Anchete
Strategia Romania 2040 sau Stratagema 20-40? – Comisarul de Prahova
Citeste toate textele scrise de Sebastian Burduja pentru Ziare.com
Dincolo de toate ironiile la adresa spectacolului grotesc cu reminiscente national-comuniste si accente sud-americane, punerea in scena de la Sala Palatului a fost platforma de pe care vataful Romaniei a prefatat planurile sale pentru tara si popor.
Declaratiile de intentie ale lui Liviu Dragnea incep sa devina realitate si, in ciuda unui ambalaj comunicational benign sau cel putin neutru, ele reprezinta de fapt amenintari serioase la adresa democratiei din Romania si a libertatii noastre.
Afirmarea suveranitatii inseamna de fapt o imbatosare periculoasa impotriva Uniunii Europene, la fel cum dezideratul de a stopa defaimarea tarii inseamna, in fapt, o tentativa de a cenzura libera exprimare – visul oricarui autocrat.
Una cate una, promisiunile lui Daddy incep sa capete diverse forme: de proiecte legislative, hotarari de guvern sau, si mai recent, strategii nationale.
Anuntata de asemenea la Congresul PSD, Strategia Romania 2040 va fi realizata de o comisie condusa tocmai de Liviu Dragnea, in calitatea sa de sef al Camerei Deputatilor. De ce? Pentru ca poate.
Guvernul docilei doamne Dancila a publicat deja un proiect de lege privind aceasta strategie, care va deveni „obligatorie” pentru toate cabinetele care i se vor succeda. (Ce-o fi insemnand „obligatoriu” in mintea mai-marilor PSD? Orice lege se poate abroga/ajusta de catre viitoarele guvernari).
Romania 2040 – un orizont garantat Teleorman
Cum, necum, strategia Romania 2040 se vrea a fi instrumentul prin care Liviu Dragnea incearca sa-si impuna viziunea pentru tara – o sistematica teleormanizare, cu sclipiri de consultanti israelieni. Nu este o figura de stil si nici o ironie fata de locuitorii judetului din sudul Romaniei.
Ei nu sunt vinovati, ba din contra, sunt primele victime ale metodei de conducere marca Liviu Dragnea: centralizarea, politizarea, institutionalizarea cumetriilor si mai ales coruptia au facut din Teleorman cel mai sarac judet al tarii, in care insa presedintele PSD si apropiatii sai au prosperat nestingheriti.
Acum, motivat de „succesul” modelului aplicat, vrea sa decida soarta intregii tari pentru urmatorii 22 de ani. Romania 2040 – un orizont garantat Teleorman.
Unele voci din spatiul public gasesc initiativa laudabila. Se invoca vechi obsesii nationale: nevoia unui proiect de tara, creionarea unor directii majore de dezvoltare care sa creeze un consens transpartinic national, cat si necesitatea consultarii tuturor actorilor sociali: de la institutii publice, la Academia Romana, institutii de invatamant superior, sindicate, patronate si organizatii neguvernamentale de profil.
De la Strategia Romania 2040 trebuie sa avem insa asteptari reduse. Cand Liviu Dragnea promite ceva, lucrurile nu sunt niciodata asa cum par. „Reforma” Justitiei inseamna ca el si prietenii sai politici vor sa scape de dosare. „Marirea” salariilor inseamna de fapt mai putini bani in buzunar, mai ales pentru cei saraci si din clasa de mijloc. „Competenta” cadrelor PSD inseamna „imunoglobina”, „privilegeati” si „motostivuitor”. Asa cum si Strategia Romania 2040 este, de fapt, Stratagema 20-40.
Multe vorbe mari vor fi asternute pe hartii lucioase, prin care orgoliul catorva profesori, cercetatori sau ONG-isti – atent selectati – va fi gadilat cu gratie.
Destule deziderate nerealiste, in spiritul tristului Program de guvernare, care nu ia de la nimeni si da la toata lumea, vor fi enuntate la televizor, in cheia „sa fie bine, ca sa nu fie rau”. Per total, o noua irosire de timp, bani publici si cerneala.
Am vazut filmul asta prost de prea multe ori pana acum.
Romania nu duce lipsa de strategii
Ba, din contra, sufera de o inflatie in acest domeniu. Sunt peste 300 de strategii de dezvoltare – da, trei sute, ati citit bine. Cand totul e strategic, nimic nu este, de fapt, important si nimic nu se face.
Mai mult, calitatea documentelor strategice este extrem de slaba. Strategiile din Romania nu au o viziune clara, nu au obiective SMART (specifice, masurabile, accesibile, relevante si incadrate in timp), nu au planuri de investitii si bugete aferente multianuale, nu au o lista de proiecte clasificate in functie de criterii clare si obiective.
Strategiile nu trebuie sa fie niste insiruiri aleatorii de aspiratii, asa cum isi imagineaza diversi capitani de judet. Ele au rol de structurare si prioritizare ale unor obiective, precum si de identificare a modalitatilor de realizare si ale resurselor necesare. Este nevoie de o corelare pe mai multe dimensiuni: intre niveluri administrative (local-regional-national, ideal de jos in sus); intre sectoare (de ex., intre infrastructura de transport si cea de mediu); intre paliere – cadrul strategic, programele de investitii aferente, proiectele finantate.
Coordonarea lipseste cu desavarsire in Romania de azi, iar asta se vede la tot pasul. De aceea, se sparg drumurile proaspat asfaltate pentru a se lucra la reteaua de apa si canalizare. De aceea, se finanteaza de la bugetul de stat prin infamul PNDL lucrari eligibile pentru fonduri europene (sigur, aici sunt si alte cauze mai mult sau mai putin subtile). De aceea, nu mai exista nicio corelare intre sistemul de educatie si piata muncii.
Asadar, inainte sa viseze la o strategie pentru 2040, Romania trebuie sa-si rezolve problemele cu strategiile multe si proaste pe care le are deja.
O noua fumigena
Sa nu fim insa naivi. Pentru PSD, rolul Strategiei Romania 2040 este in primul rand unul comunicational: consultantii platiti cu bani grei ai domnului Dragnea se pricep de minune la confectionarea fumigenelor care iau ochii norodului. Pe langa subiecte precum statul paralel sau comisiile parlamentare de ancheta, tema strategiei Romania 2040 este un pretext foarte bun de mutare a atentiei publice asupra unor subiecte inventate.
Tactica este simpla, dar eficienta: romani, ganditi-va la viitoarea epoca de aur 2040 si uitati de grijile din prezent. Uitati ca 9 compatrioti pleaca din tara in fiecare ora… de bine ce le este. Uitati ca sunt sanse ca 1 din 2 copii de 15 ani din tara asta sa fie analfabeti functional (o spun testele PISA).
Uitati ca in Romania mor de trei ori mai multi copii sub 1 an decat media Uniunii Europene. Uitati ca vi se taie salariile si totul in jur se scumpeste. Candva, dragi romani, o sa traiti bine… (daca veti mai trai pana atunci).
Si, totusi, are nevoie Romania de cateva obiective si proiecte nationale, agreate de toate fortele politice si de societatea civila? Are, mai ales in anul Cenetarului si in ajunul preluarii presedintiei Consiliului UE.
PACT pentru Romania a propus recent un program sub deviza mai multa Europa in Romania, mai multa Romanie in Europa. Dar exemple sunt destule.
De pilda, Irlanda (bun exemplu pentru Romania, la multe capitole) a lansat recent Project Ireland 2040. 10 obiective strategice (de la educatie la conectivitate). Proiecte concrete. Buget pe masura: 116 miliarde de euro. Multe de invatat, daca ar avea cine sa le inteleaga.
Romania ar avea nevoie cu adevarat de un lider
Pentru un astfel de scenariu, Romania ar avea nevoie cu adevarat de un lider, nu de un politruc. Adica cineva care se gandeste la urmatoarele generatii, nu la urmatoarele alegeri. Este insa Liviu Dragnea acest lider al consensului? Tocmai omul care se plange in fiecare zi la televiziunile de casa ca este vanat de statul paralel sau de Soros?
Tocmai omul care a mobilizat intreaga forta a coalitiei de guvernare pentru a se rafui cu sistemul de justitie care l-a condamnat penal pentru frauda electorala? Tocmai omul care a schimbat deja doi prim-ministri pentru ca nu mai raspundeau la comenzi? Tocmai omul care guverneaza dupa principiul „pentru ca putem”? Tocmai omul al carui argument final este mereu: „am castigat alegerile, ne-au votat 3 milioane de romani”.
Dar cu ceilalti ce facem? Tocmai omul care in toate sondajele de opinie are o rata a increderii de 9%?
Poate insa ca tocmai aceasta lipsa a increderii publice l-a determinat pe Liviu Dragnea sa recurga la Stratagema 20-40. Liviu Dragnea a vrut sa fie premierul Romaniei, insa legea nu i-a permis. Asa ca a ajuns premier de facto, prin interpusi, o pozitie poate chiar mai avantajoasa decat cea de premier de jure. Probabil acum isi doreste sa fie si presedinte, insa intentiile de vot ale romanilor nu ii dau sperante prea mari.
Asa ca, prin Stratagema 20-40, spera sa ajunga presedinte de facto. Noi insa speram ca asta sa ramana doar fantezia unui jupan bolnav de putere. Dincolo de fetele plictisite si atmosfera imbacsita de la Sala Palatului, raspunsul romanilor pentru Liviu Dragnea ramane: nu, nu vrem sa fii presedintele nostru.
La acest articol a contribuit si Alin Iliescu, politolog, absolvent al Masterului de Comunicare Politica si Marketing Electoral din cadrul SNSPA si specialist in comunicare new media. Este implicat activ in proiectele de schimbare civica din Romania, iar in prezent ocupa functia de director executiv al Platformei Civice si politice PACT pentru Romania.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Anchete
Unda de soc a reformei pensiilor: Prima demisie a unui magistrat, oficializată de Președintele Nicușor Dan
Reforma sistemului de pensii de serviciu în magistratură începe să producă efecte concrete și ireversibile în organigrama instanțelor din România. După un val de nemulțumiri provocate de noile reglementări legislative, sistemul judiciar înregistrează prima plecare oficială prin demisie direct corelată cu noile condiții de pensionare. Potrivit unei dezvăluiri publicate de Lumea Justiției, magistratul Alin Petrea, o figură proeminentă a Tribunalului Giurgiu, a ales să părăsească roba în semn de răspuns la înăsprirea drastică a criteriilor de retragere din activitate.
Justiția sub asediu legislativ: Pensii diminuate și vârstă de pensionare majorată la 65 de ani
Contextul acestei demisii este unul marcat de tensiuni profunde între puterea politică și corpul magistraților. Noile modificări legislative au redefinit radical parcursul profesional al judecătorilor și procurorilor: pensiile de serviciu au fost diminuate, vârsta de pensionare a fost ridicată pragul de 65 de ani, iar vechimea în muncă necesară a fost majorată la 35 de ani, dintre care cel puțin 25 de ani petrecuți exclusiv în magistratură.
În acest peisaj de incertitudine, demisia judecătorului Alin Petrea, cel care ocupa funcția de șef al Secției Civile a Tribunalului Giurgiu (fiind delegat de la Tribunalul Ilfov), reprezintă, conform publicației citate, primul semnal de alarmă privind riscul unui exod de cadre cu experiență din sistemul judiciar.
Decret prezidențial după o lună de așteptare: Nicușor Dan oficializează plecarea
Deși Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) îi înaintase președintelui Nicușor Dan propunerea de eliberare din funcție încă din data de 26 martie 2026, procedura administrativă la nivelul Palatului Cotroceni a durat aproape o lună. Întârzierea a prelungit starea de incertitudine, însă deznodământul a devenit oficial joi, 16 aprilie 2026.
„Președintele României, Nicușor Dan, a semnat joi, 16 aprilie 2026, decretul privind eliberarea din funcția de judecător a domnului Petrea Alin, judecător la Tribunalul Ilfov, delegat în funcția de președinte al Secției civile a Tribunalului Giurgiu – demisie, la data de 16 aprilie 2026”, a anunțat Administrația Prezidențială prin intermediul unui comunicat oficial.
Un sistem în derivă? Precedentul periculos al demisiilor de onoare
Această primă demisie post-reformă ridică întrebări serioase cu privire la stabilitatea actului de justiție în România. Plecarea unui magistrat cu funcție de conducere dintr-o instanță importantă, în contextul în care mulți alți colegi îndeplinesc deja criteriile de pensionare dar se tem de noile tăieri, ar putea declanșa un efect de domino. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor găsi mecanisme de retenție a profesioniștilor sau dacă magistratura românească se îndreaptă către o criză de personal fără precedent, alimentată de nemulțumirile salariale și de impunerea unor noi standarde de vechime greu de atins. (Irinel I.).
Anchete
Revanșa simbolică de la vârful CSM: Cristina Chiriac, prima întâlnire cu „opozanții” din Secția pentru procurori
Noul Procuror General al României a debutat în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, stând umăr la umăr cu vicepreședintele Bogdan Staicu, cel care i-a avizat negativ numirea la conducerea Ministerului Public.
La doar 24 de ore de la preluarea oficială a mandatului de Procuror General, Cristina Chiriac și-a făcut intrarea în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Dincolo de ordinea de zi tehnică a ședinței, care a vizat reînvestirea judecătoarei ICCJ Simona Marcu la cârma Institutului Național al Magistraturii (INM), miza nevăzută a fost una de ordin diplomatic și de putere. Publicația Lumea Justiției a catalogat momentul drept o „întâlnire de gradul zero”, marcând prima interacțiune oficială a șefei PICCJ cu magistrații care s-au opus public ascensiunii sale.
Sub semnul „avizului negativ”: O vecinătate incomodă
Atmosfera din sala de plen a fost marcată de o ironie a sorții pe care observatorii sistemului judiciar nu au putut-o ignora. Cristina Chiriac s-a așezat la masa discuțiilor chiar lângă vicepreședintele CSM, Bogdan Staicu, unul dintre principalii săi adversari ideologici din timpul procesului de selecție.
Conform analizei publicate de Lumea Justiției, șefa Ministerului Public s-a aflat față în față cu întregul bloc de rezistență din Secția pentru procurori — format din Bogdan Staicu, Daniel Horodniceanu, Claudiu Sandu, Emilia Ion și Cătălina Sîntion. Aceștia sunt membrii care, prin votul lor, au încercat să blocheze numirea lui Chiriac, oferindu-i un aviz negativ care, în final, s-a dovedit a fi doar un obstacol simbolic depășit de decizia politică.
Tăcere strategică și curtoazie de fațadă
Deși revenită în Consiliu „pe cai mari”, din postura de șefă a tuturor procurorilor din România, Cristina Chiriac a ales o strategie a moderației. Pe parcursul ședinței, aceasta nu a avut nicio intervenție publică, preferând să observe dinamica forțelor dintr-un sistem care, cel puțin la nivel declarativ, trebuie să colaboreze pentru buna funcționare a justiției.
În timp ce în spațiul public nu au răzbătut semne de animozitate directă, tensiunea subiacentă rămâne un subiect de speculație pentru mediul juridic. Sursa citată notează că, în ciuda istoricului conflictual legat de avizarea sa, Chiriac a afișat o prezență „agreabilă vizual”, contrastând cu rigiditatea pozițiilor exprimate anterior în cadrul Secției pentru procurori.
Ministerul Public, sub o nouă eră a coabitării forțate
Prezența Cristinei Chiriac în CSM marchează începutul unei perioade complicate de coabitare. Este un test de maturitate pentru instituție: pe de o parte, o șefă de Parchet General care a demonstrat că poate trece peste vetoul colegilor săi, iar pe de altă parte, o Secție de procurori care trebuie să lucreze acum cu persoana căreia i-a contestat competența sau viziunea.
Rămâne de văzut dacă această „pace de fațadă” surprinsă de jurnaliști se va traduce într-o colaborare instituțională reală sau dacă ședințele viitoare vor scoate la iveală fisuri adânci într-un sistem și așa măcinat de orgolii și viziuni divergente. (Irinel I.).
Anchete
Verdict amânat în „războiul” ierarhic: Răsturnare de situație în dosarul disciplinar al procurorului militar Bogdan Pîrlog
Într-o mișcare ce reaprinde controversele în jurul unuia dintre cei mai vocali magistrați din sistem, Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a decis o manevră procedurală neașteptată. Deși ieri, 15 aprilie 2026, era așteptată o pronunțare definitivă în dosarul procurorului militar Bogdan Pîrlog, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar București, verdictul a fost suspendat printr-o repunere pe rol a cauzei.
Manevra de ultim moment: Cererea care a blocat decizia CSM
Potrivit informațiilor dezvăluite de publicația Lumea Justiției, completul de judecată disciplinară ar fi trebuit să tranșeze miercuri dosarul nr. 14/P/2023. Cu toate acestea, magistrații din CSM au decis să redeschidă dezbaterile pentru a pune în discuția părților elementele invocate de procurorul Pîrlog într-o cerere depusă chiar în ajunul pronunțării, pe 14 aprilie.
Prin această decizie, surpriză pentru observatorii sistemului judiciar, următorul termen de judecată a fost fixat abia pentru data de 27 mai 2026. Această amânare prelungește starea de incertitudine juridică asupra acțiunilor procurorului militar, oferindu-i acestuia o nouă fereastră de apărare.
Acuzațiile Inspecției Judiciare: Sfidarea ordinelor ierarhice sub lupă
Miezul acestui dosar, instrumentat de Inspecția Judiciară, vizează o abatere disciplinară prevăzută de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Mai exact, Bogdan Pîrlog este cercetat sub aspectul săvârșirii abaterii prevăzute la art. 271 lit. f, care sancționează „nerespectarea de către procuror a dispozițiilor procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea”.
Cazul ridică semne de întrebare asupra disciplinei în cadrul parchetelor militare și asupra modului în care ordinele administrative sunt interpretate sau ignorate. Dacă acuzațiile se confirmă, procurorul riscă sancțiuni care pot merge de la avertisment până la excluderea din magistratură, într-un context în care activitatea sa a fost marcată constant de conflicte cu vârful ierarhiei judiciare.
Suspans prelungit până în pragul vacanței judiciare
Modul în care este gestionat calendarul procesual a atras comentarii acide în spațiul public. Jurnaliștii de la Lumea Justiției notează, sub o notă ironică, faptul că amânarea până la finalul lunii mai ar putea împinge o eventuală sentință spre toamnă, protejând astfel programul estival al magistratului.
Indiferent dacă rezultatul final va fi o sancțiune dură sau o „spălare” a imaginii procurorului, miza rămâne uriașă pentru autoritatea Consiliului Superior al Magistraturii. Până la termenul din 27 mai, dosarul Pîrlog rămâne o pată de incertitudine pe agenda Secției pentru procurori, într-un an în care integritatea și subordonarea legală sunt teme centrale în justiția română. (Irinel I.).
-
Exclusivacum o ziJUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)
-
Exclusivacum 3 zileMISIUNEA „OARBA” LA NATO/DOCUMENTE: CUM SĂ CUCEREȘTI BRUXELLES-UL CU UN CAZIER „REPUTAȚIONAL” ȘI DOUĂ FUNCȚII ÎN BUZUNAR
-
Exclusivacum 4 zileRăzboi total între IGPR și Sindicatul Europol: Poliția Română denunță o campanie de dezinformare privind concursurile de management
-
Exclusivacum o ziPloieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!
-
Exclusivacum 2 zilePoliția, transformată în agent de asigurări: Proiectul legislativ care pune în pericol siguranța publică pentru a proteja interesele electorale ale primarilor
-
Featuredacum 4 zilePariul de 1,5 trilioane de dolari: Pentagonul forțează limitele Industriei de apărare cu o creștere de 188% a achizițiilor de rachete
-
Ancheteacum 2 zileVerdict amânat în „războiul” ierarhic: Răsturnare de situație în dosarul disciplinar al procurorului militar Bogdan Pîrlog
-
Exclusivacum o ziOspiciul „sărăcește-norul”: Marea pârjoleală de 5.000% și „Agenții 007 ai gliei” care au demascat mafia argintului sub privirile mute ale statului



