Featured
Japonia pariază totul pentru contractul din Australia: Transfer de proprietate intelectuală pentru Fregatele Mogami
Mitsubishi Heavy Industries oferă Australiei acces complet la tehnologia fregatei Mogami, într-o mișcare strategică menită să câștige un contract crucial și să marcheze o premieră istorică pentru exporturile de armament japoneze.
Într-o încercare de a câștiga Programul Frigatei de Uz General al Australiei, Mitsubishi Heavy Industries (MHI) este pregătită să cedeze Canberra drepturile de proprietate intelectuală pentru fregata sa din clasa Mogami. Această decizie este rezultatul unei presiuni majore din partea guvernului japonez, care speră că partajarea IP-ului va asigura victoria Mogami, reprezentând primul export major de armament al Japoniei de la Al Doilea Război Mondial. Această mișcare marchează o abatere bruscă de la 80 de ani de dezvoltare a armamentului strict defensiv, destinat exclusiv Forței Japoneze de Auto-Apărare.
Proprietatea intelectuală: Un obstacol depășit?
Conceptul de cumpărare a proprietății intelectuale – achiziționarea de informații, date, brevete și rezultatele cercetării și dezvoltării unei companii – pare simplu, dar s-a dovedit a fi o problemă spinoasă pentru majoritatea companiilor în trecut. Un exemplu relevant este recenta atribuire a contractului pentru F-47, unde Pentagonul a insistat ca guvernul să dețină toată sau cea mai mare parte a proprietății intelectuale, spre deosebire de programul F-35, unde deținerea majorității IP-ului programului de către Lockheed Martin sau subcontractanții săi a încetinit adesea capacitatea guvernului de a face îmbunătățiri și a crescut costurile programului.
Oferirea întregului IP al Mogami ar putea fi „un model destul de bun” pentru modul în care Japonia va aborda exporturile militare majore în viitor, potrivit lui Sayako Sumomo, șeful Agenției Japoneze de Achiziții, Tehnologie și Logistică (ATLA). Consiliul de Securitate Națională al Australiei urmează să ia o decizie cu privire la următoarea fază a competiției pentru fregate, care pune MHI împotriva ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS) din Germania, în orice moment, spun surse apropiate programului.
Un semnal puternic din partea Japoniei
Dacă Japonia va reuși să vândă Mogami, a declarat Sumomo, acest lucru va contribui la „a arăta cât de serios este guvernul, inclusiv liderii politici de rang înalt, cum ar fi prim-ministrul, ministrul apărării, ministrul de externe, ministrul economiei”, cu privire la exportul de arme, și va ajuta Japonia să creeze un fel de program Foreign Military Sales.
Sumomo și alți oficiali japonezi au vorbit săptămâna trecută în timpul a trei zile de briefinguri despre programul Mogami și propusa sa vânzare către Australia. Breaking Defense, ca și alte publicații, a acceptat cheltuielile de călătorie și cazare pentru această deplasare.
Întrebarea cheie: Va cumpăra Australia Fregata Mogami?
Experții spun că marina australiană și Ministerul Apărării au două preocupări majore cu privire la Fregata de Uz General în acest moment: dacă fiecare companie livrează primele trei sau patru nave la timp și în buget, și cât de mult risc implică fiecare companie în livrarea și integrarea navelor sale în flota australiană.
Oferirea IP-ului către Australia ar fi „un semn semnificativ al unei evoluții suplimentare în favoarea Japoniei”, notează Euan Graham, un expert în Japonia și Indo-Pacific de la Australian Strategic Policy Institute (ASPI) din Canberra.
Peter Dean, un expert în apărare de la US Studies Center din Sydney, a fost de acord, spunând că partajarea IP-ului MHI cu Australia și alte măsuri „arată cât de serioasă este Japonia și cum acesta este un efort al întregului sector de apărare (industrie și guvern) din Japonia.”
„Ei văd acest lucru ca pe un parteneriat strategic pe termen lung, nu doar ca pe o vânzare comercială pe termen scurt, și acesta este cel mai bun mod pentru ei de a se poziționa pentru a fi cât mai competitivi posibil”, a scris Dean într-un e-mail.
Viteza de livrare: Un factor decisiv?
Graham adaugă că el crede că „‘Viteza de a ajunge la capacitate’ este cel mai important criteriu pentru SEA3000, și un angajament de a livra nava 1 în 2028, dacă totul rămâne pe program, ar fi un avantaj major.” Aceasta ar fi o veste bună pentru oficialii japonezi, care au garantat că navele din clasa Mogami vor fi livrate la timp.
Osamu Nishiwaki, comisar adjunct al ATLA, a declarat reporterilor în timpul a trei zile de briefinguri la Tokyo și la șantierul naval Nagasaki al MHI, că guvernul are „încredere că Mitsubishi Heavy Industry din Japonia are deja experiență în transferul de metodologie și tehnologie de construcție navală către alte companii.”
„Credem că pot transfera acest lucru către șantierele navale din Australia de Vest, și în special tehnologia lor digitală de ultimă generație de construcție navală către Australia de Vest”, a spus Nishiwaki.
Integrarea în flota australiană: O provocare cheie
Dar Jennifer Parker, un expert naval de la Universitatea din New South Wales, susține că cele mai importante criterii pentru decizia Australiei nu sunt capacitățile, partajarea IP-ului sau producția, ci cât de repede și de eficient poate fi integrat câștigătorul programului Frigatei de Uz General în Marina Regală Australiană.
Având în vedere că flota de combatere de suprafață a Australiei va scădea la nouă nave anul viitor, a spus ea, „prioritatea este de a introduce o navă în flotă cât mai repede posibil.” Ea spune că, deși Mogami este în mod clar o navă mai capabilă decât Meko A-200 de la TKMS (o versiune modernizată a navelor din clasa ANZAC ale RAN), faptul că Japonia nu a lucrat niciodată cu o altă țară pentru a integra o armă în armata sa ar putea crea riscuri.
Parker spune că „omogenitatea echipamentului, integrarea lanțului de aprovizionare și faptul că funcționează similar cu modul în care ne operăm în prezent navele” contează mai mult pentru RAN, unde a lucrat timp de peste 20 de ani. Din această perspectivă, ar putea părea că TKMS are un avantaj clar, deoarece a furnizat nave Meko A-200 către Algeria, Africa de Sud și Egipt și are o lungă istorie de export de nave de război.
Dar Parker spune că răspunsul la întrebarea care navă este cel mai bine poziționată pentru a câștiga „nu este cunoscut pe baza a ceea ce se află în domeniul public.”
Exclusiv
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu subcomisari fără RCA și șefi de birou prăbușiți în gardul notei 2,66, episodul 61 confirmă oficial: în IPJ Prahova, legea are două viteze – una pentru zei, alta pentru fraieri. Iar fraierii, evident, sunt tot cei care poartă uniforma, dar nu și epoleții „buni”.
JOIȚA, EROUL SERIALULUI: CÂND DOSARUL PENAL SE OPREȘTE LA NEVASTĂ (aici)
În episodul anterior, Incisiv de Prahova a prezentat cazul subcomisarului Joița Alexandru, șeful Poliției Plopeni, fost rutierist, prins într-un scenariu clasic de „așa NU”:
- mașină fără RCA;
- plăcuțe de înmatriculare reținute;
- talon reținut;
- mașină imobilizată, conform legii;
- noaptea, mașina „moartă legal” pleacă tiptil spre casă, condusă PE RÂND de doamna Joița și de subcomisarul însuși.
Agenții care chiar și-au făcut treaba – „specie pe cale de dispariție”, cum notam la aceea data – au deschis dosar penal și au dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru ambii soți.
Pe hârtie.
În realitatea din „Grădinița de cadre”, lucrurile stau altfel.
NOUĂTATEA: DOSAR PENAL DOAR PENTRU „DOAMNA”, NU ȘI PENTRU „DOM’ ȘEF”
Surse din interiorul IPJ Prahova (sac!), spun așa:
- dosarul penal și suspendarea permisului S-AU APLICAT DOAR … soției lui Joița;
- lui Joița Alexandru nu i s-a luat permisul;
- subcomisarului nu i s-a făcut dosar penal;
- justificarea „de manual de clan”:
„a condus mașina foarte puțin” și „se face IPJ Prahova de râs, că Joița e șef de poliție la Plopeni”.
Cu alte cuvinte:
- legea se aplică integral soției;
- legea se aplică cu „micșorare de pedeapsă la infinit” pentru șeful de poliție.
Iar asta într-un caz în care, așa cum subliniam anterior, nu vorbim de neglijență, ci de sfidare premeditată: mașină fără RCA, fără plăcuțe, „imobilizată” doar pentru fraieri, nu pentru zei.
IPJ PRAHOVA, APĂRĂTORUL ZEILOR: „SĂ NU NE FACEM DE RÂS CU ȘEFU’”
Argumentul suprem pentru protejarea lui Joița, potrivit acelorași surse:
- „Ne facem de râs dacă rămâne șeful Poliției Plopeni fără permis.”
De parcă nu „se făcuse de râs” în momentul în care:
- a stat beat sau „afumat” în dreapta;
- a acceptat ca mașina fără RCA și fără plăcuțe să fie condusă noaptea;
- a sfidat măsura de imobilizare dispusă chiar de proprii colegi.
Cât despre penal, povestea devine și mai „interesantă”:
- dacă IPJ Prahova îl protejează activ pe Joița,
- dacă închide ochii la fapta evidentă,
- dacă „rezolvă” cazul doar pe jumătate (adică pe soție),
atunci urechile și ochii DNA chiar au pentru ce să privească în direcția IPJ Prahova, așa cum remarcă, cu ironie tăioasă, sursele noastre.
Pentru că favorizarea unei persoane într-un dosar penal – mai ales când acea persoană e șef de poliție – nu mai e doar rușine instituțională. E deja teren minat penal.
JOIȚA, „MODELUL”: SOȚIA PLĂTEȘTE, ȘEFUL RĂMÂNE CU VOLANUL CURAT
Portretul subcomisarului Joița, conturat anterior în paginile ziarului nostru de investigatii Incisiv de Prahova, se completează perfect:
- fost rutierist prins fără RCA;
- șef de poliție cu mașina „moartă legal”, dar circulând noaptea ca pe maidan;
- „om al legii” care, în loc să respecte o măsură legală, o calcă în picioare;
- soț care își trage și nevasta în dosar, iar apoi o lasă să poarte tot „păcatul” în locul lui;
- beneficiarul unui sistem care îl protejează doar pentru că sună urât, la imagine, să ai un șef de poliție cu permisul suspendat.
Rezultatul:
- soția – dosar penal, permis suspendat;
- Joița – șef în continuare, permis neatins;
- IPJ Prahova – încă un episod din „Grădinița de cadre” în care „dom’ șef” e deasupra legii.
DE LA RCA LA 2,66: DRUMURILE NATIONALE, DRUMURILE UMILINȚEI (aici)
În alt episod al aceluiași serial, ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova a pus reflectorul pe concursul pentru șefia Biroului Drumuri Naționale și Europene din cadrul Serviciului Rutier IPJ Prahova.
Acolo, subcomisarul Dinu Mihai, împuternicit șef până atunci, a reușit „performanța istorică” de a lua:
- nota 2,66 la examen,
- din care 1 punct era din oficiu.
Imaginea dinainte: „polițist bine pregătit”.
Imaginea de după: șef de birou împuternicit care nu e în stare să sară peste ștacheta minimă.
În același serial, redactia Incisiv de Prahova a descris și „colecția” de candidați:
- bârfitori de serviciu (Nita Alexandru, „zâmbitorul cu două altare”);
- mutălăi „obiect de decor” (Dumitru Mihai);
- filosofi aroganți fără conținut (Plăcintă Adrian);
- „marele absent” Grancea Cătălin, bine pregătit dar arogant, căzut psihologic și ros de aceeași boală a puterii.
Pe acest fundal grotesc, vine acum un episod nou, care arată cum șeful cu 2,66 devine și „sfânt” în ochii sistemului.
ONICĂ VS. DINU MIHAI: CÂND 112 DEVINE TELEFONUL ROȘU AL UMILINȚEI
La începutul lui septembrie, în zona rutieră a IPJ Prahova, se mai scrie un capitol rușinos, relatat din nou, pe surse interne (sac!).
Personaje:
- Onică Rareș , polițist la Rutiera Bărcănești, angajat în 2023;
- subcomisarul Dinu Mihai, același „șef” prăbușit la concurs cu nota 2,66.
Faptele, așa cum sunt descrise:
- Onică sună la 112 și reclamă că este hartuit la locul de muncă de subcomisarul Dinu Mihai;
- la 112 declară că:
- este insultat și i se vorbește urât permanent la serviciu (fapt confirmat ca adevărat de surse interne);
- primește foarte multe lucrări, repartizate cu scopul evident de a-l „face cu capul” (din nou, relatat ca adevărat);
- nu acceptă să fie condus de un șef prost și incapabil, care a luat 2,66 la examen – adică de Dinu Mihai (o apreciere subiectivă, dar bazată pe un fapt obiectiv: nota de la concurs).
CUM SE REZOLVĂ O HĂRȚUIRE ÎN „GRĂDINIȚA DE CADRE”: AMENDĂ MAXIMĂ PENTRU CEL CARE STRIGĂ
La sesizarea lui Onică, vine la fața locului un echipaj de poliție. Urmarea:
- îl conduc pe Onică la sediul Poliției;
- în loc să analizeze serios acuzația de hărțuire,
îl amendează CU SUMA MAXIMĂ pentru apel abuziv la 112; - îl tratează ca pe un deranj public, nu ca pe un polițist care cere ajutor împotriva unui șef abuziv;
- „o dau cotită”, în logica descrisă de surse, pe ideea:
- „nu e chiar așa”,
- „Dinu Mihai e sfânt”,
- „problema e că ai îndrăznit să suni la 112”.
Adică exact același reflex descris de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova în cazul Joița:
- nu contează ce face șeful;
- contează CINE a avut curajul să spună ceva.
DOSARUL „DE FORMĂ” ȘI PREVIZIUNEA SUMBRĂ: SE SALVĂ ȘEFUL, SE TAIE AGENTUL
În urma episodului cu 112, s-a întocmit un dosar. Doar că, potrivit surselor interne (sac!), scenariul este deja scris:
- subcomisarul Dinu Mihai va fi făcut „nevinovat” de hărțuire;
- agentul Onică (Rareș/Dragoș) va fi sancționat disciplinar;
- nu pentru că ar fi greșit fundamental, ci pentru că:
- e „doar” agent;
- a îndrăznit să conteste un șef protejat;
- a avut tupeul să spună cu voce tare ce șopteau alții: că nu vrea să fie condus de un șef incompetent cu 2,66.
Mesajul transmis întregului corp de polițiști:
- „Dacă ai curaj să denunți un șef, pregătește-te să plătești.”
- „Dacă ești șef, poți vorbi urât, poți încărca omul cu lucrări, poți zdrobi moral subalterni – sistemul va avea grijă să te scoată basma curată.”
JOIȚA ȘI DINU – DOUĂ FEȚE ALE ACELUIAȘI IPJ PRAHOVA S.R.L.
Cazul Joița și cazul Dinu Mihai, puse cap la cap, arată clar:
- la Prahova, subcomisarii nu sunt doar „șefi”, ci ZEII „Grădiniței de cadre”;
- când încalcă legea (RCA, plăcuțe, imobilizare sfidată), sistemul îi apără „ca să nu se facă de râs inspectoratul”;
- când se dovedesc incapabili profesional (2,66 la concurs), sunt păstrați în ecuație, înconjurați de frică și tăcere;
- când își hărțuiesc subalternii, sistemul îi albăstrește la spate pe cei care îndrăznesc să sune după ajutor.
Pe de altă parte:
- agenții care își fac treaba corect pe RCA-ul lui Joița riscă presiuni și reclamații;
- agentul care sună la 112 pentru hărțuire e amendat la maxim și pregătit pentru sancțiune disciplinară.
„GRĂDINIȚA DE CADRE”: LEGE PENTRU PLEBE, IMUNITATE PENTRU „DOM’ ȘEF”
Serialul dezvoltat de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova conturează același model, episod după episod:
- de la „Academia de Cămătărie” din CAR, cu prejudiciu de 1,7 milioane lei;
- la „Împăratul” Marcel Bălan, declarat incompatibil de ANI, dar ținut în continuare la butoane;
- la Tudorii clanului, care se descurcă impecabil între șpagă, delapidare și protecția fiului „care îngroapă dosare”;
- la Stoican „Pinocchio” de la Băicoi, mai atent la WhatsApp decât la siguranța publică;
- la Popa Cornelius „Iuda”, sindicalist căzut la examen, dar ridicat la statut de turnător de serviciu;
- la Popescu „Năvodarul”, care pescuiește șefi de post prin dosare penale pentru furt de energie electrică, în timp ce marile tunuri stau blindate.
Iar acum:
- la Joița, „subcomisarul fără RCA, dar cu imunitate instituțională”;
- la Dinu Mihai, „șeful cu 2,66, dar cu statut de sfânt în fața plângerilor de hărțuire”.
ÎN LOC DE FINAL: CÂȚI JOIȚA ȘI CÂȚI DINU TREBUIE SĂ MAI VEDEM?
Faptele, pe scurt:
- șef de poliție, fără RCA, fără plăcuțe, mașină „imobilizată” doar pentru proști – soția rămâne cu dosarul, el rămâne șef cu permis;
- șef împuternicit la Drumuri Naționale, prăbușit la concurs cu 2,66, care își hărțuiește subalternul – sistemul îl „curăță”, iar agentul e amendat și împins spre sancțiune;
- IPJ Prahova, instituție care:
- se teme „să nu se facă de râs” dacă recunoaște că are șefi penali sau incompetenți;
- dar nu are nicio problemă să-și umilească propriii agenți în public, cu amenzi maxime la 112 și dosare disciplinare „exemplare”.
Întrebarea, reformulată și amplificată, rămâne aceeași pe care Incisiv de Prahova o tot pune, episod după episod:
- Câți subcomisari Joița mai trebuie să apară, ca să admitem oficial că IPJ Prahova nu mai este un inspectorat, ci o grădiniță de zei fără RCA?
- Câți șefi cu 2,66 ca Dinu Mihai trebuie să conducă oameni mai pregătiți decât ei, ca să înțelegem că „siguranță și încredere” sunt doar stickere pe mașini, nu și reguli în birouri?
Până când structuri ca DNA, DGA sau DIICOT nu vor decide să privească serios înăuntrul acestui IPJ Prahova S.R.L., „Grădinița de cadre” va continua exact cum o documentează ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova:
- cu șefi deasupra legii,
- cu subordonați sacrificați,
- cu dublu standard oficializat și cu un singur principiu neschimbat:
Legea e pentru plebe. Excepțiile, pentru „dom’ șef”. (Cristina T.).
Exclusiv
„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125
Sindicatul polițiștilor „Diamantul” acuză Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) că refuză să intervină în fața unui posibil abuz sistemic comis în Ministerul Afacerilor Interne (MAI) printr-o procedură ascunsă, denumită PS‑MAI‑DGMRU‑125. Potrivit sindicaliștilor, instituția condusă de George Bălaiți ar fi invocat motive birocratice pentru a nu analiza fondul problemei, deși în joc ar fi prelucrarea unor date extrem de sensibile despre polițiști și alte persoane.
O procedură ascunsă, cu date sensibile: etnie, religie, antecedente penale, CNP
Articolul inițial al Sindicatului „Diamantul” ridica întrebarea: „De ce refuză cei de la ANSPDCP să ia măsuri legale împotriva MAI?”. În centrul disputei se află o procedură internă a ministerului, PS‑MAI‑DGMRU‑125, care ar reglementa modul în care sunt colectate și prelucrate date cu caracter personal extrem de sensibile: etnie, religie, eventuale antecedente penale, cod numeric personal și alte informații considerate, conform Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD), de risc ridicat pentru viața privată.
Sindicatul susține că procedura a fost ținută „la secret” și că polițiștii nu au fost informați corespunzător cu privire la întinderea și modul în care sunt utilizate datele lor. În loc să cerceteze direct aceste acuzații, ANSPDCP ar fi cerut ca însăși procedura internă – pe care o putea solicita oficial de la MAI – să fie trimisă de petent, adică de sindicat.
Răspunsul oficial al ANSPDCP: „Nu ne-ați trimis procedura PS‑MAI‑DGMRU‑125”
Într-o adresă transmisă Sindicatului „Diamantul”, document pe care organizația îl invocă drept probă, ANSPDCP arată că petiția înregistrată sub numărul 19922/17.06.2026 nu a putut fi valorificată deoarece nu a fost anexată procedura PS‑MAI‑DGMRU‑125. Practic, autoritatea de supraveghere îi reproșează petentului că nu a pus la dispoziție un act intern al MAI, act pe care, în mod normal, instituția îl putea obține direct de la operatorul de date, prin atribuțiile sale legale de control.
În același răspuns, reprezentanții ANSPDCP, citați în documentul oficial consultat, reamintesc că, potrivit „Procedurii de primire și soluționare a plângerilor” a președintelui ANSPDCP nr. 133/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 600/13.07.2018), persoana care formulează plângerea trebuie să prezinte „obiectul detaliat” al acesteia și să anexeze dovezi în sprijinul afirmațiilor. Lipsa procedurii PS‑MAI‑DGMRU‑125 este indicată ca motiv principal pentru care sesizarea nu a fost reținută spre analiză pe fond.
ANSPDCP invocă RGPD și trimite petentul în instanță

Al doilea document emis de ANSPDCP, semnat de directorul George Bălaiți, intră în detaliu cu privire la cadrul legal european și național. Sunt citate prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 (RGPD) și ale Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea autorității de supraveghere.
Conform adresei, persoanele vizate beneficiază de o serie de drepturi:
- dreptul de acces la date (art. 15 RGPD),
- dreptul la ștergerea datelor („dreptul de a fi uitat”, art. 17),
- posibilitatea de a solicita operatorului corectarea, restricționarea sau încetarea prelucrării.
ANSPDCP arată, de asemenea, că orice persoană nemulțumită poate sesiza instanțele de contencios administrativ împotriva autorității de supraveghere, dar și instanțele competente împotriva operatorului de date – în acest caz, Ministerul Afacerilor Interne – după parcurgerea procedurilor prealabile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În final, instituția comunică explicit că, „la această dată, situația semnalată nu a putut fi reținută în vederea exercitării competențelor instituției noastre”. Mai mult, ANSPDCP sugerează petentului să își valorifice drepturile direct în fața instanțelor judecătorești, în condițiile art. 24 din Legea nr. 102/2005.
De la protecția datelor la protecția birocrației?
Pentru Sindicatul „Diamantul”, această poziție echivalează cu o spălare pe mâini. În loc să verifice, în baza propriilor competențe, dacă MAI respectă normele RGPD în ceea ce privește prelucrarea datelor sensibile, ANSPDCP pare să fi condiționat orice demers de prezentarea unei proceduri interne pe care chiar autoritatea o putea cere oficial de la minister.
Sursele sindicale interpretează acest răspuns ca pe o încercare de a evita un conflict direct cu una dintre cele mai puternice instituții ale statului, sub pretextul formal al „lipsirii de documente”. În plus, aceeași sursă amintește că directorul care semnează adresa, George Bălaiți, conduce direcția de control a ANSPDCP, cea care ar trebui să fie vârful de lance în anchetarea potențialelor abuzuri în domeniul protecției datelor.
Conducere cu mandate prelungite și suspiciuni de influență politică
În articolul inițial, sindicaliștii mai remarcau și faptul că șefa ANSPDCP ar fi o „doamnă PSD” cu mandatul expirat de trei ani, situație comparată cu cea a Avocatului Poporului, Renate Weber, al cărei mandat a fost și el subiect de dispute publice. Această coincidență este folosită de autori pentru a sugera un posibil blocaj instituțional și o lipsă de voință de a deranja structurile politice sau administrative care controlează marile ministere.
Chiar dacă numele exacte și detaliile politice nu sunt dezvoltate în răspunsurile oficiale, contextul relatat de Sindicatul „Diamantul” indică o neîncredere profundă în imparțialitatea și eficiența organismelor care ar trebui să apere drepturile fundamentale la viață privată și protecția datelor.
Ce rămâne pentru polițiști și cetățeni: instanța
În locul unei anchete administrative ferme, concluzia pe care o tranșează, de facto, ANSPDCP în adresele citate este că persoanele vizate – fie ele polițiști, funcționari sau simpli cetățeni – trebuie să se adreseze instanțelor de judecată pentru a-și apăra drepturile.
Pe site‑ul oficial al autorității, www.dataprotection.ro, se regăsesc informații despre drepturile garantate de RGPD și obligațiile operatorilor de date. Însă, în cazul concret semnalat de Sindicatul „Diamantul”, supraveghetorul național al protecției datelor își limitează rolul la a invoca proceduri, a cita articole de lege și a închide sesizarea pe motiv că petentul nu a depus o procedură clasificată a MAI.
În lipsa unei reacții ferme a autorității de supraveghere, rămâne întrebarea de fond: cine controlează, în mod real, modul în care ministerele gestionează cele mai sensibile date ale angajaților și ale cetățenilor – și cât de protejați mai sunt aceștia când instituția creată special pentru apărarea lor ridică din umeri și trimite problema în instanță? (Cerasela N.).
Anchete
Polițiștii de frontieră, pe podium la Sighet RUN 2026
A doua ediție a competiției Sighet RUN a transformat, pe 12 septembrie, municipiul Sighetu Marmației într-un veritabil centru al sportului, solidarității și spiritului comunitar. Printre participanții la curse s-au numărat și numeroși polițiști de frontieră din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, care au obținut rezultate remarcabile la mai multe probe.
Performanțe la maraton și semimaraton
La proba de maraton, desfășurată pe distanța de 42 de kilometri, agentul-șef principal de poliție Marchiș Vasile, de la SPF Sarasău, a ocupat locul al III-lea la categoria de vârstă 40–49 de ani.
La semimaraton, pe distanța de 21 de kilometri, inspectorul principal de poliție Cladoveanu Elena, din cadrul aparatului propriu al ITPF Sighetu Marmației, a obținut locul al II-lea la categoria 40–49 de ani.
Și cursa de 10 kilometri a adus un rezultat important pentru Poliția de Frontieră. Agentul principal de poliție Bumbar Fabian, de la SPF Vișeu de Sus, s-a clasat pe locul al II-lea la categoria de vârstă 20–29 de ani.
Rezultate importante la cursa de 5 kilometri
La proba de 5 kilometri, polițiștii de frontieră au urcat pe podium atât în clasamentul Open, cât și la mai multe categorii de vârstă:
- agentul-șef adjunct de poliție Ierima Gheorghe – locul al III-lea în clasamentul Open;
- agentul-șef principal de poliție Anca Petrescu, de la SPF Halmeu – locul al III-lea la categoria femei 40–49 de ani;
- agentul de poliție Cătălin Bledea, de la SPF Sighetu Marmației – locul I la categoria bărbați 20–29 de ani;
- agentul principal de poliție Ardelean Ionuț, de la SPF Poienile de sub Munte – locul al III-lea la categoria bărbați 20–29 de ani;
- comisarul-șef de poliție Lixăndroiu Alexandru, din cadrul aparatului propriu – locul al II-lea la categoria bărbați 30–39 de ani;
- comisarul de poliție Frînc Ioan – locul I la categoria bărbați 40–49 de ani;
- agentul-șef principal de poliție Moisil Lazăr – locul al II-lea la categoria bărbați 40–49 de ani;
- subcomisarul de poliție Petreuș Florin, din cadrul aparatului propriu – locul al III-lea la categoria bărbați 40–49 de ani.
Rezultatele au fost apreciate drept expresia disciplinei, perseverenței și spiritului de echipă care îi caracterizează pe participanți.
O familie de polițiști a alergat împreună
Un moment emoționant al competiției a fost participarea familiei Bodea la proba de semimaraton. Cei doi polițiști de frontieră au alergat împreună pe distanța de 21 de kilometri, fiind însoțiți la festivitatea de premiere de fiica lor.
Prezența familiei a oferit competiției o dimensiune aparte, ilustrând legătura dintre sport, familie și valorile comunității.
Solidaritate dincolo de uniformă
La eveniment a fost prezent și maiorul Răzvan Pălii, liderul Secțiunii 4, Contingent 1, din cadrul Agenției Frontex de la Sighetu Marmației.
Alături de echipa Poliției de Frontieră au revenit la Sighet RUN și Tomas Kaurson și Carlos Gugel, foști membri ai misiunii Frontex. Deși nu mai desfășoară în prezent activități la Sighetu Marmației, aceștia au răspuns invitației și au dorit să fie din nou alături de colegi.
La competiție a participat și Gasparel Ovidiu, fost polițist de frontieră, venit să își susțină foștii colegi. Un alt fost polițist de frontieră, Tropotei Teodor, a luat parte la cursă și a obținut locul al II-lea la categoria de vârstă 50–59 de ani.
Prezența foștilor colegi a demonstrat că legăturile create în cadrul echipei continuă și după încheierea activității în sistem.
Sighet RUN, o competiție internațională
Ediția din acest an a avut și o importantă dimensiune internațională. La Sighet RUN 2026 au participat 26 de ofițeri Frontex din zece țări: Polonia, Ungaria, Portugalia, Germania, Grecia, România, Lituania, Letonia, Estonia și Spania.
Evenimentul a reunit astfel participanți din instituții și culturi diferite, uniți de aceleași valori: respect, fair-play, solidaritate și spirit de echipă.
„Suntem parte din comunitate”
Chestorul de poliție Coman Florin, șeful ITPF Sighetu Marmației, a subliniat importanța implicării Poliției de Frontieră în viața comunității:
„Poliția de Frontieră promovează sportul, spiritul de echipă și susține comunitatea în care trăim. La astfel de evenimente vom participa ori de câte ori vom avea ocazia. Suntem parte din comunitate și considerăm că implicarea noastră în viața acesteia este nu doar firească, ci și necesară.”
Participarea la competiție a fost prezentată nu doar ca o demonstrație sportivă, ci și ca o formă de apropiere față de comunitate. Pentru polițiștii de frontieră, victoria a însemnat atât rezultatele de pe podium, cât și sprijinul oferit colegilor, participarea și solidaritatea.
Mulțumiri organizatorilor și partenerilor
Reprezentanții ITPF Sighetu Marmației au transmis mulțumiri lui Silviu Palagi, președintele IPA Regiunea 2 Maramureș, precum și Clubului Sportiv Tisa, pentru implicarea în organizarea evenimentului.
De asemenea, au fost apreciate contribuțiile profesorului de istorie Marius Voinaghi, ale Clubului de Robotică Tech-X și ale Corneliei Hotea, de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, pentru promovarea legăturii dintre sport, istorie și identitatea locală.
Mulțumiri au fost adresate și Baroului Maramureș, Serviciului Public Salvamont Maramureș, Societății Naționale de Cruce Roșie – Subfiliala Sighetu Marmației, Primăriei municipiului Sighetu Marmației, Consiliului Județean Maramureș, sponsorilor, partenerilor, voluntarilor și tuturor participanților.
Sighet RUN 2026 a transmis un mesaj despre sport, comunitate și solidaritate: atunci când oamenii aleargă împreună, pot ajunge mai departe — pentru Maramureș și pentru istorie. (Sava N.).
-
Exclusivacum 3 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 2 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum o zi„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
-
Exclusivacum 3 zileMAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Exclusivacum 2 zile„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Exclusivacum 4 zileSTATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
-
Featuredacum 4 zileConsultanță gratis, ca la supermarket: ia și fugi! De ce Sindicatul Diamantul nu mai dă dreptate la kilogram
-
Exclusivacum o ziNicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore



