financiară, nu vor ca polițiștii să știe cum li se calculează drepturile;
• cu cât știi mai puțin, cu atât pui mai puține întrebări, faci mai puține comparații cu alte categorii profesionale și generezi mai puține nemulțumiri;
• „secretul de serviciu” devine scut pentru cei care greșesc (sau manipulează) calculul drepturilor salariale.

Un exemplu concret dat de Sindicatul Diamantul: refuzul de a plăti sporul de condiții grele în perioadele de concediu, deși:

• sindicatul a obținut zeci de hotărâri judecătorești definitive în favoarea a peste 1000 de membri;
• unora dintre polițiști li se plătește acum acest drept și în concediu, în baza acelor hotărâri;
• altora, aflați în situații similare, nu li se acordă nimic.

Rezultatul? Haos controlat: drepturi salariale plătite discreționar, în funcție de cine a avut curaj (și bani) să dea MAI în judecată.

„Frauda” protejată de parafa „secret”

Sindicatul Diamantul arată cu degetul nu doar spre lipsa de transparență, ci spre ceva mai grav: frauda mascată sub „secret de serviciu”.

• momentele în care sunteți înșelați în drepturile voastre salariale sunt acoperite tot de „secret”;
• elita aparatului central care vă taie, ajustează și ciuntește sporurile nu vrea ca voi să știți când și cum sunteți furați;
• „Prostul (ignorantul) este fericit. Chiorul este împărat în țara orbilor.” – concluzia amară trasă explicit de Emil Păscuț.

Cei care au acceptat fără opoziție:

• secretizarea OMAI S/7/2018,
• lipsa totală de transparență la salarizare,

nu au apărat interesele polițiștilor, ci pe ale aparatului central, spune răspicat SPR Diamantul.

„Formula” nu e secretă. Secret e jaf-ul cu bază istorică

Emil Păscuț explică limpede:

• formula în sine nu e secretă – a putut fi dedusă din acte individuale de salarizare și, în final, a fost recunoscută expres de DGPMB în răspunsurile transmise;
• ceea ce se ascunde cu grijă este „mecanismul prin care o bază salarială istorică, mult mai mică decât salariul de funcție actual, întemeiată pe ultraactivarea unor norme abrogate, continuă să fie folosită” la calculul drepturilor.

Pe românește: tu lucrezi azi, dar ești plătit după un stat de plată învechit, ținut artificial în viață, pentru ca sporurile să rămână cât mai mici.

„Salariul de excelență”, „sporul de antenă” și aceeași echipă de „fraudatori”

În post-scriptum, Emil Păscuț (SPR Diamantul) le amintește polițiștilor de episodul „salariului de excelență” din 2024:

• până să apară explicațiile publice oferite de Diamantul,
  polițiștii erau păgubiți, iar alții din aparatul central – protejați de același „secret de serviciu” – erau perfect fericiți;
• după sutele de procese câștigate de cei care au înțeles că au fost păcăliți, situația s-a schimbat parțial:
  – au apărut beneficiari fericiți,
  – dar „echipa fraudatorilor” a rămas pe poziții, ocupându-se de alte „optimizări”, cum ar fi neplata sporului de condiții grele pe perioada concediilor.

Concluzia pe care Sindicatul Diamantul o pune pe masă, fără menajamente:

• nu trăiți o problemă accidentală de calcul,
• trăiți un sistem pus la punct ca să vă plătească mai puțin decât vi se cuvine, folosind „secretul de serviciu” pe post de perdea de fum.

Asta trebuie să înțelegeți. (Cristina T.).