Connect with us

Featured

Miliardele inghețate ale Rusiei: Europa caută o soluție urgentă pentru finanțarea Ucrainei, pe muchie de cuțit juridic și politic

Publicat

pe

Criza de finanțare a Ucrainei: Un deficit uriaș și presiuni crescânde asupra Europei

Ucraina se confruntă cu un deficit bugetar colosal în următorii doi ani, o situație ce pune sub o presiune imensă aliații occidentali. În acest context dramatic, Comisia Europeană a propus o soluție îndrăzneață: utilizarea a aproximativ 185 de miliarde de euro din activele rusești înghețate pentru a garanta un împrumut fără dobândă acordat Kievului, anunță France24. Însă, propunerea se lovește de rezistența Belgiei, statul gazdă al casei de compensare Euroclear, unde se află o mare parte a acestor fonduri. Prim-ministrul belgian Bart De Wever a declarat că vede drept „fundamental greșită” ideea Comisiei, temându-se de eventuale represalii legale sau de altă natură din partea Moscovei, conform European Pravda.

Ucraina, la răscrucea financiară: Deficit urias și ochi ațintiți spre Europa

Țara devastată de război se pregătește pentru o iarnă grea, iar previziunile financiare sunt sumbre: un deficit bugetar de 65 de miliarde de dolari în următorii doi ani, potrivit estimărilor Fondului Monetar Internațional (FMI). Aproape două treimi din bugetul limitat al Ucrainei este alocat în prezent efortului de război, pentru a opri avansul rusesc. Nevoile zilnice ale cetățenilor ucraineni – de la pensii la salarii în sectorul public – depind în mare măsură de ajutorul extern din partea aliaților occidentali.

Contextul politic a complicat și mai mult situația. De la revenirea președintelui Donald Trump la putere în ianuarie, Statele Unite, altădată principalul susținător al Ucrainei, nu au alocat fonduri noi, forțând Europa să umple golul atât în ceea ce privește ajutorul militar, cât și cel umanitar. Deși Comisia Europeană s-a angajat să mobilizeze până la 100 de miliarde de euro pentru Ucraina odată cu începerea următorului buget al UE în 2028, găsirea de soluții pentru a menține fluxul de bani către Kiev până atunci s-a dovedit a fi o provocare majoră, remarcă jurnaliștii de la France24.

Dilema de 300 de miliarde: Activele rusești, blocate intre lege și nevoie urgentă

Această situație critică aduce în prim-plan problema celor 300 de miliarde de dolari reprezentând activele băncii centrale rusești, imobilizate în străinătate. De ani de zile, banca centrală a Rusiei și-a investit rezervele valutare în obligațiuni și alte titluri de valoare, care au fost înghețate în băncile și casele de compensare din Europa și din afara acesteia, în urma sancțiunilor occidentale impuse după invazia pe scară largă din 2022.

De atunci, Europa a fost profund divizată în privința gestionării acestor fonduri. Franța și Germania au refuzat să dea curs solicitărilor repetate ale administrației Biden, Poloniei și statelor baltice și nordice de a confisca activele pentru a finanța lupta Ucrainei. Motivul invocat: fiind proprietate de stat, aceste active sunt considerate imune la confiscare conform dreptului internațional, chiar dacă Rusia nu le poate accesa. Moscova a avertizat clar că orice expropriere ar atrage imediat acțiuni legale și confiscarea, ca represalii, a unei sume necunoscute de active occidentale înghețate în Rusia. Parisul și Berlinul și-au exprimat, de asemenea, teama că o confiscare unilaterală a unor active suverane de sute de miliarde de euro ar putea speria investitorii de pe piețele financiare europene.

Soluția ‘elegantă’ a Comisiei Europene: Împrumutul pentru reparații, o ocolire a labirintului juridic

Pe măsură ce presiunea pentru strângerea de fonduri pentru Ucraina crește, Comisia Europeană a propus o soluție considerată „elegantă”: un așa-numit „împrumut de reparații”. Acest mecanism ar permite blocului să împrumute Ucrainei aproximativ 140 de miliarde de euro fără a confisca direct fondurile înghețate. Propunerea este concepută explicit pentru a ocoli impasul juridic al confiscării directe, a explicat Nicolas Veron, cercetător principal la think tank-ul Bruegel din Bruxelles și la Institutul Peterson pentru Economie Internațională.

„Împrumutul pentru reparații este o soluție financiară foarte elegantă – rezolvă multe probleme deodată”, a spus Veron. „Și una dintre caracteristicile cheie ale acestei construcții este că nu afectează deloc activele rusești imobilizate la Euroclear.” Din cele aproximativ 300 de miliarde de dolari active ale băncii centrale rusești, cea mai mare parte se află în Europa, inclusiv aproximativ 185 de miliarde de euro la Euroclear, un depozitar central de valori mobiliare cu sediul la Bruxelles. Conform propunerii, Euroclear ar fi obligată să acorde UE un împrumut fără dobândă, echivalent cu valoarea activelor înghețate, transformate în mare parte în numerar. Din cei 185 de miliarde de euro, aproximativ 45 de miliarde ar fi probabil utilizați pentru a rambursa banii pe care țările UE și aliații lor din G7 i-au împrumutat deja Ucrainei, finanțați din dobânzile obținute din aceste fonduri înghețate. Restul ar fi împrumutat Kievului, care, conform termenilor, nu ar fi obligat să-l ramburseze până când nu ar primi despăgubiri de la Moscova pentru devastarea cauzată de invazie – „reparațiile” care dau numele împrumutului. Până atunci, activele ar rămâne imobilizate. „Împrumutul pentru reparații nu confiscă acești bani și nici nu amenință cu confiscarea lor”, a adăugat Veron. „Prin urmare, nu are niciun impact asupra proprietăților rusești – chiar și așa, desigur, se bazează pe ideea că acești bani vor rămâne imobilizați.”

Belgia și Euroclear, în gardă: Teama de represalii rusești și impactul asupra piețelor

Nu toată lumea este însă convinsă de viabilitatea acestei soluții financiare. Într-o scrisoare adresată președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintelui Consiliului UE, Antonio Costa, și văzută de Financial Times, directorul executiv al Euroclear, Valérie Urbain, a avertizat că investitorii – și Rusia – ar putea considera în continuare împrumutul forțat ca fiind „echivalent cu confiscarea”.

Belgia, în calitate de stat gazdă al Euroclear, a argumentat că ar fi în prima linie a oricărei represalii rusești, fie legală, fie de altă natură. La ultimul summit al blocului, din octombrie, prim-ministrul belgian Bart De Wever a refuzat să accepte planul, cu excepția cazului în care restul blocului ar fi de acord să împărtășească riscul juridic și financiar. Următoarea reuniune a blocului este programată la Bruxelles, pe 18 decembrie.

Alexander Kolyandr, analist financiar și cercetător senior la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene, a declarat că riscurile atât pentru Belgia, cât și pentru Euroclear sunt reale. „Ei sunt îngrijorați că, dacă Rusia va riposta și va naționaliza contul Euroclear din Rusia, acest lucru ar putea crea o penurie de capital pe care guvernul belgian ar fi obligat să o acopere – deci există și un risc financiar”, a spus el. „Dacă Rusia confiscă contul Euroclear din Moscova, este posibil ca clienții Euroclear, clienții occidentali care au investit în active rusești și care acum își văd activele înghețate, să încerce să dea în judecată Euroclear și să solicite despăgubiri. Și, în cele din urmă, când toate aceste lucruri se vor întâmpla, Euroclear se teme – și cred că este o teamă rezonabilă – că clienții lor își vor muta afacerile în altă parte.”

Mai multe dileme: Propunerea SUA și răspunderea finală a statelor membre

La presiunea cu care se confruntă UE se adaugă riscul ca Europa să nu fie singura putere cu ochii pe fondurile înghețate. O propunere de pace în 28 de puncte pentru războiul din Ucraina, susținută inițial de SUA, solicita ca 100 de miliarde de dolari din activele rusești să fie canalizate către reconstrucția Ucrainei condusă de SUA – investiții pentru care Washingtonul ar primi 50% din profituri. Europa, la rândul său, ar trebui să contribuie cu 100 de miliarde de dolari din fondurile proprii pentru a egala investiția.

Un risc mai concret este posibilitatea ca statele membre ale UE să fie responsabile în final de rambursarea integrală a împrumutului de 140 de miliarde de euro pentru „reparații”, în cazul în care Rusia ar refuza să plătească daunele de război. Deși acest împrumut nu va apărea în bugetele naționale, statele membre ale UE vor fi responsabile între ele de garantarea împrumutului. Veron a afirmat că faptul că țările europene s-ar putea vedea obligate să ramburseze împrumutul a constituit un puternic stimulent pentru blocul comunitar să facă tot ce îi stă în putință pentru a determina Rusia să plătească despăgubiri Kievului. „Dacă Rusia plătește reparațiile, bine, Euroclear va fi rambursat cu suma reparațiilor rusești”, a spus el. „Dacă Rusia nu va plăti despăgubirile din orice motiv, atunci situația este totuși gestionabilă, deoarece Euroclear va fi rambursat – având în vedere că garanțiile furnizate de statele membre participante la împrumut vor fi activate.” Von der Leyen a declarat miercuri că nu crede că publicul european va fi lăsat să suporte singur povara, fără a oferi mai multe detalii, pregătind prezentarea unui text juridic care să detalieze propunerea. Planul depinde, de asemenea, de menținerea înghețării activelor rusești.

O urgență cu costuri ridicate: Viitorul Ucrainei, in balanța deciziilor europene

Kolyandr a afirmat că, deși UE dispune de alte modalități de a strânge fonduri pentru Ucraina, niciuna dintre acestea nu este lipsită de controverse. „Pe termen scurt, Europa poate utiliza fondul Uniunii Europene, dar acest lucru ar putea întâmpina opoziția altor țări, deoarece acești bani erau destinați proiectelor de infrastructură și investiții”, a afirmat el. „De asemenea, poate contracta datorii, fie ca uniune – ceea ce mă îndoiesc –, fie ca stat național. Dar acest lucru ar fi dificil din punct de vedere politic, deoarece, de fapt, asta înseamnă că alegătorii și contribuabilii europeni ar fi obligați să plătească pentru asta.”

Indiferent de forma pe care o va lua propunerea finală, Kolyandr a subliniat că eforturile UE de a ajunge la un acord privind o cale comună de urmat riscă să lase Ucraina expusă. „Să spunem lucrurilor pe nume, dacă nu reușesc să rezolve problema activelor rusești, ar fi un dezastru major”, a spus el. „Pentru că Ucraina are nevoie de bani – atât pentru bugetul său, cât și pentru operațiunile militare. Când Statele Unite au închis carnetul de cecuri, Europa și FMI au rămas principalii creditori. Iar FMI nu vrea să meargă mai departe până nu va avea claritate cu privire la modul în care Europa va scoate banii.” Viitorul financiar al Ucrainei, și implicit capacitatea sa de a continua rezistența, depinde critic de capacitatea Europei de a găsi o soluție viabilă și consensuală pentru aceste miliarde înghețate.

Exclusiv

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Publicat

pe

De

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem”

Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor Interne să răspundă, în esență, cu un „mulțumim pentru interes, dar nu”. Povestea începe cu un polițist de frontieră care a avut tupeul suprem într-un stat „democratic”: a vrut să vadă actul după care e obligat să își facă permanența de acasă. Și de aici începe circul birocratic cu iz de farsă de prost gust, descris pe larg de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul”.

Agentul-șef principal de poliție Sebastian-Alin Rusu, de la Sectorul Poliției de Frontieră Siret, a fost sancționat cu „mustrare scrisă” pentru că nu s-a prezentat la chemare în timpul unei permanențe făcute de acasă, în afara programului. Adică nu a răspuns la un ordin secret, emis în baza unui alt ordin secret, despre care nu avea voie să știe prea multe, dar era obligat să-l respecte.

Omul a făcut ce scrie în manualul de bun-simț juridic: a cerut să vadă ordinul. A contestat clasificarea la minister în noiembrie 2024, a cerut declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 – actul care reglementează serviciul de permanență și accesul în unitățile ministerului, inclusiv permanența de acasă. În loc de transparență, a primit… ping-pong instituțional.

Ordinul fantomă: sancționăm după el, dar nu ți-l arătăm

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/108/2011 este clasificat „secret de serviciu”. Cu alte cuvinte: după el se fac planificări, se dau sarcini, se dau sancțiuni, dar când întrebi „ce scrie acolo?”, ți se răspunde cu aer superior: „Nu e pentru ochii tăi, dar e pentru timpul tău liber.”

În noiembrie 2024, polițistul contestă clasificarea la minister. Ministerul face ce știe mai bine: pasează problema. Direcția Secretariat General, condusă atunci de chestorul de poliție Marius Tache, trimite cererea la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Iar Poliția de Frontieră, prin inspectorul general Cornel-Laurian Stoica, îi comunică polițistului, cu o gravitate birocratică impecabilă, că poate face… contestație „la autoritatea care a clasificat informația”. Adică exact acolo unde depusese deja cererea.

Nu e refuz, e doar comedie administrativă repetată.

Judecătoarea descrie „cercul vicios”, apoi îl reînnoiește cu ștampilă

Sătul să fie plimbat ca o hârtie între departamente, Rusu dă în judecată ministerul. În mai 2025 ajunge la Curtea de Apel Suceava, unde dosarul e judecat de Cristina-Daniela Dănilă. Și aici se întâmplă ceva rar: instanța scrie negru pe alb ceea ce toți simt pe pielea lor.

Judecătoarea constată că ministerul a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea, că a pasat-o altor instituții „fără a o analiza pe fond”, și că a invocat secretul fără să verifice dacă secretul se mai justifică, „ermetizând cercul vicios al refuzului”. Adică ministerul își apără secretele prin simplul fapt că refuză să le mai analizeze. Perfect rotund, perfect absurd.

Normalitatea ar fi fost ca instanța să rupă acest cerc: să se uite ea însăși pe ordin, să vadă dacă are ce căuta la „secret de serviciu” și să decidă dacă trebuie declasificat sau nu.

Numai că, după ce descrie impecabil cercul, judecătoarea se așază cumințelă în el.

„Nu e treaba noastră, e treaba lor”: cum se spală pe mâini puterea judecătorească

În loc să judece fondul, instanța decide că „aprecierea îndeplinirii condițiilor de fond asupra clasificării constituie exclusiv atributul pârâtului”. Cu alte cuvinte: doar ministerul care a pus ștampila pe „secret” poate aprecia dacă ștampila mai are sens. Orice altă abordare ar însemna, spune instanța, „interferarea în atribuțiile administrației, cu depășirea prerogativelor puterii judecătorești”.

Rezultatul? Ministerul este obligat doar „să soluționeze” petiția reclamantului, nu să declasifice, nu să justifice serios, nu să producă un act de decizie verificabil. Cercul vicios pe care sentința îl descrie este repornit fix prin sentință. Elegant, legalist, steril.

În traducere liberă: „Da, refuzul e nejustificat. Da, ministerul a greșit. Dar tot ministerul trebuie să-și verifice singur propria greșeală, iar noi stăm pe margine și așteptăm să vedem dacă se răzgândește.”

