Eforturile susținute de majorare a cheltuielilor militare în Europa ar trebui să culmineze cu capacitatea continentului de a prelua rolul principal în propria apărare în aproximativ un deceniu, a declarat astăzi, în fața Comisiei Senatoriale pentru Servicii Armate, generalul Alexus Grynkewich, comandantul Comandamentului European al SUA (EUCOM) și Comandantul Suprem al Forțelor Aliate în Europa (SACEUR) al NATO. Această viziune ambițioasă marchează un punct de inflexiune major în relația transatlantică și în strategia de apărare a continentului.

Un deceniu de transformare: Europa pe proprie răspundere

Generalul Grynkewich a menționat că mai multe națiuni europene sunt aproape sau au atins deja ținta alianței de a aloca 2% din PIB-ul lor pentru apărare. Pe măsură ce tot mai multe țări își sporesc cheltuielile pentru echipamente militare, va dura un timp până când baza industrială autohtonă va putea susține această cerere. „Aș spune că până la sfârșitul acestui deceniu, vor fi făcut progrese mari în această direcție”, a afirmat Grynkewich, răspunzând unei întrebări a senatorului republican Roger Wicker, care a chestionat cât timp le va lua „prietenilor noștri europeni” să „construiască capabilitățile și structura de forțe necesare pentru a-și asuma rolul principal în apărarea convențională a Europei”. Dacă țările europene își mențin ritmul de creștere a cheltuielilor în conformitate cu obiectivele NATO, generalul a estimat că „nu vor fi complet acolo” până în 2030, „dar cu siguranță până în 2035 vor fi”.

Controversa tetragerii SUA: „NATO 3.0” intâmpină rezistență

Această dată ar putea marca un punct de cotitură crucial pentru relația Americii cu NATO, unde SUA a menținut rolul principal atât în descurajarea convențională, cât și nucleară, de la înființarea alianței în 1949. Schimbarea survine pe fondul unei strategii a administrației anterioare de a convinge aliații europeni să cheltuiască mai mult pentru apărarea lor colectivă, astfel încât America să își poată reduce amprenta pe continent și să elibereze resurse pentru alte teatre de operațiuni, precum Indo-Pacific.

Abordarea nu a fost lipsită de controverse. În declarațiile de astăzi, senatorul Wicker, președintele Comisiei Senatoriale pentru Servicii Armate, a respins o viziune de reducere a forțelor americane din Europa, denumită de unii în administrația Trump „NATO 3.0”. Un astfel de pas „ne-ar aduce într-o vulnerabilitate inutilă într-un moment precar”, în condițiile în care invazia Rusiei în Ucraina intră în al cincilea an, a spus Wicker. Din acest motiv, a continuat el, comitetul său a impus „un prag pentru postura militară a SUA în Europa”. Potrivit lui Grynkewich, postura militară a SUA pe continent s-a modificat doar prin retragerea unei echipe de luptă de brigadă la sfârșitul anului trecut – o referință aparentă la o mutare de trupe din România care, potrivit unor oficiali americani, a luat prin surprindere Bucureștiul.

Stăvilarul Rusiei și neîncrederea europeană

Confruntați cu spectrul unei agresiuni rusești ulterioare, mulți lideri europeni au susținut reînarmarea, deși persistă o anumită neîncredere cu privire la angajamentul SUA față de regiune. Țări precum Franța, de exemplu, au discutat despre asumarea unui rol de lider în descurajarea nucleară europeană, deși subiectul nu a fost abordat în timpul audierilor de astăzi. Separat, generalul Grynkewich a declarat că un plan în curs de revizuire a „planului permanent de apărare al NATO pentru apărarea aeriană și antirachetă integrată” ar trebui să fie finalizat în această vară. Este prima rescriere a planului „în decenii”, a precizat generalul.

Logistica pe timp de război: Ruta periculoasă a transporturilor

Alături de Grynkewich, astăzi a depus mărturie și generalul de Forțe Aeriene Randall Reed, comandantul Comandamentului de Transport al SUA (TRANSCOM), care a răspuns la mai multe întrebări despre impactul războiului în curs dintre SUA, Israel și Iran, o operațiune a cărei intensitate depinde strâns de forțele de mobilitate.

Pe fondul îngrijorărilor legate de închiderea Strâmtorii Hormuz din cauza atacurilor iraniene, Reed a recunoscut, într-un dialog cu senatorul democrat de Arizona Mark Kelly, că avariile recente la o navă acoperită de Programul de Securitate pentru Tancuri al Administrației Maritime – una dintre cele doar 10 – pot avea un impact disproporționat din cauza dimensiunii reduse a flotei. Petrolierul, denumit Stena Imperative, a fost lovit pe 2 martie într-un port din Bahrain. (USNI News a raportat că nava fusese anterior închiriată de Comandamentul Militar de Transport Maritim, dar nu se află în prezent sub contract.) Într-o altă serie de întrebări de la senatorul democrat de Michigan Gary Peters, Reed a spus că au existat „perturbări” ale fluxului de trafic comercial, pe care TRANSCOM se bazează masiv pentru a muta provizii. Dar, a adăugat el, firmele „sunt capabile să livreze în puncte sigure”. După aceea, a precizat Reed, TRANSCOM se poate ocupa de restul. În plus, el a menționat că există „alternative” pentru transportul mărfurilor prin Strâmtoarea afectată de conflict.

În ciuda conflictului care prezintă pericole pentru transportatorii comerciali, „Ne putem baza absolut pe ei”, a declarat Reed. Este de remarcat faptul că, deși războiul a dus la o cerere crescândă pentru sisteme de apărare aeriană – inclusiv mutarea unei părți a unei baterii de apărare aeriană THAAD din Coreea de Sud în Orientul Mijlociu – Grynkewich a declarat că nu i s-a cerut să relocheze niciun sistem de apărare aeriană din Europa în scop similar.