Exclusiv
Vărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
Trei crai de la răsărit, aceeași masă, aceeași recepție: rețeaua de apă-blat
Anul de grație 2021. În timp ce cetățenii din Vărbilău încă mai sperau la apă curentă civilizată și la administrație normală, în birourile Primăriei se scria, cu pixul gros, încă o filă din epopeea „Vărbilău – comună administrată ca un SRL de familie & prieteni”.
Documentul pe care Incisiv de Prahova îl are acum în față – procesul-verbal de recepție a rețelei de apă – dezvăluie o scenă de colecție: o parte din comuna Vărbilău beneficiază azi de apă… fără contract semnat cu primăria. Rețea recepționată, populație branșată, dar legalitatea serviciului – pierdută undeva între robinet și pixul din primărie.
Pe hârtie, la recepția lucrării, stau cuminți semnăturile unor personaje care astăzi pozează, fiecare, în salvatorul comunei.
Președinte de comisie: Radu Corina – candidata PMP la Primăria Vărbilău.
Membru: Cărbunaru „Mihal” Vasile – i-au greșit numele în act, dar nu și interesele. Omul care, azi, „defilează” prin comună cu alai de susținători și cere voturi. În ce calitate a stat în comisia de recepție a rețelei de apă? Întrebarea rămâne în aer, răspunsul oficial se lasă așteptat.
Membru: Ion Marius Adrian – candidatul FD la Primărie, omul care promite că „face și drege” pe Facebook, după ce aproape patru ani a fost consilier al viceprimarului.
Întrebare simplă pentru domnul Ion: în tot acest timp, cât ați încălzit scaunul lângă viceprimar, nu ați sesizat că rețeaua de apă are probleme, că recepția e „artistică”, iar oamenii beneficiază de apă fără o situație contractuală clară?
Trei oameni, aceeași comisie, aceeași recepție. Atunci stăteau la aceeași masă și semnau. Azi, se prefac rivali politici. Pe hârtie, dușmani; în documente, colegi de semnătură.
Apă pentru cetățeni, dar nu și pentru lege: Hidro, ținută la poartă
Potrivit informațiilor și documentelor analizate de Incisiv de Prahova, aceiași „trei crai” au o responsabilitate directă în faptul că rețeaua de apă a Vărbilăului nu a fost preluată de operatorul specializat Hidro.
Rețea recepționată, dar cu probleme. Situație contractuală gri, proceduri discutabile, iar în final: o comună prinsă între robinet și birocrație, în timp ce politicienii locali joacă rolul fecioarelor neprihănite, scandalizate brusc de nereguli pe care le-au semnat cu propria mână.
Aceștia sunt oamenii care, peste noapte, au descoperit că „vor binele comunei Vărbilău”. Ieri – parte din sistem. Azi – justițiari de campanie.
Balta, masca balastierei: 65.000 mp pentru „lac de agrement auto”
Dacă apa potabilă se plimbă în regim „pe încredere”, în schimb terenurile comunale sunt tratate cu maximă „creativitate”.
Celebrul proiect prin care se dorea concesionarea a 65.000 de metri pătrați în Coțofenești către o firmă de reparații auto ilustrează perfect modul în care administrația Vărbilău înțelege legea: ca pe un obstacol ce trebuie ocolit, nu respectat.
Firma de reparații auto – aceeași care „mai schimbă o bujie, mai face un lac de agrement” – urma să pună mâna pe un teren uriaș. Potrivit consilierului local Luncă Alexandru Cristinel-Ionuț, cel care a documentat public cazul și a sesizat oficial instituțiile statului, proiectul a fost un festival de încălcări procedurale:
- proiectul NU a fost ținut 30 de zile în consultare publică (obligatoriu pentru acte normative),
- lipsea studiul de oportunitate – baza legală pentru orice concesiune,
- terenul a fost trecut în proiect, „prin magie administrativă”, din extravilan în intravilan,
- doamna secretară a recunoscut ulterior „greșeala”, mulțumind consilierului că „se uită pe proiecte”,
- soluția găsită de administrație? „Să schimbăm titlul proiectului” – nu să corectăm fondul, ci să cosmetizăm forma.
Acesta nu mai este management defectuos, ci simulare de legalitate.
Plângere prealabilă: când un singur consilier joacă rolul instituțiilor absentate
Pe 30.10.2025, Consiliul Local Vărbilău adoptă HCL nr. 102, legată de această concesiune. Pe 30.10.2025, administrația mai face un pas în direcția transformării comunei în moșie.