Ministerul, varianta copy–paste: aceeași poveste, același refuz, alt „apreciem”

Partea cea mai cinică apare după ce sentința rămâne definitivă, în octombrie 2026. Ministerul e obligat de instanță să „soluționeze” cererea de declasificare. Ce face?

Pe 11 noiembrie 2026, la mai puțin de o lună după ce sentința a devenit definitivă, Direcția Secretariat General emite o adresă nouă. Nu de la ministru, nu de la cineva cu responsabilitate politică, ci „p. Director”, semnată de comisarul-șef de poliție Andreea Teodorescu. Adresa e rezultatul – ni se spune – „consultării structurilor de specialitate”, evident nenumite.

Conținutul? O reluare aproape la indigo a argumentelor din întâmpinarea depusă în proces în iulie 2025:
– clasificarea „a fost atribuită de persoana împuternicită prin lege”;
– „termenul de clasificare nu a expirat”;
– polițistul nu se încadrează în cazurile de declasificare din Standardele HG 585/2002;

Și, la final, lovitura de grație birocratică:
„apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.

Nu se indică niciun act formal de decizie, cu număr și dată, pe care un judecător să-l poată verifica. Doar un „apreciem” aruncat cu o nonșalanță administrativă care sfidează și legea contenciosului, și hotărârea judecătorească. Judecata e înlocuită cu „apreciem”, iar responsabilitatea – cu parafa secretariatului.

Justiție pe două viteze: la Suceava – „pas”, la București – „declasificați!”

În timp ce la Suceava instanța s-a ferit să deranjeze prea tare ministerul, la București același ordin S/108/2011 a ajuns la Curtea de Apel, într-o acțiune deschisă de S.P.R. „Diamantul”, în paralel cu procesul lui Rusu.

Dosarul a ajuns la judecătorul Amer Jabre – cunoscut deja publicului după ce, în 2021, a constatat inexistența unor hotărâri „de pandemie” ale CNSU, pentru că nu fuseseră publicate în Monitorul Oficial, deși îngrădeau libertatea de circulație. Adică un judecător obișnuit să se uite și la fond, nu doar la formă.

În noiembrie 2025, la doar 13 zile după sentința de la Suceava, Jabre citește efectiv ordinul S/108/2011, în compartimentul de documente clasificate al instanței. Constată că are „un conținut cvasiidentic cu cel al reglementărilor anterioare, neclasificate” – adică nu e nimic acolo care să justifice teatrul cu „secret de serviciu”. Și obligă ministerul să-l declasifice. Sentința nu e definitivă, dar mesajul e clar: prerogativa administrativă nu poate anula controlul judecătoresc asupra legalității clasificării.

Înalta Curte spusese deja, cu câteva săptămâni înainte, că nu poți ascunde la infinit în spatele „e secret, avem noi grijă”. Dar la Suceava, aceleași principii au fost păstrate în sertar.

Cronologia absurdului: doi ani de pași laterali

Povestea declasificării OMAI S/108/2011, așa cum o reconstituie Sindicatul „Diamantul”, arată ca un manual de obstrucție legalizată:

  • 4 noiembrie 2024 – polițistul contestă clasificarea ordinului și cere declasificarea la minister;
  • 2 decembrie 2024 – Poliția de Frontieră, căreia cererea fusese pasată, îl trimite înapoi… la minister;
  • 22 mai 2025 – acțiune în instanță, la Curtea de Apel Suceava;
  • iulie 2025 – ministerul, prin Direcția Generală Juridică (Viorel Tatu), își apără clasificarea pe fond, în întâmpinare;
  • 9 decembrie 2025 – sentința de la Suceava: refuzul e nejustificat, dar ministerul e doar obligat „să soluționeze”;
  • 22 decembrie 2025 – la București, alt complet obligă ministerul să declasifice același ordin (sentință nedefinitivă);
  • 16 octombrie 2026 – sentința de la Suceava rămâne definitivă;
  • 11 noiembrie 2026 – ministerul transmite celebra adresă: „apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.

Doi ani pentru același refuz, ambalat de două ori: o dată ca tăcere, a doua oară ca „apreciere”.

Când „apreciem” ține loc de lege: nou proces, aceeași miză

În loc să clarifice ceva, toată această înșiruire de contestații, pasări, procese și adrese a produs doar un lucru sigur: polițistul o ia de la capăt. Rusu a deschis o nouă acțiune, prin care cere din nou instanței să oblige ministerul să declasifice ordinul, cu fond și recurs, ca și cum primii doi ani n-ar fi existat.

În același dosar, a ridicat și o excepție de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 182/2002 pe care se sprijină adresa din noiembrie 2026. Separat, a cerut instanței să constate că sentința de la Suceava nu a fost executată și să aplice ministerului amenda prevăzută de Legea contenciosului: 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. Și a cerut declanșarea cercetării disciplinare pentru cei care au produs, cu seninătate, un „apreciem” în loc de un act de decizie.

Prețul concret al secretului absurd: permanență la ordinul-fantomă

Poate părea un exercițiu juridic steril. Nu este. Pentru polițiștii care fac permanență de acasă, prelungirea acestei farse are un preț foarte concret: în tot acest timp, pot fi planificați și sancționați în baza unui ordin pe care nu îl pot pune pe masă în fața judecătorului. Adică răspund disciplinar după reguli secrete, dar trebuie să se apere pe baza unor principii abstracte, nu pe textul efectiv al regulii.

Stat de drept cu parolă la intrare: „secret de serviciu”.

Concluzie: în România, unele secrete nu apără siguranța națională, ci rușinea instituțională

Cazul Ordinului MAI nr. S/108/2011, așa cum a fost documentat de S.P.R. „Diamantul”, nu vorbește doar despre un act administrativ. Vorbește despre un reflex: acela de a transforma orice abuz într-un „secret de serviciu” și orice control într-un „apreciem că nu e cazul”.

Când o instanță recunoaște un cerc vicios și apoi îl întărește, când un minister își bate joc de o hotărâre judecătorească prin copy–paste birocratic, iar polițiștii sunt ținuți sub un ordin-fantomă care le atinge direct timpul liber și banii, nu mai vorbim de protecția informațiilor clasificate. Vorbim de protecția opacității.

Iar până când cineva va avea curajul – și competența – să spună limpede „declasificați și asumați”, România va rămâne țara în care justiția se face, uneori, cu formule politicoase de genul:
„Apreciem că nu se impune… stat de drept pe bune.” (Cristina T.).

Citeste in continuare

Featured

Lideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero

Publicat

pe

De

Leadership la postare: când conduci ANP din newsfeed

Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor le transmite un mesaj direct celor din vârful Administrației Naționale a Penitenciarelor:
mai puține lecții de leadership pe Facebook, mai multe rezultate în spatele gratiilor.

În ultimele zile, conducerea ANP pare să fi descoperit brusc miracolul „principiilor” – desigur, nu în rapoarte oficiale, nu în indicatori de performanță, ci în postări motivaționale pe rețelele sociale. Din online aflăm ce valori au. Din teren știm ce au făcut cu ele în ultimul an și jumătate.

Principii la vedere, rezultate la secret

De pe Facebook aflăm, cu litere mari, despre viziune, responsabilitate, integritate, reformă și alte cuvinte frumoase, numai bune de pus în grafice colorate. În penitenciare, însă, aceleași principii se dizolvă în lipsă de personal, infrastructură prăbușită și improvizații la limita suportabilului.

Federația întreabă, pe bună dreptate: dacă sunteți atât de plini de principii, unde se văd în realitate? În ultimul an și jumătate, oamenii din sistem au văzut altceva: promisiuni în cascadă, poze aranjate, comunicate lucioase – și foarte puține schimbări palpabile.

Planuri de mâine, nu lozinci de ieri

Sindicaliștii pun acum întrebările pe care conducerea ANP le evită cu eleganța unui scroll în jos:

  • Ce faceți concret săptămâna viitoare?
  • Ce schimbați luna viitoare?
  • Ce veți îndrepta, măcar pe hârtie, anul viitor?

Nu în citate inspiraționale, nu în „stories”, nu în postări cu filtre. Ci în decizii, în proceduri, în bugete, în condițiile reale din penitenciare.

Mesajul din interior: mai puțină poză, mai multă treabă

Practic, Federația le spune celor din conducerea ANP, fără ocolișuri:
ajunge cu leadership-ul predat pe Facebook, e timpul pentru leadership exersat în penitenciare.

Nu mai impresionați pe nimeni cu fraze frumoase dacă ele nu se traduc în schimbări reale pentru angajați și deținuți deopotrivă. Sistemul penitenciar nu se repară cu like-uri, share-uri și citate inspiraționale, ci cu muncă serioasă, asumare și rezultate care se văd dincolo de ecran. (Cerasela N.).

(Sursa: mesaj public al Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, adresat conducerii ANP.)

Citeste in continuare

Anchete

Șoferul „atlet” cu 1,00 la suflet: cum a încercat un vasluian beat să fugă de radar cu off-road și vorbe dulci

Publicat

pe

De

Cursa de „raliu” pe DE581: de la asfalt la off-road, cu frâna ruptă la bun-simț

Aventura din 10 noiembrie 2026, petrecută pe drumul european DE581, pe raza județului Vaslui, arată încă o dată cum unii șoferi cred că legislația rutieră e opțională, dar norocul obligatoriu. Potrivit relatărilor făcute publice de Sindicatul Europol, un bărbat de 43 de ani, din Bârlad, a decis să transforme șoseaua în pistă de fugă și câmpul în traseu off-road, totul cu o alcoolemie demnă de manualul „Așa nu”.

După ce a ignorat semnalele polițiștilor, șoferul a apăsat cu entuziasm pedala de accelerație și a improvizat aproximativ un kilometru de traseu pe coclauri, ca și cum se pregătea pentru un raliu de amatori, nu pentru încă un dosar penal. Când și-a dat seama că motorul nu-l mai poate ajuta, a trecut la „planul B”: a abandonat mașina și a încercat să-și demonstreze calitățile atletice… pe jos. Din păcate pentru el, probele de fugă nu se dau după regulile lui.

„Nu ne știm de undeva?” – ultima redută a șoferului disperat

După eșecul subit la capitolele viteză și condiție fizică, bărbatul a trecut la faza de „negociere sentimentală”. A încercat să-i convingă pe polițiști că îi cunoaște, că, cine știe, poate au mai stat la povești, s-au întâlnit pe undeva, au avut vreo legătură vagă în trecut. Poate, poate, o presupusă „cunoștință” ar fi putut cântări mai greu decât cifrele reci de pe aparate și decât litera legii.

Realitatea din teren a fost însă mult mai puțin romantică. În loc de „Ce mai faci, prietene?”, polițiștii au avut în față un rezultat de 1,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul etilotest, așa cum a fost făcut public de Sindicatul Europol. Analizele toxicologice ulterioare au confirmat, elegant și sec, că bărbatul depășise serios limita legală. Prietenia, reală sau imaginară, nu mai avea loc la masa discuțiilor.

Atletism de carton: fugă prin câmp, dar fără medalie, doar cătușe

Scenariul complet arată ca o parodie prost regizată:
– a ignorat semnalele polițiștilor;
– a accelerat;
– a sărit de pe asfalt pe câmp, într-un off-road improvizat;
– și-a abandonat mașina;
– a luat-o la fugă pe jos, ca într-un film ieftin de acțiune;
– și, când totul a eșuat, a mai scos din joben și „arma secretă”: apelul la presupusa „prietenie” cu oamenii legii.

Problema majoră: nici fuga, nici poveștile despre „ne știm noi de undeva” nu țin loc de carnet, de lege și mai ales de bun-simț. Când conduci cu alcoolemie peste limită și pui în pericol toți participanții la trafic, ultimul lucru la care ar trebui să te gândești este dacă polițistul te place sau nu.

Strategia „de socializare” a picat testul de realitate

Din păcate pentru el – dar din fericire pentru normalitate – polițiștii nu s-au lăsat impresionați de această tentativă de „socializare spontană”. Nici „hai că ne știm”, nici „poate rezolvăm” nu au reușit să îndoaie vreun articol de lege.

La 11 noiembrie, bărbatul a fost reținut pentru 24 de ore și urmează să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, pentru dispunerea unei măsuri preventive. De la „prietene, nu ne știm?” la „inculpatul se prezintă în fața procurorului” a fost doar un pas – unul foarte scurt și inevitabil.

Polițiștii – profesioniști, șoferul – exemplu negativ de manual

În tot acest tablou grotesc, singura parte serioasă și sănătoasă este reacția polițiștilor. Conform relatării Sindicatului Europol, agenții au urmat procedurile, au documentat întreaga activitate infracțională și au acționat exact așa cum trebuie atunci când un șofer beat decide să transforme drumul public în pistă personală de evadare.

Agent șef principal Stăncescu Sabin, agent principal Dănilă Marian și agent șef Ghețău Laurențiu merită felicitați pentru profesionalismul cu care au intervenit, punând legea și siguranța rutieră mai presus de tentativele jenante de „negociere” ale unui conducător auto care a ales să pună în pericol viețile celorlalți.

Concluzie: cu 1,00 mg/l nu-ți faci prieteni, îți faci dosar

Povestea acestui șofer din Bârlad este lecția perfectă despre cum să nu procedezi: nu fugi de poliție, nu sari cu mașina pe câmp, nu abandonezi vehiculul, nu joci rolul de atlet ratat și, mai ales, nu încerci să cumperi indulgență la „magazinul de prietenii inventate”.

Radarul nu uită, alcooltestul nu minte, iar legea nu se îmblânzește cu „Nu ne știm noi de undeva?”. În schimb, dosarul penal te așteaptă, punctual, la fiecare asemenea „aventură”. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv9 ore ago

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...

Exclusivo zi ago

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei

Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...

Exclusiv2 zile ago

M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”

Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...

Exclusiv2 zile ago

Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi

Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...

Exclusiv3 zile ago

Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990

Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...

Exclusiv3 zile ago

Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor

Biroul unde mediul moare cu ștampilă Oficial, pe siglă scrie „Agenția pentru Protecția Mediului Prahova” și „Garda Națională de Mediu...

Exclusiv3 zile ago

Pensiile militare, înghețate la cuptor: Guvernul promite 7,3%, dar scoate tava cu mâna înapoi

Promisiunea de An Nou – „Luați de aici… dacă mai rămâne ceva” De la 1 ianuarie 2027, pensiile militare de...

Exclusiv3 zile ago

Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister

„Omul de nădejde” al chestorului: 8 luni șef, apoi picat la psihologic În România, țara unde „merge și-așa” e politică...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova, girofarul și izul de alcool: polițiști din Boldești-Scăeni, opriri pe DN1

„Pișior” și „Mănuță”, în control pe șosea Pe 11 noiembrie 2026, doi polițiști din Boldești-Scăeni au circulat cu autospeciala pe...

Exclusiv4 zile ago

Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE

Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...

Exclusiv4 zile ago

Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE

Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...

Exclusiv4 zile ago

Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)

La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...

Exclusiv4 zile ago

Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești

În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...

Exclusiv4 zile ago

Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină

Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv