Anchete
EXPLOZIV/Un avertisment pentru Colegiul CNSAS
Am stat mult la îndoială dacă să scriu aceste rînduri. O fac mai ales pentru că mă interesează mai mult soarta Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție la nașterea (și supraviețuirea) căreia am contribuit, alături de regretatul Constantin Ticu Dumitrescu, adevăratul ei părinte, decît propriul confort de a nu mă expune și mai mult, într-un scandal în care numele meu a fost deja vehiculat.
Situația în care a fost recent pusă instituția relevă cîteva aspecte care trebuie semnalate. Chiar dacă îmi voi atrage din nou acuzații, așa cum s-a întîmplat cînd numele meu a fost, pentru cîteva zile, vehiculat pe lista candidaților la Colegiu din partea ALDE. Dar pînă la urmă ALDE n-a mai avut loc și scandalul ”Oprea” s-a stins. Pentru a lăsa loc însă altuia, inspirat de același autor al șirului de dezvăluiri din revista ”22”, Mădălin Hodor, cu privire la așa-zisa calitate de colaborator al Securității a lui Ion Aurel Pop, proaspăt ales președinte al Academiei Române.
Față de amploarea acestei din urmă ”bombe”, articolul în ceea ce mă privește (”Tu ești Marius Oprea?”, 22, 18 martie a.c.) pare o simplă petardă. În articolul care mă incriminează se cere, pentru cei ce nu l-au citit, să se treacă la un protest civic menit să împiedice accederea mea în Colegiul CNSAS, funcție cu care sunt socotit incompatibil moral pentru că, în urmă cu șapte ani, aş fi luat apărarea într-un proces cu CNSAS unui fost ofițer de securitate din Brașov. Pe care nu neg că îl cunoșteam – era (fusese și înainte și a mai fost și după proces) secretar al primăriei din oraș, îl știam din vremea în care am fost consilier local, dar și dinainte). Atacurile la care am fost supus în urma faptului că am fost citat ca martor în acel proces ar trebui să facă pe oricine să se întrebe dacă a meritat ce am făcut. În ceea ce mă privește, am spus despre Nicolae Paraschiv adevărul pe care îl ştiam. Am răspuns întrebărilor instanţei în primul rînd pentru că el a fost, ani de zile, unul dintre extrem de puținii (adică trei) ofițeri de securitate care mi-au oferit, fără să ceară ceva în schimb, informații (într-o epocă în care CNSAS-ul părea, ca instituție, un vis îndepărtat) despre ”bucătăria internă” și modul de funcționare a Securității, ceea ce m-a ajutat în elaborarea tezei de doctorat, despre istoria Securității.
Am susținut teza de doctorat (prima pe acest subiect) la Universitatea București în 2002, sub îndrumarea regretatului academician Dinu C. Giurescu – și acesta ”executat” la un moment dat drept ”colaborator al Securității”, fără să se ia în considerare deloc cît s-a împotrivit, de fapt, politicii de demolare a Bucureștiului în ultimii ani ai lui Ceaușescu și ce preț a plătit pentru aceasta. O altă tristă poveste din istoria CNSAS, care se repetă acum. Urmând parcă același scenariu. I-am luat și domniei sale apărarea public, la vremea respectivă. Iar recenta sa plecare dintre noi, cît și amintirea celor ce i s-au întîmplat cu prilejul altor dezvăluiri de la CNSAS m-au determinat să las la o parte confortul tăcerii și să scriu aceste rînduri.
Mădălin Hodor a publicat lista sa cu cei ”200 de colaboratori” ai Securității în ziua de 12 aprilie a.c., la o săptămînă după alegerea d-lui Ion Aurel Pop în fruntea Academiei Române. Din textul însoțitor, reiese că publicarea listei a fost întîrziată de colegii săi din CNSAS de la Cercetare, care au anonimizat, în prima instanță, copia primită de acesta după originalul listei – el reușind să primească, însă, o alta cu datele în clar, cînd colegii săi de la invesitigații au fost de serviciu la ”dat cu tuș” pe documente. Deci, de fapt, lista care îl incrimina pe actualul președinte al Academiei Române drept colaborator al Securității, fără nicio altă dovadă suplimentară, ar fi trebuit să apară cu o săptămînă înainte – pe 5 aprilie, exact în ziua alegerilor la Academia Română. Nici în cazul meu, nici în cazul domnului Pop nu putem vorbi de coincidențe, întrucît scopul urmărit de autorul articolelor este explicit exprimat de acesta.
Mă onorează că am fost pus pe același prag cu Ion Aurel Pop și că, pentru unii, sînt un pericol la fel de mare ca el. A cărui ascensiune trebuia oprită – în cazul său, nu s-a reușit. În cazul meu, a făcut-o PSD-ul și nu preconizata manifestație publică de protest, pe care Mădălin Hodor căuta să o organizeze, prin intermediul revistei 22 și publicarea articolului ”Tu ești Marius Oprea?”
Nu trebuie ignorat că fapta lui Mădălin Hodor (curajoasă, în fond, dar inconștientă) are caracterul unui abuz în serviciu (și știu ce vorbesc, pentru că știu foarte bine ce prevede legea care organizează funcționarea CNSAS, deoarece am scris-o) şi are conotații penale. Dar asta nu e problema mea, ci a Colegiului CNSAS. Eu doar mă întreb de unde au pornit cele două atacuri, croite după același scenariu.
Cred că este vorba de o manipulare politică a instituției și aici aș vrea să atrag atenția, prin acest avertisment adresat public Colegiului CNSAS.
Articolele lui Mădălin Hodor au apărut în revista ”22”, editată de Grupul pentru Dialog Social. În opinia mea, din diferite motive, Grupul de Dialog Social a încercat (şi a reuşit, din nefericire pentru istoria sa) o aliniere politică, pe care nu o declară, dar care este vizibilă și în revistă. Personal, în 20 ianuarie 2014 mi-am dat demisia din GDS, din două motive, pentru că, după cum scriam în acea demisie publică, ”nu doresc să fiu parte a unui grup de monolog politic și să cauționez moral Grupul de Dialog Social, ca agent electoral nedeclarat”. Se întîmpla în ”epoca de aur” a ”băsismului”. Al doilea motiv era protestul meu față de decizia GDS de a i se acorda premiul ”grupului” pe anul 2014 d-nei Germina Nagîț, pe atunci (și pînă recent) fiind la CNSAS șefa lui Mădălin Hodor, la Investigații.
Cred că aici se află punctul de legătură între cele două atacuri – cel la adresa mea și cel la adresa d-lui academician Ion Aurel Pop. Concomitent cu aceste ”dezvăluiri”, doamna Nagîț a intrat în colegiul CNSAS, propusă de Uniunea Salvați România. Dacă am dreptate, această ascensiune, pe fondul scandalului public creat de Mădălin Hodor, ar putea fi într-adevăr primul pas prin care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ar putea deveni, prin controlul și influența exercitate de doamna Nagîț asupra foștilor colegi din CNSAS, un instrument în lupta politică. Ar fi tragic să se întîmple așa. Averitsmentul meu pornește de la propria pățanie și privește faptul că, chiar dacă doamna Nagîț nu are majoritatea în Colegiu, are de partea ei ani lungi de experiență – nu numai la Investigații, dar și în relațiile oficiale sau nu cu presa.
Așa că, în lipsa unor măsuri lipsite de echivoc din partea Colegiului CNSAS, de repunere în legalitate a funcționării Instituţiei, aștept pe viitor noi ”liste”, noi dezvăluiri și noi puneri la zidul infamiei (unde sigur, prin aceste rînduri, nu-mi voi pierde locul), precizeaza istoricul Marius Oprea, într-o postare pe Facebook. (Frone A.).
Anchete
Demisie cu bucluc în DNA: când „pleci” ca să rămâi pe loc
Demisie de formă, funcții beton
Potrivit publicației Lumea Justiției, în Direcția Națională Anticorupție se poartă un nou sport de performanță: demisia care nu te dă afară, ci doar te reașază mai comod în fotoliu. Da, este corect formulat: demisie „în” DNA, nu „din” DNA. Adică nu pleci din instituție, doar te retragi strategic din niște funcții, ca să nu se înțeleagă greșit că ai abandona corabia.
Personajul principal al acestui exercițiu de acrobație administrativă este procuroarea Irina-Adina Popescu, care a decis, cu un gest solemn, să demisioneze din cele două funcții de conducere pe care le deține la DNA. Atenție, doar din funcții, nu și din confortul instituțional.
Două funcții pierdute, o instituție câștigată
Conform dezvăluirilor făcute de Lumea Justiției, Irina-Adina Popescu renunță la postura de șefă a Serviciului de reprezentare la Înalta Curte de Casație și Justiție – funcție obținută prin numire la 19 februarie 2025 – și la cea de adjunctă a Secției judiciare a DNA, secție care are în componență chiar acest Serviciu de reprezentare la ICCJ, unde a fost delegată în 9 octombrie 2024.
Cu alte cuvinte: două funcții jos, statutul în DNA sus. Demisia pare mai degrabă o mică operațiune de rebranding profesional, nu o ieșire onorabilă sau o asumare de răspundere. Într-o țară normală, când auzi de „demisie”, te gândești la plecare, la ruperea colaborării. În România, demisia poate însemna doar „mutarea scaunului mai încolo pe același hol”.
