Forța Spațială se apropie de finalul planurilor sale de reformă a achizițiilor, concentrându-se pe o „curățenie” meticuloasă a modului în care misiunile se integrează în noua structură de management „pe portofolii” impusă de Pentagon. Generalul-maior Stephen Purdy, executivul interimar pentru achiziții spațiale în cadrul Departamentului Forțelor Aeriene, a declarat recent că, deși Forța Spațială „este deja, într-un fel, organizată pe portofolii,” este imperativă o „curățenie clară în cadrul acestor portofolii.”

Provocarea misiunilor fragmentate

Generalul Purdy a subliniat că, în prezent, aceeași misiune este adesea „împrăștiată în multiple PEO-uri [ofițeri executivi de program],” exemplificând o ineficiență sistemică. Obiectivul central al acestei „curățenii” este consolidarea, pentru a asigura că există un manager de portofoliu real pentru fiecare domeniu de misiune, care să dețină controlul complet asupra tuturor elementelor aferente. Această abordare vizează optimizarea și coerența operațională.

O structură complexă în proces de consolidare

În prezent, Space Systems Command supervizează șase PEO-uri: Combat Power Spațial; Managementul Bătăliei, Comandă, Control și Comunicații; Acces Asigurat la Spațiu; Comunicații Militare și Poziționare, Navigație și Timp; Senzoristica Spațială; și Infrastructura de Testare și Antrenament Operațional. Suplimentar, două unități de achiziții, Agenția de Dezvoltare Spațială (SDA) și Oficiul de Capacități Rapide Spațiale (Space Rapid Capabilities Office), raportează direct generalului Purdy în rolul său interimar de secretar asistent. Purdy anticipează că structura finală nu va fi „dramatic diferită,” evitând adăugarea de noi straturi birocratice, deși detaliile finale sunt încă în curs de elaborare.

Dezbateri fervente și căutarea echilibrului

Procesul de reformă nu a fost lipsit de provocări. Generalul Purdy a dezvăluit că, pe parcursul „săptămânilor de discuții detaliate,” ofițerii executivi de program au avut o „contribuție puternică,” generând „dezbateri aprinse” privind modul în care programele ar trebui să se încadreze în noile birouri ale executivilor de achiziții de portofoliu (PAE). El a recunoscut că propunerile de structuri PAE „au variat enorm” în ultima lună, înainte ca o oarecare stabilitate să se instaleze. Chiar și așa, el a admis că vor exista inevitabil „o mulțime de joncțiuni” („seams”) în organizație, necesitând o gestionare riguroasă a interfețelor.

Viziunea Secretarului Apărării și ritmul accelerat

Discuțiile incipiente, deși încă neoficiale, cu biroul Secretarului Apărării, Pete Hegseth, au vizat progresul Space Force, inclusiv „compromisurile în materie de cerințe [și] compromisurile în materie de flexibilitate bugetară.” Purdy și-a exprimat încrederea că Forța Spațială poate respecta termenele rapide impuse de Secretar, în parte datorită reformelor majore deja întreprinse de serviciu pe cont propriu în ultimul an și în parte datorită dimensiunii relativ reduse a Space Force în comparație cu celelalte ramuri ale armatei.

Marea provocare: Flexibilitatea financiară

Deși există numeroase aspecte ale reformei, Purdy a identificat „flexibilitatea financiară” ca fiind atât cea mai mare oportunitate de „beneficiu,” cât și cea mai mare provocare. El a recunoscut că există „multe interese puternic investite” în alocarea și mișcarea fondurilor, iar obținerea unei flexibilități sporite va necesita „discuții dificile și foarte lungi” cu comunități influente precum managementul financiar, controlorul, Oficiul pentru Evaluarea Costurilor și Programelor (CAPE), Oficiul de Management și Buget al Casei Albe (OMB) și chiar comitetele de alocații din Congres. Pentru Purdy, flexibilitatea financiară este „numărul unu” pe lista sa de dorințe de Crăciun, o recunoaștere a dificultății de a convinge entitățile care „controlează pârghiile finanțării la diferite niveluri” să renunțe la o parte din control.

O nouă etapă în cooperarea militară spațială a fost marcată de recentele manevre comune de succes între sateliții militari francezi și americani, parte a planului de război spațial multinațional al Comandamentului Spațial al SUA, denumit „Operation Olympic Defender”. Aceste exerciții demonstrează o capacitate sporită de răspuns și manevră comună pe orbită, consolidând eforturile aliaților de a descuraja acțiunile ostile în spațiu.

Manevre de proximitate: O nouă frontieră operațională

Operațiunile de Rendezvous și Proximitate (RPO) implică manevrarea a doi sateliți în imediata apropiere, o tehnică esențială cu aplicații variate. De la inspecția și realimentarea sateliților până la reparații complexe sau, în scenarii de conflict, chiar la neutralizarea unui satelit inamic, RPO-urile reprezintă o capabilitate strategică de prim rang. Exercițiul bilateral recent subliniază angajamentul Franței de a efectua operațiuni dinamice și responsabile pentru a-și proteja interesele spațiale. Aceasta a fost a doua astfel de întâlnire între sateliți francezi și americani, dar prima planificată în mod explicit sub egida „Olympic Defender”.

O coaliție în extindere: Miza securității orbitale

Angajamentul comun în domeniul spațial este subliniat de un purtător de cuvânt al Comandamentului Spațial al SUA, care a declarat că aceste operațiuni bilaterale demonstrează nu doar capacitatea coaliției de a planifica și executa misiuni spațiale dinamice, ci și angajamentul ferm de a sta umăr la umăr în apărarea intereselor comune în spațiu. „Operation Olympic Defender”, inițiată de SUA, a primit anul trecut un impuls semnificativ prin alăturarea Franței, alături de alte cinci națiuni aliate: Australia, Canada, Germania, Noua Zeelandă și Regatul Unit. Refinarea tacticilor comune prin planificare, antrenament și execuție de operațiuni combinate este considerată vitală pentru maturizarea acestei forțe multinaționale.

Priviri indiscrete: Dezvăluiri despre sateliții implicați

Deși niciunul dintre partenerii implicați nu a făcut publice detaliile specifice ale sateliților folosiți în aceste RPO-uri, firme independente de monitorizare spațială au oferit perspective intrigante. Conform COMSPOC, o firmă specializată în urmărirea spațială, manevrele anterioare cu Regatul Unit au implicat un satelit american GSSAP (Geosynchronous Space Situational Awareness Program), USA 271, care s-a apropiat la doar 13 kilometri de satelitul britanic de comunicații militare SKYNET 5A.

În ceea ce privește recentul „pas-de-deux” franco-american, COMSPOC indică implicarea unui alt satelit GSSAP, USA 324, și a satelitului francez SYRACUSE 3A. Acestea au executat trei serii de manevre între 11-14 noiembrie, 22-23 noiembrie și 28-29 noiembrie, cu cea mai mică distanță de aproximativ 25,1 kilometri. Observațiile sugerează un rol de lider pentru SYRACUSE 3A, cu USA 324 urmând mișcările cu o întârziere de o zi.

Spre un viitor aliat în spațiu

Oficiali de rang înalt din cadrul Space Force au confirmat existența unor discuții avansate cu alți parteneri din „Olympic Defender” pentru operațiuni similare, indicând o direcție clară spre o integrare operațională sporită. Pe măsură ce „Multinational Force – Operation Olympic Defender” continuă să evolueze într-o echipă operațională integrată, pregătită să răspundă colectiv amenințărilor din domeniu, viitorul securității spațiale pare să fie pavat cu colaborare și inovație militară.

Oficialii de achiziții ai Forțelor Spațiale Americane își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la riscul de a pierde capacitatea de a acorda granturi de cercetare inovatoare pentru IMM-uri (Small Business Innovation Research – SBIR). Soarta acestor programe vitale atârnă de reautorizarea lor de către Congres, o decizie ce ar putea avea implicații majore pentru ritmul inovației spațiale.

Motorul inovației, sub asediu

„Sunt extrem de îngrijorat,” a declarat generalul-maior Stephen Purdy, șeful interimar al achizițiilor spațiale pentru Departamentul Forțelor Aeriene. Granturile SBIR sunt un instrument larg utilizat de Forțele Spațiale pentru a oferi finanțare inițială firmelor comerciale și startup-urilor, al căror număr este în continuă creștere pe piața spațială.

Purdy recunoaște că anumite aspecte ale programului necesită ajustări, însă subliniază că SBIR-urile, alături de programele Strategic Funding Increase (STRATFI) și Tactical Funding Increase (TACFI), „au fost extrem de benefice pentru Forțele Spațiale,” datorită unei „baze industriale uriașe” de companii inovatoare. „Singurul meu mesaj este să nu aruncăm copilul odată cu apa din cadă,” a pledat Purdy.

STRATFI și TACFI au fost concepute de Forțele Aeriene pentru a „puntea prăpastia” pentru firmele mici, facilitând tranziția de la faza a II-a a granturilor SBIR către faza a III-a – un contract care transformă un program dintr-un stadiu incipient în producție efectivă.

Parteneriatul public-privat, în balanță

Purdy a subliniat că SBIR-urile nu doar că aduc „sânge proaspăt și gândire nouă” în dezvoltarea tehnologică, dar sunt de un beneficiu imens și pentru companii, în special pentru startup-urile finanțate de capital de risc, ajutându-le să obțină și să mențină o bază stabilă de finanțare. „Ceea ce se pierde uneori în întreaga discuție despre beneficiile acestui proces este că există o susținere din partea capitalului de risc sau a capitalului privat,” a explicat el. „Dar capitalul de risc și capitalul privat merg doar până la un anumit punct. Ei vor să vadă interes guvernamental… Și se pare că SBIR-urile din Faza a II-a/a III-a, precum și STRATFI și TACFI, sunt percepute de capitalul privat și de risc ca fiind un interes guvernamental.”

„Și de aceea îmi spun: ‘O, Doamne, nu pot pierde această sursă vitală de alimentare’,” a adăugat Purdy, evidențiind rolul esențial al acestor programe în ecosistemul inovației.

Dezbaterea aprinsă din Congres: Calitate vs. cantitate

Kelly Hammett, directorul Biroului de Capacități Rapide Spațiale (Space RCO), a recunoscut că înțelege motivele dezbaterii SBIR din Congres, în contextul discuțiilor privind Actul de Autorizare a Apărării Naționale (NDAA) pentru anul fiscal 2026. Cu toate acestea, el este la fel de preocupat de potențialele efecte negative asupra planurilor programului său.

„Acesta a fost unul dintre aspectele controversate, și eu văd ambele fețe ale monedei. Există cei care spun că ai nevoie de programul SBIR pentru a injecta bani în companii non-tradiționale și a aduce noi actori în portofoliu. Iar criticii spun: ‘Dar ce obținem de la asta?’ Pentru că pragurile de finanțare sunt atât de mici, încât, de obicei, nu obții un produs, ci un studiu,” a explicat Hammett.

Space RCO a abordat această problemă încercând să mărească plafoanele de finanțare pentru premiile SBIR și concentrându-și granturile mici pe produse și capabilități care sunt foarte aproape de a fi gata de lansare.

Sateliți agili: O necesitate strategică, inghețată de impas

Cel puțin una dintre inițiativele biroului este în așteptare din cauza impasului legislativ: o cerere de propuneri (RFP) planificată pentru un nou program ce vizează dezvoltarea de „autobuze” satelitare „agile”, capabile de o manevrabilitate sporită pe orbită, esențială pentru supraveghere și operațiuni de război orbital.

„Am încercat să stimulăm atât interesul industriei în investițiile proprii în cercetare și dezvoltare independentă (IRAD), cât și interesul AFRL (Air Force Research Laboratory) și SpaceWERX pentru maturizarea tehnologică, pentru a construi, dezvolta și a obține un istoric de zbor pentru sisteme care se pot deplasa pe orbită,” a declarat Hammett.

El a explicat că astfel de sateliți extrem de manevrabili „pot efectua recunoaștere în spațiu” și pot furniza informații mult mai rapid decât actuala constelație GSSAP (Geosynchronous Space Situational Awareness Program), care este „nu foarte agilă” și necesită „mult timp pentru a se deplasa în jurul centurii și a observa lucrurile.”

Mai mult, Hammett a subliniat că manevrabilitatea va fi cheia luptei în spațiu. „Trebuie să putem fugi dacă vin răufăcători și trebuie să-i urmărim dacă încercăm să efectuăm operațiuni ofensive în spațiu,” a adăugat el.

Hammett a menționat că Space RCO a organizat în august o zi a industriei, care a servit drept „o curățare a furnizorilor care lucrau la tehnologia de autobuze de acest gen. Și sunt, în mare parte, o mulțime de noi actori; nu sunt principalii contractori tradiționali din apărare. Câțiva dintre ei sunt aici astăzi: K2; Turion.”

K2 Space, cu sediul în California, fondată în 2022, vizează construirea de sateliți foarte mari care pot fi utilizați pe orice orbită, intenționând să lanseze primul său satelit de „mega-clasă” în martie. Turion Space, fondată în 2020, se concentrează pe construirea unei serii de nave spațiale de diferite dimensiuni, numite DROIDs, concepute pentru manevre rapide și/sau de lungă durată, precum și pentru operațiuni de întâlnire și proximitate.

Hammett a explicat că biroul său nu a lansat încă RFP-ul din cauza incertitudinii privind statutul finanțării SBIR și TACFI pentru FY26 și anii următori. Cu toate acestea, el a notat că există un „angajament” din partea AFRL și SpaceWERX de a publica cereri de informații și de a finanța „câteva eforturi STRATFI” dacă și când autorizația SBIR va fi reautorizată. Soarta inovației spațiale americane rămâne, așadar, în mâinile legislatorilor de pe Capitol Hill.