Actualitate
Câmpul de luptă al viitorului: Cum războiul electronic și dezinformarea AI paralizează brigăzile americane în deșertul Mojave
Într-un decor arid din deșertul Mojave, la National Training Center (NTC), unde terenul se întinde pe o suprafață cât statul Rhode Island, brigăzile Armatei SUA se confruntă cu o realitate brutală: vulnerabilitatea lor în fața războiului electronic avansat și a dezinformării generate de inteligența artificială. Aici, o Forță Oponentă (OPFOR) permanentă, Regimentul 11 Cavalerie Blindată, supune unitățile în vizită unor teste extreme, folosind gloanțe simulate și, mai ales, bruiaj radio real. Rezultatul este adesea o paralizie comunicațională, care dezvăluie lacune profunde în adaptabilitatea militarilor.
Călcâiul lui Ahile digital: Dependența excesivă de tehnologie
Problema centrală, subliniată de ofițeri și foști ofițeri ai OPFOR, este o dependență excesivă de tehnologia de ultimă generație. Unitățile aflate în misiune duc lipsă de versatilitate tehnică și, chiar mai important, de adaptabilitatea mentală necesară pentru a continua lupta eficient odată ce rețelele lor hi-tech sunt compromise. „Asistăm, în repetate rânduri, la o încredere exagerată în tehnologie,” a declarat căpitanul Jake Thomas, șeful secției de război informațional din cadrul OPFOR.
Vestea bună, totuși, este că forțele OPFOR, în ciuda unui arsenal impresionant de echipamente de război electronic – de la bruiaje portabile la replici ale unor sisteme rusești puternice – nu pot bloca complet comunicațiile unităților. Un upgrade recent al sistemelor tactice prin satelit (TACSAT), implementat la nivel de batalion și mai sus, se dovedește a fi deosebit de rezistent la bruiaj. Chiar și unitățile de eșalon inferior, cu tehnologie mai puțin sofisticată, pot recurge la sisteme de rezervă – sau chiar la rezervă la rezervă – în conformitate cu doctrina armatei, care prevede patru niveluri de redundanță (PACE: Primary, Alternative, Contingency, Emergency).
De la ecran la realitate: provocările planului PACE
Însă adevărata provocare apare atunci când aceste sisteme de rezervă intră în joc. Lipsite de „sclipirile” tehnologice cu care trupele sunt obișnuite, precum hărțile digitale cu actualizări în timp real ale pozițiilor inamice și prietene, soldații sunt forțați să se bazeze pe convorbiri radio zgomotoase sau chat text cu lățime de bandă redusă. Fără instrumentele lor de înaltă tehnologie, comandanții se zbat să țină pasul cu un câmp de luptă în schimbare rapidă, ciclurile de decizie încetinesc, iar subunitățile execută manevre necoordonate, devenind ținte ușoare pentru OPFOR.
Căpitanul Jonathan Maher, fost comandant adjunct al Squadronului Centaur, care controlează majoritatea activelor EW ale OPFOR, a explicat: „Deși planul lor PACE le permite să ocolească o parte din bruiaj… aceste comunicații între eșaloanele superioare și inferioare durează mai mult… Ceea ce, în cele din urmă, creează o reacție mai lentă, oferindu-ne un avantaj tactic.” Căpitanul Ethan Christensen, fostul comandant al Centaurului, a adăugat sec: „Dacă suntem eficienți, succesul nostru se traduce, în general, prin faptul că ei își angajează puterea de luptă în mod fragmentat.”
Războiul psiho-digital: Dezinformarea alimentată de AI
OPFOR folosește multiple metode pentru a perturba comunicațiile unităților și, implicit, psihicul acestora. O tactică preferată este interceptarea frecvențelor radio folosite de dronele unităților în vizită. Operatorii de drone lipsiți de experiență lasă informații vitale vizibile pe ecrane, inclusiv propriile coordonate GPS, permițând OPFOR să lanseze un atac (simulat) de precizie. La un nivel mai sofisticat și mai tulburător, OPFOR utilizează acum inteligența artificială generativă pentru a inunda zona de antrenament cu dezinformare, inclusiv „deepfake-uri” vocale – antrenate pe baza discursurilor publice și ceremoniilor comandanților – care transmit ordine false.
„Am testat-o cu succes aici,” a confirmat colonelul Kevin Black, comandantul Regimentului 11 Cavalerie Blindată, cunoscut oficial ca OPFOR. „De la meme-uri generate de AI, la ordine operaționale generate de AI, manipularea vocii și falsificarea identității cu ajutorul AI.”
Fractura digitală și lecțiile „inamicului”: Necesitatea inițiativei
O parte a problemei rezidă în faptul că ofițerii din armele de luptă – tanchiști sau infanteriști – sunt adesea insuficient familiarizați cu complexitatea și, mai ales, cu vulnerabilitățile sistemelor de comunicații pe care se bazează. Pe de altă parte, specialiștii în comunicații cunosc bine sistemele, dar nu întotdeauna și cum se integrează acestea în planul general de luptă.
„Există cu siguranță această diviziune,” a recunoscut căpitanul Thomas. „Rolul pe care îl îndeplinesc în cadrul Regimentului este esențial de a reduce acest decalaj. Este, cu siguranță, o curbă de învățare abruptă, care chiar și acum îmi dă bătăi de cap.” Practica constantă a OPFOR, cu opt până la zece simulări anuale, este secretul succesului lor. Deși posedă mai multe bruiaje și drone decât o brigadă tipică, ei au mai puține vehicule blindate și alte active convenționale.
Însă lecția crucială pentru întreaga armată, după cum a subliniat colonelul Black, nu este doar despre echipament, ci despre mentalitate și antrenament. „Nu ne bazăm pe [sisteme digitale sofisticate],” a explicat Black. „Împingem [informația] pe mai multe niveluri tot timpul, fie prin rețeaua primară, alternativă, de urgență sau de rezervă, și nu ne încetinește dacă, dintr-o dată, una nu funcționează.” Cheia, afirmă el, este încrederea în subordonați de a-și asuma inițiativa și de a acționa pe loc, fără a aștepta aprobări sau instrucțiuni digitale detaliate. Acest lucru impune ofițerilor de luptă să fie conștienți de starea comunicațiilor și să preia controlul asupra momentului schimbării pe sistemele de rezervă, în loc să delege această decizie tehnicienilor.
„Liderii juniori în care ai avut încredere și pe care i-ai împuternicit de la început sunt, probabil, cei mai buni pe care i-am văzut vreodată la respectarea planului nostru PACE,” a declarat Black cu mândrie. „Comandantul de trupă este cel care ia deciziile, în prima linie… Dacă suntem bruiați, dacă ne pierdem capacitățile tehnice, liderii noștri pot executa în continuare.”
Actualitate
AEVEX preia BlackSea Technologies într-o tranzacție de până la 650 de milioane de dolari
Compania își consolidează poziția pe piața vehiculelor maritime autonome
AEVEX, companie specializată în tehnologii de apărare, a anunțat achiziția firmei BlackSea Technologies, producător de sisteme navale autonome. Valoarea tranzacției ar putea ajunge la 650 de milioane de dolari, iar operațiunea este programată să fie finalizată în luna septembrie.
Prin această preluare, AEVEX urmărește să-și extindă prezența în domeniul vehiculelor de suprafață și subacvatice fără echipaj. Totodată, compania vizează un acces mai larg la contracte și programe derulate de Marina americană, Comandamentul pentru Operații Speciale al Statelor Unite și partenerii aliați.
Tehnologii reunite pentru operațiuni aeriene, maritime și subacvatice
Integrarea celor două companii va permite combinarea unor tehnologii complementare destinate platformelor aeriene, de suprafață și subacvatice.
„BlackSea aduce capabilități maritime excepționale și perfect aliniate din punct de vedere strategic. La fel de important este însă faptul că firma are o cultură axată pe misiune și pe inovație, valori care se află la originea AEVEX”, a declarat Brian Raduenz, fondatorul și președintele executiv al companiei.
BlackSea dezvoltă o navă autonomă testată de Marina SUA
BlackSea Technologies produce Global Autonomous Reconnaissance Craft, cunoscută sub acronimul GARC. Este vorba despre o navă autonomă de mici dimensiuni, cu o lungime de aproximativ 4,9 metri, testată de Marina americană la Naval Base Coronado.
Sistemul este operat de Unmanned Surface Vessel Squadron 3, unitate înființată de Marina SUA în 2024 pentru exploatarea și evaluarea vehiculelor maritime fără echipaj.
GARC face parte din eforturile Statelor Unite de a dezvolta flote autonome capabile să execute misiuni de recunoaștere, supraveghere și sprijin operațional în medii maritime complexe.
AEVEX aduce în portofoliu platforma Mako
AEVEX, cu sediul în Solana Beach, California, dezvoltă la rândul său mai multe sisteme autonome. Printre acestea se numără Mako, un vehicul maritim fără echipaj conceput pentru misiuni de informații, supraveghere și recunoaștere, dar și pentru operațiuni cu efecte cinetice.
Achiziția va reuni portofoliile celor două companii și ar putea accelera dezvoltarea unor soluții autonome pentru misiuni maritime desfășurate în zone contestate sau cu acces limitat.
Tranzacția combină plata în numerar cu acțiuni
Acordul prevede plata a 250 de milioane de dolari în numerar și transferul unor acțiuni ordinare de clasă A ale AEVEX, evaluate la aproximativ 350 de milioane de dolari.
În funcție de îndeplinirea anumitor obiective de performanță, BlackSea ar putea primi suplimentar până la 50 de milioane de dolari.
BlackSea își păstrează obiectivele, dar câștigă capacitate de producție
Directorul executiv al BlackSea Technologies, Bob Pudney, a descris preluarea drept o etapă firească pentru companie. El a subliniat că firma a acumulat experiență în dezvoltarea și utilizarea sistemelor maritime autonome în condiții operaționale reale.
Aceste aplicații au inclus operarea unor flote mixte și misiuni logistice în medii contestate. Potrivit conducerii BlackSea, sprijinul oferit de AEVEX prin capacitatea de producție, infrastructura industrială și ecosistemul de tehnologii autonome va permite extinderea rapidă a soluțiilor deja dezvoltate.
„Misiunea noastră rămâne aceeași, însă capacitatea de a o îndeplini va crește”, a declarat Pudney.
Actualitate
Uvision își extinde prezența în Europa printr-un parteneriat cu compania estoniană Lendurai
Software estonian pentru munițiile rătăcitoare israeliene
Producătorul israelian de muniții rătăcitoare Uvision a încheiat un acord de parteneriat cu firma estoniană Lendurai, specializată în sisteme autonome. În baza înțelegerii, software-ul dezvoltat de compania estoniană va fi integrat pe platformele Uvision destinate unui client NATO care nu a fost identificat.
Acordul, semnat pe 24 septembrie, pare să reprezinte prima confirmare publică a extinderii Uvision pe piața estoniană. Estonia este recunoscută pentru competențele sale în domeniul software și își accelerează eforturile de dezvoltare a unor muniții accesibile, adaptate noilor cerințe de pe câmpul de luptă.
Inteligența artificială, în centrul cooperării
Directorul executiv al Uvision, Ran Gozali, a declarat că autonomia bazată pe inteligență artificială capătă o importanță tot mai mare în gestionarea complexității operațiunilor militare moderne.
Potrivit acestuia, cooperarea cu Lendurai va permite integrarea unor capabilități destinate să răspundă cerințelor în schimbare ale forțelor NATO.
Acordul nu precizează însă dacă software-ul estonian va fi instalat în mod concret pe drona Hero. Uvision produce o gamă largă de muniții rătăcitoare și și-a extins portofoliul în ultimii ani, inclusiv după preluarea companiei israeliene SpearUAV, specializată în sisteme tactice de dimensiuni mai reduse.
Experiența din Ucraina, un argument comercial major
Lendurai produce și un interceptor de drone denumit Accipiter, însă principalul element al parteneriatului îl reprezintă tehnologia software a companiei, în special sistemul Neocortex.
Compania estoniană susține că această soluție a fost testată în condiții reale de luptă în Ucraina. Tehnologia este concepută pentru a oferi capabilități de autonomie și pentru a sprijini procesul de identificare și reacție în medii operaționale complexe.
Directorul Lendurai, Siim Maivel, a declarat că reunirea expertizei companiei sale în domeniul inteligenței artificiale și autonomiei cu sistemele fără pilot dezvoltate de Uvision creează posibilitatea livrării unor soluții adaptate cerințelor operaționale reale.
El a adăugat că parteneriatul ar putea reprezenta baza unei cooperări mai ample în viitor.
Uvision își consolidează poziția pe piața europeană
Compania israeliană acordă o atenție tot mai mare pieței europene. În luna martie, Uvision a anunțat înființarea unei filiale la München, denumită Uvision Europe, menită să coordoneze și să susțină activitățile companiei pe continent.
Estonia, Lituania și Letonia își modernizează rapid forțele armate, pe fondul preocupărilor tot mai mari generate de amenințarea rusă. În acest context, sistemele fără pilot, munițiile rătăcitoare și soluțiile de interceptare a dronelor au devenit priorități pentru statele baltice și pentru aliații lor.
Portofoliul israelian se extinde și în Statele Unite
Uvision urmărește în paralel consolidarea prezenței sale pe piața americană. În octombrie 2025, compania a anunțat un contract estimat la aproape un miliard de dolari, încheiat prin intermediul partenerului american Mistral, pentru furnizarea sistemului Hero-120 armatei Statelor Unite.
În luna iunie, Uvision a prezentat și sistemul de management al luptei Cortex. Soluția este destinată conectării senzorilor cu platformele Hero, Viper și Peregrine, într-o arhitectură menită să îmbunătățească coordonarea dintre mijloacele de observare, comandă și lovire.
Prin acordul cu Lendurai, Uvision își întărește poziția într-un sector în care inteligența artificială, autonomia și munițiile cu cost redus devin componente esențiale ale strategiilor militare occidentale.
Actualitate
Saildrone își extinde producția navală în Europa: noi proiecte în Țările de Jos, Norvegia și Polonia
Compania americană își consolidează prezența pe piața europeană
Saildrone, producător american de nave de suprafață fără echipaj, își extinde operațiunile în Europa și pregătește fabricarea unor sisteme navale în Țările de Jos, Norvegia și Polonia.
Anunțul a fost făcut cu puțin timp înaintea începerii DALO Industry Days, cea mai mare expoziție de apărare din Scandinavia, organizată în Danemarca. Compania americană și-a stabilit la începutul acestui an sediul central pentru operațiunile din Uniunea Europeană în această țară.
Trei proiecte pentru producție și desfășurare rapidă
Saildrone lansează trei proiecte industriale menite să-i crească semnificativ capacitatea de a construi și de a trimite rapid nave autonome în apele europene.
Primul exemplar de 52 de metri din clasa Saildrone Spectre va fi construit la șantierul Van Der Valk din Țările de Jos. În paralel, noua generație a navei Saildrone Surveyor va fi produsă la șantierul Umoe Mandal din Norvegia.
Al treilea proiect este derulat împreună cu furnizorul Southern Spars, cu sediul în Noua Zeelandă. Compania va fabrica în Polonia „aripile” navelor Surveyor — structuri verticale, rigide și de mari dimensiuni, care funcționează asemenea unei vele și asigură propulsia prin utilizarea energiei vântului.
Spectre, cea mai mare și mai rapidă platformă a companiei
Saildrone produce în prezent patru clase de nave de suprafață autonome. Printre acestea se numără Surveyor, cu o lungime de 20 de metri, și Spectre, cea mai mare și mai rapidă platformă dezvoltată până acum de companie.
Saildrone Spectre are 52 de metri lungime și o greutate de aproximativ 250 de tone. Platforma a fost prezentată în luna aprilie și va fi construită în parteneriat cu Lockheed Martin și Fincantieri Marine Group.
Nava este destinată să contribuie la acoperirea unui deficit important în domeniul luptei antisubmarin. Platforma ar urma să atingă viteze de până la 30 de noduri și să poată executa lovituri cinetice. Printre încărcăturile utile avute în vedere se numără două sisteme Lockheed Martin MK-70 Payload Delivery System.
Navele autonome, folosite pentru supraveghere și informații
Navele Saildrone au fost deja utilizate de armata americană în zona Caraibelor și în Pacificul de Est, inclusiv pentru urmărirea unor persoane suspectate de trafic de droguri.
În vara anului 2026, Forțele Armate Daneze au lansat o operațiune de testare desfășurată pe durata mai multor luni, folosind patru nave autonome Saildrone Voyager în apele teritoriale ale Danemarcei.
Misiunea urmărește consolidarea capacităților de supraveghere maritimă și colectare de informații în nordul Europei, într-un context în care statele europene acordă o atenție tot mai mare monitorizării zonelor maritime și utilizării sistemelor fără echipaj.
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova: Agentul‑vopsitor Editoiu Alin – maestru în gropi urbane, fum de esapament și, la final, fum de arhivă
-
Exclusivacum 2 zileM.A.I. – PIXUL LUI BOSS: UNIVERSITATEA DE PROȘTI A POLIȚIEI ROMÂNE
-
Uncategorizedacum 2 zileRâde Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, plătește Ploieștiul: comedia neagră de la TCE Ploiești
-
Exclusivacum o ziOrganigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti: Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, „autobuzul sabotor” – Traseul 39, motoare turate în gol și POS-uri moarte la TCE Ploiești!
-
Exclusivacum 2 zileDosarul Antigrindină – Partea a V‑a – Prahova, aleasă „unitate‑pilot” prin mister de stat. Norocul rachetelor sau blestemul fermierilor?
-
Exclusivacum 3 zileM.A.I. – Tasta 1 pentru lege, tasta 2 pentru nimic: cum semnează un chestor fără să răspundă
-
Exclusivacum 2 zileFlorin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 1: „Directorul care se clatină, dar nu cade”
-
Exclusivacum 3 zileDrona, fibra de sticlă și vameșul jucând de-a legea: când hotărârea judecătorească devine „opțională” la Albița