CSM, arbitru la meciul „rămân, dar mă fac că plec”
Secția pentru procurori a CSM urmează să discute acest „mare” gest de demisie marți, 13 septembrie 2026. Zi perfectă: marți 13 – simbolism cât cuprinde. O ședință care, teoretic, ar trebui să clarifice situația, dar care, practic, riscă să fie doar un nou episod de „bifăm procedura și mergem mai departe”.
Așadar, CSM va analiza demisia din două funcții, nu și din sistem. Un fel de „îți luăm ecusonul de VIP, dar rămâi în sală la lojă”. Din exterior, povestea aceasta arată ca o piesă de teatru prost regizată, în care actorii își schimbă costumele, dar rămân același personaj.
Demisia românească: artă, nu act
Cazul Irinei-Adina Popescu, așa cum este relatat de Lumea Justiției, ilustrează perfect modul în care instituțiile românești au transformat demisia într-un exercițiu de imagologie: anunți gestul ferm, lași impresia de responsabilitate, dar ai grijă să nu riști pierderea reală a poziției și influenței.
Demisia nu mai este un act, ci o formă. O mică scenetă pentru public, în care se schimbă titlurile, dar nu și oamenii, se ajustează organigramele, dar nu și reflexele de sistem. Iar când „pleci” doar ca să rămâi, singura concluzie posibilă este că, în anumite instituții, anticorupția e severă doar cu alții – niciodată cu confortul propriu. (Irinel I.).
Anchete
Ploaia ocolește fermele din Arad. Un agricultor ridică semne de întrebare despre sistemul antigrindină
Seceta din Arad pune ferma lui Ronny Trapletti în pragul supraviețuirii
Lipsa precipitațiilor a compromis aproape în totalitate rapița cultivată pe sute de hectare și îl determină pe fermier să își regândească planurile. Trapletti suspectează că sistemele antigrindină ar putea influența ploile, însă această legătură este prezentată ca opinia sa, nu ca un fapt dovedit.
Seceta severă din vestul țării apasă tot mai greu asupra fermierilor de cultură mare. În județul Arad, Ronny Trapletti, care lucrează aproximativ 1.000 de hectare, spune că a trecut printr-o perioadă de trei luni fără precipitații și se teme că pierderile îi vor afecta capacitatea de a continua activitatea.
Potrivit unui articol publicat de Revista Ferma, fermierul caută explicații pentru faptul că, deși norii vin dinspre Ungaria, ploile par să ocolească tot mai des terenurile din zonă. Trapletti consideră că intervențiile antigrindină ar putea avea legătură cu diminuarea precipitațiilor, însă suspiciunea sa nu este prezentată în material drept o concluzie științifică.
Suspiciuni privind sistemele antigrindină
Fermierul afirmă că a consultat hărți cu amplasamentele sistemelor antigrindină și a identificat instalații în vestul țării, inclusiv în apropiere de Nădlac. Pe baza acestor observații și a discuțiilor cu alți agricultori, el spune că ia în calcul posibilitatea ca lansările de rachete să influențeze formarea precipitațiilor în zona sa.
„Am făcut câteva cercetări şi am ajuns la concluzia că este mâna omului”, susține Trapletti, citat de Revista Ferma. El spune că fenomenul l-a preocupat în ultimii doi ani, perioadă în care a observat, în opinia sa, că norii veniți dinspre Ungaria nu mai aduc cantitățile de apă din trecut.
Fermierul ridică și problema priorităților economice: în vreme ce plantațiile pomicole sunt protejate de grindină, culturile de câmp depind de precipitații pentru a se dezvolta. El consideră că impactul acestor intervenții ar trebui analizat și din perspectiva agricultorilor care cultivă cereale și plante tehnice.
Harta infrastructurii sistemului național antigrindină, aflată în subordinea Autorității pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (AASNACP), nu ar fi fost actualizată de mai bine de doi ani, potrivit informațiilor menționate în materialul-sursă. Imaginea hărții este creditată paginii de Facebook a AASNACP.
Trei luni fără ploaie, potrivit fermierului
Dincolo de ipotezele privind sistemele antigrindină, Trapletti descrie o secetă care a afectat direct culturile. El afirmă că, în zona în care lucrează, nu a înregistrat precipitații între 28 februarie și sfârșitul lunii mai.
„Timp de trei luni, nu am avut nici măcar un litru de precipitaţii. Martie, aprilie şi mai!”, spune fermierul, potrivit publicației. Lipsa apei a pus în pericol semănăturile de toamnă și a afectat în mod deosebit rapița.
Rapița a germinat, apoi s-a uscat
Trapletti a însămânțat aproximativ 370 de hectare cu rapiță, mizând și pe prognozele care anunțau precipitații. Pe primele 150 de hectare, spune el, au căzut doar 9 litri de apă pe metru pătrat. Umiditatea a fost suficientă pentru ca semințele să germineze, dar nu și pentru ca plantele să răsară și să supraviețuiască.
Apa ar fi pătruns în sol până la semințe, însă arșița care a urmat a uscat terenul. În aceste condiții, plantele nu au mai reușit să iasă la suprafață. În timp ce unii fermieri din zonă au decis să întoarcă rapița, Trapletti încă speră să salveze o parte din cultură, deși recunoaște că situația este critică.
Planuri schimbate din mers
Presiunea secetei îl determină să își modifice strategia pentru noul sezon. Fermierul ia în calcul să renunțe la culturile de primăvară și să se concentreze pe cele de toamnă: aproximativ 350 de hectare cu rapiță, 300 cu grâu și alte 300 cu orz.
Orzul ar urma să fie introdus pentru prima dată în structura fermei. Decizia este o încercare de diversificare a riscului, într-un an în care fiecare cultură trebuie să contribuie la menținerea activității și la acoperirea obligațiilor financiare.
Costurile și datoriile apasă asupra fermei
Seceta vine după un an agricol dificil, iar pierderile acumulate l-au obligat pe fermier să amâne plăți către furnizorii de inputuri. Reducerea cheltuielilor devine esențială, mai ales atunci când lipsa apei pune sub semnul întrebării eficiența investițiilor în culturi.
Trapletti spune că nu mai vede rostul aplicării unor îngrășăminte complexe în valoare de 4.500 de lei dacă plantele nu au suficientă apă pentru a valorifica aceste inputuri. „Mai încerc un an şi dacă nu iese nimic voi renunţa!”, afirmă fermierul, administrator al societății Agri Loyalty. (Paul D.).
N.R. – Informațiile și declarațiile fermierului au fost preluate și reformulate pe baza articolului publicat de Revista Ferma.
Anchete
Trei candidați, un singur dosar de competență: CSM a ales procurorul pentru cauzele cu magistrați
Trei nume pe listă, un singur „da” la final
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat trei propuneri pentru desemnarea unor procurori care să instrumenteze dosarele ce îi vizează pe magistrați. Trei candidați au intrat în cursă; unul singur a ieșit cu atribuțiile noi în mapă.
Potrivit publicației Lumea Justiției, propunerile i-au vizat pe Gabriel Ionuț Tătar, șeful Secției de urmărire penală de la Parchetul Curții de Apel Cluj, pe George Daniel Dancă, de la Parchetul Curții de Apel Brașov, și pe Constantin Conortos, de la Parchetul Curții de Apel Constanța.
Desemnarea s-a încheiat: Tătar primește competența
Alegerea plenului a fost Gabriel Ionuț Tătar. Acesta va avea competență în dosarele care îi privesc pe magistrații din cadrul tribunalelor, judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea.
Așadar, după analiza celor trei propuneri, CSM a făcut selecția: pentru cauzele din aria stabilită, responsabilitatea revine procurorului desemnat. Dincolo de formula administrativă, miza rămâne una serioasă — instrumentarea dosarelor cu magistrați, fără ca simplul anunț al unei desemnări să țină loc de verdict sau de concluzie asupra vreunui caz. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zileCASA DE PENSII A MAI, KNOCK-OUT LA CURTE: CUM A VRUT SĂ IA BANII UNUI POLIȚIST ȘI A PLECAT CU… CHELTUIELI DE JUDECATĂ
-
Exclusivacum 3 zileStația‑fantomă de la Corlătești își dă arama pe față: „ape uzuale” direct în Pârâul Dâmbu, sub nasul lui Diaconu și al Gărzii de Mediu adormite. Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 4
-
Exclusivacum 3 zileDosarul Antigrindină – Partea a IX‑a – Republica rachetelor antigrindina: cum a fost însămânțată România cu minciuni, plumb și abuz de serviciu
-
Exclusivacum 2 zileCATASTROFELE ECOLOGICE DIN PRAHOVA – Sub ocrotirea directorului–dictator Florin Diaconu (APM Prahova) și a „Gărzii lui” de Mediu – Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 5
-
Exclusivacum 2 zileIncompatibilități cu capul în nisip: Cum pasează M.A.I. cartoful fierbinte către ANI, iar polițiștii din Europol, CEPOL și Frontex stau agățați între două legi și zero răspunsuri
-
Featuredacum 3 zilePULS își alege conducerea și își stabilește direcțiile politice la Alba Iulia – „România are PULS – în țară și în Diaspora”
-
Exclusivacum o ziRepublica sinecurilor unite: Mega-tunul de la IAR Brașov și caracatița politică de la MEAT
-
Exclusivacum o ziDosarul Antigrindină – Partea a X‑a – Republica rachetelor fără autorizație: cum au ajuns Diaconu (APM Prahova) și Garda de Mediu scutul mafiei antigrindină




