Deși forțele armate americane și strategii militari de top au recunoscut de multă vreme extinderea domeniilor de război – de la terestru, maritim și aerian la spațiu și realitatea virtuală a cyber-spațiului – acest concept lărgit de confruntare modernă nu mai este suficient. Ultimele 12 luni de conflicte armate globale au demonstrat fără echivoc că Statele Unite trebuie să adopte o nouă paradigmă de gândire, „Al Șaselea Domeniu”, dacă dorește să își apere cu succes interesele pe termen scurt și lung.

Ce este „al saselea domeniu”? Un război fără granițe geografice

„Al Șaselea Domeniu” nu este definit de geografie, ci de o nouă formă de conflict. Aici, autonomia și sistemele în rețea permit unor dispozitive electronice de consum de mii de dolari să distrugă sisteme de armament convenționale de milioane. Apărările construite pentru conflicte de tip „unu-la-unu” se dovedesc ineficiente. Asimetria fundamentală a acestui nou domeniu necesită mai mult decât tehnologie inovatoare; ea cere o expertiză în securitatea națională care să opereze la viteza Silicon Valley și o tehnologie bazată pe hardware definit de software, actualizată rapid cu cod capabil să se extindă și să evolueze la fel de repede ca orice amenințare. Companii de tip „Neo-Primes”, precum Epirus, care îmbină experiența giganților din apărare cu finanțarea de capital de risc, agilitatea corporativă și iterația rapidă a sistemelor specifice Silicon Valley, sunt construite anume pentru acest nou tip de război.

Lecții dure din conflictele actuale: „Pânza de păianjen” și realitatea dronelor

Nevoia de a se concentra pe „Al Șaselea Domeniu” a fost ilustrată dramatic pe 1 iunie 2025, în timpul Zilei Aviației de Transport Militar a Rusiei. Într-o operațiune denumită „Pânza de Păianjen”, serviciile de securitate ucrainene au executat un atac coordonat fără precedent cu drone, adânc în teritoriul rus. Operațiunea a vizat patru baze aeriene strategice și a lovit peste 40 de aeronave de mare valoare, o parte semnificativă a flotei de bombardiere cu rază lungă de acțiune a Moscovei, reprezentând 34% din platformele de livrare a rachetelor de croazieră strategice ale Rusiei.

Peste 150 de drone mici de atac, introduse clandestin în Rusia, au ocolit pur și simplu apărarea aeriană a țării. Dirijat printr-o combinație de control uman la distanță cu elemente de autonomie și funcționalitate asistată de inteligență artificială, atacul uimitor a manifestat ceea ce Andy Lowery, CEO al Epirus, numește „cyber fizic” – o nouă amenințare asimetrică ce seamănă cu un atac cibernetic transpus în realitatea fizică, care a luat Rusia complet prin surprindere. Asemenea unui software malițios ce copleșește sistemele IT în timpul unui atac cibernetic DDoS, amenințările robotice și autonome din „Al Șaselea Domeniu” atacă în roi și suprasaturează sistemele de apărare fizică, construite pentru angajamente liniare unu-la-unu și prost pregătite pentru a combate atacuri asimetrice.

Chiar și înainte de „Pânza de Păianjen”, exploatările dronelor israeliene „Rising and Roaring Lion” și răspunsul iranian bazat pe drone la Operațiunea Epic Fury au evidențiat principiul fundamental al „Al Șaselea Domeniu”: amenințarea sistemelor asimetrice, robotice și din ce în ce mai autonome care iluminează cerul nopții, traversează uscatul, plutesc pe mări și transmit date de țintire de la active spațiale. Această imagine este ceea ce îl ține treaz pe Lowery și pe mulți profesioniști în securitatea națională: spectrul atacurilor saturate în roi asupra teritoriului american.

Provocarea „unu-la-mulți”: Ineficiența apărării clasice

„Al Șaselea Domeniu” este un spațiu de luptă în evoluție, definit nu de geografie, ci de noi tehnologii și efectele lor și, la rândul lor, de noi tactici, tehnici și proceduri utilizate de strategi militari. El postulează atacuri masate, robotice, asimetrice și progresiv mai autonome în toate domeniile, similare atacurilor cibernetice care suprasaturează și copleșesc apărările virtuale. Exploatările din „Al Șaselea Domeniu” sunt, totuși, și cinetice, similare „atacului cibernetic fizic” descris anterior.

Sistemele de apărare actuale nu sunt construite pentru a se apăra împotriva „cyber fizic” saturant. Aceste apărări tradiționale „unu-la-unu” duc lipsă de capacitate de foc suficientă, capacitate de comandă-control și economii de scară pentru a face față masei, vitezei și complexității atacurilor din „Al Șaselea Domeniu”. Să luăm în considerare că China produce anual milioane de drone aeriene – majoritatea la nivel mondial în 2025 – cu companii precum DJI reprezentând aproape 70% din piața globală de drone comerciale și de agrement. Sectorul de drone comerciale și militare al țării este proiectat să depășească 11 miliarde de dolari până la sfârșitul anului 2025. China vinde UAS tactice în Orientul Mijlociu, Pakistan, Africa și Asia și susține efortul de război al Rusiei în Ucraina, furnizând componente critice pentru a-și crește producția de drone. În 2024, Rusia și-a crescut producția de UAS cu rază lungă de acțiune de la 15.000 la peste 30.000, alături de 2 milioane de drone tactice mici. Mai mult, iranienii sunt capabili să producă mii de UAS Shahed 131/136 lunar.

Îndreptată împotriva unor ținte vulnerabile, o mică parte din aceste totaluri globale este suficientă pentru a copleși puținele sisteme defensive aflate în prezent în țară. Și aceste cifre nu includ populațiile de drone terestre și maritime în rapidă expansiune. Provocarea de asimetrie prezentată Occidentului de roiurile masate de drone aeriene a fost evidentă pentru observatori profesioniști și publici. În septembrie, Danemarca și Norvegia au fost nevoite să-și închidă principalele aeroporturi din cauza suspiciunilor de observare a unor drone rusești, afectând aproximativ 20.000 de pasageri. În octombrie, aeroportul din München, Germania, s-a închis de două ori ca răspuns la observarea unor drone neidentificate, afectând aproximativ 10.000 de pasageri. În Orientul Mijlociu, dronele ieftine au forțat deja închiderea temporară a uneia dintre cele mai mari ambasade americane din Bagdad, cu atacuri în interiorul complexului. În primele zile de după Operațiunea Epic Fury, dronele de atac unidirecțional iraniene au distrus cel puțin un radar AN/TPY-2 THAAD american în Iordania și au avariat grav alte sisteme de senzori cu rază lungă de acțiune din Qatar și Golf, orbind porțiuni ale rețelei regionale de apărare antirachetă la costul unor muniții relativ ieftine.

Aceste valuri de atacuri cu drone au loc într-un moment în care mii de drone FPV confirmate, inclusiv drone cu fibră optică, sunt utilizate de cartelurile mexicane – o amenințare transfrontalieră care va fi greu de oprit atât din perspectiva asimetriei, cât și a războiului electronic.

Soluția: O nouă mentalitate și tehnologie anti-roi

Înfrângerea amenințărilor asimetrice din „Al Șaselea Domeniu” necesită un răspuns tehnic, tactic și strategic de tip „unu-la-mulți”. Acesta include arhitecturi de apărare pe scară largă, compuse din sisteme stratificate de sisteme, activate prin colaborare om-mașină. Conceptul de „război centaur”, în care mașinile gestionează viteza și complexitatea deciziilor, în timp ce oamenii oferă supraveghere strategică și etică, este fundamental pentru doctrina „Al Șaselea Domeniu”.

Atacurile în rețea, autonome și robotice prezintă o provocare majoră, dar sistemele defensive „unu-la-mulți” o pot depăși. Platforma Leonidas, dezvoltată de Epirus, este concepută pentru a doborî roiuri de drone folosind energie HPM (Microunde de Înaltă Putere) la diverse distanțe. Capacitatea sa de tip „unu-la-mulți” este mai precis caracterizată ca Interferență Electromagnetică (EMI): o metodă definită software, de tip „unu-la-mulți”, de neutralizare a roiurilor prin dezactivarea componentelor interne ale dronelor prin impulsuri țintite de energie electromagnetică de înaltă densitate, fără a se baza pe putere de vârf distructivă pentru a distruge fizic sistemele.

Sisteme precum Leonidas, care își imprimă propria asimetrie, vor fi critice pentru a învinge atacurile de saturație electronică. Doctrina „Al Șaselea Domeniu” impune implementarea și conectarea lor, dezvoltarea de arhitecturi care să îmbrățișeze designul modular, scalabil și software-ul cu reconfigurare rapidă. Noua eră va necesita urgență, cicluri de dezvoltare software rapide, centrate pe utilizator și bucle continue de feedback de la operatori.

Nevoia de reformă: Achiziții, organizații și mentori pentru viitor

Faptul că organizația contemporană de achiziții militare și de apărare a Statelor Unite s-a dovedit până acum incapabilă să internalizeze aceste imperative și să le execute, a convins experții că „Al Șaselea Domeniu” necesită mai mult decât o schimbare incrementală. Va fi necesară înființarea unei ramuri complet noi a serviciilor militare sau, cel puțin, a unor birouri de program specializate, construite de la zero pentru acest spațiu de luptă. Marina SUA a fost prima care a făcut o mișcare în această direcție, anunțând capabilitatea operațională inițială a unui nou executiv pentru achiziții de portofoliu pentru sisteme robotice și autonome (PAE RAS), o componentă cheie a planului Forței de Design 2028.

O nouă generație de companii de apărare, construite în jurul designului de produs centrat pe utilizator, nu doar pe contracte de servicii și mentenanță, va domina „Al Șaselea Domeniu”. Aceste „Neo-Primes” emergente, care anticipează amenințările și prototipează în avans față de cerințele formale, prin integrarea cu forțele combatante, pot reuși cu o misiune centrată pe utilizator și pe produs. Ele răspund cererii de capacități, nu cererii programatice, prioritizând livrarea rapidă și continuă de hardware și software noi, relevante, către teren, în detrimentul îndeplinirii cerințelor de program. O schimbare concomitentă în cultura achizițiilor guvernamentale va fi, de asemenea, necesară pentru a face față provocării „Al Șaselea Domeniu”. Această abordare ar presupune un model de achiziții care oglindește dezvoltarea operațiunilor speciale, unde birourile executive de program își unesc personalul cu forțele combatante pentru a obține feedback instantaneu și experiență personală în testarea și implementarea de noi capabilități – un model pe care America l-a folosit cu succes pentru a câștiga cel de-Al Doilea Război Mondial.

Deși „Al Șaselea Domeniu” va necesita o nouă bază industrială, o nouă abordare guvernamentală de achiziții și servicii militare, platformele tradiționale și contractanții primari vechi rămân vitali pentru apărarea națională, descurajare și războiul viitor. Succesul și disponibilitatea lor de a îmbrățișa parteneriate cu „Neo-Primes” sunt vitale pentru sănătatea bazei industriale de apărare și succesul Statelor Unite în „Al Șaselea Domeniu”. Multe dintre reformele propuse sunt incluse în noul Sistem de Achiziții pentru Război al Secretarului de Război Pete Hegseth, care semnalează o adoptare a urgenței în timp de război, o prioritizare a responsabilității și a vitezei în livrarea capabilităților și o demolare a barierelor birocratice care întârzie procesul de achiziții. Hegseth a subliniat că „o soluție de 85 la sută în mâinile forțelor noastre armate astăzi este infinit mai bună decât o soluție de 100 la sută imposibil de realizat, supusă la nesfârșit testării sau așteptând dezvoltări tehnologice suplimentare”.

Miza: „Totul este în joc”

Având în vedere că politica de achiziții în domeniul apărării este din ce în ce mai mult dictată de considerente bugetare, mai degrabă decât de imperativele capabilităților militare, mulți s-ar putea întreba care este costul recunoașterii „Al Șaselea Domeniu” și adoptării unei noi doctrine și infrastructuri pentru a prevala în el. Însă o întrebare mult mai importantă nu poate fi ignorată: Ce este în joc dacă America nu adoptă Doctrina „Al Șaselea Domeniu”?

Răspunsul este categoric: „Totul”, afirmă Andy Lowery. „Democrația occidentală. Însăși modul nostru de viață. Oricare numeți. A pierde această cursă pentru dominanță în „Al Șaselea Domeniu” ar fi echivalent cu situația în care puterile Axei ne-ar fi depășit în cursa pentru bomba atomică. Este fundamental pentru viitorul peisajului geopolitic.” Cuvintele de încheiere ale lui Lowery, deși mai colorate, se aseamănă cu declarațiile recente ale Secretarului Armatei, Dan Driscoll, care a numit dronele „amenințarea vieții umanității”. În viziunea lui Lowery și a companiei Epirus, Secretarul are perfectă dreptate.