Sindicatul „Diamantul” acuză MAI și IGPR de tergiversare în procesul de declasificare

Un nou episod al luptei pentru transparență în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) și Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) se va scrie pe 10 decembrie 2025, la Curtea de Apel București (CAB). Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” continuă demersul judiciar pentru declasificarea a două acte interne cruciale, OMAI S/108/2011 și Dispoziția IGPR S/51/2011, ambele vizând „permanența de la domiciliu”. Instituțiile pârâte sunt acuzate de tergiversare, refuzând să depună actele secretizate la instanță și câștigând astfel un nou termen.

Miza dosarului 3411/2/2025: Ce ascunde ‘permanența de la domiciliu’?

Pe rolul CAB, sub numărul 3411/2/2025, se află acțiunea Sindicatului „Diamantul” de declasificare a Ordinului MAI S/108/2011 și a Dispoziției IGPR S/51/2011. Aceste documente reglementează conceptul de „permanență de la domiciliu”, o practică prin care anumiți angajați sunt considerați în serviciu chiar și în afara orelor de program, la domiciliu. Miza reală a sindicatului este transparentizarea condițiilor în care polițiștii își desfășoară activitatea, un aspect fundamental pentru drepturile angajaților și pentru relația publicului cu forțele de ordine.

Strategia MAI: Excepții procedurale și argumente de securitate națională

Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de emitent al OMAI S/108/2011, utilizează o dublă strategie pentru a se apăra în fața instanței, conform dezvăluirilor Sindicatului „Diamantul”. Pe de o parte, invocă o excepție procedurală, solicitând instanței să verifice dacă Sindicatul „Diamantul” a achitat taxa judiciară de timbru de 50 de lei, sugerând că, în caz contrar, acțiunea ar trebui anulată ca netimbrată.

Pe fondul cauzei, MAI susține că ordinul a fost clasificat legal, în baza normelor interne (OMAI nr. S/389/2003), care stipulează că documentele referitoare la atribuțiile personalului de permanență și pază sunt informații a căror divulgare ar aduce prejudicii ministerului. De asemenea, invocă „mediul securitar internațional marcat de un grad ridicat de impredictibilitate” – incluzând crize militare, sociale și economice – ca justificare pentru menținerea clasificării și protejarea mecanismelor instituționale. Un argument controversat adus de MAI este că nu ministerul trebuie să dovedească prejudiciul unei declasificări, ci reclamantul trebuie să demonstreze că nu există un astfel de prejudiciu, strategie semnalată de sindicat. În plus, MAI citează jurisprudența (inclusiv o decizie Î.C.C.J. și o cauză C.E.D.O. – Surek contra Turciei) pentru a-și susține dreptul la o „largă marjă de apreciere” în decizia de a păstra confidențialitatea unor informații.

IGPR se apără: ‘Nu suntem emitentul, dar Ordinul derivă de la noi’

Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), pârât în legătură cu propria Dispoziție I.G.P.R. nr. S/51/2011, adoptă o linie de apărare complementară. În primul rând, IGPR invocă excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește OMAI S/108/2011, argumentând că nu este emitentul acestui act și, prin urmare, nu îl poate declasifica.

Referitor la propria dispoziție, IGPR susține că aceasta este un act derivat, întocmit în baza Ordinului MAI clasificat. Prin urmare, atâta timp cât actul principal rămâne secret, declasificarea dispoziției IGPR nu este posibilă. Mai mult, o comisie internă a IGPR ar fi analizat oportunitatea și ar fi concluzionat că divulgarea informațiilor din dispoziție „este de natură a afecta interesele Inspectoratului General al Poliției Române”, împiedicând astfel declasificarea.

O bătălie pentru transparență sau un risc la securitate?

Lupta juridică dintre Sindicatul „Diamantul” și instituțiile de forță ale statului român subliniază tensiunea permanentă dintre dreptul la informare și necesitatea protejării secretului de stat. În timp ce sindicatul militează pentru o transparentizare a practicilor interne care afectează direct condițiile de muncă ale polițiștilor, MAI și IGPR invocă un context de securitate complex și riscuri potențiale pentru operaționalitate. Rămâne de văzut dacă Curtea de Apel București, pe 10 decembrie, va da câștig de cauză solicitării de declasificare, deschizând un precedent important pentru accesul la informațiile interne ale instituțiilor de forță, sau va valida argumentele legate de protejarea siguranței naționale și a operațiunilor poliției. (Cristina T.).

Un scandal de proporții zguduie din temelii Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Botoșani, aruncând o umbră serioasă asupra integrității unor instituții cheie ale statului român. Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” denunță public o tentativă de mușamalizare și tergiversare a cercetării unor interceptări audio ilegale, realizate prin intermediul camerelor de supraveghere, acuzație care se bazează pe o cronologie detaliată a circuitului denunțului penal.

Interceptări audio ilegale și acuzația de abuz: Miezul problemei

Potrivit Sindicatului Polițiștilor din România “Diamantul” (sursa: comunicatul sindicatului), sistemul ilegal de supraveghere audio-video ar fi fost folosit pentru a intercepta conversațiile angajaților și cetățenilor în spațiile publice ale instituției, fără informarea prealabilă a acestora. Aceste acuzații grave au fost inițial semnalate de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual (SPPC) Botoșani, condus de președintele Corneanu Cătălin Marcel, printr-o serie de petiții adresate Direcției Control Intern (DCI) a Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), în perioada 22-24 iulie 2025.

Cronologia unei (posibile) mușamalizări: Un răspuns deconcertant de la IGPR

Punctul central al acuzației de mușamalizare se regăsește în răspunsul primit de SPPC Botoșani de la Direcția Control Intern (DCI) a IGPR, pe 20 august 2025. Condusă de comisarul șef de poliție Ionică Iulian (sursa: adresa DCI Nr. 783357/SLl/SR/20.08.2025, NESECRET), DCI a conchis, în urma unei analize, că „nu au fost identificate elemente de natură a conduce la angajarea răspunderii disciplinare” în sarcina personalului IPJ Botoșani, deși fuseseră sesizați anterior cu privire la înregistrările audio ilegale. Sindicatul califică acest răspuns drept o „mușamalizare” a situației.

Nemulțumit de răspunsul DCI, SPPC Botoșani a escaladat problema, formulând pe 28 august 2025 o sesizare către Guvernul României, în care sublinia încălcarea sistematică a drepturilor angajaților, inclusiv aspectul înregistrărilor audio ilegale. Sesizarea făcea referire la faptul că inclusiv Raportul cu aspectele de cercetare prealabilă a șefului Vamanu Vasile, întocmite și asumate de IPJ Botoșani, consemna aceste înregistrări audio fără notificare. De asemenea, era exemplificată situația agentului Catruc Ionuț, un „avertizor de integritate” supus unui tratament advers, ceea ce ridica noi semne de întrebare cu privire la climatul intern de la IPJ Botoșani.

Labirintul instituțional: De la DGA la DNA, o redirecționare continuă

Pe 30 octombrie 2025, Sindicatul „Diamantul”, prin președintele Vitalie Josanu, a formulat un denunț penal complex, vizând posibile fapte de natură penală la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Botoșani, inclusiv utilizarea sistemului ilegal de supraveghere audio-video și posibila mușamalizare a acestor fapte. Denunțul a fost trimis electronic către mai multe instituții.

Răspunsurile instituționale au creat un veritabil labirint birocratic:

• Direcția Generală Anticorupție (DGA) a informat sindicatul că sesizarea a fost redirecționată către IGPR pentru verificări, argumentând că aspectele semnalate nu țin de competența DGA pe fapte de corupție (sursa: adresa DGA Nr. 2973811 din 28.10.2025).
• Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne, prin Colonelul Viorel Lefterache (Director General, sursa: adresa Nr. 717.594 din 03.11.2025, NESECRET), a confirmat primirea denunțului penal și l-a înaintat Direcției Naționale Anticorupție (DNA). Însă, într-o notă controversată, invocă O.G. nr. 27/2002, care reglementează soluționarea petițiilor cu caracter nepenal, nu a denunțurilor penale. Sindicatul (sursa: comunicatul sindicatului) sugerează că această „confuzie procedurală” poate indica „fie incompetență, fie intenția de a minimiza gravitatea sesizării.”
• Direcția Națională Anticorupție (DNA) – Structura Centrală a confirmat primirea denunțurilor pe 5 noiembrie 2025, însă nu a înregistrat un dosar penal, ci a redirecționat cauza către DNA – Serviciul Teritorial Suceava, conform competenței teritorial (sursa: adresa DNA Nr. 10323/VIII-1/2025).

IGPR recunoaște implicarea anterioară, aducând clarificări fără asumarea răspunderii

Pe 10 noiembrie 2025, IGPR, prin Centrul de Informare și Relații Publice, a răspuns la o cerere de informații publice formulată de Sindicatul „Diamantul”. Răspunsul (sursa: comunicat IGPR) recunoaște implicit că DCI a fost sesizată anterior de Sindicatul PPC Botoșani cu aspectul înregistrărilor ilegale, ceea ce confirmă inacțiunea și mușamalizarea problemei semnalate inițial. IGPR menționează că, în 2024, au fost alocate fonduri pentru modernizare/instalare control acces personal, auto și supraveghere video la nivelul IPJ-urilor, iar specificațiile tehnice au fost elaborate și aprobate la nivel local, nu centralizat. Această precizare pare să sugereze o tentativă de a delega responsabilitatea pentru eventualele ilegalități.

Implicații și miza adevărului: Subminarea increderii în sistem

Demersurile Sindicatului „Diamantul” scot la iveală un sistem birocratic complex și, pe alocuri, opac, în care sesizările grave par să se rătăcească sau să fie tratate cu o lejeritate inexplicabilă. Miza acestui scandal este una majoră: credibilitatea sistemului judiciar și a instituțiilor de ordine publică. Cazul IPJ Botoșani ridică semne de întrebare serioase cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale angajaților și cetățenilor și la capacitatea statului de a investiga și sancționa abuzurile din propriile rânduri.

Rămâne de văzut dacă redirecționarea denunțului penal către DNA Suceava va aduce, în cele din urmă, adevărul la lumină. (Cerasela N.).