Documentul detaliază specificațiile tehnice și cerințele de producție pentru noul obuzier autopropulsat, subliniind importanța producției interne și a capacităților operaționale avansate.

Armata SUA a publicat cerințele formale pentru următorul său obuzier autopropulsat, care includ prevederi ce impun producția internă, un nivel ridicat de blindaj și capacitatea de a trage cu muniție americană.

„Pentru a supraviețui și a sprijini manevre extinse pe un câmp de luptă saturat de senzori și muniții de precizie, formațiunile noastre de artilerie au nevoie de sprijin de foc robust și organic, cu amplasare și deplasare rapidă, rază de acțiune, cadență de tragere și susținere reduse, pentru a livra foc dominant de lungă distanță, în masă și de precizie”, se arată în documentul cu cerințe.

„Pentru a atinge acest obiectiv, vom echipa două unități de transformare în contact cu sisteme de arme avansate, care includ atât platforme de tragere, cât și capacități substanțiale de reaprovizionare de la producătorii disponibili”, adaugă acesta.

Documentul, datat 20 octombrie, este marcat ca informație neclasificată controlată și susține o cerere de informații (RFI) publicată recent pentru un obuzier autopropulsat.

Cerințe specifice: Producție internă și compatibilitate cu muniția SUA

O sursă din industrie a declarat că acest nou document cu cerințe reflectă îndeaproape o versiune anterioară publicată la mijlocul anului 2024. Cu toate acestea, sursa a evidențiat două modificări față de documentul anterior: o clauză de „producție internă” atât pentru obuzier, cât și pentru vehiculul de reaprovizionare, și o prevedere conform căreia obuzierul poate trage cu muniție americană.

Concurenți probabili: Hanwha, Rheinmetall, Elbit America și alții

Printre companiile despre care se știe că licitează se numără Hanwha din Coreea de Sud, Rheinmetall din Germania, Elbit America cu sediul în SUA și o echipă formată din Leonardo DRS cu sediul în SUA și specialistul european în apărare terestră KNDS. Cu toate acestea, unele dintre aceste companii au filiale americane care fie au planuri provizorii de a înființa linii de producție în interiorul SUA, fie au făcut-o deja.

Contractantul principal american General Dynamics este, de asemenea, un concurent probabil, la fel ca și BAE Systems britanic prin filiala sa americană, care produce în prezent programul M109A7 Paladin Integrated Management (PIM) al armatei.

RFI-ul publicat la sfârșitul lunii septembrie a solicitat companiilor interesate să descrie capacitatea lor de producție onshore, dar acest document cu cerințe consolidează producția internă ca o componentă cheie a competiției.

Desigur, o cerință de producție nu este o lovitură fatală pentru nicio firmă cu sediul în străinătate care dorește să participe. De exemplu, Mike Coulter, șeful departamentului de apărare al Hanwha, a declarat săptămâna trecută pentru Breaking Defense că nu este îngrijorat de nicio cerință internă care ar putea apărea cu oferta sa.

„Intenția noastră este de a crea capacitate, de a le construi aici”, a spus el în timpul unui interviu la Washington, deși „nu cred că am analizat pe deplin opțiunile. Nu ne-am angajat la un plan.”

Cerințe de senile vs. roți

Documentul cu cerințe include, de asemenea, un apel pentru ca noul obuzier să fie la fel de puternic blindat ca și M109A7-ul aflat în prezent în dotare, oferind în același timp o „mobilitate și transportabilitate” sporite.

Obținerea acestui nivel de blindaj și mobilitate ar putea fi o sarcină dificilă. În mod tradițional, vehiculele pe roți sunt mai ușoare și construite mai mult pentru drumuri, în timp ce vehiculele pe șenile sunt asociate cu vehicule mai grele care manevrează mai ușor în condiții de noroi. Sursa a speculat că mențiunea unui blindaj echivalent cu cel al M109A7 ar putea fi un semn că armata preferă un sistem pe șenile sau M109A7 modernizat. (Dintre concurenții cunoscuți în prezent, K9-ul Hanwha este singura opțiune pe șenile, în timp ce BAE produce încă M109A7).

Alte cerințe incluse în document

Documentul cu cerințe include, de asemenea:

• O prevedere de susținere pentru o platformă care oferă niveluri mai ridicate de fiabilitate, disponibilitate și mentenabilitate pentru a asigura operațiuni de luptă susținute și pentru a minimiza sarcina/costul logistic.
• O prevedere de mobilitate pentru transportul aerian/maritim/feroviar/rutier și performanța mobilității pe drum/în afara drumului, până la cea a HIMARS.
• Cerința pentru o armă care poate atinge „efecte letale masive cu rază maximă de acțiune” de până la 58 km (36 mile) și focuri de precizie de până la 70 km (43,5 mile) și o rază minimă de acțiune de 4 km (2,5 mile).
• Platforma ar trebui să poată stoca mai mult de trei runde de precizie (de exemplu, Excalibur) și să poată trage cel puțin șase runde pe minut neghidate și trei runde pe minut dacă sunt ghidate.

După renunțarea la dezvoltarea internă a platformei Extended Range Cannon Artillery, oficialii armatei au pornit într-un turneu mondial anul trecut în căutarea obuzierelor autopropulsate existente. După ce au văzut ofertele de la cinci companii – BAE Systems, Elbit Systems, General Dynamics, Hanwha și Rheinmetall – armata a anunțat planuri de a lansa o competiție pentru a alege o platformă existentă, mai degrabă decât să se lanseze în dezvoltarea unei arme complet noi.

Cu toate acestea, această competiție a fost temporar pusă în așteptare ca parte a Inițiativei de Transformare a Armatei. Apoi, la sfârșitul lunii septembrie, serviciul a lansat înainte și a publicat RFI-ul.

RFI-ul, redactat de Ofițerul Executiv de Program pentru Sisteme de Luptă Terestră, a făcut apel la furnizori să ofere soluții care „probabil vor implica furnizarea temporară” a sistemelor lor de obuziere brigăzilor care participă la inițiativa de Transformare în Contact (TiC) a armatei – impulsul serviciului de a testa rapid echipamente noi cu unități atât în interiorul SUA, cât și în străinătate, pentru a înțelege modul în care acea tehnologie va funcționa în medii reale.