Exclusiv
„BARBU-CIANUL” A SPART GAȘCA ANTIGRINDINĂ!
De la rachete subvenționate la lacrimi de recunoștință – Cum un ministru cu cojones a trimis mafia la plimbare și a redat ploaia tării!
România, dragi concetățeni, a fost teatrul unei comedii negre sinistre! Ani de zile am asistat la un spectacol grotesc: fermieri cu fețele brăzdate de sudoare și disperare, câmpuri crăpate de secetă, în timp ce, sus pe cer, o armată de rachete subvenționate de stat se lăuda că alungă grindina. Grindina, ați înțeles bine! Nu seceta, nu foametea, nu disperarea! Grindina! Parcă eram pinguini în Sahara, preocupați să ne protejăm de… zăpadă!
Și-n tot acest timp, o gașcă de șmecheri cu pensii speciale și legături dubioase în serviciile secrete își frecau mâinile de bucurie, numărând milioanele de euro sifonate din banii noștri. O afacere unsă cu minciuni, protejată de politicieni corupți și avizată, probabil, de vreun medic psihiatru cu simțul umorului negru.
Vezi investigațiile Incisiv de Prahova:
(aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc.
Dar, stați! Că lumina speranței răsare și pe ulița noastră! În mijlocul acestui circ sinistru, apare un personaj providențial: nimeni altul decât ministrul Agriculturii, Florin Barbu! Un om care, spre surprinderea tuturor, a avut cojones să spună „STOP!”. Un „STOP” răsunător, care a zguduit din temelii sistemul antigrindină și a trimis mafia rachetelor la plimbare, direct spre… Bălăcăneanca (sperăm noi!).
Și ca tacâmul să fie complet, ministrul Barbu a primit o scrisoare emoționantă de la un fermier necăjit, dar plin de speranță. O scrisoare care ne arată că, uneori, un singur gest de curaj poate schimba vieți și poate reda încrederea într-un viitor mai bun. O scrisoare care ne demonstrează că, da, se poate! Se poate să avem un ministru care ascultă vocea poporului și care pune interesele țării mai presus de interesele unei găști de profitori!
Acum, hai să vedem cum a reușit „Barbu-Cianu” să spargă gașca antigrindină și să redea ploaia țării! Pregătiți-vă pentru o radiografie necruțătoare a unui jaf național, cu rachete, minciuni și mult, mult sarcasm!
Rachete, minciuni și… secetă subvenționată?!
Păi cum să nu te apuce râsul (amar, bineînțeles!) când auzi de sistemul ăsta antigrindină? Un sistem care, chipurile, trebuia să ne apere de grindină, dar care, în realitate, ne-a adus mai mult a secetă decât o nuntă-n deșert!
Și nu e vorba doar de secetă, dragi concetățeni! E vorba de o întreagă panoplie de nenorociri:
- Rachete mai scumpe decât caviarul iranian: milioane de euro aruncate pe niște petarde care, în loc să alunge grindina, mai bine chemau norii să se care cât mai departe de România!
- Iodură de argint – otrava subvenționată de stat: în timp ce noi ne omorâm cu produsele bio, statul ne otrăvește solul și apa cu o substanță toxică, recunoscută ca poluant periculos! Bravo, băieți, ne protejați de grindină, dar ne dați cancer bonus!
- Legături dubioase cu foști ofițeri SRI: normal, orice afacere profitabilă din România are nevoie de o umbrelă protectoare din partea serviciilor secrete! Nu de alta, dar trebuie să fim siguri că nimeni nu se bagă peste tunurile noastre!
- Avize dubioase de la… Bălăcăneanca: nu ne mirăm că sistemul ăsta a fost aprobat de niște oameni cu probleme psihice! Doar un nebun ar putea crede că rachetele antigrindină chiar funcționează!
Și ca tacâmul să fie complet, oficialii AASNACP ne mint cu nerușinare, invocând „date personale” ca să nu ne spună unde s-au dus banii noștri! Cică sistemul e „eficient” și „protejează culturile agricole”! Da, protejează… buzunarele lor!
Dar stați liniștiți, că avem și citate savuroase din declarațiile acestor șmecheri:
- „Sistemele convective produc precipitații cu caracter local…” (Gheorghe Caunei Florescu, director general AASNACP). Adică, pe românește, plouă doar unde vrea mușchiul lor!
- „Metoda de combatere a căderilor de grindină prin intermediul rachetelor vizează exclusiv activitatea de combatere…” (Gheorghe Caunei Florescu, director general AASNACP). Adică, nu contează că distrugem norii și provocăm secetă, important e să combatem grindina!
Halal să vă fie, domnilor! Ne furați ploaia pe față și ne mai și luați de proști! Dar să nu uitați că „minciuna are picioare scurte”! Și că, mai devreme sau mai târziu, o să plătiți pentru toate astea!
„Barbu-Cianu” loveste din nou!
Sau, cum un ministru cu ouă a trimis rachetele la Remat și mafia la plimbare!
După ani de zile în care am urlat în deșert, după ce Incisiv de Prahova a dezvăluit toate mizeriile din sistemul antigrindină, cineva, acolo sus, ne-a auzit! Și nu e vorba de Dumnezeu (deși, poate și El s-a săturat de atâta jaf!), ci de ministrul Agriculturii, Florin Barbu! Un om care, spre surprinderea tuturor, a avut curajul nebun să spună „STOP!”.
