Operațiunea „Epic Fury” a dezvăluit un nou teatru de război, adesea invizibil pentru ochii publicului: cel spațial. Doi dintre cei mai înalți comandanți militari americani au lăudat rolul „critic” al operațiunilor spațiale în fazele incipiente ale conflictului, dar au refuzat să detalieze exact ce anume face armata americană în acest domeniu secret și ultra-strategic. Sublinierile, totuși, sunt clare: Forța Spațială degradează capacitățile iraniene și protejează forțele americane, operând într-o umbră digitală ce redefinește regulile angajamentului militar.

Culisele intervenției invizibile: Amiralii vorbesc, detaliile trec sub tăcere

Amiralul Brad Cooper, șeful Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), a declarat într-o scurtă adresă video că „superioritatea noastră spațială a fost un factor critic în această luptă”. El a continuat enigmatic: „Nevăzută de lume, Forța Spațială face două lucruri. În primul rând, degradează capacitățile iraniene, și în al doilea rând, ajută la protejarea forțelor americane, și trebuie să mă opresc aici.”

Afirmațiile sale au fost precedate de cele ale generalului Dan Caine, președintele Statului Major Interarme, care, la 2 martie, a menționat rolul vital al Comandamentelor Spațial și Cibernetic ale SUA în primele ore ale războiului. „Primii care au acționat au fost US CYBERCOM și US SPACECOM, suprapunând efecte non-cinetice, perturbând, degradând și orbind capacitatea Iranului de a vedea, comunica și răspunde”, a spus Caine, păstrând la fel de mult mister în jurul detaliilor. Purtătorii de cuvânt ai instituțiilor militare, întrebați ulterior, au invocat „motive de securitate operațională” pentru refuzul de a oferi clarificări.

Dincolo de cortina tăcerii: Războiul electronic și cibernetic

Deși oficialii rămân tăcuți, o serie de experți, inclusiv foști oficiali ai Pentagonului și militari, au dezvăluit pentru presă că afirmațiile comandanților se referă, aproape sigur, la bruierea comunicațiilor prin satelit (SATCOM) ale Iranului și la alte activități de război electronic (EW), alături de operațiuni mai tradiționale de sprijin, cum ar fi avertizarea antirachetă. Acestea sunt misiuni pentru care Forța Spațială și SPACECOM s-au pregătit public de ani de zile.

„Stabilirea ‘superiorității spațiale’ în acest caz înseamnă, în general, bruierea sistemelor SATCOM pe care iranienii le-ar putea folosi”, a explicat un fost oficial spațial al Pentagonului. Aceasta implică, probabil, interferența cu comunicațiile iraniene pe măsură ce acestea călătoresc către și de la stațiile terestre. Todd Harrison de la American Enterprise Institute a subliniat că bruierea prin radiofrecvență (RF) și spoofing-ul (trimiterea de semnale false pentru a confunda un satelit) ar fi „cel mai direct mod pentru Forța Spațială de a degrada capacitatea iraniană”.

Victoria Samson de la Secure World Foundation a interpretat declarația amiralului Cooper ca referindu-se „clar” la operațiuni de „bruiere, spoofing și cibernetice”. „Războiul electronic înseamnă că unitățile militare iraniene au probleme sau nu pot comunica între ele, ceea ce le împiedică capacitatea de a lupta. Spoofing-ul le poate afecta capacitatea de a ști unde se află unitățile lor mobile sau le poate împiedica să știe unde se află unitățile noastre. Probabil că au dificultăți în obținerea imaginilor pentru țintire, evaluarea daunelor de luptă și așa mai departe.”

Țintele din umbră: Sateliții iranieni sub asediu

Iranul, deși dispune de 17 sateliți operați de guvern și operatori comerciali, are o capacitate spațială indigenă limitată. Doar unul, satelitul de observare a Pământului de înaltă rezoluție Khayyam, lansat în 2022, este considerat militar. Experții notează că, deși Iranul primește sprijin imagistic de la Rusia și China, acestea din urmă nu au fost vizate de operațiunile de degradare. Prin urmare, arsenalul invizibil american se concentrează pe incapacitarea propriei infrastructuri spațiale a Iranului.

Diferența crucială: SPACECOM și Forța Spațială

Deși ambele organizații lucrează mână în mână și au roluri în operațiunile de luptă, atribuțiile lor sunt distincte. SPACECOM operează constelațiile de sateliți militari americani – deși Forța Spațială furnizează Gardienii care efectuează aceste operațiuni. Aceste constelații includ Sistemul de Poziționare Globală (GPS) și sateliți de comunicații clasificați, precum și constelații de avertizare/urmărire a rachetelor. SPACECOM este, de asemenea, responsabil pentru utilizarea armelor ofensive bazate pe spațiu, dacă acestea ar fi folosite pentru a ataca sateliți adversari. Forța Spațială, ca ramură militară, este responsabilă pentru organizarea, antrenarea și echiparea tuturor comandamentelor de luptă militare americane, nu doar SPACECOM. Aceasta include integrarea „Gardienilor” în aceste comandamente, sub forma unor „comandamente componente” ale Forței Spațiale, cum ar fi Space Forces-Central, alocat CENTCOM. Aceste componente sunt responsabile pentru operarea sistemelor EW bazate la sol, destinate sateliților adversari.

Arsenalul invizibil: Tehnologiile de contracarare spațială

Forța Spațială dispune de cel puțin trei sisteme diferite de bruiere SATCOM, aflate în diverse stadii de dezvoltare și implementare, toate lucrând prin bruierea legăturilor ascendente SATCOM – adică blocarea semnalelor care emană de la stațiile terestre și furnizează instrucțiuni de operare și alte date sateliților.

1. Sistemul de contracarare a comunicațiilor (CCS): Sistemul original, recunoscut de Forța Spațială, a fost implementat în 2004, iar cea mai recentă actualizare, CCS 10.2, a fost finalizată în 2020. Există 16 unități operaționale, desfășurate cu US European Command, US Africa Command și CENTCOM. Un fost expert al Mitchell Institute a speculat că, dacă CCS ar fi fost folosit în „Epic Fury”, ar fi putut „degrada capacitatea Iranului de a comanda forțe, de a coordona misiuni și de a partaja/transmite date despre lanțul de anihilare”.
2. Meadowlands: O continuare a CCS, dezvoltat de asemenea de L3Harris, Meadowlands se află în teste operaționale din 2025. Este mai ușor, mai mobil și capabil să bruieze pe multiple frecvențe. Spre deosebire de CCS, poate fi operat de la distanță, eliminând necesitatea unei posturi de comandă vulnerabile.
3. Terminalul Modular la Distanță (RMT): Sistemul miniatural RMT a fost transferat Forței Spațiale pentru teste operaționale în decembrie 2024. Acestea sunt concepute nu doar pentru a bruia sateliții SATCOM, ci și pentru a bloca „lanțurile de anihilare” și „legăturile de țintire” ale adversarului, împiedicând recepția informațiilor de la senzori către sateliți și noduri de management al luptei.

Rezultate concrete: Un inamic confuz și paralizat

Generalul-locotenent Dennis Bythewood, comandantul Space Forces-Space, a remarcat că, în general, „capacitățile spațiale tind să fie folosite primele în orice conflict… atunci când ne uităm la războiul electronic, fiind capabili să împiedicăm orice adversar să-și folosească sistemele spațiale în același mod în care am vrea să le folosim pe ale noastre”.

Dacă Secretarul Apărării Pete Hegseth este de crezut, aceste operațiuni funcționează. „Abia pot comunica, cu atât mai puțin coordona. Sunt confuzi; știm asta”, a declarat el într-un briefing, sugerând că războiul tăcut din spațiu a lăsat Iranul într-o ceață operațională densă, schimbând fundamental dinamica conflictului terestru.