În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului, în interiorul IPJ Prahova „Siguranță și încredere” a devenit, de ani de zile, un slogan pentru fraieri. În spate, după cum au dezvăluit în timp ziarul de investigații Incisiv de Prahova și, ulterior, Mediasud, funcționează o adevărată academie de cămătărie, fals și influență, cu profesori, protejați și promoții întregi de victime cu popriri pe salarii.

Dacă în dosarul „WHITE TOWER” și în dosarul penal nr. 4621/P/2023 (caracatița creditelor la CAR, cu prejudiciu de circa 1,7 milioane lei) tabloul era deja grotesc, noile informații din interiorul IPJ Prahova arată că „materia” predată la această academie a fost extinsă: violență domestică acoperită, servicii auto dubioase, rețele de împrumuturi pe semnături falsificate, intimidarea anchetatorilor și presiuni pe procurori până la prescripție.

Logistica de teroare: „Deratizarea” care alungă oamenii, nu șobolanii

La Serviciul Logistică al IPJ Prahova, condus de Alexandru Năsulea, „deratizarea” nu se face în curte, ci în organigramă. Din relatările oamenilor din interior, stilul de lucru al lui Năsulea – agresiv, conflictual, de tip „eu sunt stăpânul la chei și la mașini” – a alungat din sistem un număr semnificativ de lucrători, împinși la pensie sau determinați să plece. Din teritoriu, nimeni nu mai vrea să vină la Logistică: nu pentru că munca ar fi grea, ci pentru că șeful ar fi „toxicul perfect”.

Alexandru Năsulea nu e doar „băiat de treabă” cu colegii. Conform surselor, el este informatorul de casă al chestorului Eduard Mirițescu, adjunctul IGPR, și este protejat cu grijă de Marcel Bălan, personaj care apare recurent în dezvăluirile Incisiv de Prahova ca mare păpușar din umbră.

Problemele cu legea ale lui Năsulea nu sunt o invenție de cafenea. I s-a întocmit dosar penal pentru violență domestică, după ce și-ar fi agresat fosta soție. Ulterior, când polițiștii de la Biroul Rutier Ploiești i-au reținut permisul de conducere, șeful de Logistică a reacționat așa cum se poartă un „mic zeu” din sistem: cu sfidare și amenințări, promițându-le oamenilor „probleme la locul de muncă”. Adică exact genul de comportament care, la un civil, se termină cu dosar, nu cu protecție.

Service pe bani publici, profit pe persoană fizică: „Mașina vine reparată, pleacă stricată”

O altă filă din manualul „Academei de Cămătărie” vizează contractele de service auto semnate, în numele IPJ Prahova, de Alexandru Năsulea. Nimeni nu pare să fi verificat serios, ani de zile, aceste contracte. În schimb, în practică, scenariul e simplu și sinistru:

– mașina de poliție intră „defectă” la service,
– iese „reparată” pe hârtie,
– la scurt timp se strică la loc în realitate.

Service-ul Nicogel apare pomenit în interior ca stație de spălat nu doar șuruburi, ci și bani. Pe contracte – totul impecabil; în teren – autospeciale care cedează după „reparații”, în timp ce pe persoană fizică se rostogolesc „foloase” pentru cei care semnează cu generozitate din partea instituției.

În mod normal, asta ar fi teme de audit, control, DGA, parchet. În „normalitatea” IPJ Prahova, e doar capitol de manual intern: „Așa se face”.

Grupul infracțional de casă: Matei, Neacșu, Cremeneanu, Hagiu – promoția 2015–2023

Dacă în serialul „Caracatița WHITE TOWER” și în dosarul 4621/P/2023 Incisiv de Prahova arăta cum se făceau credite pe numele unor polițiști (unii fără să știe, alții păcăliți), noile informații vin cu scheletul complet al rețelei:

– lider: Matei Tatiana – actualmente pensionară bine-mersi, „prin Olanda”, după cum circulă vorba printre colegi;
– mâna dreaptă: Neacșu Silviu;
– omul de legătură pe logistică și foloase: Cremeneanu Costel;
– secretara cu pix de aur: Hagiu Monica, secretara.

Această grupare a început, conform surselor interne, încă din anii 2015–2016 să se afunde în credite – bănci, CAR, IFN-uri. Când datorii peste datorii au început să-i sufoce, au trecut la „nivelul 2”: au început să își „convingă” colegii să facă împrumuturi la CAR al IPJ Prahova, sub pretexte lacrimogene:

– „am probleme grave de sănătate”;
– „trebuie să iau repede o casă / o mașină”;
– „mă ajuți acum, îți plătesc eu ratele, nu rămâi cu nimic pe cap”.

Banii? Folosiți în interes strict personal și pentru acoperirea altor credite. Un lanț de tip Caritas, dar cu uniformă, ștampilă și acces direct la documente.

„Semnătura ta, problema mea”: falsuri grosolane cu patalama de serviciu

Situațiile descrise de polițiștii păgubiți seamănă la indigo cu cele deja expuse de Incisiv de Prahova și ulterior confirmate, în linii mari, de Mediasud:

– cereri de împrumut falsificate, sume umflate de la 6.000 la 60.000 lei printr-un zero „adăugat creativ”;
– semnături contrafăcute ale unor lucrători de poliție:
– Iulică Dascălu (șef Post Hălești),
– Manea Victor,
– Bădică Gabriel,
– și, în oglindă, zeci de alți lucrători în aceeași situație.

Unii au aflat că „au luat” credite când au venit poprile. Alții, că au garantat pentru persoane pe care nu le-au văzut vreodată. Falsul nu e excepția, ci procedură curentă.

În timp ce Incisiv de Prahova striga, ani la rând, că la IPJ Prahova funcționează o fabrică de cămătărie și fals, sistemul se uita în altă parte. Acum, când prejudiciul discutat între polițiști ajunge, după calculele interne, la circa 600.000 de euro, conducerea se preface că aude doar muzică de fanfară la defilare.

Mirițescu, Bălan – patronii spirituali ai „Academiei”

Nu vorbim despre un grup de „băieți de jos” scăpați de sub control, ci despre o structură care respiră protecție de sus în jos. Numele care apar constant în toate aceste povești:

– Eduard Mirițescu, adjunctul IGPR – cel despre care Incisiv de Prahova a relatat că era pomenit pe post de „prieten la telefon” în diverse combinații;

– Marcel Bălan (adjunct al sefului IPJ Prahova), personaj-cheie, protector al lui Năsulea, dar și al altor „elevi” de elită ai academiei.

Conform surselor interne, Mirițescu știa de sutele de cereri de împrumut făcute în numele colegilor păgubiți. Din 2016 până astăzi, toți șefii de inspectorat au auzit, au primit sesizări, au fost informați. Rezultatul?

– șefii: pensionări, avansări, „liste guvernamentale”, pensii speciale;
– rețeaua: funcțională ani de zile;
– polițiștii fraieriți: popriri, divorțuri, rușine în familie, credibilitate spulberată.

Șefă la SICE, dosarele la sertar: Codruța Șchiopu – „pensie specială pentru protecție specială”

Dosarele penale constituite ca urmare a plângerilor polițiștilor păgubiți au fost, „din întâmplare”, instrumentate de polițiști din cadrul SICE. Adică exact structura de care depindea imaginea instituției și mai ales imaginea lui Preda & Co.

Fosta șefă SICE, Codruța Șchiopu, a avut grijă ca dosarul să rămână la loc sigur: în sertar. Nu la percheziții, nu la expertize, nu la instanță. Și-a făcut, între timp, ieșirea din sistem: pensionare „mai mult decât specială”, avand  o carieră  protejată care, când nu apărea pe lista de propuneri a IPJ Prahova, ateriza direct din direcția IGPR.

Rezultatul „muncii” SICE:

– plângerile polițiștilor păgubiți: îngropate;
– dosarele: conexate, blocate, lăsate să aștepte prescripția;
– gruparea: neatinsă de cătușe.

DGA și SIPI – „curajoși până ajung la ușă la șefi”

Direcția Generală Anticorupție – Prahova a atins, conform surselor, plafonul instituțional: au început să sape, au ajuns la nivelul conducerii IPJ Prahova și IGPR… și s-au oprit. Când șpaga e 200 de lei pe șosea, apar camere, flagrant, comunicate și „toleranță zero”. Când prejudiciul se apropie de 600.000 de euro (doar în această schemă, peste ce e deja în dosarul 4621/P/2023), brusc apar „priorități” mai mici.

SIPI (actual DGPI) avea și are sediul în aceeași clădire cu IPJ Prahova. Informațiile circulau pe holuri, polițiștii vorbeau între ei, ziarele – în special Incisiv de Prahova – publicau nume, mecanisme, dosare, perioade. Dacă ar fi verificat serios „de la început”, azi nu am avea zeci de polițiști cu popriri și familii distruse.
Dar e mai simplu să asculți telefoane cu amărâți, decât să verifici CAR-ul inspectoratului unde ai biroul la doi pași.

BCI-ul de vitrină și examenele „cu dedicație”

Lanțul protecțiilor nu se oprește la credite și logistică. Ajunge și în zona „eroică” a combaterii criminalității organizate.

La Biroul de Combatere a Infracționalității (BCI), șeful de birou a fost titularizat printr-un examen la care președinte al comisiei a fost… nimeni altul decât Marcel Bălan. Cel care, conform relatărilor Incisiv de Prahova, decide, de facto, cine și ce controlează.

Noul șef de BCI, Popescu, este cunoscut în sistem mai degrabă pentru activitatea sa la compartimentul Prevenirea Criminalității, cu „capturi” de pește crap în timpul liber, decât pentru lupte cu rețele infracționale serioase. Dar, când examenele se dau cu dedicație, important nu e ce ai făcut, ci pe cine ai avut în comisie.

În acest timp, polițiștii operativi reali se luptă cu infractorii adevărați, iar „Academia de Cămătărie” de la IPJ Prahova se ocupă de credite, popriri și comisioane.

Victimele: polițiști cu grade pe umăr și popriri pe fluturașul de salariu

În tot acest decor absurd, cele mai lovite sunt victimele interne: polițiștii simpli, folosiți ca giranți, „beneficiari” fictivi de credite, semnatari fără să știe, sau pur și simplu naivi care au crezut în colegialitate.

– zeci de angajați ai IPJ Prahova au popriri pe salarii;
– mulți nu își mai pot întreține familiile;
– apar divorțuri, tensiuni conjugale, neînțelegeri: „cum să fii polițist și să fii păcălit așa?”, se întreabă soțiile și soții;
– rușinea e la victimă, nu la autor.

Prejudiciul total despre care se vorbește în interior se apropie de 600.000 de euro – sumă distinctă de cea din dosarul 4621/P/2023, unde Incisiv de Prahova și Mediasud au indicat circa 1,7 milioane lei și peste 500 de acte materiale.

Batista pe țambal, volumul la maxim: pamfletele mai dure decât codul penal

Din 2019 încoace – ba chiar din 2015–2016, dacă ne uităm la primele credite – șefii se schimbă, șefi de servicii se pensionează, unii dispar prin Olanda, alții se înfig pe liste „guvernamentale”, pensiile speciale curg.

Incisiv de Prahova a strigat primul, ani la rând, despre „Caracatița WHITE TOWER” și despre dosarul 4621/P/2023. Mediasud a confirmat, în 2026, mecanismul și dimensiunea jafului. Acum, noile dezvăluiri completează tabloul unei Academii de Cămătărie instalate chiar în inima IPJ Prahova.

Statul? Procurorii? DGA? DGPI?
– dosarele stau;
– presiuni se fac, nu pe infractori, ci pe procurorii care îndrăznesc să miște ceva;
– prescripția e lăsată să curgă ca o pensie specială juridică.

În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea unui echipaj și plătește amenda la secundă, în interiorul IPJ Prahova se „albesc” credite, se adaugă zerouri, se semnează în numele altora și se împart comisioane la service.

Până când dosarele nu vor produce altceva decât praf pe raft, pamfletele vor rămâne, din păcate, mai dure decât legea. Pentru că, la IPJ Prahova, „Siguranță și încredere” pare să se aplice doar între cămătari, nu între stat și cetățeni.

Vom reveni cu dezvăluiri senzaționale despre presiunile puse pe procurori – cine, ce și cum apasă butoanele –, dar și cu fapte mult mai grave, în stare să zguduie din temelii nu doar IPJ Prahova, ci și alte structuri de așa-zisă „intelligence”, unde informația se ascunde sub birou, nu se pune în slujba legii. (Cristina T.).

Într-o mișcare strategică menită să dărâme zidurile impunității, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o nouă directivă anticorupție care promite să reseteze din temelii modul în care statele membre, inclusiv România, sancționează abuzurile de putere. Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol, noul cadru legislativ elimină fragmentarea actuală și impune un set de reguli stricte, valabile de la Atlantic până la Marea Neagră.

Adio, portițe legislative: Definițiile care nu mai lasă loc de interpretare

Punctul de cotitură al acestei directive europene îl reprezintă uniformizarea infracțiunilor. Dacă până acum corupția putea fi nuanțată prin legislații naționale permisive, Bruxelles-ul instituie acum un „limbaj penal comun”. Sindicatul Europol subliniază că activități precum mita în sectorul public și privat, traficul de influență, deturnarea de fonduri și îmbogățirea ilicită vor fi definite și tratate identic în întreaga Uniune.

Mesajul transmis de la nivel comunitar este unul de o duritate fără precedent: actele de corupție nu mai pot fi „interpretate local”, iar statele care au preferat până acum o abordare superficială sunt obligate să își consolideze arsenalul legislativ sub amenințarea sancțiunilor europene.

Pedepse de fier și amenzi care pot îngenunchea giganții economici

Noua eră a integrității nu vine doar cu definiții, ci și cu o politică de pedepsire extrem de agresivă. Directiva introduce pedepse minime obligatorii, limitând drastic marja de manevră a parlamentelor naționale de a îndulci sancțiunile. În cazurile grave, condamnările pot ajunge la 5 ani de închisoare, însă lovitura cea mai grea este aplicată sectorului privat implicat în practici ilegale.

Conform mecanismelor stabilite la nivelul UE, companiile care se fac vinovate de fapte de corupție riscă amenzi care pot atinge pragul de 5% din cifra de afaceri globală sau sume colosale de până la 40 de milioane de euro. Este un semnal clar că responsabilitatea nu mai este doar individuală, ci și corporativă.

Reforma din temelii a sistemului românesc: De la „peștii mici” la prevenție structurală

Deși România dispune de un aparat complex de combatere a corupției — incluzând instituții precum DNA, ANI sau DGA — realitatea din teren arată un sistem funcțional preponderent reactiv și, deseori, neuniform. Sindicatul Europol atrage atenția că, de-a lungul anilor, instabilitatea legislativă a creat vulnerabilități majore, alimentând în spațiul public percepția că autoritățile s-au concentrat pe „peștii mici”, lăsând „marii rechini” să scape prin plasa largă a legii.

Noua directivă forțează Bucureștiul să mute accentul de pe anchetele post-factum pe prevenție și educație. Statul român va fi obligat să creeze structuri specializate care să cultive integritatea, reducând astfel costurile sociale și economice uriașe pe care le generează actele de corupție deja consumate.

Ultimatumul de la Bruxelles: Ceasul ticăie pentru transpunerea normelor

România intră oficial într-o cursă contra cronometru. Autoritățile de la București au la dispoziție exact 24 de luni pentru a transpune această directivă în legislația națională și un termen de 36 de luni pentru a demonstra că mecanismele de prevenire și evaluare a riscurilor sunt pe deplin operaționale.

Rămâne o întrebare de actualitate: va reprezenta această directivă motorul unei reforme reale și profunde, sau se va transforma într-o altă bifă birocratică pe lista obligațiilor impuse de UE? Un lucru este cert: „specificul local” în fața corupției tocmai a expirat. (Sava N.).