Un „STOP” care a zguduit din temelii sistemul antigrindină și a trimis unde de șoc până în cele mai ascunse cotloane ale mafiei! Un „STOP” care a demonstrat că, uneori, un singur om poate face diferența!
Și nu vă imaginați că a fost ușor! Ministrul Barbu a trebuit să se lupte cu:
- O armată de baroni locali, obișnuiți să sifoneze bani publici fără să dea socoteală nimănui.
- O rețea bine închegată de foști ofițeri SRI, gata să apere cu dinții o afacere care le aducea profituri grase.
- O presiune mediatică uriașă, orchestrată de cei care aveau de pierdut de pe urma desființării sistemului.
Dar Florin Barbu nu s-a lăsat intimidat! A mers înainte cu hotărâre, ca un tanc! A ignorat amenințările, a închis urechile la critici și a pus interesele fermierilor pe primul loc!
Și rezultatul? Un miracol! Sistemul antigrindină a fost oprit, rachetele au fost trimise la Remat, iar mafia a fost trimisă… spre Bălăcăneanca (sperăm noi!).
Acum, să vedem ce urmează! Va reuși „Barbu-Cianu” să curețe complet sistemul de toate mizeriile? Sau se va lăsa intimidat de forțele oculte care încă mai trag sforile în România? Vom vedea! Dar un lucru e sigur: Florin Barbu a intrat deja în istorie ca ministrul care a avut cojones să se lupte cu mafia antigrindină!
Lacrimi de recunoștință și speranță în Bărăgan: Când un ministru ascultă glasul poporului, seceta se transformă în ploaie de binecuvântări!
După ani de zile în care au fost ignorați, umiliți și furați, fermierii români au avut, în sfârșit, un motiv să zâmbească! Iar zâmbetul lor s-a transformat în lacrimi de recunoștință când au auzit că ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a oprit sistemul antigrindină!
Și ca să înțelegeți cât de importantă a fost această decizie pentru oamenii de rând, vă prezentăm, integral, scrisoarea emoționantă primită de Redactia Incisiv de Prahova pentru ministrul Barbu:
„Domnule ministru Florin Barbu,
Vreau să vă mulțumesc din toată inima, ca un om simplu și necăjit, dar care încă mai are speranță. Gestul dumneavoastră de a opri sistemul de rachete antigrindină este, pentru mine și pentru mulți ca mine, un semn de respect, de ascultare și de curaj.
Am trăit ani de zile cu sentimentul că suntem invizibili – că munca noastră, necazurile noastre și strigătele noastre se pierd în vânt. Am văzut cum norii pleacă și pământul crapă, iar nimeni nu părea să ne ia în seamă. Acum, pentru prima dată, simt că cineva de sus a ales să ne asculte. Ați ales să puneți viața oamenilor de rând mai presus de proceduri.
Știu că n-a fost o decizie ușoară, dar a fost una dreaptă. Ați dat un semnal clar că agricultura românească nu e doar cifre pe hârtie, ci oameni reali, care trăiesc sau pier sub cerul ăsta. Ați arătat că un ministru poate fi și om, nu doar funcție.
Sper ca acest pas să fie începutul unei schimbări adevărate. Din partea mea, aveți respectul și recunoștința unui cetățean care n-a uitat să spună „mulțumesc” atunci când cineva face ce trebuie.”
Câtă emoție, câtă speranță, câtă recunoștință într-o singură scrisoare! Parcă simțim cum lacrimile fermierului udă pământul uscat al Bărăganului, pregătindu-l pentru o nouă recoltă bogată!
Această scrisoare este dovada incontestabilă că ministrul Florin Barbu a făcut ce trebuie! A ascultat vocea poporului, a pus interesele țării pe primul loc și a redat speranța fermierilor români!
Acum, să vedem ce urmează! Va reuși „Barbu-Cianu” să transforme lacrimile de recunoștință în ploaie de binecuvântări? Va reuși să construiască o agricultură românească prosperă și durabilă? Vom vedea! Dar un lucru e sigur: Florin Barbu a demonstrat că un ministru poate fi și om, nu doar funcție!
USR-iștii, la coadă la AJOFM?!
Sau, cum Corina Atanasiu a rămas fără rachete și cu ochii-n Soare!
Vă mai amintiți de Corina Atanasiu, deputata USR care apăra cu atâta vehemență sistemul antigrindină? Cea care ne spunea că rachetele sunt „vitale pentru siguranța națională” și că fermierii care se plâng de secetă sunt niște „superstițioși”? Ei bine, dragi concetățeni, se pare că doamna deputat a rămas fără obiectul muncii!
După ce ministrul Barbu a trimis rachetele la Remat, ne întrebăm ce mai face Corina Atanasiu? S-a angajat la Meteo să se uite la nori? S-a făcut rachetistă pe cont propriu și trage cu petarde-n grădină? Sau s-a dus direct la AJOFM să-și caute un loc de muncă mai… plouat?
Speculațiile sunt intense! Unii spun că a fost văzută plângând în hohote în fața sediului AASNACP, implorând rachetele să se întoarcă! Alții susțin că s-a înscris la un curs de „dezvrăjire a norilor” și încearcă să convingă ploaia să se întoarcă în România!
Dar, oricare ar fi adevărul, un lucru e sigur: Corina Atanasiu a rămas fără rachete și cu ochii-n Soare! Și, probabil, și cu un gust amar în gură, după ce a realizat că a susținut o cauză pierdută!
Acum, serios vorbind, sperăm că doamna deputat a învățat ceva din toată această poveste! Sperăm că a înțeles că nu e bine să te pui contra fermierilor și că e mai important să asculți vocea poporului decât să susții interesele unei găști de profitori!
Și, cine știe, poate că într-o zi o vom vedea pe Corina Atanasiu alături de fermieri, luptând pentru o agricultură românească prosperă și durabilă! Până atunci, însă, o lăsăm să se bronzeze la Soare și să mediteze la greșelile trecutului!
DNA, dormiți liniștiți… sau vă trezim noi!
Mafia antigrindină a secat tara de bani și de ploaie, iar voi vă prefăceți că plouă cu… Legume stricate!
Alo, DNA! Ne auziți? Vă mai amintiți de sistemul antigrindină, tunul ăla colosal care a secat țara de bani și de ploaie? Ei bine, se pare că voi ați uitat de el! Sau, mai rău, vă prefaceți că ați uitat!
Înțelegem că aveți multe dosare pe rol, că mafia e puternică și că e greu să te pui cu șmecherii. Dar, serios vorbind, chiar nu vă pasă că o gașcă de profitori a furat milioane de euro din banii noștri? Chiar nu vă interesează că au distrus agricultura românească și au lăsat fermierii în pragul disperării?
Vă spunem noi ce se va întâmpla dacă veți continua să dormiți liniștiți:
- Fermierii se vor sătura să mai aștepte și vor ieși în stradă cu furcile! Și nu va fi frumos deloc! Vă asigurăm că nu veți vrea să vă treziți cu o armată de furioși în fața sediului!
- O să ajungeți să fiți complici la jaful național! Și nu credem că vreți să intrați în istorie ca instituția care a protejat mafia antigrindină!
- O să vă pierdeți credibilitatea în fața poporului! Și atunci, nimeni nu vă va mai lua în serios!
Așa că, treziți-vă, DNA! Lăsați deoparte dosarele mărunte și concentrați-vă pe jaful antigrindină! Scoateți la iveală toate mizeriile, identificați toți vinovații și trimiteți-i la pușcărie!
Și dacă aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să apelați la fermierii prahoveni! Ei au adunat mai multe dovezi decât voi în ultimii 20 de ani! Sunt mai iscusiți decât James Bond la cules de căpșuni și mai hotărâți decât un pitbull în fața unei fripturi!
Dar grăbiți-vă! Timpul trece, iar mafia antigrindină își pregătește deja bagajele pentru Maldive! Nu-i lăsați să scape! Prindeți-i și trimiteți-i la Bălăcăneanca!
De la rachete la… recoltă!
Când mafia antigrindină a plecat la plimbare, grânele au inceput să danseze de bucurie!
Vă mai amintiți cum ne plângeam, anul trecut, că nu mai avem ploaie, că pământul e uscat și că recoltele sunt compromise? Ei bine, dragi concetățeni, se pare că totul s-a schimbat ca prin minune!
După ce ministrul Barbu a oprit sistemul antigrindină, parcă a dat drumul la robinetul cu ploaie! Câmpiile au înverzit, grânele au crescut ca-n povești, iar fermierii au început să zâmbească din nou!
Și nu e vorba doar de vorbe! Cifrele vorbesc de la sine:
- În 2025, România a înregistrat o producție record de cereale și plante tehnice!
- Am depășit toate așteptările și am devenit unul dintre cei mai mari exportatori de grâu din Uniunea Europeană!
- Fermierii au obținut profituri uriașe și au început să investească în tehnologii moderne și în dezvoltarea afacerilor!
Ce înseamnă asta, dragi concetățeni? Înseamnă că sistemul antigrindină a fost o piedică în calea dezvoltării agriculturii românești! O mașinărie de sifonat bani publici care, în loc să ne ajute, ne-a distrus!
Dar, din fericire, am scăpat de ea! Iar acum, putem să ne bucurăm de roadele muncii noastre și să construim o agricultură românească prosperă și durabilă!
Așa că, să dăm o petrecere mare și să sărbătorim recolta record! Să mâncăm pâine proaspătă, să bem vin bun și să dansăm până dimineața! Și să nu uităm să-i mulțumim ministrului Barbu pentru că ne-a redat ploaia și ne-a ajutat să ne împlinim visurile!
Bălăcăneanca așteaptă cu ușile deschise!
Hoții de ploaie să-și pregătească valizele și să-și ia adio de la libertate!
Ați crezut că veți scăpa basma curată? Ați crezut că veți putea să vă bucurați de banii furați și să râdeți de noi în continuare? V-ați înșelat amarnic!
Hoților de ploaie, timpul vostru a expirat! Nu mai aveți unde să vă ascundeți! Nu mai aveți cum să scăpați de furia poporului!
Fermierii români nu vor uita niciodată cum i-ați mințit, cum i-ați furat și cum i-ați lăsat în pragul disperării! Vor cere dreptate până la capăt! Și nu se vor opri până când nu vă vor vedea după gratii!
Așa că, pregătiți-vă valizele și luați-vă adio de la libertate! Bălăcăneanca vă așteaptă cu ușile deschise! Acolo este locul vostru! Alături de toți ceilalți infractori care au furat și au distrus România!
Și să nu vă așteptați la tratament preferențial! Nu veți avea parte de lux și de confort! Veți trăi în condiții grele, veți munci din greu și veți plăti pentru toate crimele voastre!
Dar nu vă faceți griji! Nu veți fi singuri! Veți avea compania foștilor ofițeri SRI, a politicienilor corupți și a funcționarilor incompetenți care v-au ajutat să furați și să distrugeți România!
Și cine știe, poate că în timpul liber veți putea să vă organizați un cor și să cântați „Rachete, minciuni și secetă”! Va fi un hit garantat în Bălăcăneanca!
Așa că, plecați cu demnitate și nu mai faceți circ! România nu mai are nevoie de voi! România are nevoie de oameni cinstiți, muncitori și patrioți! Oameni care să construiască un viitor mai bun pentru noi și pentru copiii noștri!
Sunteți o pată pe obrazul României! Și veți fi șterși pentru totdeauna! (Cristina T.).
Exclusiv
„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă
Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem”
Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor Interne să răspundă, în esență, cu un „mulțumim pentru interes, dar nu”. Povestea începe cu un polițist de frontieră care a avut tupeul suprem într-un stat „democratic”: a vrut să vadă actul după care e obligat să își facă permanența de acasă. Și de aici începe circul birocratic cu iz de farsă de prost gust, descris pe larg de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul”.
Agentul-șef principal de poliție Sebastian-Alin Rusu, de la Sectorul Poliției de Frontieră Siret, a fost sancționat cu „mustrare scrisă” pentru că nu s-a prezentat la chemare în timpul unei permanențe făcute de acasă, în afara programului. Adică nu a răspuns la un ordin secret, emis în baza unui alt ordin secret, despre care nu avea voie să știe prea multe, dar era obligat să-l respecte.
Omul a făcut ce scrie în manualul de bun-simț juridic: a cerut să vadă ordinul. A contestat clasificarea la minister în noiembrie 2024, a cerut declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 – actul care reglementează serviciul de permanență și accesul în unitățile ministerului, inclusiv permanența de acasă. În loc de transparență, a primit… ping-pong instituțional.
Ordinul fantomă: sancționăm după el, dar nu ți-l arătăm
Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/108/2011 este clasificat „secret de serviciu”. Cu alte cuvinte: după el se fac planificări, se dau sarcini, se dau sancțiuni, dar când întrebi „ce scrie acolo?”, ți se răspunde cu aer superior: „Nu e pentru ochii tăi, dar e pentru timpul tău liber.”
În noiembrie 2024, polițistul contestă clasificarea la minister. Ministerul face ce știe mai bine: pasează problema. Direcția Secretariat General, condusă atunci de chestorul de poliție Marius Tache, trimite cererea la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Iar Poliția de Frontieră, prin inspectorul general Cornel-Laurian Stoica, îi comunică polițistului, cu o gravitate birocratică impecabilă, că poate face… contestație „la autoritatea care a clasificat informația”. Adică exact acolo unde depusese deja cererea.
Nu e refuz, e doar comedie administrativă repetată.
Judecătoarea descrie „cercul vicios”, apoi îl reînnoiește cu ștampilă
Sătul să fie plimbat ca o hârtie între departamente, Rusu dă în judecată ministerul. În mai 2025 ajunge la Curtea de Apel Suceava, unde dosarul e judecat de Cristina-Daniela Dănilă. Și aici se întâmplă ceva rar: instanța scrie negru pe alb ceea ce toți simt pe pielea lor.
Judecătoarea constată că ministerul a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea, că a pasat-o altor instituții „fără a o analiza pe fond”, și că a invocat secretul fără să verifice dacă secretul se mai justifică, „ermetizând cercul vicios al refuzului”. Adică ministerul își apără secretele prin simplul fapt că refuză să le mai analizeze. Perfect rotund, perfect absurd.
Normalitatea ar fi fost ca instanța să rupă acest cerc: să se uite ea însăși pe ordin, să vadă dacă are ce căuta la „secret de serviciu” și să decidă dacă trebuie declasificat sau nu.
Numai că, după ce descrie impecabil cercul, judecătoarea se așază cumințelă în el.
„Nu e treaba noastră, e treaba lor”: cum se spală pe mâini puterea judecătorească
În loc să judece fondul, instanța decide că „aprecierea îndeplinirii condițiilor de fond asupra clasificării constituie exclusiv atributul pârâtului”. Cu alte cuvinte: doar ministerul care a pus ștampila pe „secret” poate aprecia dacă ștampila mai are sens. Orice altă abordare ar însemna, spune instanța, „interferarea în atribuțiile administrației, cu depășirea prerogativelor puterii judecătorești”.
Rezultatul? Ministerul este obligat doar „să soluționeze” petiția reclamantului, nu să declasifice, nu să justifice serios, nu să producă un act de decizie verificabil. Cercul vicios pe care sentința îl descrie este repornit fix prin sentință. Elegant, legalist, steril.
În traducere liberă: „Da, refuzul e nejustificat. Da, ministerul a greșit. Dar tot ministerul trebuie să-și verifice singur propria greșeală, iar noi stăm pe margine și așteptăm să vedem dacă se răzgândește.”
Ministerul, varianta copy–paste: aceeași poveste, același refuz, alt „apreciem”
Partea cea mai cinică apare după ce sentința rămâne definitivă, în octombrie 2026. Ministerul e obligat de instanță să „soluționeze” cererea de declasificare. Ce face?
Pe 11 noiembrie 2026, la mai puțin de o lună după ce sentința a devenit definitivă, Direcția Secretariat General emite o adresă nouă. Nu de la ministru, nu de la cineva cu responsabilitate politică, ci „p. Director”, semnată de comisarul-șef de poliție Andreea Teodorescu. Adresa e rezultatul – ni se spune – „consultării structurilor de specialitate”, evident nenumite.
Conținutul? O reluare aproape la indigo a argumentelor din întâmpinarea depusă în proces în iulie 2025:
– clasificarea „a fost atribuită de persoana împuternicită prin lege”;
– „termenul de clasificare nu a expirat”;
– polițistul nu se încadrează în cazurile de declasificare din Standardele HG 585/2002;
Și, la final, lovitura de grație birocratică:
„apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.
Nu se indică niciun act formal de decizie, cu număr și dată, pe care un judecător să-l poată verifica. Doar un „apreciem” aruncat cu o nonșalanță administrativă care sfidează și legea contenciosului, și hotărârea judecătorească. Judecata e înlocuită cu „apreciem”, iar responsabilitatea – cu parafa secretariatului.
Justiție pe două viteze: la Suceava – „pas”, la București – „declasificați!”
În timp ce la Suceava instanța s-a ferit să deranjeze prea tare ministerul, la București același ordin S/108/2011 a ajuns la Curtea de Apel, într-o acțiune deschisă de S.P.R. „Diamantul”, în paralel cu procesul lui Rusu.
Dosarul a ajuns la judecătorul Amer Jabre – cunoscut deja publicului după ce, în 2021, a constatat inexistența unor hotărâri „de pandemie” ale CNSU, pentru că nu fuseseră publicate în Monitorul Oficial, deși îngrădeau libertatea de circulație. Adică un judecător obișnuit să se uite și la fond, nu doar la formă.
În noiembrie 2025, la doar 13 zile după sentința de la Suceava, Jabre citește efectiv ordinul S/108/2011, în compartimentul de documente clasificate al instanței. Constată că are „un conținut cvasiidentic cu cel al reglementărilor anterioare, neclasificate” – adică nu e nimic acolo care să justifice teatrul cu „secret de serviciu”. Și obligă ministerul să-l declasifice. Sentința nu e definitivă, dar mesajul e clar: prerogativa administrativă nu poate anula controlul judecătoresc asupra legalității clasificării.
Înalta Curte spusese deja, cu câteva săptămâni înainte, că nu poți ascunde la infinit în spatele „e secret, avem noi grijă”. Dar la Suceava, aceleași principii au fost păstrate în sertar.
Cronologia absurdului: doi ani de pași laterali
Povestea declasificării OMAI S/108/2011, așa cum o reconstituie Sindicatul „Diamantul”, arată ca un manual de obstrucție legalizată:
- 4 noiembrie 2024 – polițistul contestă clasificarea ordinului și cere declasificarea la minister;
- 2 decembrie 2024 – Poliția de Frontieră, căreia cererea fusese pasată, îl trimite înapoi… la minister;
- 22 mai 2025 – acțiune în instanță, la Curtea de Apel Suceava;
- iulie 2025 – ministerul, prin Direcția Generală Juridică (Viorel Tatu), își apără clasificarea pe fond, în întâmpinare;
- 9 decembrie 2025 – sentința de la Suceava: refuzul e nejustificat, dar ministerul e doar obligat „să soluționeze”;
- 22 decembrie 2025 – la București, alt complet obligă ministerul să declasifice același ordin (sentință nedefinitivă);
- 16 octombrie 2026 – sentința de la Suceava rămâne definitivă;
- 11 noiembrie 2026 – ministerul transmite celebra adresă: „apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.
Doi ani pentru același refuz, ambalat de două ori: o dată ca tăcere, a doua oară ca „apreciere”.
Când „apreciem” ține loc de lege: nou proces, aceeași miză
În loc să clarifice ceva, toată această înșiruire de contestații, pasări, procese și adrese a produs doar un lucru sigur: polițistul o ia de la capăt. Rusu a deschis o nouă acțiune, prin care cere din nou instanței să oblige ministerul să declasifice ordinul, cu fond și recurs, ca și cum primii doi ani n-ar fi existat.
În același dosar, a ridicat și o excepție de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 182/2002 pe care se sprijină adresa din noiembrie 2026. Separat, a cerut instanței să constate că sentința de la Suceava nu a fost executată și să aplice ministerului amenda prevăzută de Legea contenciosului: 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. Și a cerut declanșarea cercetării disciplinare pentru cei care au produs, cu seninătate, un „apreciem” în loc de un act de decizie.
Prețul concret al secretului absurd: permanență la ordinul-fantomă
Poate părea un exercițiu juridic steril. Nu este. Pentru polițiștii care fac permanență de acasă, prelungirea acestei farse are un preț foarte concret: în tot acest timp, pot fi planificați și sancționați în baza unui ordin pe care nu îl pot pune pe masă în fața judecătorului. Adică răspund disciplinar după reguli secrete, dar trebuie să se apere pe baza unor principii abstracte, nu pe textul efectiv al regulii.
Stat de drept cu parolă la intrare: „secret de serviciu”.
Concluzie: în România, unele secrete nu apără siguranța națională, ci rușinea instituțională
Cazul Ordinului MAI nr. S/108/2011, așa cum a fost documentat de S.P.R. „Diamantul”, nu vorbește doar despre un act administrativ. Vorbește despre un reflex: acela de a transforma orice abuz într-un „secret de serviciu” și orice control într-un „apreciem că nu e cazul”.
Când o instanță recunoaște un cerc vicios și apoi îl întărește, când un minister își bate joc de o hotărâre judecătorească prin copy–paste birocratic, iar polițiștii sunt ținuți sub un ordin-fantomă care le atinge direct timpul liber și banii, nu mai vorbim de protecția informațiilor clasificate. Vorbim de protecția opacității.
Iar până când cineva va avea curajul – și competența – să spună limpede „declasificați și asumați”, România va rămâne țara în care justiția se face, uneori, cu formule politicoase de genul:
„Apreciem că nu se impune… stat de drept pe bune.” (Cristina T.).
Exclusiv
M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile. Nu de pe Netflix, ci de pe fluturașul de salariu.
Un polițist care a avut tupeul să intre în concediu medical a descoperit că, brusc, șeful lui a devenit profet: îi vede viitoarele boli în globul de cristal și îi taie preventiv orele de weekend. Nu e dreptul lui să lucreze weekendul, spune legea. Corect. Dar nici dreptul șefului să-și planifice subordonații după horoscopul medical pe februarie–decembrie.
Cazul „N-ai voie să tușești”
Omul scrie la sindicat: din februarie, șeful îi raționalizează orele de weekend. Pierdere estimată: 500–800 lei pe lună. Motivul oficial? Concediul medical dintr-o parte de lună. Motivul neoficial? „Nu mai ai tu încrederea mea de muncitor de sâmbătă…”
Șeful, vizionar, îl anunță din timp: luni întregi de acum înainte, colegii vor avea 40–48 ore de weekend, iar el vreo 20. Jumate. Ca să învețe minte să nu mai facă febră când nu trebuie.
Întrebarea lui e simplă: „E discriminare? Pot reclama?”
Răspunsul sindicatului: „Stai jos, că sunt două părți. La prima, n-o să-ți placă. La a doua, da.”
Partea nasoală: Weekendul lucrat nu e drept de la Dumnezeu
Legea zice clar: program normal – 8 ore pe zi, 40 pe săptămână, cu două zile de repaus, „de regulă sâmbătă și duminică”. Adică, în teorie, polițistul are dreptul să se odihnească în weekend, nu să alerge după infractori. Pe hârtie, măcar.
Pentru cei în ture, ordinul OMAI 577/2008 e și mai generos: îți garantează minimum un weekend liber, sâmbătă și duminică la rând. Ai voie să ai o viață măcar o dată pe lună. Dar atenție: protejează weekendul liber, nu pe cel lucrat.
Banii de weekend vin din altă lege. Sporul se plătește doar „proporțional cu timpul efectiv lucrat” sâmbăta, duminica, sărbători legale. Adică: n-ai fost, n-ai luat. Ai fost, ai luat. Simplu ca bacșișul.
Concediu medical în weekend? Ghinion, cum ar zice un clasic în viață. N-ai fost la muncă, nu vine sporul pe card. Șeful nu e obligat să-ți bage trei sâmbete la rând după ce te întorci, ca să-ți „recuperezi” banii. Pe tema asta, reclamația moare din fașă.
Până aici, șeful încă nu e abuziv. Doar lipsit de inimă, dar asta nu e încă infracțiune.
Partea în care șeful își ia halat alb imaginar
Problema începe când șeful începe să facă planificarea după fișe medicale inexistente.
Una e să nu-ți recupereze weekendurile pierdute. Alta e să te planifice luni la rând cu jumătate din orele de weekend ale colegilor, pe motiv că „sigur te mai îmbolnăvești tu”.
Legea nr. 141/2025 e mai clară decât o pastilă de paracetamol: comandanții trebuie să facă o „planificare lunară echilibrată” a programului de lucru în ture, în weekend și în sărbători, pentru toți oamenii din aceeași formațiune. Nu scrie nicăieri „în funcție de ce boală crede șeful că vei avea”.
Există și un plafon: maxim 40% din timpul de lucru pe lună poate fi în weekend/sărbători. Într-o lună cu 168 de ore, asta înseamnă 67 de ore maxim. Dar aici nu plafonul doare.
Problema e alta: colegii cu același post au 40–48 ore de weekend, tu ai 20. Toți sănătoși, toți în tură. Doar că tu ai comis păcatul suprem: ai fost bolnav luna trecută.
Asta nu mai e management, e loterie pe salariul omului.
„Nu e discriminare, dar nici normal nu e”
Juridic, trebuie să fim corecți: legea nu îți dă drept la ore de weekend. Dă un cadru, niște limite, niște plafonări. Deci la Consiliul pentru Combaterea Discriminării, plângerea o să șchiopăteze.
Dar ce face șeful e altceva: lovește în obligația de planificare echilibrată, la vedere. Când toată tura are 40–48 de ore de weekend, iar tu ai 20 doar pentru că „ai fost bolnăvicios”, nu mai vorbim de gestionare a serviciului, ci de sancțiune mascată în Excel.
Pe scurt: boala nu e criteriu de pontaj. Nici măcar când șeful vrea să fie Dr. House.
Cum arată abuzul, pe cifre
- Plafon legal: 67 ore weekend/sărbători într-o lună de 168 ore.
- Colegi normali: 40–48 ore de weekend.
- Colegul „problematic”: 20 ore.
- Motiv: a îndrăznit să aibă concediu medical într-o lună anterioară.
Se cheamă „planificare echilibrată”? Doar dacă echilibrul e între favoritism și pedepsire.
Ce poate face polițistul (în afară să nu mai răcească)
Din păcate, la vorbe goale nu poți face reclamație. Dacă șeful doar i-a spus „Vezi că de acum ai mai puține weekenduri”, dar nu a apărut nimic pe hârtie, legal e nimic. Moral e mizerabil, dar nu se investighează moralul în instanță.
Pasul unu: se așteaptă planificarea pe luna următoare.
Dacă acolo scrie clar că omul are 20 ore de weekend, iar colegii cu același post au 40–48, fără ca el să fie în concediu:
- Depune raport scris la șeful unității.
- Cere în clar:
- să i se spună criteriul după care are jumătate din orele de weekend,
- să fie planificat după aceleași criterii ca ceilalți, în baza art. XVIII alin. (6) din Legea nr. 141/2025 și art. 8 alin. (1) din OMAI 577/2008.
Dacă în răspuns apare negru pe alb „probleme medicale”, atunci șeful tocmai și-a redactat singur proba de la dosar. Mulțumim, semnați aici.
Concluzia „Diamantului”: boala nu e hobby și nici criteriu de pontaj
Weekendul lucrat nu e un drept sfânt, să fim corecți. Dar nici sănătatea nu e obligație contractuală.
Când șeful începe să-ți facă programul după ce crede el că va scrie medicul în foaie luna viitoare, nu mai e planificare a serviciului, e loterie pe bani publici și pe spinarea oamenilor.
S.P.R. „Diamantul” îți spune pe șleau:
- Nu-ți poți cere „înapoi” weekendurile din medical.
- Poți însă să ceri să nu fii mazilit la pontaj pentru o boală imaginară.
- Iar dacă șeful își face din asta metodă de conducere, s-ar putea ca problema serioasă să nu fie la medicul de familie, ci la comandă. (Cerasela N.).
Exclusiv
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”?
IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu buget nelimitat de rușine publică. De fiecare dată când crezi că nu mai pot coborî ștacheta, mai sapă un pic (aici), (aici), (aici), etc.
De data asta, nu e nici videochatista de la Băicoi, nici vreun „artist” de la structurile SRL. E alt episod, aceeași rețetă: polițist fără drept de a conduce, pus să conducă autospeciala. Adică exact „arma” statului în trafic.
În timp ce prin conducerea IPJ Prahova se fâlfâie titluri pompoase, conduceri și „protectori” de genul PREDATOR Ginel, prin structuri se derulează cam același film: șefi slabi, vai de steaua lor, ținuți în brațe, care nu știu – sau se prefac că nu știu – nici cine are, nici cine nu are drept de a urca la volanul mașinii de poliție.
Episodul Tătărani: agent cu permisul suspendat, trimis să păzească… conducând
Marți dimineață, la începutul acestei săptămâni, la Biroul Drumuri Naționale Europene (BDNE) Bărcănești, scenariul pare inițial banal:
- agentul Virtopeanu Adrian se prezintă la serviciu;
- ia autospeciala de poliție;
- pleacă spre Tătărani, unde trebuie să asigure paza de zi a unui parc auto/bază.
Până aici, nimic spectaculos. Știind „tradiția” IPJ Prahova, te-ai aștepta măcar la o tamponare minoră, o răsturnare, ceva cu girofar și foi de constatare. Dar nu, realitatea e, de fapt, mai gravă.
Prin birouri și printre colegi, o „păsărică” șușotește:
„Bre, șefule… ăsta cum conduce mașina de poliție, că doar știm toți că are permisul suspendat până în decembrie, că a mers cu viteză? Noi toți știm, numai matale, nu?”
Și, surpriză: când încep verificările, se confirmă.
Agentul Virtopeanu Adrian nu avea voie să conducă autospeciala. Permisul îi este suspendat până în decembrie, pentru viteză. Cu toate astea, omul a fost trimis la drum, la Tătărani, în mașina de poliție, ca și cum ar fi cel mai regulamentar șofer al statului român.
De la Băicoi la BDNE: același tipar, al aceleiași conduceri paralizate
Povestea este aproape copie la indigo cu episodul Băicoi:
- La Băicoi, Ciubuciu Miruna Ștefania, cunoscută din episoadele cu poze la fundul gol în birou, conducea mașina de poliție prin oraș, de parcă avea două permise. În realitate, nu avea voie să conducă deloc la acel moment.
- La BDNE Bărcănești, Virtopeanu Adrian este pus să conducă autospeciala spre Tătărani, deși are permisul suspendat până în decembrie.
În ambele cazuri, schema e aceeași:
- șefi slabi, „vai mama lor”,
- puși în funcții pe meritul… notelor de doi, pilelor și protecțiilor,
- ținuți de mână, mângâiați pe cap și protejați de PREDAtor Ginel & co,
- care nu știu – sau se prefac că nu știu – cine are dreptul să conducă mașina de poliție.
La Băicoi, șef incompetent și corupt nu știe că Miruna nu are voie să conducă mașina.
La BDNE Bărcănești, Dinu Mihai ia locul lui Stoican în această piesă penal-comică, iar Virtopeanu Adrian e varianta masculină (deocamdată doar la capitolul permis) a Mirunei.
Dinu Mihai: șef cu nota 2, BMW pe Valea Prahovei și subordonați fără permis
În opinia noastră, personaj-cheie al acestui nou episod este Dinu Mihai, șef la BDNE Bărcănești:
- ajuns șef cu nota 2 la examen – informație care a stârnit chiar acuzații din partea subordonatului său, Onica Aurelian Rareș,
- același Onica declarând că șeful e incompetent (pentru că a luat 2 – fapt real) și că îl hărțuiește (afirmație pe care o semnalezi ca atare și tu, iar presa o consemnează ca declarație).
Acum, episodul cu Virtopeanu vine ca o „confirmare practică”:
- dacă tu, ca șef, pui în autospecială pe unul care nu are voie să conducă,
- dacă nu știi măcar situația permisului oamenilor tăi,
- dacă unica ta preocupare pare să fie să îți plimbi fundul prin BMW pe Valea Prahovei,
atunci chiar că Onica a avut dreptate când a spus că ești incompetent.
Întrebarea logică:
Are Dinu Mihai, ca șef, doar obligația de a-și aerisi posteriorul prin BMW, sau ar trebui să știe și ce fac – legal sau ilegal – angajații lui sub nasul lui?
Schema de protecție: Stoican, PREDATOR Ginel & compania (aici)
Nu e prima oară când vedem același mecanism:
- Stoican – șef slab, ținut în brațe;
- PREDATATOR Ginel – personajul care pare să aibă talentul de a „mângâia pe cap” astfel de specimene și de a le menține la butoane, indiferent câți de „2” adună prin CV;
- Dinu Mihai – „alt deștept” pripășit în vârful structurii, cu nota 2, dar cu pretenții de șef peste oameni pe care nici nu-i controlează minim.
Rezultatul?
- La Băicoi avem Miruna fără drept de conducere la volanul autospecialei.
- La BDNE Bărcănești avem Virtopeanu fără drept de conducere, trimis cu mașina să păzească la Tătărani.
Diferența e doar de nume și locație. Tiparul de debandadă totală în conducere e același.
Cine se va „arde” primul?
Întrebarea-cheie, în opinia noastră, nu mai e „Cine greșește?” – asta e evident.
Întrebarea reală este: cine îi mai ține palma și trena acestor șefi?
Pentru că un IPJ nu ajunge în halul ăsta de rușine publică doar prin prostia locală a unuia sau a altuia:
- cine semnează, mai sus, liniștit, fără să întrebe cum ajunge un „2” să fie șef?
- cine tolerează șefi care nu știu dacă subordonații au sau nu dreptul să conducă?
- cine închide ochii la tiparul Băicoi – BDNE – și tot ce urmează?
În ritmul ăsta, în opinia noastră, cineva „se va arde” foarte rău. Întrebarea e dacă sistemul va sacrifica doar pioni (un Miruna, un Virtopeanu), sau va ajunge, în sfârșit, să ia foc și „conducerea” care semnează, protejează și patronează acest haos.
De la permis la „fund”: IPJ Prahova nu mai știe dacă să râzi sau să plângi
Pamfletar vorbind, IPJ Prahova arată astăzi cam așa:
- sus, o galerie de șefi cu note de 2, BMW-uri și zero control pe oameni;
- la mijloc, personaje protejate, cu permisul suspendat, trimise în misiune la volanul autospecialei;
- la Băicoi, fund la vedere în birou;
- la BDNE, fundul în BMW și subordonați fără drept de conducere în autospecială.
Și, ca notă de final:
bine că agentul are curea; altfel îi cădeau blugii și vedeam și aici fundul, ca la Băicoi.
La IPJ Prahova, diferența între „fundul gol în birou” și „fundul plimbat prin BMW” e doar de decor.
Problema reală rămâne aceeași: în mâinile cui este, de fapt, siguranța rutieră și ordinea publică în acest județ? Vom reveni. (Cristina T.).
„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă
Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...
M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...
M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”
Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...
Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...
Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990
Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...
Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
Biroul unde mediul moare cu ștampilă Oficial, pe siglă scrie „Agenția pentru Protecția Mediului Prahova” și „Garda Națională de Mediu...
Pensiile militare, înghețate la cuptor: Guvernul promite 7,3%, dar scoate tava cu mâna înapoi
Promisiunea de An Nou – „Luați de aici… dacă mai rămâne ceva” De la 1 ianuarie 2027, pensiile militare de...
Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister
„Omul de nădejde” al chestorului: 8 luni șef, apoi picat la psihologic În România, țara unde „merge și-așa” e politică...
IPJ Prahova, girofarul și izul de alcool: polițiști din Boldești-Scăeni, opriri pe DN1
„Pișior” și „Mănuță”, în control pe șosea Pe 11 noiembrie 2026, doi polițiști din Boldești-Scăeni au circulat cu autospeciala pe...
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...
Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)
La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...
Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...
Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 5 zile
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zile
Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 4 zile
Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 5 zile
Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 5 zile
Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 5 zile
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Exclusivacum 4 zile
Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister