Pe măsură ce discuțiile occidentale pentru un armistițiu în conflictul ruso-ucrainean avansează, atenția strategică se îndreaptă către configurarea unei realități post-încetare a focului. Marea întrebare nu este doar cum va arăta această nouă etapă, ci și cum poate fi ea sustenabilă, având în vedere lecțiile amare ale ultimilor ani. O realitate incomodă se impune: orice acord viitor de încetare a focului nu va opri strategia coercitivă a Rusiei, ci o va metamorfoza. Moscova a demonstrat în repetate rânduri că privește pauzele diplomatice nu ca pe o promisiune de pace, ci ca pe o ocazie de a se reînarma, reorienta și relua presiunea prin alte mijloace.

Marea provocare post-armistițiu: Un „dôme aerian” imperativ

Astfel, întrebarea centrală pentru 2026 și anii următori nu este doar cum să ajutăm Ucraina să se apere astăzi, ci cum să construim o arhitectură robustă de putere aeriană capabilă să descurajeze Rusia pe termen lung. Un astfel de „dôme aerian” protector pentru Ucraina va trebui să funcționeze indiferent de prezența forțelor de menținere a păcii sau a unei posibile zone demilitarizate. Lecțiile din experiențele anterioare cu „poliția aeriană” și „zonele de excludere aeriană” din Acordul de Pace privind Bosnia-Herțegovina sunt cruciale: garanțiile de securitate aeriană pentru Ucraina nu pot fi lente, ambigue sau lipsite de putere.

O abordare eficientă necesită un plan operațional credibil, conceput acum, pentru a nu fi alterat de dorințele Rusiei sau de atitudinile prudente din capitalele occidentale. Modalitatea optimă de a asigura o pace durabilă este crearea unui Comandament Aerian Aliat pentru Ucraina (AAC-U), dotat cu aeronave, resurse, personal și planificatori dedicați. Un astfel de plan trebuie să fie integrat, persistent, rapid în răspuns și adaptat pentru a permite reguli de angajament flexibile, capabile să răspundă la multitudinea de instrumente coercitive și ambigue pe care Rusia le va continua să le utilizeze.

Trei piloni pentru succesul comandamentului aerian aliat

Pentru ca AAC-U să aibă succes, sunt necesare trei elemente fundamentale:

1. Schimbarea paradigmei: Mutarea logicii garanțiilor de putere aeriană către arhitectura reală necesară pentru implementarea acestora.
2. Definirea structurii: Stabilirea exactă a modului în care ar trebui să arate AAC-U.
3. Justificarea viabilității: Explicarea de ce aceste măsuri reprezintă cel mai viabil cadru de descurajare, având în vedere echilibrul de forțe post-2025.

Rațiunea din spatele unui comandament aerian aliat eficace

Punctul de plecare este recunoașterea naturii câmpului de luptă post-armistițiu. Până în 2026, Rusia se va baza probabil și mai mult pe lovituri de la distanță, rachete de croazieră cu rază lungă, drone, saturație de război electronic și sondaje neregulate ale spațiului aerian deasupra Ucrainei și a statelor membre NATO. Aceste tactici se vor accelera, nu se vor diminua, după o eventuală înțelegere. Rusia va testa timpii de răspuns, determinarea aliaților și regulile de angajament; dacă Moscova va presupune că traversarea unei granițe cu aeronave de atac și drone va genera dezbateri, și nu un răspuns ferm, va exploata această lacună strategică.

Prin urmare, un AAC-U eficient va necesita un comandament și control aliat puternic. În prezent, eforturile de asistență pentru securitate sunt impresionante, dar rămân fragmentate. Ucraina primește F-16 din mai multe țări europene, sisteme Patriot din Statele Unite și Germania, sisteme NASAMS și IRIS-T de la alții și antrenament de la diverse forțe aeriene occidentale. Cu toate acestea, nu există o singură structură care să unifice modul în care aceste active comunică, se coordonează, își prioritizează acțiunile sau răspund.

Descurajarea necesită coerență, nu o colecție de contribuții individuale. De aici necesitatea AAC-U: un cartier general multinațional adaptat misiunii, care să integreze forțele aeriene ucrainene, aeronavele aliate operând în sau lângă spațiul aerian ucrainean, sistemele de apărare aeriană terestre, platformele de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR) și o autoritate comună – dar rapidă – de decizie pentru identificarea actelor ostile și executarea răspunsurilor rapide.

Un model european pentru evitarea propagandei ruse

Din motive politice, AAC-U nu ar fi afiliat NATO. Acesta ar trebui să fie finanțat, organizat și structurat sub egida Uniunii Europene (UE), similar modului în care UE are un cartier general militar operațional, cunoscut sub numele de Capacitatea de Planificare și Conducere Militară (MPCC) de la Bruxelles. Din 2022, MPCC supraveghează misiunea de asistență militară a UE pentru antrenarea și echiparea forțelor armate ale Ucrainei. Asigurarea că AAC-U este o construcție a UE, și nu un alt design NATO, va garanta că președintele rus Vladimir Putin nu va putea purta un război informațional suplimentar pentru a răspândi propaganda despre aderarea Ucrainei la NATO.

În cele din urmă, AAC-U ar trebui să fie un Centru Combinat de Operațiuni Aeriene, bazat pe o coaliție adaptată, similar organizațiilor existente pentru misiuni de poliție aeriană în țările baltice sau misiuni aeriene ale Forței Expediționare Comune conduse de Marea Britanie. Fără o arhitectură C2 fuzionată, nici noua forță de vânătoare a Ucrainei, nici sistemele avansate de apărare aeriană occidentale nu vor putea pedepsi viitoarele activități rusești din interiorul Ucrainei. Eficacitatea puterii aeriene s-a bazat întotdeauna pe integrarea multidomeniu a senzorilor, a vectorilor de atac și a factorilor de decizie. Securitatea pe termen lung a Ucrainei necesită o astfel de integrare a coaliției – multinațională, interoperabilă și angajată continuu.

Viteză și automatizare: Cheia descurajării

Descurajarea depinde și de timp. Rusia nu provoacă Occidentul printr-o forță copleșitoare sau competentă; Kremlinul se specializează în viteză, ambiguitate, sondarea lacunelor procedurale și în fomentarea discordiei și diviziunii în societatea civilă occidentală. De aceea, orice garanție credibilă de putere aeriană pentru Ucraina trebuie să prioritizeze automatizarea. Occidentul trebuie să proiecteze o „Capacitate de Răspuns Automat” construită pe trei principii fundamentale:

1. Prezență aeriană persistentă: Ucraina trebuie să mențină capacități de vânătoare persistente, zi și noapte, deasupra teritoriului său, cu un timp de răspuns de 8 minute. Rotațiile de poliție aeriană la câteva săptămâni sau detașamentele mici de aeronave aliate în standby nu vor descuraja loviturile rusești. Ceea ce descurajează este prezența aeriană constantă, vizibilă pentru planificatorii ruși și imediat responsivă la încălcări. Odată ce a crescut la dimensiunea corespunzătoare, flota mixtă de aeronave de vânătoare a Ucrainei poate asigura această prezență, susținută de aeronave aliate în rotație. Pe termen scurt însă, va fi probabil necesară o prezență aliată mai mare.
2. Apărări antiaeriene integrate: Apărările antiaeriene terestre trebuie să fie complet integrate cu flota actuală de aeronave de vânătoare vechi și noi ale Ucrainei. Sistemele Patriot, NASAMS, SAMP/T și IRIS-T, conectate direct la F-16, Rafale și Gripen, trebuie să genereze soluții de tragere pregătite în câteva secunde de la detectarea lansărilor ostile. Aeronavele AWACS de toate tipurile ar fi încorporate în comandament. Acest lucru va necesita legături de date partajate, imagini operaționale comune și o capacitate ISR care transcende compartimentările naționale. Fără acestea, puterea aeriană occidentală își va petrece timpul reacționând la loviturile rusești, mai degrabă decât prevenindu-le sau descurajându-le.
3. Reguli de angajament flexibile și rapide: Occidentul trebuie să stabilească reguli de angajament flexibile și în timp util, care să permită interceptarea imediată sau angajarea cinetică odată ce pragurile bine definite sunt depășite. Rusia răspunde doar la claritate și consecințe. Dacă traversarea spațiului aerian ucrainean declanșează o interceptare în câteva minute, nu după ore de deliberare politică, atunci descurajarea funcționează. O astfel de voință politică necesită comunicare strategică coordonată și curaj politic în capitalele occidentale, dar este esențială: Moscova va exploata ezitarea și publicul avers la risc.

Acum este momentul pentru construcția structurilor aeriene ucrainene

În timp ce se construiește această structură de descurajare, Ucraina trebuie să își construiască simultan și viitoarea forță aeriană. Țara are nevoie de o abordare pe două direcții: pe o direcție, trebuie să pună în funcțiune și să utilizeze suficiente avioane de vânătoare cât mai rapid posibil pentru a-și proteja domeniul aerian și a sprijini operațiunile integrate de apărare aeriană. Pe a doua direcție, Ucraina trebuie să își dezvolte și să-și optimizeze modelul de flotă mixtă, combinând F-16, Rafale, Gripen și alte aeronave din era sovietică, pentru a crea o forță aeriană viitoare mult mai capabilă să consolideze descurajarea împotriva viitoarelor agresiuni rusești.

Partenerii occidentali ar trebui să investească nu numai în aeronave, ci și în capacitate de întreținere aprofundată, logistică, integrarea armelor, programe de antrenament și baze dispersate. Exercițiile multinaționale de putere aeriană vor fi cruciale, la fel și noile centre de antrenament multinaționale din Europa, concepute special pentru modernizarea pe termen lung a Forțelor Aeriene Ucrainene.

Un armistițiu ruso-ucrainean fără un Comandament Aerian Aliat pentru Ucraina (AAC-U) credibil și capabil nu este altceva decât o oportunitate pentru Moscova de a se reconstrui, reconstitui și reînarma. Rusia a demonstrat în mod repetat – de la Georgia la Crimeea și la Siria – că exploatează orice pauze diplomatice ca pe o licență pentru a-și urmări următoarea mișcare.

Singura pace durabilă pentru Ucraina este cea susținută de un sistem integrat de putere aeriană capabil să detecteze, să intercepteze și să pedepsească încălcările acordului de pace în câteva minute, nu zile. Acest sistem trebuie să fuzioneze aeronavele ucrainene și aliate, radarele, senzorii și apărările aeriene într-o arhitectură de descurajare unificată, care să depășească ciclul de decizie, ambiguitatea și complexitatea Rusiei.

Puterea aeriană nu este singura condiție pentru o pace justă pentru Ucraina, dar fără ea, niciun acord de pace nu va supraviețui inevitabilelor încălcări rusești.