Pe fondul unei crize energetice amplificate de incertitudinile geopolitice din Orientul Mijlociu, Europa se repoziționează strategic, iar cărbunele redevine o soluție pragmatică pentru siguranța energetică. În contrast, România pare să se angajeze într-o „bătălie finală” împotriva propriilor capacități de producție pe cărbune, riscând un dezechilibru major în sistem, scrie jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național.

Europa se (re)întoarce la cărbune: Pragmatism vs. obiective verzi

În ultimele săptămâni, o tendință îngrijorătoare, dar revelatoare, a marcat peisajul energetic european. Așa cum subliniază jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național, Germania, un promotor fervent al energiilor regenerabile, a decis să redeschidă și să opereze la capacitate maximă termocentralele pe cărbune. La 18 și 19 martie, peste 30% din producția de energie germană a provenit din această sursă, ajungând chiar la peste 34% în anumite momente. Mai mult, intensitatea carbonului în Germania a depășit chiar și nivelul Poloniei, o țară tradițional dependentă de cărbune, atingând 551 g CO2/kWh pe 19 martie, față de 549 g CO2/kWh în Polonia. Această tendință de creștere a producției pe cărbune este vizibilă și în alte state membre, precum Polonia (peste 52%), Cehia (peste 31%) și Bulgaria (peste 20%).

Fenomenul survine pe fondul unei reduceri drastice a producției de energie pe gaze în aproape toate țările europene, un semnal clar că „robinetul” gazelor se închide pe măsură ce criza din Orientul Mijlociu se acutizează. Această realitate ar trebui să servească drept un avertisment serios pentru autoritățile de la București.

Strategia contradictorie a României: Doar 10% din cărbune în mixul energetic

În timp ce marile economii europene își asigură stabilitatea energetică prin soluții testate, România pare să meargă în direcția opusă. Ziarul Național atrage atenția că țara noastră „nu reușește în niciun fel să se replieze în fața tăvălugului care se va numi criza crizelor.” În prezent, România acoperă, în medie, doar 10-11% din producția de energie din cărbune, o cifră mult sub media europeană a țărilor care își ajustează politicile la realitatea geopolitică.

Producția de energie pe gaze s-a redus drastic și în România, ajungând la doar 10%, comparativ cu 15% în Germania sau 8% în Polonia. Această scădere, combinată cu închiderea iminentă a termocentralelor pe cărbune, riscă să lase România într-o poziție vulnerabilă.

Semnale de alarmă de la INS: Producția scade, importurile cresc

Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică (INS) confirmă tendința îngrijorătoare. În perioada 1 ianuarie – 31 ianuarie 2026, producția internă de energie în România a însumat 1.407,8 mii tone echivalent petrol (tep), înregistrând o scădere de 1,8% față de aceeași perioadă a anului precedent. Concomitent, importurile de energie au crescut cu 6,1%, ajungând la 1.374,9 mii tep. Această evoluție indică o dependență crescândă de surse externe, într-un moment în care stabilitatea regională este fragilă.

În plus, România are și obligații de sprijin energetic față de Republica Moldova (care importă aproape 75% din energie din România) și Ucraina (către care Moldova exportă 47% din această energie), adăugând presiune pe un sistem deja tensionat. La orele de vârf, România ajunge să importe 20% din energie din Bulgaria.

Goluri energetice iminente: Cernavodă și Mintia, sub semnul întrebării

Situația devine critică în contextul programatelor închideri ale termocentralelor pe cărbune, prevăzute pentru 1 aprilie 2026 și 1 august 2026. Aceste decizii vor crea un dezechilibru major. La aceasta se adaugă intrarea în mentenanță a Unității 1 de la Cernavodă, în perioada mai-iulie 2026, o operațiune ce precedă o modernizare și reabilitare care va dura cel puțin trei ani, scoțând din sistem 700 MW.

Posibila înlocuire a acestui deficit ar putea veni de la centrala pe gaze de la Mintia, însă soarta acesteia este încă incertă. Nu se știe dacă va porni anul acesta, iar prețul gazelor și al certificatelor CO2 ar putea determina o funcționare parțială, limitându-i eficiența ca soluție pe termen scurt.

Viziuni ambițioase vs. realitatea dificilă: Pariul pe energia nucleară

În fața acestor provocări, declarațiile oficialilor par să se concentreze pe soluții pe termen lung. Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a afirmat că România își va tripla capacitățile de producție de energie nucleară în următorii 10 ani. Această viziune include construirea unităților 3 și 4 de la Cernavodă, a căror finalizare este anunțată pentru 2030 și 2031, dar care bat pasul pe loc, precum și proiectul reactoarelor modulare de la Doicești, care, conform unor analize, „au șanse zero să se producă vreodată”. Termenul de „10 ani” sugerează că, până în prezent, progresele concrete sunt minime.

Această realitate a fost confirmată și de directorul general al Nuclearelectrica, Cosmin Ghiță, care a subliniat necesitatea accelerării procedurilor administrative pentru proiectele nucleare și tratarea schemelor de sprijin ca investiții strategice, nu simple subvenții. Declarația evidențiază discrepanța dintre declarațiile publice și dificultățile reale de implementare a proiectelor majore, lăsând România într-o postură vulnerabilă în contextul unei crize energetice tot mai profunde.