În 2026, consilierul local Luncă Alexandru Cristinel-Ionuț transmite o plângere prealabilă privind nelegalitatea HCL 102, către:
- Prefectura Prahova,
- Primăria Vărbilău – autoritatea care a emis actul.
Prefectura reacționează prompt, confirmând înregistrarea în câteva minute și declanșând procedura de analiză a legalității. Primăria este obligată să răspundă oficial, iar dacă vicierea de procedură se confirmă, hotărârea poate fi revocată sau anulată.
Consilierul Luncă – spre deosebire de „trei crai” de pe procesul-verbal de apă – își asumă în scris, cu nume și semnătură, un demers pentru:
- transparență,
- respectarea legii,
- corectitudine administrativă.
Nu prin lozinci goale, ci printr-o plângere prealabilă, prin sesizarea Prefecturii și prin documente transmise oficial.
De la trotuare cu ADN de Cărbunaru la balastiere „piscicole”: schema generală confirmată
Dezvăluirile publicate anterior de Incisiv de Prahova despre „Primăria Vărbilău – SRL-ul familiei Cărbunaru” nu mai sunt simple investigații jurnalistice; devin capitole dintr-un dosar complet, în care noile documente și acțiuni confirmă tiparul:
- trotuare turnate cu beton de la stația firmei mamei primarului,
- lucrări supraevaluate sau decontate fără a fi realizate integral, conform Curții de Conturi,
- balastiere mascate în „iazuri piscicole” care nu există,
- licitații cu terenuri împinse înainte fără avize de mediu, de la Apele Române, de la ANRN sau de la Rezervele Statului,
- un „vechi primar” care conduce din umbră, cu acces la arhivă și influență asupra deciziilor.
Acum, peste toate, se adaugă:
- rețeaua de apă recepționată de o comisie în care apar trei actuali candidați,
- concesionarea a 65.000 mp către o firmă de reparații auto, împachetată în proiect cu vicii clare de procedură, contestate oficial.
Toate aceste noi dovezi întăresc ceea ce Incisiv de Prahova scrie de luni de zile: la Vărbilău, banul public, patrimoniul comunei și serviciile de utilitate publică sunt tratate ca o afacere privată, în care legea se negociază, iar documentele se „aranjează”.
Rivali doar pe afiș, colegi de semnătură în documente
În fața cetățenilor, aceiași oameni vin astăzi cu discursul standard: „noi vrem binele comunei, ceilalți sunt problema”.
Documentele îi contrazic brutal.
- Au stat în comisii împreună.
- Au recepționat lucrări împreună.
- Au validat, prin semnătură, situații care astăzi afectează direct cetățenii (rețea de apă blocată, Hidro ținută la distanță).
Pe hârtie, par adversari politici. În realitate, sunt coproprietari morali ai haosului administrativ.
Vărbilău – locul unde documentele vorbesc mai tare decât promisiunile
Plângerea prealabilă depusă la Prefectură, procesul-verbal de recepție a rețelei de apă, rapoartele Curții de Conturi, proiectul de concesiune pentru cei 65.000 mp din Coțofenești: toate acestea nu mai lasă loc de interpretări comode.
- Nu mai este vorba doar de „erori administrative”,
- Nu mai este doar „neatenție” sau „greșeală de redactare”,
- Este un model de guvernare locală în care legea este cosmetizată, iar interesul public – sacrificat.
Incisiv de Prahova a documentat, în articolele anterioare, legăturile de familie, firmele de casă, „băieții deștepți” ai balastierelor și trotuarelor (aici), (aici), etc.
Noile documente confirmă, punct cu punct, acest tablou:
- comisii populate de candidați care acum se declară „soluția de schimbare”,
- proiecte de concesiune împinse înainte cu prețul încălcării procedurilor,
- un consilier local care, singur împotriva mașinăriei locale, este nevoit să facă ceea ce ar fi trebuit să facă, de la început, o administrație responsabilă.
Concluzie: râsul amar nu mai ajunge
Vărbilăul nu este doar o comună cu peisaj frumos. Este un manual viu despre cum arată administrația când se transformă în SRL de familie, iar politica locală devine un teatru ieftin, în care aceiași actori își schimbă doar costumele.
În timp ce unii se plimbă prin sat cu alaiul după ei, cerând voturi și vorbind despre „binele comunei”, documentele pe care Incisiv de Prahova le prezintă arată altceva:
- rețele de apă recepționate dubios,
- terenuri uriașe aproape să ajungă la firme prietene,
- balastiere mascate în „lacuri de agrement”,
- și o administrație care încearcă să acopere viciile de fond prin „schimbări de titlu” și explicații tardive.
Restul – promisiuni, sloganuri, selfie-uri – e zgomot de fond.
Actele, însă, rămân. Și spun, negru pe alb, cine a fost unde, cine a semnat ce, cine a tăcut când trebuia să vorbească și cine vorbește azi, după ce a semnat ieri.
Incisiv de Prahova va continua să publice documente, nume și fapte. Pentru că, la Vărbilău, adevărata problemă nu e cine promite mai frumos, ci cine a transformat, ani la rând, comuna într-o afacere de familie cu apă fără contract și balastieră cu binecuvântare administrativă. (Cerasela N.).
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă el
Olimpia nu mai e sală de sport, e sală de expoziție a eșecului la salubritate
Sala Sporturilor Olimpia, situată pe strada Mărășești- Ploiesti, azi, 17.05.2026, orele 16.00
Sala Sporturilor „Olimpia”, de pe strada Mărășești din Ploiești, ar trebui să fie templul mișcării, al fair-play-ului și al respectului pentru comunitate. În realitate, zona arată ca un decor de antrenament pentru echipa națională de aruncat gunoiul „pe lângă coș”.
Imaginea din jurul sălii spune tot: un coș de gunoi verde, singur, copleșit, iar pe jos – ambalaje, pahare, resturi de mâncare, șervețele îmbibate, cutii, de parcă orașul și-ar fi făcut încălzirea la capitolul nesimțire, nu la capitolul sport.
Banca din apropiere veghează scena ca un martor mut la falimentul unui oraș care plătește „ca la lux” (după cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova privind tarifele la salubritate), dar trăiește – vizual, olfactiv și moral – ca la groapa de gunoi.
De la „Olimpia” la „Coșimia”: coșul stă în picioare, dar logica administrației e la pământ
Fotografia e simplă și devastatoare:
- coșul e gol sau aproape gol;
- gunoiul e pe jos, în jur;
- iar aleea, într-un oraș care se laudă cu „strategii” și „contracte”, arată ca o intrare laterală la un tomberon, nu la o sală de sport.
Aici se vede, fără raport de audit și fără tabele stufoase, „rezultatul final” al combinației letale dintre:
- tarife la salubritate stabilite ca la cazinou, după cum a arătat Incisiv de Prahova în analiza despre Bin Go Solutions;
- administrație locală paralizată;
- cetățeni obișnuiți să arunce „un pic pe lângă”, că „nu se vede”.
Ce nu se vede în poză, dar se simte la fiecare factură: ploieșteanul plătește, oficial, pentru un serviciu de salubritate care, în teren, se traduce prin mizerie „de patrimoniu” lângă una dintre cele mai cunoscute locații sportive ale orașului.
„Ruletă Bin Go”: tarife premium, peisaj de ligă inferioară
În timp ce la facturi se joacă fin cu zecimale și diferențe de câțiva lei pe persoană între casă, bloc și chiar bloc vs. bloc, realitatea de lângă Sala Sporturilor „Olimpia” e brutal de simplă:
- gunoaiele sunt „la comun”;
- peisajul e „standard”: ambalaje aruncate pe jos, resturi împrăștiate, coș umilit de propria inutilitate;
- singurul element „personalizat” rămâne suma de plată de pe factură.
Același operator, același oraș, același tip de deșeu, dar, după cum arăta Incisiv de Prahova, tarife diferite – 23,73 lei, 24,51 lei, 25,95 lei/persoană. În schimb, la Sala „Olimpia”, tariful psihologic e unic: „bătaie de joc inclusă”.
Când pui alături:
- mormanele de gunoi dintre blocuri,
- tarifele „coafate” din listele de întreținere,
- și acum imaginea de pe strada Mărășești, lângă Sala Sporturilor,
tabolul e clar: Ploieștiul a reușit performanța de a transforma întreg orașul într-o sală uriașă de sport pentru gândaci, șobolani și bacterii.
Olimpia „disciplinei” administrative: primarul tace, coșul „vorbește” în mizerie
Primarul, altădată extrem de vocal pe tema „jafului din salubritate”, a ajuns acum să privească același film în reluare, dar cu sonorul dat la zero.
În timp ce Incisiv de Prahova documentează în rapoarte și analize modul în care s-au scurs bani pe tarife, bunuri de retur și contracte, administrația locală oferă, la Sala Sporturilor, o demonstrație practică de:
- lipsă de control;
- lipsă de întreținere a spațiilor publice;
- lipsă de rușine.
Sala „Olimpia” ar fi trebuit să fie un reper vizual al orașului. A devenit, prin mizeria tolerată lângă ea, un panou publicitar al eșecului comun: instituții + operator + parte dintre cetățeni.
Campioni la aruncat pe jos, codași la bun simț
Nu poți da vina doar pe Bin Go pentru farfuriile de plastic, paharele și resturile alimentare vărsate sub ochii coșului de gunoi. Acolo e și:
- nesimțirea unor ploieșteni care aruncă intenționat pe jos;
- absența patrulelor de control;
- indiferența autorităților care nu înțeleg că o sală de sport murdară la exterior trimite un mesaj clar la interior: „nu există reguli, doar improvizație”.
În loc ca „Olimpia” să fie locul în care copiii învață despre disciplină, respect și ordine, aceștia trec pe lângă munți de mizerie și învață, involuntar, lecția reală a orașului:
- gunoiul se aruncă pe jos, că „oricum nu pățești nimic”;
- tarifele cresc, dar spațiile publice decad;
- nimeni nu răspunde pentru nimic.
Ploiești – orașul în care sala de sport arată ca un vestiar după meciul cu bunul simț
Imaginea de pe strada Mărășești nu e un accident, e o concluzie.
Concluzia anilor în care:
- tarifele la gunoi au fost jonglate ca fisele pe masa de ruletă;
- bunurile de retur au dispărut „în ceață”;
- administrația a preferat comunicate în loc de controale;
- iar o parte din cetățeni au acceptat să trăiască printre gunoaie, atâta timp cât coșul „nu le vorbește”.
Sala Sporturilor „Olimpia”, simbol al mișcării, a fost transformată într-un fundal perfect pentru un oraș blocat într-o mocirlă de neglijență și aroganță administrativă.
Concluzie: la Ploiești, sportul oficial e „aruncatul la coș… pe lângă coș”
Până când Primăria Ploiești, ADI Prahova și operatorul de salubritate nu vor fi obligați să explice, la leu și la imagine, de ce:
- ploieșteanul plătește tarife „de oraș civilizat”;
- dar primește, la Sala Olimpia și nu numai, peisaje „de mahala abandonată”;
Ploieștiul va rămâne capitala unui singur tip de performanță:
- performanța de a transforma fiecare coș de gunoi într-un monument al neputinței,
- și fiecare sală de sport într-o vitrină rușinoasă a bătaiei de joc față de cetățeni.
Olimpia nu mai e doar o sală. E diagnoza unui oraș care continuă să înoate în gunoi, dar se laudă că face „înot de performanță” în acte și strategii.
Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
SRL Dică & Asociații: La I.P.J. Constanța, legea se aplică doar cu „bon de ordine” de la jupânul serviciului
SRL IPJ Constanța: Legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la jupânii cu epoleți
Constanța, tărâmul unde marea se întâlnește cu cerul și unde logica polițienească se îneacă oficial la mal sub greutatea unor epoleți care se cred patroni de tarabă. Într-o demonstrație de forță a absurdului, Serviciul Siguranță Transporturi din cadrul IPJ Constanța a fost transformat, prin pixul unui șefuleț, într-un fel de club privat unde legea intră doar dacă este pe lista de invitați a „conducerii”.
Comisarul Dică și „biletul de voie”: Cum să pui legea în lanțuri pentru liniștea „sistemului”
Potrivit unor dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Europol, universul polițienesc de la malul mării a fost zguduit de o dispoziție care frizează patologicul administrativ. Se pare că domnul comisar șef Dică Alexandru, marele arhitect al ordinii și liniștii (mai ales a liniștii „prijtenilor”), a decis că polițiștii din subordine sunt prea harnici.
Astfel, a emis o dispoziție scrisă prin care le interzice agenților să aplice legea rutieră în afara intervalelor și locurilor stabilite de domnia sa. Practic, dacă un polițist vede un pericol public pe șosea, acesta trebuie să stea în poziție de drepți și să ceară „aprobare” pentru a-și face meseria. Oare ce urmează, domnule Dică? Cerere cu timbru fiscal pentru a sufla în etilotest?
Filtre birocratice pentru „pile”: Sindicatul Sidepol confirmă dictatura „camarilei”
În timp ce drumurile sunt pline de vitezomani, „geniile” de la SST Constanța par mai preocupate să ridice scuturi de protecție deasupra cui trebuie. Sursa citată, Sindicatul Sidepol, dar și colegii de la Europol, ridică o întrebare legitimă: nu cumva aceste „aprobări” sunt, de fapt, filtre de sortare a victimelor?
Republica autonomă a sefuleților: La IPJ Constanța, legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la stăpânire
Dacă agentul constată o contravenție și trebuie să sune după permisiune, nu cumva la celălalt capăt al firului se verifică dacă „contravenientul” este vreo pilă a sistemului, vreun apropiat al șefului sau vreun membru al „camarilei” de partid și de stat? Este pentru prima dată când vedem o tentativă atât de grosolană de control subiectiv, o condiționare a legii care transformă uniforma de polițist într-un costum de lacheu la curtea „Jupânului” Dică.
Interese de grup și „stenogramele” rușinii: Când poliția devine scut pentru traficul de influență
Această limitare absurdă a atribuțiilor nu este doar o eroare managerială, ci pare să facă parte dintr-un tablou mult mai sinistru. În contextul actual, unde stenogramele scot la iveală cum procurori, oameni de afaceri și polițiști își dau mâna în „frății” obscure, dispoziția de la Constanța miroase a interes de grup.
Sindicatul Europol subliniază gravitatea situației: polițistul este vulnerabilizat și forțat să intre într-un joc periculos de „sunat șeful”. Este o tentativă clară de a anula autonomia agentului, pentru a se asigura că nicio „persoană importantă” nu este deranjată de rigorile Codului Rutier în timp ce se deplasează spre port sau spre vreo vilă de protocol.
Chestorul Mototolea, somnul rațiunii naște monștri cu epolet!
Întrebarea care rămâne este: unde este șeful IPJ Constanța în tot acest circ? Chestorul Mototolea privește cum subordonații săi reinventează statul de drept după bunul plac? Dacă intervenția polițienească se face cu „viza de la Dică”, înseamnă că siguranța cetățeanului a fost scoasă la mezat pentru liniștea „băieților deștepți”.
Domnilor șefuleți, legea (OUG 195/2002 și Legea 218/2002) nu se suspendă prin dispoziții interne de consum propriu. Polițistul nu trebuie să ceară voie să fie polițist. Așteptăm cu interes să vedem dacă mai există vreo urmă de onoare sau dacă IPJ Constanța va rămâne oficial un SRL unde dreptatea se dă pe sub mână, cu aprobarea prealabilă a patronatului. Până atunci, dragi constănțeni, dacă vă oprește poliția, întrebați agentul dacă are „bilet de voie” de la domnul Dică sau dacă a visat și el azi-noapte că are voie să aplice legea! (Cerasela N.).
Transparență cu parafa „Clasificat”
Secretariatul General al Guvernului a scos la transparență un proiect de hotărâre care ar obliga RA-APPS să publice periodic lista completă a imobilelor din administrare și cine le folosește, cu tot cu prețuri și chirii. Sună a revoluție cu fișă tehnică. Dezvăluirea vine de la Sindicatul Diamantul, care întreabă, pe bună dreptate, de ce a trebuit atâta beznă ca să aflăm câți metri pătrați se plimbă pe sub masă.
Vila imperială și poporul curios
Recorder a scos la iveală, în februarie 2024, investigația „Palatul Împăratului” (sursa: Recorder), despre o vilă de 1.200 mp, cu sume vehiculate de 7–9 milioane de euro, pregătită discret pentru o singură familie. Contractul? Ascuns în detaliu prin HG 999/2022, semnată de premierul Nicolae Ciucă — eroul administrativ care pare să fi câștigat mai multe bătălii decât Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș la un loc, cel puțin pe frontul ștampilei „Secret”.
Ministerul Adevărului Incomod — intrare interzisă
Când dai cu lanterna prin instituții unde nu are ce căuta întunericul, găsești, surpriză, avantaje cu circuit închis. MAI nu face excepție. Potrivit Sindicatului Diamantul, refuzurile de a comunica informații publice și de a declasifica acte au acoperit, de prea multe ori, incompetență, abuzuri și privilegii cu nume mic și cheltuieli mari.
Sindicate de decor vs. sindicatul care deranjează
Și mai ustură altceva: „sindicatele reprezentative” care ar fi fost consultate și chipurile de acord cu secretizarea unor ordine ce privesc drepturile și obligațiile polițiștilor. Întrebare simplă, cu ecou mare: de ce te duci la masă ca „reprezentant” ca să pui semnătura pe tăcerea celor pe care îi reprezinți?
Bayraktarul bugetar — zboară doar din fluturaș
Diamantul spune că trage singur să desecretizeze OMAI S7/2018 și contestă criteriile de reducere/sistare a majorării „Bayraktar”, fixate ilegal, zic ei, prin ordin de ministru secret, sub lege și peste bun-simț. Câți pierd bani lunar din cauza acestor criterii făcute la adăpostul clasificat? Probabil mii. Cine se ocupă concret? Întreabă Emil Păscuț de la Sindicatul Diamantul. Răspunsul din sală: ecou.
Intertitlu: Lecție de igienă publică — aerisiți dulapurile! Concluzia e scurtă și taie: acolo unde secretul nu are ce căuta, lumina nu e opțională, e datorie. Iar când HG-urile devin cortine, publicul are dreptul să tragă de sfoară. Sursa investigației privind vila: Recorder. Sursa acuzațiilor privind MAI și ordinele secrete: Sindicatul Diamantul. Restul e liniștea din spatele ușilor închise. Deocamdată. (Cerasela N.).
Olimpia Bin Go: plătești ca la Bingo, trăiești ca la groapa de gunoi
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă...
SRL Dică & Asociații: La I.P.J. Constanța, legea se aplică doar cu „bon de ordine” de la jupânul serviciului
SRL IPJ Constanța: Legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la jupânii cu epoleți Constanța, tărâmul unde marea...
Palatul secretelor la M.A.I. și Bayraktarul pe hârtie: când statul pune lacăt pe lumină
Transparență cu parafa „Clasificat” Secretariatul General al Guvernului a scos la transparență un proiect de hotărâre care ar obliga RA-APPS...
STATUL „BUN PLATNIC” LA JUDECATA DE APOI: CUM SE TOCĂ MILIOANE DE EURO PENTRU A FURA 50 DE EURO DIN BUZUNARUL POLIȚISTULUI
Alchimia financiară de la MAI: Transformarea dreptului legal în praf în ochi și dosare uitate prin sertare În timp ce...
ȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
Decretul de la amvonul Justiției: 6 luni de liniște pentru cei care „mătură” mizeria de sub preșul ANP Într-o mișcare...
DIETA FORȚATĂ A POLIȚISTULUI: CUM SE TOACĂ BANII DE CHIRIE ÎN MALAXORUL BIROCRATIC AL MAI
Sportul național de tocat nervi: Hârtia care călătorește mai greu decât lumina prin județele patriei În timp ce polițistul de...
MASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare
După 26 de ani de „Foarte Bine”, Agentul Rusu a aflat că în Poliția de Frontieră, adevărul se plătește cu...
MAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
În timp ce Ministerul Economiei, păstorit de „neprihănitul” #rezist Irineu Darău, se fardează cu sclipiciul integrității la televizor, în spatele...
Război total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
O campanie de discreditare fără precedent vizează Sindicatul Diamantul, organizația fiind acuzată de „destabilizarea statului de drept” din cauza numeroaselor...
Justiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
Într-o decizie care zguduie temeliile Ministerului Afacerilor Interne, Tribunalul Olt a confirmat, pentru a doua oară, un adevăr crunt: instituțiile...
REPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
Ministerul Economiei, noul cazinou de stat: bagi rude, scoți indemnizații În timp ce noi încă mai credem că economia ține...
PLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
Incisiv de Prahova, din nou cu un pas înainte: „teoria conspirației” s-a transformat în executare silită Ceea ce unii încercau...
Epoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
În timp ce interlopii își văd liniștiți de afaceri, Poliția Prahoveană a descoperit o nouă metodă de „combatere a criminalității”:...
Marea topăială a chestorilor: Frontiera României, condusă cu garanție de 30 de zile ca la pantofii second-hand
În timp ce cetățenii de rând își imaginează că frontierele țării sunt păzite de „stâlpi” de profesionalism, realitatea administrativă din...
Premieră absolută în România și Europa de Est: Incisiv de Prahova lansează „Incisiv Politic”, singurul hub de marketing politic digital profesionist
Inovație fără precedent la orizont: „Incisiv Politic” promite să transforme mediul digital în cel mai puternic motor electoral Peisajul politic...
-
Exclusivacum 5 zile
REPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 2 zile
ȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
-
Exclusivacum 5 zile
Epoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 5 zile
PLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
-
Exclusivacum 4 zile
Justiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
-
Exclusivacum 4 zile
Război total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
-
Exclusivacum 3 zile
MAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
-
Exclusivacum 3 zile
MASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare