Actualitate
Un bilanț foarte discret
Pentru prima dată, bilanțul Serviciului Român de Informații nu mai e festiv. Și nici public. Acest fapt este semnalat de presă ca un eveniment neobișnuit. Oare de ce? În ce conjunctură își analizează instituția condusă de Eduard Hellvig activitatea din ultimul an? Și de ce oare discreția legată de acest moment este de natură să genereze semne de întrebare?
Fie că ne raportăm la trecut, făcând recurs la întreaga istorie a serviciilor secrete românești, fie că rămânem în prezent și analizăm situația din alte state, vom constata, fără să facem mari eforturi, că asemenea bilanțuri sunt tipic românești. Un serviciu secret al unui stat este de presupus că își face bilanțul zilnic. În fiecare ședință operativă. Prin definiție, o asemenea instituție este ancorată în prezent. Ea nu-și poate permite luxul de a aștepta 365 de zile pentru a face adunări și scăderi, pentru a trage o linie și pentru a ajunge la o concluzie privind propria activitate.
Serviciul Român de Informații este principalul actor într-un război invizibil. Sau ar trebui să fie. Acest război este purtat împotriva spionilor și teroriștilor. Spionii sunt indivizi periculoși, aduși în România de rețele și ele periculoase și care au drept principală țintă aflarea unor secrete de natură științifică, economică sau comercială ori de natură politică și militară. Dacă stăm bine să ne gândim, sunt prea puține secretele care ar putea să tenteze rețelele de virtuali spioni. În materie de inovație științifică, de inventică, suntem praf, cum ar spune copiii mei. Care sunt marile descoperiri din ultimi ani ale oamenilor de știință români, pentru care ar merita să se bată rețelele de spioni din lumea întreagă? Economia românească nu este suficient de competitivă, de performantă, pentru a merita o investiție scumpă, cum este activitatea de spionaj. În ceea ce privește Apărarea, ce ar putea constitui o țintă a unor acțiuni de spionaj? În materie de tehnică militară suntem la pământ. Cred că nu mai avem nici măcar rețeta prafului de pușcă. Pe masa de lucru a proiectanților nu există nicio armă nouă, sofisticată cât de cât. Ce să fure spionii? Până și faimoasa instalație de la Deveselu, despre care s-a vorbit atât de mult, nu mai reprezintă un secret pentru nimeni. Scutul de la Deveselu este pur și simplu o tehnologie depășită. Nici acolo nu e nimic de spionat. Mai rămâne spionajul politic. Dar numai teoretic. În combinațiile geostrategice care se fac, România joacă un rol minor. Bucureștiul cel mult este parte a unor strategii făcute de alții. Bucureștiul nu este generator de strategii.
Cât privește lupta antiteroristă, ea se duce, este adevărat, pe întreg mapamondul. Teoretic, orice stat și orice localitate din orice stat poate deveni o țintă. Numai că organizațiile teroriste caută ținte cu un mare impact psihologic. Din această perspectivă, România este nesemnificativă ca obiectiv. De aceea nici nu ne-am confruntat cu vreun atentat.
Dacă facem cu realism un inventar al victoriilor Serviciului Român de Informații pe acest front al războiului invizibil, nu prea avem rezultate. Și asta nu fiindcă SRI ar funcționa prost. Și nu fiindcă ofițerii de informații români ar fi mai slab pregătiți decât alții. Explicația este că pur și simplu România nu este o țintă. În aceste condiții, la un bilanț real, care – repet – trebuie făcut zi de zi, cei responsabili trebuie să-și pună câteva întrebări la care să ofere și un răspuns. 1). De ce are România nevoie de cel mai supraponderal serviciu de spionaj intern din lume raportat la numărul de locuitori și la Produsul Intern Brut? De ce există atât de mulți lucrători SRI și de ce instituția dispune de un buget atât de mare?; 2). Dacă nu care cumva cvasi-absența obiectului muncii, bugetele uriașe și formidabila infrastructură de care dispune nu au determinat implicarea acestei instituții în alte activități decât în cele prevăzute de lege; 3). Dacă Serviciul Român de Informații în anul precedent chiar s-a retras din activitatea de poliție politică, care a condus la crearea statului paralel sau a rămas pe poziții, sistându-și temporar și de ochii lumii o parte dintre activități; 4). Întrucât urmează doi ani electorali extrem de critici pentru toate forțele politice și pentru actorii politici aflați în teren, este de presupus că societatea românească așteaptă garanții din partea SRI, în sensul că nu se va implica în niciuna dintre competiții. Dar pot exista asemenea garanții?
Un bilanț cu ușile închise al activității unei instituții zguduite pe parcursul anului trecut de uriașe scandaluri, ar putea însemna începutul modernizării, începutul adaptării SRI la România și la lumea reală în care trăim.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Upgrade de RAM în 2026: cum îți planifici bugetul fără să cumperi pe grabă
Calculatorul pornește greu, programele se blochează când ai prea multe taburi deschise, iar jocurile noi cer mai mult decât poate oferi configurația ta. În astfel de situații, o creștere a memoriei RAM este adesea unul dintre cele mai simple și mai accesibile upgrade-uri. Totuși, prețurile componentelor se pot schimba de la o lună la alta, iar a cumpăra la întâmplare poate însemna să plătești mai mult decât era nevoie.
Mai întâi, verifică dacă RAM-ul este problema
Nu orice încetinire se rezolvă cu mai multă memorie. Deschide managerul de activități și urmărește cât din RAM este folosit în timpul unei zile obișnuite. Dacă memoria este aproape mereu plină, un upgrade are sens. Dacă în schimb procesorul sau discul sunt la capacitate maximă, ar putea fi nevoie de alt tip de intervenție, de exemplu trecerea la un SSD. Un diagnostic corect te scutește de bani cheltuiți fără efect.
Câtă memorie îți trebuie
Pentru navigare, documente și multimedia, 16 GB sunt, în general, o valoare confortabilă. Pentru jocuri moderne, editare foto-video sau lucru cu mai multe aplicații grele deschise simultan, 32 GB pot fi mai potriviți. Mai mult de atât este necesar doar în scenarii profesionale specifice. Important este să cumperi pentru nevoile pe care le ai, nu pentru cele pe care ți le imaginezi.
Compatibilitatea contează
Înainte de orice achiziție, verifică tipul de memorie acceptat de placa de bază sau de laptop, precum DDR4 sau DDR5, frecvența maximă, numărul de sloturi libere și capacitatea totală suportată. La laptopuri, unele modele au memoria lipită pe placă și nu pot fi extinse. Consultă manualul sau specificațiile producătorului și, dacă poți, folosește kituri de memorie cumpărate împreună, pentru a evita problemele de compatibilitate.
Ce spune piața memoriei
Prețul memoriei depinde de cerere, de oferta producătorilor de cipuri și de contextul economic, deci veștile de la marii producători pot schimba cât plătești la raft. Un exemplu recent este avertismentul Micron, analizat de Calculatorescu din perspectiva bugetului pentru un upgrade de RAM.
Ideea de bază este simplă: nu cumpăra din frică de scumpiri și nici nu amâna la nesfârșit dacă ai o nevoie reală. Urmărește prețurile câteva săptămâni, compară magazinele și ia în calcul și ofertele din perioadele de reduceri.
Instalarea, pas cu pas
Dacă te hotărăști să faci singur upgrade-ul, oprește calculatorul, deconectează-l de la priză și descarcă electricitatea statică atingând o suprafață metalică. Deschide carcasa, localizează sloturile, apasă clemele laterale și introdu modulul în sensul corect, apăsând ferm până când se fixează. La pornire, verifică în BIOS sau în sistemul de operare dacă toată memoria este recunoscută. Dacă nu te simți sigur, un service de încredere poate face operațiunea în câteva minute.
Informare înainte de cumpărare
Un upgrade bine gândit începe cu informații corecte. Pentru termeni, standarde și diferențe între componente, categoria info utile de pe calculatorescu.ro explică în limbaj simplu concepte din tehnologie. Cu puțină documentare și un buget clar, vei putea alege memoria potrivită, la un preț rezonabil și fără stres.
Actualitate
Cât de pregătită e o familie din Prahova pentru un cutremur? Ce poate face fiecare, fără să aștepte statul
Știm de zeci de ani că Prahova stă cu un picior pe falia Vrancei. Știm că mulți locuim în blocuri ridicate înainte de normele seismice actuale, că exercițiile de evacuare se fac rar acasă și că sirenele de miercuri au ajuns, pentru mulți, un zgomot de fond. Ce știm mai puțin este cât de pregătite sunt, concret, familiile. Iar răspunsul cinstit este: în majoritatea cazurilor, deloc.
Statul vine, dar nu în primele ore
Nu e o acuzație, e o constatare logistică. După un cutremur major, echipele ISU, SMURD și voluntarii merg întâi acolo unde sunt clădiri prăbușite și oameni prinși. Un bloc care a rezistat, dar a rămas fără apă, gaz și curent, nu este prioritatea zero. Familiile din el sunt pe cont propriu ore, poate zile.
Comisia Europeană a pus recent pe hârtie ceea ce protecția civilă spune de mult. Prin orientările prezentate pe 3 noiembrie 2026, Bruxelles-ul recomandă ca fiecare gospodărie să se poată descurca singură cel puțin 72 de ore: apă, mâncare care nu trebuie gătită, medicamente, lanternă, radio, baterii, bani cash, documente, un rucsac de evacuare și un plan al familiei. Recomandarea nu este obligatorie. Tocmai de aceea depinde de fiecare dintre noi.
Testul de cinci întrebări
Înainte de orice cumpărătură, merită un test simplu. Răspundeți sincer:
- Aveți în casă apă de băut pentru trei zile, pentru fiecare membru al familiei? Nu „ceva sticle prin cămară”, ci o cantitate numărată.
- Știe fiecare adult unde este robinetul de gaz și cum se închide?
- Dacă cutremurul vă prinde la serviciu, iar copiii sunt la școală, unde vă întâlniți? Cine îi ia?
- Aveți o lanternă care funcționează acum, nu una cu bateriile oxidate din 2019?
- Dacă rețeaua de telefonie cade, cum aflați ce se întâmplă?
Dacă ați răspuns „nu” la mai mult de două întrebări, sunteți în majoritate. Vestea bună este că fiecare dintre aceste goluri se poate acoperi într-o după-amiază și cu bani puțini.
Ce poate face o familie, fără să aștepte pe nimeni
Apa. Cel mai important și cel mai ușor de rezolvat. Câteva baxuri de apă plată, rotite periodic, rezolvă problema de bază. Specialiștii în protecție civilă calculează în general minimum doi litri de băut pe persoană pe zi, plus apă pentru igienă.
Mobila. Dulapurile înalte și bibliotecile prinse în perete costă câteva dibluri și o oră de muncă. Un dulap căzut peste un pat este unul dintre cele mai frecvente motive de rănire în cutremure.
Planul. Locul de întâlnire, persoana de contact din alt oraș (după un seism, apelurile interurbane trec uneori mai ușor decât cele locale), cine ia copiii, cine se ocupă de bunici.
Informația. Aici intervine o problemă reală: în primele ore după un seism, internetul mobil e fie căzut, fie sufocat. Ce nu ai salvat pe telefon înainte, nu mai ai.
Un ghid care rămâne pe telefon
De curând a apărut o resursă românească gratuită care încearcă să rezolve exact această problemă: GhidSOS, o aplicație românească, adună peste 1.000 de articole practice, organizate în 28 de cărți tematice, plus 22 de fișe pentru pași urgenți – de la resuscitare la scurgerea de gaz. Secțiunea dedicată cutremurului are peste 240 de articole.
Partea utilă pentru scenariul prahovean este că tot acest conținut, plus o hartă a României cu peste 13.000 de localități și zona seismică Vrancea marcată, se poate salva pe telefon și consulta fără internet. Aplicația are și un chestionar de șase întrebări care calculează necesarul de provizii pentru familie, un inventar al stocului cu termene de expirare și unelte precum trimiterea coordonatelor GPS prin SMS.
Ca orice instrument de acest tip, are limite clare, pe care chiar dezvoltatorii le spun: nu înlocuiește RO-ALERT, nu înlocuiește instrucțiunile autorităților și nu prezice cutremure. Este un ghid, nu un sistem de avertizare.
Responsabilitatea care nu se deleagă
Putem – și trebuie – să cerem autorităților blocuri expertizate, exerciții reale și sisteme de alertă care funcționează. Dar o parte din pregătire nu se poate delega nimănui. Apa din cămară, dulapul prins în perete și planul familiei depind doar de noi. Iar într-un județ ca Prahova, întrebarea nu este dacă va veni următorul cutremur mare, ci dacă ne va găsi pregătiți.
Actualitate
Ce se întâmplă după rambursarea integrală a unei linii de credit IFN
Rambursarea integrală a unui împrumut acordat de o instituție financiară nebancară nu înseamnă întotdeauna și închiderea contractului de credit. În cazul liniilor de credit revolving, consumatorul poate ajunge să nu mai aibă nicio datorie, însă contractul să rămână activ, iar suma rambursată să poată fi utilizată din nou.
Această diferență a fost documentată în urma unor teste în care au fost contractate și rambursate efectiv credite de la mai multe instituții financiare nebancare din România.
Experiențele prezentate de site-ul debitorul.ro arată că închiderea unei linii de credit poate necesita o procedură separată, chiar dacă împrumutul a fost achitat integral și soldul datorat a ajuns la zero.
Rambursarea datoriei nu închide întotdeauna contractul
Un exemplu documentat este cel al unei linii de credit în valoare de 4.500 de lei, din care au fost utilizați efectiv numai 500 de lei.
După rambursarea împrumutului, creditorul a transmis inițial un document care confirma închiderea tranșei de 500 de lei. Documentul nu atesta însă și încetarea contractului aferent liniei de credit de 4.500 de lei.
Pentru închiderea definitivă, a fost necesară o solicitare suplimentară, în urma căreia instituția financiară a emis o a doua confirmare, referitoare explicit la linia de credit.
O situație similară a fost întâlnită în cazul unui împrumut de 700 de lei, rambursat integral a doua zi după acordare. Deși creditorul confirmase restituirea banilor, linia de credit nu fusese închisă definitiv.
Solicitarea de încetare a contractului a fost transmisă ulterior, iar creditorul a confirmat închiderea pe 2 noiembrie 2026. A doua zi, actualizarea a putut fi verificată și în evidențele Biroului de Credit.
De ce rămâne activă o linie de credit după rambursare
Spre deosebire de un împrumut clasic, acordat pentru o perioadă determinată și cu o scadență stabilită, o linie de credit revolving permite, în condițiile contractului, reutilizarea sumelor rambursate.
Prin urmare, achitarea datoriei poate avea ca efect refacerea limitei disponibile, fără ca relația contractuală să înceteze automat.
Într-un alt test, după rambursarea integrală a celor 500 de lei utilizați, aceeași sumă a redevenit disponibilă pentru o nouă retragere. Linia de credit a rămas activă până când a fost solicitată separat închiderea acesteia.
Acest mecanism nu reprezintă, în sine, o neregulă. El face parte din funcționarea produsului financiar, însă poate crea confuzii atunci când consumatorul consideră că efectuarea ultimei plăți echivalează cu încetarea contractului.
Ce documente trebuie verificate
Experiențele documentate evidențiază importanța diferenței dintre confirmarea unei plăți, adeverința de achitare integrală și documentul care atestă închiderea definitivă a liniei de credit.
Un sold zero confirmă că nu mai există o sumă de rambursat la acel moment, dar nu dovedește neapărat încetarea contractului.
Consumatorii care nu mai doresc să utilizeze o linie de credit trebuie să verifice procedura de închidere prevăzută în contract și să solicite, atunci când este necesar, confirmarea scrisă a încetării acestuia.
Verificarea ulterioară a informațiilor raportate în Biroul de Credit poate oferi date suplimentare despre situația împrumutului, fără să înlocuiască însă documentul emis de creditor.
Testele arată că administrarea unui credit nu se încheie întotdeauna în momentul ultimei plăți. Pentru o închidere definitivă, este important ca atât obligațiile de plată, cât și situația contractuală să fie clarificate.
-
Exclusivacum 3 zileAvocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie
-
Exclusivacum 2 zileCroitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele
-
Exclusivacum 3 zile„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!
-
Exclusivacum 2 zileSpiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer
-
Featuredacum 4 zileLideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
-
Exclusivacum 4 zile„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă




